Din dialog în dialog, înaintăm neabătut pe calea ereziei şi a schismei

Intalnirea ecumenistă de la Amman s-a încheiat. Rezultatul? Hristos a fost iarăşi trădat, Sfânta Biserică a fost trădată si ea.

În loc să asistăm la o luare de poziţie fermă a Patriarhului Kiril, a cărui Biserică este lovită de schisma provocată de Bartolomeu din Constantinopol, am auzit o bălmăjeală de cuvinte fără noimă. Nicio luare de poziţie, niciun moment în care să arate cu degetul spre Fanar, niciun adevăr rostit cu tărie, doar vorbe, vorbe, vorbe…

Participanţii: eretici aproape toţi. Cinci sunt semnatari ai documentelor elaborate în Creta. Situaţia lui Kiril al Rusiei este puţin diferită. N-a fost prezent în Creta, dar a semnat la Havana documente eretice, împreună cu ereticul schismatic, Francisc,  papă al Romei. Excepţie: ÎPS Onufrie din delegaţia Rusiei, care insă n-a avut cuvânt în faţa lui Kiril. Menţiune specială pentru Nifon din Târgovişte, cel care în discursul de la Busan ne-a înşiruit nu mai puţin de patru erezii.

Cuvântul de ordine: dialogul. De opt ori se pomeneşte acest cuvânt, ca şi cum ar fi unul magic, menit să rezolve toate problemele. În înţelegerea lor este, într-adevăr, magic. Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei este promotorul dialogului inter-religios la nivel internaţional. Ce caută factorul politic, un rege musulman, în dezbaterea unor probleme bisericeşti? Ştim ce. Venind rândul Patriarhului Constantinopolului Teofil al III-lea, ei bine, acesta deschide calea dialogului; participanţii la sinaxă au reînnoit dialogul; participanţii speră ca şi Bartolomeu să se alăture acestui dialog; acordarea autocefaliei se va face într-un spirit de dialog şi unitate pan-Ortodoxă şi cu un acord pan-Ortodox; schisma ucraineană se va soluţiona printr-un dialog pan-Ortodox, necesar pentru împăcare şi vindecare; chestiunea Macedoniei de Nord trebuie soluţionată prin dialog; delegaţiile prezente au convenit ca până la sfârşitul anului să se adune pentru a consolida legăturile frăţeşti prin rugăciune şi …dialog. Dialog până la saturaţie.

Celelalte cuvinte de ordine: unitate, împăcare, activitate extraordinară, legături frăţeşti, legături de pace. Limbaj de lemn, cuvinte găunoase preluate de la politicieni.

Calea corectă de urmat: aplicarea Sfintelor Canoane. Cu sau fără dialog, acestea trebuie să primeze în înlăturarea ereziilor şi schismelor cu care se confruntă Sfânta Biserică Ortodoxă. În comunicat, Sfintele Canoane nu sunt pomenite nici măcar în treacăt. Nu mai au loc de …dialoguri. Când o instanţă are în faţă un inculpat, îl invită la dialog? Nu, aplică legea. Aşa trebuie aplicate şi Sfintele Canoane.

Delegațiile au îmbrățișat chemarea fratelui lor Patriarhul Teofil al III-lea de a organiza o rugăciune pentru lume, pentru încheierea războiului, a bolilor și a suferinței și pentru toți creștinii, precum și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe. Staţi liniştiţi. În urma acestor rugăciuni, războaiele vor înceta, bolile şi suferinţele nu vor mai fi, unitatea Bisericii va fi restabilită.

Comunicatul ne vorbeşte despre iminenţa schismei. Înţelegem că aceasta va fi inevitabilă, în cazul Bisericilor din Muntenegru şi Macedonia. Sunt sigur că aceste schisme sunt pe agenda lui Bartolomeu din Constantinopol, aşa încât este o chestiune de timp pentru înfăptuirea lor.

Schisma din Ucraina este fapt împlinit. Schisma dintre Biserica lui Hristos şi Bartolomeu, Teodor al Alexandriei, Ieronim al Greciei este fapt împlinit, nu iminent. Să nu ne ascundem după cuvinte.

Concluzie. S-au parcurs mii de kilometri fără nimic folositor Sfintei Biserici Ortodoxe. Ereticii nu s-au dezminţit. Au mers pe linia trasată în Creta şi s-au întâlnit spre a ne arunca praf în ochi şi a-L trăda din nou pe Hristos. Corectaţi-mă, dacă greşesc.

Presbiter Ioviţa Vasile

Un gând despre „Din dialog în dialog, înaintăm neabătut pe calea ereziei şi a schismei”

  1. „Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.” (I Cor. 11, 26).

    După comunicatul Patriarhiei BOR, -Măsuri sanitare şi spirituale în timp de epidemie-, din 27/2/2020, astăzi a apărut din partea Patriarhului Daniel, un -Cuvânt pastoral pentru întărirea în credinţă şi în comuniune euharistică-, prin care încearcă să șteargă penibilul și rătăcitorul cuvânt amar, care trădează secularizarea fără seamăn care a năpădit ca o mătrăgună otrăvitoare gândirea Patriarhiei BOR .
    Ambele postări se găsesc pe siteul agenției Basilica, basilica.ro
    Cuvântul care taie ca o sabie, s-a răspândit în văzduh cu puterea unui virus ucigaș, dătător nu de pneumonie, ci de îndoială nefastă în puterea credinţei, în vindecare și mântuire prin Sfânta Taină a Împărtășaniei, în puterea fără seamăn împotriva răului a Sfintelor Icoane și Moaște, în prezenţa Duhului Sfânt, anulând însăși Taina Sfântului Maslu prin care orice bolnav se poate vindeca în caz de boală și suferinţă, dupa voia Stăpânului.
    „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui.”-Epistola Sfantului Iacov (5, 14-15)

    Dacă Arabia Saudită, anulează pelerinajul de la Mecca, de frica epidemiei, acolo unde milioane de arabi făceau anual procesiunea de Ramadan, fapt nemaiîntâlnit nici măcar în timpul epidemiei de gripă din 1918, care a ucis zeci de milioane de oameni la nivel mondial, este de înţeles.
    Există o isterie globală colectivă, care se manifestă din păcate și la noi, din ce în ce mai rău.
    Comunicatul Patriarhiei, ca răspuns la cuvintele aiuristice ale unui ateu, care nici măcar nu trebuia luat în seamă, a stârnit reacţii virulente….Dar la noi, ca la nimeni…unde în lumea ortodoxă au fost nesocotite Sfintele Canoane și au fost caterisiţi Preoţi care au încetat canonic pomenirea ierarhului, care a propovăduit erezia?
    Patriarhia transmite credincioșilor că „Sfânta Împărtășanie se pregătește și se administrează totdeauna în condiții de igienă totală, iar icoanele sunt frecvent igienizate”.
    În „mod excepțional”, Biserica spune că aceia care se tem de îmbolnăvire la împărtășanie, pot primi această sfântă taină „ într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană”!
    Pentru cei care se tem de sărutarea icoanelor, Patriarhia le transmite să sărute icoanele…de-acasă, unde de altfel se poate urmări și slujba televizată, dacă există simptome gripale.

    Comunicatul folosește un limbaj profan, aproape profanator, cu sau fără intenție. Este o formă abruptă și lașă de auto-secularizare, prin care neliniștile artificiale ale credincioșilor, induse de panica rău intenționată, sunt întâmpinate cu argumente din registrul lumesc. Unde a dispărut divinul?
    De frica corona-virusului, papistașilor li se recomandă să renunţe la gestul însemnării cu apă binecuvântată, pentru a evita atingerea aghiazmatarelor, şi să nu mai dea mâna cu ceilalţi participanţi la Sf. Liturghie, în momentul dăruirii semnului păcii.
    Ereziile din Creta se instaurează treptat în viaţa Bisericii şi nimeni nu se poate opune. Totul se desfăşoară sub controlul din umbră a conducătorilor masoneriei sioniste conform programului dinainte stabilit. Nimic altceva. În rest sunt doar vorbe manipulatoare. Mâine se va reduce durata slujbelor, programul, se vor elimina catehezele, s.a.m.d. mergându-se chiar până la închiderea unor Biserici….ca măsuri anti-epidemice astăzi, mâine din alt motiv. Ierarhii tac aşa cum ne-au obişnuit, va trece şi această mică furtună, cum vor trece toate care vor urma.

    Sfântul Nicolae Cabasila descrie în mod divin caracterul unic al Împărtăşaniei astfel:
    „Fără îndoială că Hristos se află în toate tainele, El care este şi ungerea şi botezul şi hrana noastră, ba este de faţă şi în cei ce iau parte la săvârşirea Sfintelor Taine împărţindu-le din darurile Sale, dar în fiecare din Taine El este de faţă în alt chip. Pe cei botezaţi îi curăţeşte de întinăciunea păcatului şi întipăreşte în ei din nou chipul Său. În cei miruiţi face mai lucrătoare puterile Duhului, a căror comoară s-a făcut trupul Său prin ungere.

    Când duce însă pe credincios la Sfânta Masă şi-i dă să mănânce din însuşi Trupul Lui, Mântuitorul schimbă întru totul lăuntrul primitorului, împrumutându-i însăşi personalitatea Sa, iar noroiul care primeşte vrednicie de împărat nu mai este noroi, ci se preface în însuşi trupul Împăratului: ceva mai fericit decât această soartă nici nu s-ar putea închipui.

    De aceea, Sfânta Împărtăşanie este taina cea mai mare, pentru că mai încolo de ea nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adăuga ceva. Căci, de regulă, după o treaptă vine a doua, după aceasta a treia şi apoi tot aşa până la cea din urmă.
    După Sfânta Împărtăşanie însă nu mai este loc unde să păşeşti, de aceea trebuie să te opreşti aici şi să te gândeşti cum să faci, ca să poţi păstra până la sfârşit comoara pe care ai dobândit-o” (Viaţa în Hristos, IV).

    Potrivit regulii apostolice transmise de Sfântul Iustin Martirul, pe la anul 150 „Hrana aceasta se numește la noi euharistie. Nimeni nu poate participa la ea decât numai cel ce crede că cele propovăduite de noi sunt adevărate şi care a trecut prin baia iertării păcatelor şi a renaşterii, trăind mai departe aşa cum ne-a transmis Hristos .
    Căci noi nu primim acestea ca pe o pâine comună și nici ca pe o băutură comună: ci, după cum prin Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, S-a Întrupat și a avut în vederea mântuirii noastre și trup și sânge, tot astfel și hrana transformată în euharistie prin rugăciunea cuvântului celui de la El, hrana aceasta prin care se hrănesc sângele și trupurile noastre prin schimbare, am fost învăţaţi că este atât Trupul, cât și Sângele Acelui Iisus Întrupat”.
    (Apologia întâia, LXVI).
    Noi cei care prin mila Mângâietorului, ne-am îngrădit de erezie, doar semnalăm abaterile grave de la credinţă ale mai marilor Bisericii, conform învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Nu stă în puterea noastră să le schimbăm cu ceva gândirea hulitoare de cele sfinte și manipularea credincioșilor.
    Cât despre clericii ascultători de poruncile mai marilor, și nu de Domnul Hristos, îi lăsăm în grija Lui.
    Cel ce poartă fără durere neputinţele noastre, cu a Cărui rană toţi ne-am vindecat, să aibă nesfârșită milă de noi toţi!Amin

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s