Din tezaurul Sfintei Ortodoxii

Odată, s-a poruncit la Sketis: ,,Săptamân asta postiţi!’’ Dar tocmai atunci s-a întâmplat să vină câţiva fraţi din Egipt la avva Moise şi el le-a făcut puţină fiertură. Văzând fumul, vecinii au zis clericilor: ,,Moise a încălcat porunca, şi-a făcut fiertură’’. Ei le-au răspuns: ,,Vorbim cu el când vine la slujbă’’. Sâmbăta, clericii văzând nobila purtare a avvei Moise, i-au zis în faţa întregii obşti: ,,Avva Moise, ai încălcat porunca oamenilor, dar ai împlinit porunca lui Dumnezeu’’.

Şezând odată fraţii lângă dânsul, le zicea lor: iată barbarii vin astăzi la Schit. Sculaţi-vă şi fugiţi! Dar tu nu fugi, avvo? Iar el le-a zis: de atâţia ani aştept ziua aceasta să vină, să se împlinească cuvântul Domnului Hristos, care zice: toţi cei ce scot sabia, de sabie vor muri. Ei i-au zis: nici noi nu fugim, ci cu tine vom muri. Atunci el le-a zis: eu nu am nicio vină. Fiecare să vadă cum şade. Şi erau şapte fraţi, cărora le-a zis: iată barbarii se apropie de uşă. Şi intrând i-au omorât. Iar unul dintre dânşii temându-se, s-a ascuns după împletiturile de coşniţe şi a văzut şapte cununi pogorându-se şi încununându-i pe dânşii.

Zis-a iarăşi: de nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul. Şi a zis fratele: ce este unirea faptei cu rugăciunea? Şi a zis bătrânul: acelea pentru care ne rugăm, să nu le mai facem, căci când omul îşi va lăsa voile sale, atunci se împacă Dumnezeu cu dânsul şi îi primeşte rugăciunea.

Un dumnezeu local şi vremelnic se ridică împotriva Dumnezeului Adevărului

Art. 3 Se suspendă efectuarea serviciului religios pentru toate cultele religioase până la data de 31 martie a.c., în zilele de sâmbătă şi duminică. Lăcaşele vor rămâne deschise, dar nu se vor fi oficiate slujbe religioase.

Articolul este cuprins în hotărârea Consiliului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Maramureş şi e semnată de dumnezeul local, doctul prefect Nicolae-Silviu Ungur. I-am atrage atenţia acestui domn că ar fi bine să se uite şi-n dicţionarele normative ale limbii noastre şi acolo unde va vedea s.n., să ştie că e o abreviaţie pentru substantiv neutru. Prin urmare, spunem un lăcaş, două lăcaşuri, pentru simplul fapt că vocabula e un substantiv neutru. Asta ca o paranteză, pentru că nu-l vedem pe distinsul prefect urmând cursuri de alfabetizare.

Dincolo de agramatisme, comunicatul ne arată cu limpezime una din ţintele ,,epidemiei’’ coronavirusului, aceea de a împiedica săvârşirea Sfintelor Slujbe bisericeşti chiar în aceste zile de Post, exact în zilele de sâmbătă şi Duminică când se oficiază slujbe pentru pomenirea morţilor şi Sfânta Liturghie. Deci atenţie, dragi maramureşeni, mergeţi la biserică în orice zi a săptămânii, că e îngăduit, dar nicidecum sâmbăta şi Duminica! Cine nu se conformează acestui ucaz riscă să primească nişte ani de închisoare pentru zădărnicirea combaterii unei epidemii imaginare. Aici am ajuns. Şi asta nu e tot. ,,Mai mari decât acestea veţi vedea’’ Ioan 1, 51). Sunt curios cum se vor conforma preoţii maramureşeni acestui ucaz aberant. Dacă, Doamne fereşte, moare domnul prefect Ungur, sau oricine, şi trebuie înmormântat sâmbătă sau Duminică, cum vor proceda? Amână înmormântarea până după epidemie, sau îl îngroapă fără nicio slujbă? Presupunând, fireşte, că dânsul e ortodox.

După cum spun unele surse, epidemia e programată să ţină până după Paşti, încât Sărbătoarea Învierii Domnului să fie interzisă, pentru că aşa vrea un domn prefect din Maramureş. Şi nu numai el. Când Sfântul Prooroc Daniel se afla în robie cu poporul său, având o viaţă de sfinţenie, a stârnit ura potrivnicilor care însă nu aveau niciun temei să-l pedepsească. Neavând, l-au fabricat. Au obţinut din partea regelui Darius Medul un fel de decret care interzicea, vreme de treizeci de zile, închinarea la alt dumnezeu decât regele. Regele era dumnezeu! Ştiţi ce-a făcut Sfântul Prooroc Daniel? A continuat să se închine Dumnezeului Adevărului, ignorând ticăloşia vrăjmaşilor. Urmarea o ştiţi: a fost aruncat în groapa cu lei din care Dumnezeu l-a scos nevătămat. Aşa să facă şi maramureşenii. Aşa să facem şi noi.

O ultimă precizare: ,,epidemia’’ va înceta în momentul când televiziunile vor termina cu această mare prosteală manipulatoare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Legiunile diavolești şi omeneşti s-au răsculat împotriva Domnului Hristos și vor să ia în stăpânire sufletele oamenilor

          ,, Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut’’ (Rom. 13;,11).

Într-adevăr trăim timpuri apocaliptice, de încercare a credinței şi de cernere cumplită. Cât vor dura? Domnul știe… Pentru informarea tuturor, orice virus patogen este ucigaș pentru că infecția virală se însoțește de un anumit procent de mortalitate. În infecțiile virale de ori ce tip, nu există încă tratament etiologic eficent. S-a încercat cu interferon și tamoxifen, dar rezultatele sunt modeste. Deci: orice virus patogen este ucigaș și fără tratament etiologic. Coronavirusul are o capacitate de răspândire mare, dar un efect letal mult mai redus decât altele virusuri din aceeași grupă.


Obsevăm că astăzi, speriați, tulburați și îngrijorați, de evoluția epidemiei, mai ales cei care au copii, oamenii par să se fi resemnat cu noile intruziuni ale autorităților în viața lor și, uneori, chiar acceptă cu bucurie limitarea drepturilor cetățenești și introducerea unui sistem diabolic de supraveghere și control. Instictul de supraviețuire prevalează în raport cu acțiunile zilnice ale tuturor. Câți dintre noi au participat la protestele împotriva vaccinurilor ? Zece mii, măcar o mie de persoane…nici măcar… Câți tineri de pe întreg mapamondul se mai gândesc astăzi la întemeierea unei familii, sau la a avea copii, atrași fiind în capcana politică întinsă cu viclenie nefastă de mai marii conducători ai omenirii? Acesta este, în fond, substatul noii dezordini apărute la nivel planetar, pierderea păcii interioare, a credinței și înăbușirea nădejdii în Atotputernicia lui Dumnezeu. S-a declanșat un război în care legiunile diavolești s-au răsculat împotriva Domnului Hristos și vor să ia în stăpânire sufletele oamenilor. Suntem într-un război terorist, fără armament terestru, naval sau aerian, fără bombe nucleare, fără trupe de asalt!  


Râuri de aur vor curge în buzunarele coloșilor farmaceutici, ale producătorilor de alimente conservate pline de chimicale, de detegenți și a agenților de bursă. Granițele țărilor sunt luate cu asalt de migranți și de cei plecați la muncă, dornici a se întoarce pe meleagurile natale, la copiii părăsiți, în sânul familiei unde speră să găsească siguranță. Dar mâine când totul se va liniști, din ce vor trăi?


Ceea ce este surprinzător deocamdată, epidemia cu virusul ucigaș nu a afectat nici o tabără de migranți din țările europene …Germania, Franța, Italia, Grecia, acolo unde regulile de igienă personală sunt precare. De ce? Întreaga economie la nivel mondial este în faliment, sistemele sanitare sunt depășite de evenimente, bursele cad.


Sub adăpostul paravanului oferit de problema coronavirus, deputații României au trecut pe șest legea care prevede obligativitatea programelor de educație sexuală pentru copii. Asta înseamnă că un profesor sau un activist poate veni în fața copiilor pentru a le recita toată mantra orelor de educație sexuală contraceptivă.
Că masturbarea e bună, sexualitatea umană se reduce la excitare și la folosirea prezervativelor, pornografia e în regulă, sodomia e naturală și bună, avortul e o metodă contraceptivă sănătoasă. Au lipsit protestele față de această aberație morală totală în educația copiilor. Nu există nici o limită de vârstă. Practic, îndoctrinarea și mânjirea inocenței copiilor va începe de la cea mai mică vârstă, de la clasa zero.


Amenințările teroriste vizează toate obiectivele religioase frecventate de creștini. Oare în acest an va mai sosi Lumina Sfântă la Mormântul Mântuitorului Hristos? Oricum pelerinajele către orice destinație religioasă în acest an, sunt deocamdată compromise de măsurile luate la nivel mondial, de prevenire a răspândirii epidemiei. Dacă frica ne întunecă rațiunea, nu putem reacționa cu calm, la măsurile autoritare nejustificate, și atunci coronavirusul va creea o oportunitate pentru instituirea statului polițienesc în orice țară afectată de epidemie

Întristarea este o stare cu desăvârşire diferită de starea omului duhovnicesc. Omul fără bucurie este despărţit de Hristos, iar rânduiala lui este mincinoasă. Orice ar face, chiar şi pocăinţa, postirea şi dragostea sa, nu sunt adevărate, dacă nu este plin de raza bucuriei care înseamnă bunătate și dragoste faţă de Împăratul Hristos și aproapele, rod al cercetării Mângâietorului mult iubit… ,,Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în Credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt’’ (Rom.15,13).

Dr. Gabriela Naghi

Vremuri apocaliptice: ,,Cele ce vezi, scrie în Carte şi trimite celor şapte Biserici’’ (Apocalipsa 1, 11)

Marile fărădelegi şi ticăloşii ale istoriei s-au comis sub masca binelui.

Însuşi diavolul ia înfăţişări atrăgătoare şi identităţi false, pentru a înşela cu mai multă uşurinţă. Slujitorii lui acelaşi lucru îl fac, dupa cum ne-a scris Sfântul Apostol Pavel: ,,Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii săi iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’ (II Corinteni 11, 13-15).

Era prin anul 64 după Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Dementul Nero avea nevoie de un pretext pentru a declanşa o sălbatică prigoană împotriva Bisericii lui Dumnezeu. Degrabă l-a găsit şi l-a pus în practică, incendiind şi devastând Roma, timp în care se manifesta ca un ieşit din minţi. ,,Vinovaţii’’ au fost îndată arătaţi cu degetul, persecuţia s-a dezlănţuit şi fiii Biserici au fost supuşi unor pedepse greu de imaginat. A fost prigoana în care Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel           au primit cununa mucenicească.

În 1933, Hitler avea nevoie să-şi consolideze puterea şi să-şi îndrepte furia asupra comuniştilor. N-a reuşit să obţină un decret împotriva partidului communist, şi atunci a pus la cale incendierea clădirii Reichstagului, parlamentul german. Din acel moment a putut să purceadă la arestarea comuniştilor – ştiţi cazul real al şarpelui cu două capete, care se luptau între ele? – şi să-şi întărească puterea asupra Germaniei.

În 1941, populaţia Statelor Unite ale Americii era ostilă intrării în război. Era nevoie de un şoc care să zguduie conştiinţele americanilor. Japonezii plănuiseră un atac asupra flotei americane  din Pacific, cantonată în Hawai, la Pearl Harbour. Serviciile americane ştiau de iminenţa atacului şi totuşi n-au luat nicio măsură pentru a preveni şi diminua dezastrul. Atacul a fost devastator, dar a deschis calea de intrare a ţării în război, cu consecinţele pe care le cunoaştem.

Într-o convorbire dintre un Rokefeller şi regizorul evreu Aaron Russo, acesta din urmă a aflat că va avea loc un eveniment care va schimba faţa lumii. Evenimentul s-a produs la 11 septembrie 2001, când cele două turnuri gemene din New-York au fost distruse de explozia avioanelor care le-au lovit. Atac terorist, spuneau oficiliatităţile, pretext pentru lupta împotriva teroriştilor, la adăpostul căreia mai-marii lumii au mână liberă pentru a întreprinde nestingheriţi abuzuri teribile împotriva populaţiei nevinovate a globului. Le vedem, le simţim, le ştim.

Actuala epidemie, posibil pandemie, a fost gândită după acelaşi scenariu. O psihoză colectivă declanşată şi întreţinută la scară mondială, prin toate mijloacele ce le stau la îndemână, şi au suficiente. Un ,,beneficiu’’ imediat va fi acela că vor putea trece cu uşurinţă legile privind obligativitatea vaccinurilor. Acestea vor genera profituri imense pentru companiile farmaceutice, dar vor constitui o ,,bună’’ modalitate de a implanta oamenilor cipurile pe frunte sau pe mâna dreaptă, exact cum a văzut şi a scris Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în Cartea Apocalipsei, (13, 16): ,,Şi-i sileşte pe toţi… să-şi pună semn pe mâna dreaptă sau pe frunte’’. Aceste etape le sunt necesare pentru a pregăti venirea antihristului care, pare-se, nu e prea îndepărtată.

Când ne-au arătat o mostră de panică colectivă a unora care goleau rafturile magazinelor alimentare, au vrut de fapt să ne inducă imboldul de a proceda la fel. Am vrut să mă conving de veridicitatea acelei informaţii şi am constatat că nu-i altceva decăt o mare minciună manipulatoare. Am fost în mulţimi de oameni care se comportau absolut normal, fără panică, fără frică de contaminare, pentru că au simţit cei mai mulţi că sunt supuşi unei dezinformări abil concertată.

Din această psihoză se pot trage şi alte ,,foloase’’. Bisericile ar trebui închise, Sfânta Împărtăşanie interzisă, Icoanele privite ca nişte focare de infecţie. Până la noi ordine. Din păcate, Patriarhia de la Bucureşti s-a angrenat în acest joc murdar şi când a văzut reacţia credincioşilor, au făcut un pas înapoi. Unul singur. Inutil, răul era comis.

Au fost ani în care gripa a lovit sute de mii de români şi nu s-a făcut atâta caz ca şi acum când, în jur de zece persoane, sunt contaminate cu coronavirus. Neobţinând rezultatele scontate, autorităţile au hotărât închiderea şcolilor, absolut nejustificată. Psihoza colectivă trebuie menţinută şi amplificată cu orice preţ. Nu va trece multă vreme până vom şti mai multe detalii despre această nesimţită manipulare. Ea este şi o repetiţie pentru evenimentele care vor urma. Mai spune cineva că nu trăim vremuri apocaliptice?

Presbiter Ioviţa Vasile

Portretul unui ecumenist

Era vara anului 1980. Călătoream cu autobuzul prin Maramureş, împreună cu un frate preot. Acesta mi-a atras atenţia asupra unui tânăr care se îndrepta spre Mănastirea Rohia. Mi-a spus că e un eminent student la Teologie la Sibiu, provenind dintr-o familie credincioasă. Preocupările acestuia erau legate de familie, Biserică şi şcoală. Verile şi le petrecea pe la Sfintele Mănăstiri. Privindu-l, m-am gândit că Dumnezeu ridică în toate vremurile şi-n toate locurile preoţi vrednici. Lucrurile s-au precipitat şi n-am ajuns să intru în vorbă cu tânărul nostru.

După trecerea mai multor ani, am citit despre dânsul că i s-au încredinţat slujiri importante în Biserica noastră. Au urmat studii pe la instituţiile ecumeniste din străinătate, ca şi cum Teologia Sfinţilor Părinţi n-ar fi fost suficientă pentru formarea viitorului preot. Atunci nu mi s-a părut ceva deosebit, deoarece ecumenismul nu-şi arătase faţa hidoasă, sau poate nu o descoperisem noi, mai ales că în anii de studii am avut şi un curs de ecumenism din care n-am înţeles mare lucru. Parcurgând c.v.-ul omului nostru, devenit între timp preot, am rămas impresionat de studiile făcute, de titlurile academice pe care le-a adunat, de funcţiile ocupate în instituţiile ecumeniste, în decursul vremii. Cât pentru trei vieţi.

În timpul din urmă am aflat că pastoral luteran norvegian Olav Fikse s-a retras de la conducerea consiliului mondial zis al bisericilor.  Frâiele organismului amintit vor fi încredinţate unui ,,ortodox’’, tânărul despre care vorbim, ajuns acum la anii senectuţii. Până la vară, acesta va ocupa funcţia de secretar general al cmb şi e posibil ca din iunie să fie uns pentru un mandat de cinci ani, cine ştie. Motive de mândrie (ori de invidie!) pentru ecumeniştii români. Şi aşa au ajuns unii dintre noi, cei care alcătuiam ceea ce partidul numea ,,tineret, mândria ţării’’, să ocupe funcţii dintre cele mai înalte în ierarhia mondială.

Privind la tinereţea acestui om, vrând-nevrând, te întrebi: cum e cu putinţă? Cum e posibil ca un student credincios, cuminte şi foarte studios să părăsească Sfânta Ortodoxie, mergând pe drumurile meandrice ale ecumenismului? Este, pentru că mentorii lui din tinereţe au ştiut cum să-l ademenească şi apoi să-l formeze ca ecumenist de nădejde şi de mare încredere. Slava deşartă, promisiuni pentru un viitor strălucit şi o carieră fără egal. Banii au fost şi ei o mare ispită, căreia nu i-a rezistat. Promisiunile şi aspiraţiile au fost împlinite, după cum putem constata din cele scrise mai sus.

Închei creionarea acestui portret, ca să nu mă întristez şi mai mult. De se va întâmpla vreodată să-l întâlniţi pe Părintele Profesor Doctor Ioan Sauca, puteţi să i vă adresaţi cu apelativul ,,reverende’’. Nu se va supăra.

Presbiter Ioviţa Vasile

Motiv de mândrie patriotică: Un român a ajuns în vârful everestului ecumenist

Dacă vreodată am nădăjduit că BOR se va retrage din cmb, în urma nenumăratelor memorii, petiții și apeluri, trimise în nume personal sau colectiv, prin hotărârea unor Sinaxe naționale (Botoșani), urmând exemplul Patriarhiei Georgiei şi a Serbiei (1997) sau a Bulgariei (1998), care au reușit această mare realizare, iată că acum am pierdut orice speranță. Experienţa Bisericii Georgiei ne arată încă o dată că problemele bisericeşti se rezolvă pe cale canonică, cea predanisită de Sfinţii Părinţi, şi nu pe nişte căi născocite peste noapte: cea a „luptelor (iluzorii) din interior”, a „iconomiei” comuniunii cu ereticii, a „ascultării de ierarhii canonici” şi a altor teorii care lovesc în conştiinţa bisericească ortodoxă.

Aflăm dintr-un articol publicat de UJO, că la 31 martie 2020, pastorul luteran din Norvegia, Dr. Olav Fykse Tveit va părăsi funcția sa de Secretar General al consiliului mondial zis al bisericilor, pe care a deținut-o din 2010, până în prezent, relatează Blagovest-info. Organizația cmb va fi condusă temporar de un cleric al Bisericii Ortodoxe Române, Pr. Profesor Dr.Ioan Sauca, până la alegerea noului secretar general, care va avea loc în ședința din luna iunie. Olav Fykse Tveit, în vârstă de 59 de ani, care a fost secretarul general al cmb pentru două mandate de cinci ani, a fost ales recent președinte episcop al ”bisericii” Luterane din Norvegia. ,,Hirotonia’’ și instalarea sa în funcție vor avea loc pe 26 aprilie în Catedrala Nidaros din Trondheim. În luna august, Olav Fykse Tveit va ajunge din nou la cmb pentru a-și prezenta raportul final de activitate. Ședința pentru alegerea noului Secretar General al CMB a fost programată pentru 18-24 martie, dar a fost amânată în luna iunie, din cauza amenințării epidemiei cu coronavirus.

Ioan Sauca este preot și profesor de misiologie ortodoxă și Teologie sistematică, în cadrul BOR. Născut la 10 Aprilie 1956 în Valea Mare, Caraș Severin, a absolvit Seminarul teologic din Caransebeș în 1976, Institutul Teologic din Sibiu în 1981, iar între 1981-1984 cursurile de Doctorat la Institutul Teologic din București.
A făcut studii de specializare la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveția (1984-1985) și la Universitatea din Birmingham, Anglia (1985-1987) unde a obținut doctoratul în filosofie/teologie cu titlul : « Implicațiile misionare ale eclesiologiei ortodoxe ». Asistent (1984) și lector (1988-1990) la Institutul telogic din Sibiu la catedrele de Misiune și Ecumenism și Îndrumări Misionare. Hirotonit diacon în 1988 și preot în 1989. Consilier patriarhal cu responsabilități pentru sectoarele Presă și Comunicații, Relații cu mass media, învățământ și relații externe la Patriarhia Ortodoxă Română din București (1990-1994). În 1994 este numit prin concurs și Secretar Executiv pentru Studii Ortodoxe și Relații în Misiune din cadrul consiliului mondial zis al bisericilor, instituție cu sediul la Geneva, unde a lucrat până în anul 1998. Profesor la Institutul Ecumenic de la Bossey, atașat la Universitatea din Geneva (1998-2001). În 2001 a fost ales Director al acestui institut. Din 2014, Pr. Dr. Ioan Sauca a devenit secretar general asociat pentru educație și formare ecumenică din cadrul cmb. Din ianuarie 2017 este numit în funcția de secretar general adjunct al cmb, continuând însă slujirea ca profesor și director al Institutului ecumenic de la Bossey.

De notat că Pr. Dr. Ioan Sauca este primul român, și al doilea ortodox (după profesorul grec Nikos Nissiotis), care a ocupat o astfel de funcție înaltă în cadrul Institutului Ecumenic de la Bossey, precum și în cadrul consiliului mondial zis al bisericilor. Noul secretar general al cmb continuă destoinic se pare, activitatea Patriarhului Daniel din cadrul cmb, de lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva, şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg (Elveţia); membru al Comitetului Executiv şi Central al consiliului ecumenic al bisericilor, Geneva, membru al Prezidiului şi Comitetului Central al conferinţei bisericilor europene (1997 – 2009).


Prin urmare, lupii în piei de oaie sunt în mijlocul nostru demult, sfâșiind nestingheriți Cămașa lui Hristos, trăind într-un duh ecumenist, sincretist, secularist, acceptând teoria anglicană „a ramurilor”, erezie de neconceput pentru Sfânta Ortodoxie. Să știe dumnealor că nu au putut realiza nimic altceva, decât sminteli, tulburări, dezbinări în mijlocul pliromei care doarme somnul cel de moarte al neputinței, pedepsind, nedreptățind, preoți, monahi, mireni care ridică și vor ridica mereu glasul, strigând să audă Cel Prea Înalt dorința noastră arzătoare de ieșire a BOR din „captivitatea babilonică” în care se află.

Dr. Gabriela Naghi

Etnicul Iohannis urăşte şi învrăjbeşte românii

Înainte de alegerile prezidenţiale de anul trecut, remacam, cu amărăciune şi ironie, faptul că şi românii au voie să candideze la preşedinţia României. Bineînţeles, ca figuranţi, dar asta e o altă poveste. Ceream românilor să nu voteze un român de-al nostru, să meargă pe mâna lui Iohannis. Şi românii m-au ascultat, aşa încât neamţul a adunat un procent frumos, 65%, şi-acum se bate in piept şi ne spune câtă legitimitate are el. Cu fiecare apariţie, ne repetă cu obstinaţie aceleaşi clişee: pesediştii sunt răi, ai lui sunt cei mai capabili şi fac României un bine imens; trebuie organizate alegeri anticipate pentru ca poporul să-şi spună cuvântul, ca şi cum acesta ar mai conta; justiţia e grav ameninţată de pesedişti, de aceea trebuie trecută în slujba lui şi ştim de ce: ca să-i închidă lui dosarele, pentru că neamţul ar fi trebuit să facă nişte ani de închisoare pentru dobândirea unei case prin fals şi uz de fals. Acestea au devenit obsesii bolnăvicioase, dar cel mai grav este că mediatorul şi conciliatorul Iohannis îi ridică pe români unii împotriva altora, el care a spus că românii şi moldovenii sunt două popoare diferite! Rezultatul a fost acela că românii şi moldovenii i-au mai dat, cu generozitate, încă un mandat de cinci ani. Halal naţiune!

Ceea ce m-a întristat peste măsură a fost episodul cu Doamna Sorina Pintea, de care Iohannis, cu certitudine, nu este străin. Să umileşi şi să batjocoreşti în felul acela o femeie bolnavă, să o supui dispreţului public, să-i periclitezi viaţa este un act de nesimţire şi sadism monumental. Etnicul german Iohannis batjocoreşte o româncă şi noi ne facem că nu ne interesează, ba mai sunt şi unele scursori care aplaudă de pe margine. Niciodată n-am avut aşteptări de la omul acesta. Rădăcinile lui sunt în rătăcirile lutherane, care ne spun că pentru mântuire faptele bune nu ajută la nimic, este suficientă credinţa, ceea ce teologic se numeşte sola fide (numai prin credinţă). Consecvent crezului său, neamţul se fereşte ca de foc de faptele cele bune, care ar trebui să-i caracterizeze domnia asupra românilor. După mai bine de cinci ani petrecuţi la Cotroceni, nu găseşti măcar o realizare majoră care să fie trecută în dreptul numelui său. S-a găsit totuşi cineva, Donald Tusk, care ne-a înştiinţat ce contribuţie inestimabilă a avut Iohannis la intergrarea noastră în sistemul antihristic european şi, în consecinţă, l-a premiat într-o ceremonie de la care n-a lipsit domnul Daniel Ciobotea, cot la cot cu şeful papistaşilor români. Dictatorii lumii au obsesia titlurilor, decorărilor, premiilor nemeritate, cu care încearcă să-şi acopere lipsa de legitimitate. Campion a fost la acest capitol N. Ceauşescu. Mi-aduc aminte că a primit un premiu da la Academia Simba din Roma, cu care s-a împăunat şi s-a umflat în pene, până când s-a aflat că Simba era, de fapt, o fabrică de încălţăminte, tocmai potrivită pentru cizmarul Ceauşescu! Ce s-a ales din toată fanfaronada ceauşistă? O pată ruşinoasă şi dureroasă în istoria românilor.

Revenind la ocupantul scaunului prezidenţial, eu îl socotesc o calamitate pentru români, o pedeapsă pe care o merităm deplin pentru păcatele noastre. Pădurile ne sunt jefuite de cei de un sânge cu drăguţul nostru Werner, cel care le asigură protecţia de la cel mai înalt nivel. Imoralitatea, spurcăciunile şi necurăţiile oamenilor deviaţi sunt legiferate, instituţionalizate, ridicate la rang de …virtute, sub înaltul patronaj al lui Iohannis, cel mereu încruntat şi obsedat, pe faţa căruia citeşti fără greutate ura şi dispreţul faţă de un popor generos, care l-a înălţat pe ,,cea mai înaltă culme’’. Dumnezeu să-i dea sănătate, însă presimt eu că nu va sfârşi bine.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ţoapele feminist – lesbiene Îl înfruntă pe Dumnezeu şi ridică blasfemii asupra Bisericii Neamului Românesc

„Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale,” (Isaia 65,2).

Profeţiile Sfinţilor Părinţi se împlinesc în fiecare clipă, în aceste timpuri apocaliptice măcinate de haos şi panică, căci pregătirea venirii Antihristului trebuie să se facă într-o atmosferă în care, epidemiile, frica, depresia, anxietatea, suferinţa şi moartea, trebuie să-i domine pe toţi oamenii. La acestea se adaugă atacul concentrat ale forţelor întunericului asupra Credinţei noastre Ortodoxe, marcat de această dată prin protestul feministelor în ziua de 8 martie în faţa Catedralei Mântuirii Neamului.
Această grupare nu este altceva decât o altă sectă prost mascată, finanțată de Fondul ONG din România, finanțat la rândul lui direct de alte organizaţii din Norvegia, Islanda și Lichtenstein. Pentru un singur proiect de tip activist, una dintre aceste fundații a fost finanțată cu 30.000 de dolari. Bani aruncaţi din întunericul hrubelor satanice, celor patru organizaţii non-guvenamentale, pentru a declanșa o acţiune vicleană împotriva Bisericii Ortodoxe, alimentată de ură anticreștină, de măscări și blasfemii.


Nu merită a discuta despre aceste slugi vândute dușmanilor Bisericii lui Hristos, totuși le semnalăm prezenţa și ne declarăm cu toată puterea împotriva aprobării de către Primaria Capitalei, a acestui „protest”, numit blasfemiator „liturghia feministă”, o acţiune anticreștină îndreptată împotriva Poporului creștin Ortodox majoritar.
„Pe 8 martie, de Ziua Internaţională a Femeii, manifestăm împotriva unei institutii misogine, homofobe și lacome! Vino duminică, de la ora 14:00, în faţa Catedralei Mântuirii Neamului la ,,liturghiafeministă’’ să-ţi arăţi și tu revolta faţă de discriminările promovate de BOR și faţă de alocarea de fonduri din bugetele publice către Biserică, în detrimentul finanţării serviciilor de asistenţă și protecţie socială. Femeile sunt egale cu bărbaţii, în toate domeniile, spune legea. Dar Biserica pune în plan superior bărbatul și în plan secundar femeia, în familie, în spaţiul public și în propria ierarhie internă”, se arată în anunţul făcut public de Asociaţia Front.


„Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către voi şi nu Mi-aţi răspuns, am grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi ceea ce nu am binevoit aţi ales”(Isaia 65;12)
„În cadrul evenimentului vom citi o „rugăciune feministă” și o reinterpretare simbolică a Crezului. Acesta din urmă va fi recitat de una dintre noi, apoi fiecare vers repetat de noi toate în cor. Credem în libertatea de gândire, conștiinţă și religie, ca drept fundamental al creștin-ortodocșilor și al tuturor persoanelor care aleg sau nu să își exprime convingerile. Prin această manifestaţie nu dorim decât să criticăm acţiunile instituţiei Bisericii Ortodoxe Române, care încalcă principiile statului de drept, drepturile și libertaţile fundamentale ale femeilor și ale persoanelor LGBTQ+ și care pune mai presus propriile interese faţă de nevoile persoanelor marginalizate și sărace”, se mai arată în anunţul făcut de Asociaţia Front.


În această stare vicleană , de minciună și dezordine, dirijată de cel rău, în Sfânta Duminică a Ortodoxiei, în care amăgitorul și dușmanul neamului omenesc, se folosește de toate slăbiciunile și neputinţele firii noastre căzute, ne ridicăm cu fermitate și tărie împotriva acestui abuz aprobat de stat în vremea Postului Mare.
În cele din urmă însă, fiind și în vremea plină de ispite, ne gândim că oa­menii nu ne aparţin nouă, sunt toţi ai lui Dumnezeu. Facem tot ce putem prin nevrednicele noastre cuvinte, alţii prin tăcerea lor, dar prin iubirea noastră faţă de aproapele, prin rugăciunea plină de durere faţă de rătăcirile fraţilor noștri cu genunchii plecaţi zicem— să se facă voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu are mai multă dragoste faţă de făptura mâinilor Sale decât noi…

Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Gherasim de la Iordan: De la erezie, la Dreapta Credinţă şi apoi, la sfinţenie

Sfântul Agaton spunea cu multă dreptate că erezia este despărţire de Dumnezeu. Zadarnic se revendică ereticii a fi slujitori ai lui Dumnezeu, zadarnic îşi numesc adunarea lor Biserică. Ei nu sunt alceva decât nişte lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.

          Sfântul Gherasim a trăit în asprimile vieţii călugăreşti, în vremurile Sinodului IV Ecumenic din 451 de la Calcedon. Părinţii de la acest Sfânt Sinod au luptat cu multă osteneală împotriva ereticilor monofiziţi, cei care nesocoteau adevărul revelat de Dumnezeu şi învăţau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură fire. Dumnezeu l-a împodobit cu multe daruri. Avea putere asupra duhurilor necurate, scoţându-le din oameni şi alungându-le în pustie. Ceea ce n-au reuşit vrăjmaşii nevăzuţi, diavolii, au reuşit vrăjmaşii văzuţi ai lui Dumnezeu, ereticii monofiziţi, care l-au atras la rătăcirea lor. Auzind de această cădere, Sfântul Eftimie s-a dus la dânsul şi l-a învăţat Dreapta Credinţă, iar el degrabă a părăsit vătămarea eretică şi s-a pocăit vreme îndelungată pentru înşelăciunea în care căzuse.

          Ne-a rămas scris despre Sfântul Gherasim că ,,era atât de postitor, încât în Sfântul şi Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai işi întărea trupul şi sufletul cu Sfânta Împărtăşanie a Dumnezeieştilor Taine’’.

          Bunătatea lui se arăta pentru toate fiinţele aduse de Dumnezeu la existenţă. A întâlnit într-o zi un leu bolnav din pricina unui ghimpe mare care i-a intrat în picior. În faţa Sfântului s-a arătat blând şi din priviri l-a rugat să-l ajute. Acesta i-a scos ghimpele, i-a curăţat rana şi din acel moment leul nu se mai despărţea de el, încât se mira cât de recunoscătoare poate fi o fiară necuvântătoare.

           A venit vremea ca Sfântul Gherasim să se despartă de trup şi să urce spre locaşurile fericirii veşnice. În acea vreme leul lipsea din lavra vieţuirii Sfântului şi când s-a întors, nu l-a găsit. Atunci a început a se tângui ca un om, până când l-au dus la mormânt. ,,Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul ar fi avut suflet cuvântător, ci pentru că Dumnezeu a voit să preamărească pe cel care L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte, şi să ne arate nouă câtă ascultare aveau fiarele către Adam, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai’’ (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 61-66).

Presbiter Ioviţa Vasile                                 3 martie 2020

,,Coronavirus’’este o înşelăciune planetară, opera sistemului antihristic

„Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.” (I Cor. 11, 26).

După comunicatul Patriarhiei BOR, – Măsuri sanitare şi spirituale în timp de epidemie -, din 27/2/2020, astăzi a apărut din partea Patriarhului Daniel, un  cuvânt pastoral pentru întărirea în credinţă şi în comuniune euharistică, prin care încearcă să șteargă penibilul și rătăcitorul cuvânt amar, care trădează secularizarea fără seamăn care a năpădit ca o mătrăgună otrăvitoare gândirea Patriarhiei BOR .
Ambele postări se găsesc pe siteul agenției Basilica, basilica.ro


Cuvântul care taie ca o sabie, s-a răspândit în văzduh cu puterea unui virus ucigaș, dătător nu de pneumonie, ci de îndoială nefastă în puterea credinţei, în vindecare și mântuire prin Sfânta Taină a Împărtășaniei, în puterea fără seamăn împotriva răului a Sfintelor Icoane și Moaște, în prezenţa Duhului Sfânt, anulând însăși Taina Sfântului Maslu prin care orice bolnav se poate vindeca în caz de boală și suferinţă, dupa voia Stăpânului: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Epistola Sfântului Iacov 5, 14-15).

Arabia Saudită anulează pelerinajul de la Mecca, de frica epidemiei, acolo unde milioane de arabi făceau anual procesiunea de ramadan, fapt nemaiîntâlnit nici măcar în timpul epidemiei de gripă din 1918, care a ucis zeci de milioane de oameni la nivel mondial. Este de înţeles. Există o isterie globală colectivă provocată, care se manifestă din păcate și la noi, din ce în ce mai rău. Comunicatul Patriarhiei, ca răspuns la cuvintele aiuristice ale unui ateu, care nici măcar nu trebuia luat în seamă, a stârnit reacţii virulente….Dar la noi, ca la nimeni…unde în lumea ortodoxă au fost nesocotite Sfintele Canoane și au fost caterisiţi Preoţi care au încetat canonic pomenirea ierarhului, care a propovăduit erezia?


Patriarhia transmite credincioșilor că „Sfânta Împărtășanie se pregătește și se administrează totdeauna în condiții de igienă totală, iar icoanele sunt frecvent igienizate”. În „mod excepțional”, Biserica spune că aceia care se tem de îmbolnăvire la împărtășanie, pot primi această sfântă taină „ într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană”! Pentru cei care se tem de sărutarea icoanelor, Patriarhia le transmite să sărute icoanele…de-acasă, unde de altfel se poate urmări și slujba televizată, dacă există simptome gripale.

Comunicatul folosește un limbaj profan, aproape profanator, cu sau fără intenție. Este o formă abruptă și lașă de auto-secularizare, prin care neliniștile artificiale ale credincioșilor, induse de panica rău intenționată, sunt întâmpinate cu argumente din registrul lumesc. Unde a dispărut divinul?


De frica corona-virusului, papistașilor li se recomandă să renunţe la gestul însemnării cu apă binecuvântată, pentru a evita atingerea aghiazmatarelor, şi să nu mai dea mâna cu ceilalţi participanţi la Sf. Liturghie, în momentul dăruirii semnului păcii. Ereziile din Creta se instaurează treptat în viaţa Bisericii şi nimeni nu se poate opune. Totul se desfăşoară sub controlul din umbră a conducătorilor masoneriei sioniste conform programului dinainte stabilit. Nimic altceva. În rest sunt doar vorbe manipulatoare. Mâine se va reduce durata slujbelor, programul, se vor elimina catehezele, s.a.m.d. mergându-se chiar până la închiderea unor Biserici….ca măsuri anti-epidemice astăzi, mâine din alt motiv. Ierarhii tac aşa cum ne-au obişnuit, va trece şi această mică furtună, cum vor trece toate care vor urma.

Sfântul Nicolae Cabasila descrie în mod divin caracterul unic al Împărtăşaniei astfel: „Fără îndoială că Hristos se află în toate tainele, El care este şi ungerea şi botezul şi hrana noastră, ba este de faţă şi în cei ce iau parte la săvârşirea Sfintelor Taine împărţindu-le din darurile Sale, dar în fiecare din Taine El este de faţă în alt chip. Pe cei botezaţi îi curăţeşte de întinăciunea păcatului şi întipăreşte în ei din nou chipul Său. În cei miruiţi face mai lucrătoare puterile Duhului, a căror comoară s-a făcut trupul Său prin ungere. Când duce însă pe credincios la Sfânta Masă şi-i dă să mănânce din însuşi Trupul Lui, Mântuitorul schimbă întru totul lăuntrul primitorului, împrumutându-i însăşi personalitatea Sa, iar noroiul care primeşte vrednicie de împărat nu mai este noroi, ci se preface în însuşi trupul Împăratului: ceva mai fericit decât această soartă nici nu s-ar putea închipui. De aceea, Sfânta Împărtăşanie este Taina cea mai mare, pentru că mai încolo de ea nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adăuga ceva. Căci, de regulă, după o treaptă vine a doua, după aceasta a treia şi apoi tot aşa până la cea din urmă. După Sfânta Împărtăşanie însă nu mai este loc unde să păşeşti, de aceea trebuie să te opreşti aici şi să te gândeşti cum să faci, ca să poţi păstra până la sfârşit comoara pe care ai dobândit-o” (Viaţa în Hristos, IV).

Potrivit regulii apostolice transmise de Sfântul Iustin Martirul, pe la anul 150 „Hrana aceasta se numește la noi euharistie. Nimeni nu poate participa la ea decât numai cel ce crede că cele propovăduite de noi sunt adevărate şi care a trecut prin baia iertării păcatelor şi a renaşterii, trăind mai departe aşa cum ne-a transmis Hristos .Căci noi nu primim acestea ca pe o pâine comună și nici ca pe o băutură comună: ci, după cum prin Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, S-a Întrupat și a avut în vederea mântuirii noastre și trup și sânge, tot astfel și hrana transformată în euharistie prin rugăciunea cuvântului celui de la El, hrana aceasta prin care se hrănesc sângele și trupurile noastre prin schimbare, am fost învăţaţi că este atât Trupul, cât și Sângele Acelui Iisus Întrupat”. (Apologia întâia, LXVI).


Noi, cei care prin mila Mângâietorului, ne-am îngrădit de erezie, doar semnalăm abaterile grave de la Sfânta Credinţă Ortodoxă ale mai-marilor Bisericii, conform învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Nu stă în puterea noastră să le schimbăm cu ceva gândirea hulitoare de cele sfinte și manipularea credincioșilor. Cât despre clericii ascultători de poruncile mai-marilor, și nu de Domnul Hristos, îi lăsăm în grija Lui,
a Celui ce poartă fără durere neputinţele noastre, cu a Cărui rană toţi ne-am vindecat. El să aibă nesfârșită milă de noi toţi! Amin.

Dr. Gabriela Naghi                 1 martie 2020