Nu există păcate care să covârşească bunătatea lui Dumnezeu şi iubirea Lui de oameni. Oricâte rele va fi săvârşit un om, Preamilostivul îl iartă pe păcătos, dacă se pocăieşte. Nu numai că îl iartă, dar îl şi împodobeşte cu darurile Sale cele alese, precum tatăl a dat fiului risipitor haine, încălţări şi inel, junghiind viţelul cel îngrăşat.
În Egipt vieţuia o fată de numai doisprezece ani. La această vârstă şi-a părăsit familia şi s-a dus în Alexandria, unde s-a afundat în toată mocirla dezmăţului. Aşa a petrecut şaptesprezece ani. Într-o zi, a văzut mulţime mare urcându-se pe corabie şi a aflat că se duc la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. S-a amestecat în mulţime, cu gândul că acolo vor fi destui cu care-şi va împlini poftele cele murdare. La Ierusalim a vrut să intre în biserică laolaltă cu cei mulţi. O putere nevăzută o împiedica, şi a încercat zadarnic în trei sau patru rânduri să pătrundă. Nu putea în nici un chip să treacă de prag. Deznădăjduită, şi-a îndreptat privirea către o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a început să plângă şi să-şi cunoască toată grozăvia faptelor ei de până atunci. A făgăduit că va lepăda acele fapte urâte şi după ce va vedea Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, va părăsi lumea cu deşertăciunile ei. Un glas sfânt a călăuzit-o să treacă Iordanul şi să se afunde în pustie, unde a petrecut în lipsuri şi nevoinţe vreme de patruzeci şi şapte de ani.
Când stareţul Zosima a ajuns la locul spre care a fost îndemnat să se îndrepte, unde vieţuia Cuvioasa Maria Egipteanca, cea pomenită astăzi, a văzut o umbră ca de trup omenesc. După stăruinţă şi alergare, a ajuns să vorbească cu Cuvioasa, care i-a istorisit viaţa ei cu păcatele şi zbuciumul cel greu de scris. ,,Crede-mă, omule, că n-am văzut alt om, de când am trecut Iordanul, fără numai faţa ta astăzi, nici fiară, nici altă fiinţă n-am văzut. Iar carte niciodată n-am învăţat, nici pe altul citind sau cântând n-am auzit, dar cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător învaţă pe om cunoştinţa… Deci, acum te jur pe tine cu Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, să te rogi pentru mine desfrânata’’. Acestea le-a grăit către Zosima. A cerut de la Cuvios, care avea darul preoţiei, Sfintele şi Preacuratele Taine şi i-a poruncit să nu destăinuie nimic din câte a aflat, până la săvârşirea ei din viaţa aceasta.
După un an, Zosima a revenit în pustie şi a găsit-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca adormită întru Domnul. Pentru rugăciunile sale sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005. p.7-25).
Precizare necesară
Chiar în articolul de ieri atrăgeam atenţia asupra zvonurilor alarmiste, venite Dumnezeu ştie de unde, deoarece autorii lor nu-şi dezvăluie identitatea, preferând să stea în ungherele lor întunecate. Astăzi am primit iarăşi o avertizare precum că de Sfintele Paşti antihristul va fi prezentat de la Ierusaalim drept conducător al lumii întregi. Avertizarea este un amestec de lucruri utile, cum sunt reducerea timpului petrecut pe internet, primejdia de a fi datornic al băncilor etc., cu fanteziile personale ale autorului. Acesta cutează să ne spună că anul 2033 era prevăzut pentru sfârşitul veacului acestuia, dar că nu vom ajunge anul 2027!
Avertismentul trebuie respins din capul locului şi îngăduiţi-mi să argumentez:
1.Întronizarea antihristului se va face în al treielea Templu, care nici măcar nu a început a fi zidit.
2.Nu a fost realizată ,,religia’’ mondială al cărei dumnezeu va fi antihrist. Încă nu s-au unit ecumeniştii şi ceilalţi rătăciţi ai lumii spre a alcătui pseudo-biserica în care se va oficia cultul antihristului. Nici măcar între trădătorii lui Hristos, ai Sfintei Ortodoxii şi papistaşi nu s-a făptuit oficial unirea. Deocamdată sunt uniţi doar în cuget şi simţiri. E foarte plauzibilă întrunirea unui sinod în anul 2025, la 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, şi atunci să se proclame unirea trădătorilor cu papistaşii.
3.Pecetluirea cu semnul antihristic s-a făcut într-un procent extrem de redus, insuficient. Până să se facă la scară planetară, mai sunt necesare şi alte pandemii.
4.Faptul că avansează anii de mai sus, e o cutezanţă nesăbuită, care subminează cu totul credibilitatea avertismentului, deoarece nu este al nostru ,,a şti anii sau vremurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa’’ (Fapte 1, 7).
Să rămânem în neliniştea cea bună şi în necurmată priveghere. Nu uitaţi că miercuri seara vom săvârşi Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul, ocazie potrivită pentru noi de a face paşi spre pocăinţă şi a ne pleca cu umilinţă şi frângere de inimă în faţa Marelui nostru Dumnezeu. Cei care au locul potrivit pentru această Slujbă să partcipe cu precauţia necesară; ceilalţi, să-l citească acasă.
Presbiter Ioviţa Vasile