Impostură şi nesimţire

A spus cineva aceasta vorbă înţeleaptă: o vreme poţi minţi pe toată lumea; pe uni-i poţi minţi tot timpul; dar ca să minţi pe toată lumea la nesfârşit, este cu neputinţă. Adevărul acesta se verifică în prezentul pe care-l trăim, în această imensă manipulare legată de declarata şi mult trâmbiţata pandemie. Din ce în ce mai multă lume îşi dă seama de excepţionala înşelăciune la care suntem supuşi şi ia cuvenita distanţă faţă de promotorii ei. Există însă acea categorie de oameni pe care nu-i chip să-i clinteşti din părerile lor care le sunt livrate de mass media. Ce au văzut ei cu ochii lor e sfânt, e mai mult decât literă de Evanghelie. Pe  aceştia se bizuie fârtaţii creatori de panică şi dezordine.

Mi-a fost dat să citesc un document emis de DSP Constanţa şi semnat de trei… văduve vesele. Ca să se afle-n treabă, dumnealor dau indicaţii precise despre felul cum trebuie să procedeze preoţii atunci când îi împărtăşesc pe credincioşi. Pentru aceste muieri, Sfântul Potir e… recipient sau pocal! Nici mai mult, nici mai puţin. Nădăjduiesc că Arhiepiscopul Tomisului şi preoţii din eparhie vor ignora această intruziune impertinentă şi vor respecta tradiţia bisericească fără adaosuri, fără omisiuni sau denaturări.

Vine la rând călugărul bătăuş de la Iaşi, Savu Teofan. Se apucă dumnealui şi suita mitropolitană să emită un fel de circulară agramată, că doar unii sunt şcoliţi prin cursuri de scurtă durată, şi impun preoţilor  reguli mult mai aspre chiar decât ordonanţa militară, asta ca să-şi câştige merite prisositoare în faţa stăpânilor. Citiţi-le, analizaţi-le şi concluzionaţi.

  1. ,,Dacă totuşi credincioşii vin la biserică, nu au voie să intre în biserică şi vor asculta slujba afară de la staţia de amplificare’’.
  2. ,,Nu se mai fac slujbe afară’’, dixit Teofan.
  3. Înmormântările se fac cu numărul de persoane stabilit de puternicii zilei, opt. Ceilalţi, oricine-ar fi, fraţi, surori, părinţi, rude apropiate să facă bine să plece şi să nu strice planurile grangurilor.
  4. Când un credincios din parohie moare din cauza coronavirusului, preotul e obligat să anunţe protopopul specialist în epidemiologie, decedatul având potenţial de a-i contamina pe cei din jur!
  5. ,,Nu se fac spovedanii în Sfânta Biserică şi nici nu se administrează Taina Sfintei Împărtăşanii; este recomandat ca preoţii să recomande (!!)  credincioşilor să se spovedească după Sfintele Paşti’’. Dar dacă pandemia ţine până la 31 ianuarie?  Tot după Paşti, nu?
  6. ,,Rugaţi credincioşii să rămână acasă’’. Acasă sau în carantină, populaţia trebuie obişnuită cu robia care ne aşteaptă.
  7. ,,Fiecare preot este direct răspunzător de prezentele hotărâri şi de cele emise de către Sfântul Sinod’’. Aici nu vă dau dreptate, stimabililor. Dumneavoastră sunteţi direct răspunzători, nu preoţii, şi negreşit veti răspunde la Judecata Mântuitorului Hristos

Chiar în timp ce scriam, s-a anunţat ordonanţa militară iohannisiană nr. 3, prin care armata va fi scoasă pe străzi iar persoanele peste 65 de ani nu mai au voie să iasă din casă şi se vor lua… măsuri de supraveghere electronică!

Sunt convins că în aceste vremuri se verifică una din ,,legile’’ lui Murphy care ne spune că inteligenţa lumii e constantă, în vreme ce populaţia se înmulţeşte continuu.

Din arestul de la domiciliu,

Presbiter Ioviţa Vasile, rob al lui Iisus Hristos,

deţinut al statului antihristic

9 gânduri despre „Impostură şi nesimţire”

  1. Să fie blagoslovit cuvântul plin de adevăr al Sfinției Voastre!

    „Zic vouă, așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15, 10).

    În această zi de sărbătoare a Soborului Sfântului Arhanghelului Gavriil, îngerul bunătății și milostivirii lui Dumnezeu, îl rugăm pe Marele binevestitor al Mântuirii, crainic mare al voii Celui-Preaînalt, călăuza binecuvân­tată a neamului omenesc spre Hristos, să ne vindece de toată neputința pentru a putea spune:
    „Fii bucuria noastră şi învredniceşte-ne să fim bucuria ta, ca întru Domnul bucuriei duhovniceşte să ne veselim!Rugăciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iuţimea aripilor tale şi de vestirea ta mântuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nădăjduim cu râvna duhului să biruim neputinţele cele trupeşti şi îngerilor asemănători să ne facem, ca dimpreună cu oştirile cereşti şi cu cetele drepţilor, spre împărăţia luminii celei neînserate cătând, din tot sufletul şi cu tot cugetul nostru să aducem mulţămită, laudă şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor.” Amin
    *Rugăciune către Sfântul Arhanghel Gavriil

    Sfinte Gavriile, mijlocitorule al bucuriei și binevestitorule al mântuirii, preschimbătorule al necazului și pierzătorule a tot răul! Fii mie ajutător în ceasul când voi fi biruit de patimă, cercetează-mă cu sfânta ta cercetare, luminează-mi sufletul întunecat de păcate multe, întărește-mă să fac faptele cele bune!
    Strig către tine cu strigăt mare, și rugându-mă, cad la tine: nu mă trece cu vederea pe mine, robul tău, ci degrab sârguiește-te ca să nu mă ajungă sfârșitul, ca moartea să nu apuce înainte și să răpească ticălosul meu suflet, care încă pătimește în obiceiurile spurcate, și să mă iei nepregătit din această viață, și să mă duci fără de răspuns înaintea Celui ce judecă după faptele fiecăruia. Ci ca acela ce ai către Dumnezeu îndrăznire a te ruga pentru toți, cere să mi se ierte și mie greșelile!
    *Sfântul Chiril al Turovului, Rugăciune pentru fiecare zi a săptămânii și Canoane de pocăință, Rugăciune după vercernie, Editura Sophia, p. 21

    Acatistul Maicii Domnului Vindecătoarea-într-o minunată interpretare, să ne fie tuturor de mare folos duhovnicesc în toată vremea!
    Icoana originală, a Maicii Domnului Vindecătoarea, cunoscută sub numele de „Țelitelnița” sau „Vindecătoarea” s-a aflat în Biserica Țilkan din regiunea Kartli, Georgia. Aceasta a fost zugrăvită pe vremea Sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii, și luminătoarea Georgiei, sărbătorită în 18 septembrie.
    Bucură-te Împărăteasa tuturor, ceea ce vindeci cu Har neputințele noastre!

    Apreciază

  2. Cât de actual şi ziditor este cuvântul înţelept al Sfântului Iustin Popovici, în vremurile de prigoană antihristică pe care le trăieşte Biserica lui Hristos!
    Se pare că mai marii Bisericii au uitat aceste adevăruri nemuritoare şi au devenit potrivnici Dumnezeului adevărat şi Evangheliei Lui.

    „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni” (Fapte 5:29)

    Această maximă este sufletul şi inima însăşi a Bisericii Ortodoxe. Iată Evanghelia ei, Evanghelia a toate. Iată prin ce trăieşte ea, şi pentru ce trăieşte. Iată din ce se zideşte nemurirea şi veşnicia ei. Anume aici se află atotvaloarea ei netrecătoare. „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este principiul principiilor, sfinţenia sfinţeniilor, măsura tuturor măsurilor.

    Această Atot-Evanghelie cuprinde esenţa tuturor sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe. Aici, cu nici un preţ, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri – nici cu oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii şi cu demolatorii Bisericii.

    „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este statutul Bisericii Ortodoxe, statutul ei veşnic şi neschimbător – statutul atotcuprinzător, starea ei veşnică şi neschimbată – stare atotcuprinzătoare. Iată care este mai întâi de toate răspunsul dat primilor prigonitori ai Bisericii: Faptele Apostolilor 5:29. Acesta este şi răspunsul ei dat prigonitorilor, de-a lungul veacurilor până la Judecata de Apoi. Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi.
    Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii, dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.

    Biserica reprezintă o veşnicie în timp, în această lume vremelnică. Lumea se schimbă, dar Biserica nu se schimbă; nu se schimbă veşnicul ei adevăr dumnezeiesc, dreptatea ei dumnezeiască, Evanghelia ei dumnezeiască, veşnicele ei unelte dumnezeieşti. Nu se schimbă, fiindcă nu se schimbă Domnul Hristos, Care aşa este şi aşa lucrează.
    Acesta este adevărul şi realitatea evanghelică: „Iisus Hristos ieri şi azi şi în vecii vecilor este Acelaşi”(Evrei 13:8).

    Prin veşnicie Biserica este prezentă în timp pentru ca timpul să se sfinţească prin ea, să se înnoiască prin ea, să se înveşnicească prin ea şi să fie deopotrivă cu ea. Nu Biserica trebuie să fie în pas cu timpul ori cu spiritul vremurilor, ci timpul trebuie să se alinieze după ea, ca fiind veşnică, şi spiritul vremurilor – după ea, ca fiind purtătoare a duhului veşniciei, a duhului Dumnezeului-Om. Pentru că ea este de-a pururi sfântă, de-a pururi apostolească. Ea este de-a pururi duhovnicească, de-a pururi dumnezeiască, de aceea niciodată nici nu îndrăzneşte să jertfească veşnicia vremelniciei, ceea ce aparţine lui Dumnezeu – celor omeneşti, cele cereşti – celor pământeşti. Nu ea urmează a se adapta la spiritul vremurilor, dimpotrivă, ei i se cuvine să potrivească timpul la veşnicie, vremelnicia – veşniciei, cele omeneşti – Dumnezeirii. Veşnicul ei drum prin această lume: mai întâi -Dumnezeu, apoi omul; în faţă – Dumnezeu, iar în urma Lui omul: „Ca să fie Hristos cel dintâi întru toate” (Coloseni 1:18).

    Ca atare stăpânirea este de la Dumnezeu (Romani 13:1-6): şi ierarhia valorilor şi ierarhia ordinii de la Dumnezeu este. De aceea, în principiu, trebuie să ne supunem stăpânirii care pune ordine, normalizează şi care păstrează această ordine divină dată de Dumnezeu în lume. Altminteri survine căderea şi decăderea în anarhie.

    Stăpânirilor trebuie să ne supunem, în măsura în care ele menţin ordinea divină în lume, pentru că ele sunt „slugile Domnului” şi – ca unor slugi ale Domnului. Stăpânirilor trebuie să ne supunem, pentru că ele, ca slugi ale Domnului, poartă sabie, cu care pedepsesc răul şi apără binele. Stăpânirilor trebuie să ne supunem, pentru că ele, slugile Domnului, sunt „înfricoşătoare pentru faptele rele”, şi nu pentru cele bune.

    Atunci însă, când stăpânirile devin periculoase pentru faptele bune, când stăpânirile prigonesc binele dumnezeiesc, şi mai mult decât toate, binele şi atotbinele acestei lumi – pe Iisus Hristos, iar prin aceasta Biserica Sa, atunci acestor stăpâniri nu se cuvine să ne supunem, nici să le ascultăm. Creştinul trebuie să se lupte cu ele, şi să se lupte anume prin binecuvântatele mijloace evanghelice. Niciodată creştinul să nu îndrăznească să se supună mai degrabă oamenilor, decât lui Dumnezeu, şi mai cu seamă oamenilor potrivnici Dumnezeului adevărat şi Evangheliei Lui.

    La început stăpânirea fusese dată, în principiu, de la Dumnezeu. Când însă stăpânirea se abate de la Dumnezeu şi se ridică împotriva lui Dumnezeu, în acest caz ea se transformă în silnicie şi prin aceasta încetează de a mai proveni de la Dumnezeu şi este de la diavol.
    Deci noi, creştinii, cunoaştem şi taina stăpânirii şi taina silniciei: stăpânirea este binecuvântată de Dumnezeu, silnicia însă, este blestemată de Dumnezeu. Tot ce vine de la Dumnezeu este bine, iar dacă acest bine este întrebuinţat în rău este de la diavol, întrebuinţarea în rău a celor dumnezeieşti – iată unde stă diavolul, şi toată diavoliada lumilor toate, la un loc cu lumea oamenilor.
    Stăpânirea vine de la Dumnezeu, şi până când ea rămâne în Dumnezeu şi sub Dumnezeu şi cu Dumnezeu – este binecuvântată. Părăsindu-L pe Dumnezeu, ea se transformă în violenţă – prin aceasta supunându-se pe sine puterii antidumnezeieşti – diavolului.

    Aceasta este învăţătura dreptmăritoare şi apostolică, patristică, evanghelică despre natura şi valoarea stăpânirii. Aceasta este sfânta şi infailibila învăţătură ortodoxă a Bisericii lui Hristos, aşa a fost de la început şi până acum, şi de acum în vecii vecilor.
    Şi cine sunt martorii ei? Toţi sfinţii apostoli, toţi sfinţii părinţi, toţi sfinţii mucenici. În mod deosebit sfinţii mucenici, începând cu Sfântul şi întâiul mucenic Ştefan, şi până la noii noştri mucenici şi câţi alţi sfinţi mucenici ai vremurilor noastre. Ei toţi au pătimit pentru Domnul Hristos, toţi laolaltă de la împăraţi, regi şi cneji; într-un cuvânt, de la stăpânirile luptătoare contra lui Dumnezeu ai acestui veac. Şi aceşti sfinţi mărturisitori nu se numără cu miile, ci cu milioanele. Ei toţi sunt sfinţi şi nemuritori ca martori ai adevărului divino-uman: creştinii trebuie să se împotrivească poruncilor nelegiuite şi necredincioase ale împăraţilor, domnitorilor, stăpânitorilor acestei lumi, oriunde s-ar afla ei, şi oricine ar fi ei.

    Fiecare sfânt mucenic, fiecare sfânt mărturisitor al credinţei lui Hristos reprezintă o întruchipare vie şi o personificare nemuritoare a preasfintei Atot-Evanghelii a Bisericii Ortodoxe:
    „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”.
    Fiecare din ei s-a ţinut de această Atot-Evanghelie dumnezeiească cu tot sufletul, cu toată inima, cu tot cugetul. De aceea au şi fost ei supuşi la chinuri, la răutăţi, de aceea au fost omorâţi de către stăpânitorii apostaţi din veac în veac.

    Sfântul Iustin Popovici-Biserica şi statul(fragment)

    Apreciază

  3. Declarația Sfintei Biserici a Învierii din Ierusalim care a apărut astăzi, 26/ martie, pe sit-ul de stiri romfea.gr
    În urma evoluției situației din Țara Sfântă, noi, Conducătorii celor trei comunități cărora Dumnezeu le-a acordat harul și onoarea proclamării harului Domnului în Bazilica Sfântului Mormânt și a Învierii, dorim să informăm că slujbele Comunităților de ortodocși greci, latini și armeni vor continua în mod regulat, deși din motive de siguranță și pentru a evita riscul difuzării infecției cu COVID-19, numărul participanților la slujbe va fi limitat la câteva persoane, iar Bazilica va fi accesibilă numai în timpul liturghiilor.

    Dorim să ne asigurăm că, în interiorul bazilicii, rugăciunile celor trei comunități vor continua, mai degrabă decât să se intensifice, cerând Părintelui Ceresc sfârșitul pandemiei, recuperarea bolnavilor, protejarea personalului medical, înțelepciunea pentru Păstori și Guvernatori și mântuirea vesnică pentru cei care și-au pierdut viața. Ridicăm această rugăciune din chiar locul în care, prin jertfa propriei Sale vieți pe Golgota și prin Învierea Sa din Mormânt a treia zi, singurul Fiu născut și iubit Iisus Hristos, a învins răul, păcatul și moartea.

    T HEOPHILOS III FRANCESCO PATTON ARCH. NOURHAN MANOUGIAN
    Al Ierusalimului

    Apreciază

  4. Fără indoială ca urmare a apostaziei mai marilor Bisericii de la sfânta credință ortodoxă, începând cu pseudo-patriarhul Bartolomeu, Dumnezeu va permite Turciei să folosească Catedrala Hagia Sophia ca moschee pentru rugăciunea islamică .
    Apelul islamic la rugăciune a fost auzit în ceea ce a fost cândva centrul ortodoxiei, Hagia Sophia, luni,-23 martie 2020pe Youtube, într-un video clip care numea fosta Catedrală bizantină, „Moscheea Hagia Sophia”.

    Rugăciunea a fost transmisă inițial pe Iha.tv.

    Unii analiști susțin că nu este o coincidență faptul că actul a avut loc doar cu două zile înainte de aniversarea declarației războiului grec de independență din 25 martie 1821 și eliberarea Greciei de sub conducerea otomană.

    Acesta este al treilea an consecutiv, când în martie, au avut loc acte similare care contestă statutul Catedralei Hagia Sophia ca muzeu secular.

    Între timp, Turcia ajută mii de migranți să atace forțele grecești la granița turco-greacă din Evros. Atacul înspăimântător al migranților orchestrat de Turcia, a început pe 1 martie.
    Hagia Sophia a fost construită în 537 și a servit timp de aproape o mie de ani drept catedrală a Imperiului Bizantin, pentru a deveni mai târziu Catedrala Patriarhală Creștină Ortodoxă Greacă.
    A fost transformată într-o moschee otomană la 29 mai 1453, imediat după căderea Constantinopolului și a rămas moschee până în 1931.
    Iconica bazilică bizantină, cândva simbolul ortodoxiei grecești, a început să funcționeze ca muzeu, după o decizie a primului președinte turc și fondator al Republicii Turcia, Mustafa Kemal Ataturk.
    Din 1931 utilizarea muzeului ca lăcaș de cult a fost strict interzisă.
    Hagia Sofia, Monument al Patrimoniului Mondial UNESCO, a fost cel mai vizitat sit turistic din Turcia între 2014 și 2015.

    Cu toate acestea, în 2006, guvernul turc a permis alocarea unei camere mici din complexul muzeal pentru a fi folosită drept sală de rugăciune pentru personalul muzeului creștin și musulman, iar din 2013, muezzinul cântă chemarea la rugăciune de două ori pe zi, după-amiază de la minaretele muzeului.

    Folosirea Hagiei Sophia ca locaș de cult a fost o problemă spinoasă de ani de zile, unii politicieni turci insistând că ar trebui să fie din nou transformată în moschee. La 1 iulie 2016, rugăciunile musulmane au avut loc din nou la Hagia Sophia pentru prima dată în 85 de ani, eveniment care a stârnit reacții puternice din partea Bisericii Ortodoxe Grecești.

    În mai 2017, Anatolia Youth Association (AGD) a organizat o adunare în fața Hagiei Sophia pentru rugăciunile de dimineață și a solicitat reconversia muzeului într-o moschee.

    În luna iunie a aceluiași an, Președinția Turciei pentru Religii (Diyanet) a organizat un program special care a inclus recitarea Coranului și rugăciuni la Hagia Sofia, pentru a marca Laylat al-Qadr. Programul a fost transmis în direct de televiziunea TRT.

    Pe 31 martie 2018, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a recitat primul verset al Coranului din Hagia Sophia, dedicând rugăciunea „sufletelor tuturor celor care ne-au lăsat această lucrare ca moștenire, în special cuceritorului din Istanbul”, reiterând poziția sa de a face din Hagia Sophia o moschee din nou.

    În martie 2019, Erdogan a spus că va schimba statutul Catedralei Hagia Sophia dintr-un muzeu într-o moschee, adăugând că a fost o „greșeală foarte mare” transformarea moscheii într-un muzeu.
    Cu toate acestea, ca sit al patrimoniului mondial UNESCO, această schimbare ar necesita aprobarea Comitetului patrimoniului mondial UNESCO.
    Oare ce se va întâmpla de acum încolo?

    Apreciază

Lasă un comentariu

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă