Rugăciunea, cea mai înfricoşătoare ar­mă omenească pe pământ, armă nebiruită şi atotbiruitoare

Subiect de meditaţie şi faptă…Să ne rugăm cu toată convingerea, cu inima, cu suflet fierbinte, iar în rugăciunea către Duhul Sfânt, la ceas de seară, cu toată sinceritatea şi cu zdrobire de inimă, să ne aducem aminte de toate păcatele în care am căzut în timpul zilei. Prin câteva clipe de pocăinţă fierbinte, Duhul Sfânt ne va curăţi de toata întinăciunea. Cu multă înţelepciune şi dragoste, ne sfătuieşte Sfântul Ioan de Kronstadt, şi toţi bineplăcuţii lui Dumnezeu spre care ne îndreptăm rugăciunea să ne fie mijlocitori alături de Doamna şi Stapâna noastră către Împăratul Ceresc. „Când te rogi, ţine această pravilă: că e mai bine să zici cinci cuvinte din inimă, decât zece mii de cuvinte numai cu gura…Bine este să ne rugăm îndelung şi neîncetat, dar “ Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.”. “Cine poate înţelege, să înţeleagă.” (Matei 19, 11-12).
Cei ce nu se pot ruga îndelung, să se roage cu rugăciuni scurte, dar cu duh fierbinte.”

Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul ne sfătuieşte în duh adânc de smerenie:
„ Cel puţin să spui: „Miluieşte-ne pe noi!”. Înlăuntrul lui „pe noi” sunt cuprins şi eu şi toţi ceilalţi. Eu spun: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­zeu, miluieşte-ne pe noi!. Miluieşte-ne pe toti şi pe mine, dobitocul!”….Te va milui Dumnezeu. Numai să te rogi simplu şi neîncetat, cerând cu smerenie mila Lui pentru tine şi pentru toţi oamenii. Când cerem mila lui Dumnezeu şi ne nevoim fără egoism, cu smerenie, cu mărinimie, Dumnezeu ne va da atât nouă, cât şi celorlalţi tot ceea ce avem nevoie. ”

“Să transformăm fiecare clipă liberă a vieţii noastre măcar într-un suspin de rugăciune” Atunci când nu e împreună cu Dumnezeu, omul este tot­deauna jucărie a diavolului. Şi diavolul se distrează cu el: fie îi umple sufletul cu gânduri necurate, fie îi aşază în ini­mă dorinţe rele, fie îi aprinde limba de vorbe murdare, fie îl predispune spre clevetire, bârfe, tâlhărie, desfrânare şi orice altă faptă rea. Şi în acest fel se continuă până când omul îşi va aminti de Dumnezeu, va veni la biserica lui Dumnezeu şi va cădea înaintea lui Dumnezeu. Atunci el este în întregi­me în cer, nu-l pot ajunge nici păcatele, nici dracii, nici răul omenesc pământesc. Atunci este apărat de către îngeri, de către Sfinţii lui Dumnezeu, care prin focul rugăciunilor lor ard tot răul care se ridică împotriva lui din lume şi din iad, de la oameni şi de la diavol.

Ştiţi oare, fraţilor, care este cea mai înfricoşătoare ar­mă omenească pe pământ, armă nebiruită şi atotbiruitoare? Rugăciunea! Căci prin rugăciune omul îşi încredinţează lui Dumnezeu întregul suflet, toată inima, toată viaţa, şi Dumnezeu devine Apărătorul şi Purtătorul lui de grijă. Ce pot face atunci oamenii sau dracii? Nimic! De aceea Domnul ne-a şi poruncit: „Rugaţi-vă neîncetat“. Iar aceasta se întâmplă din cauză că prin rugăciune omul creşte tot mai mult în tot bi­nele Dumnezeiesc, în tot adevărul şi dreptatea Dumnezeiască. Şi în toată bucuria duhovnicească. Şi nimeni nu-i poate lua această bucurie şi fericire, nici pe pământ, nici în cer.

În această lume suntem la război: ne luptăm pentru via­ţa veşnică prin sfintele virtuţi, îndeosebi prin rugăciune şi răbdare. Să transformăm fiecare clipă liberă a vieţii noastre măcar într-un suspin de rugăciune, într-un strigăt de rugăciune, într-un plâns de rugăciune. Porunca atotmântuitoare a Evangheliei este să ne rugăm neîncetat. Vrei ca gân­durile tale să fie curate şi sfinte? Încheie fiecare gând prin rugăciune. Pentru voi cel mai important este să vă umpleţi mintea de rugăciune, astfel încât fiecare gând să se verse de la sine în rugăciune, să se încheie cu rugăciunea. Din mintea unită, împletită şi contopită cu rugăciunea, ca dintr-un izvor curat şi luminos totdeauna vor ieşi şi se vor revărsa gânduri cu­rate şi sfinte: ea va gândi cu Hristos Dumnezeu. Pentru nevoitorul iubitor de Hristos idealul este atins deja pe pământ: fiecare gând să-l închei cu Domnul Iisus Hristos – Dumnezeu şi Om. În acest scop se cuvine să ne rugăm la început cu rugăciuni scurte, ca acestea: „Doamne Atotmilostive, învaţă-mă să mă rog”, „Doamne, dă-mi să privesc lumea prin rugăciune”.
Rugăciuni de acest fel trebuie să înălţăm către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, către marii Sfinţi, îndeosebi către Sf. Ioan Gură de Aur. Cel mai adesea însă se cuvine să te rogi cu acea rugăciune care se va lipi de inimă sau o va încălzi“.

Surse : Unde se termină rugăciunea, începe păcatul… : Despre rugăciune – Sfântul Iustin Popovici

Viaţa mea în Hristos- Sfântul Ioan de Kronstadt, Editura Sophia

Dr. Gabriela Naghi

4 gânduri despre „Rugăciunea, cea mai înfricoşătoare ar­mă omenească pe pământ, armă nebiruită şi atotbiruitoare”

  1. „Dacă aş putea, spunea Sfântul Paisie Aghioritul, aş face o fabrică de rugăciune care să nu se oprească niciodată. Lumea are multă nevoie de rugăciune.”

    Când ne rugăm pentru ceilalți, chiar noi suntem primii care simțim ajutorul lui Dumnezeu.
    Purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de Biserica Sa și față de fiecare suflet creștinesc este neîncetată, și, de aceea, firele acestea nevăzute ale rugăciunii pentru ceilalți, ale iubirii dintre noi și ale recunostinței trebuie întărite, și aceasta nu se poate face decât dacă ne rugam mai mult unii pentru alții!
    Cu cât ne rugăm mai mult pentru mai mulți, cu atât inima noastră se umple de harul și de iubirea lui Dumnezeu.
    *„ Fericitul Gură de Aur a ajuns să spună: „Abia dacă o mică parte din lume se mântuie”. Și cuvântul este înfricoșător, mai ales că este adevărat. Pentru aceasta, cel ce are cu adevărat simțire trebuie să plângă și să se mâhnească la o astfel de sentință.
    Oare nu suntem una, fraților, nu depindem toți unii de alții? Nu suntem toți dintr-un sânge? Nu din aceeași țărână? Oare dacă vede cineva și un dobitoc care cade în prăpastie, nu îi este milă?
    Cu cât mai mult în cazul fraților și al celor de o credință! De aceea Fericitul Apostol plângea pe dușmanii Crucii lui Hristos, rugându-se cu neîncetată durere a inimii.
    De aceea prorocul Ieremia îl plângea pe Israel și a lăsat multe și felurite plângeri în Scriptură.
    Pentru aceea și marele Moise a strigat către Dumnezeu:„ Dacă vrei să le ierți lor păcatul, iartă-l. Dacă nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta.”
    Și fiecare dintre sfinți, având aceeași compătimire, se ruga pentru ceilalți. Așadar, și noi, dacă dorim să umblăm pe urmele lor, să nu avem în vedere numai cele ale mântuirii noastre, ci să ne rugăm și pentru lume, miluind și îndurându-ne de cei ce trăiesc în viață stricată, de cei întăriți în erezii, de cei împotmoliți în înșelare, de cei întunecați din neamuri, simplu, de toți oamenii, precum ni s-a poruncit nouă de către Apostol: să facem rugăciuni și cereri.
    Astfel mai înaintea altora, pe noi înșine ne vom folosi, străpungându-ne inima și curățindu-ne de deprinderea pătimașă, de care sloboziți fiind, să fim învredniciți să dobândim viața veșnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

    **„ Rugăciunea deplină pentru celălalt este cea însoţită de durerea ta pentru el sau jertfa ta prin darul faptei tale. Căci numai în această stare de jertfă intru la Dumnezeu împreună cu Hristos, de la Care am primit puterea jertfei Lui. Trebuie să mă topesc de iubirea şi mila pentru celălalt în Dumnezeu şi în celălalt, pentru a mă împărtăşi de Dumnezeu Care e milă şi iubire.

    Numai prin sensibilitatea jertfei şi a milei pentru celălalt pătrund ca o mireasmă în spaţiul divin care este şi el o mireasmă pătrunzătoare de iubire şi milostivire.

    În Ortodoxie se practică o formă de rugăciune permanentă, rugăciunea inimii sau a minţii pe altarul inimii ori a sensibilităţii pline de iubire şi de milă în care se află Hristos cu iubirea şi mila Sa.”

    *Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici. Cateheza 52, traducere de Laura Enache, în pregătire la Editura Doxologia
    **Părintele Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt, Editura Deisis, Sibiu, 1995

    Apreciază

    1. portile iadului= gurile ereticilor + sectantii
      insa mai pe urma , cand balaurul va fii dezlegat atunci , vai de noi si de cei ce ne-au nascut pe noi.
      Apoc. cap.13 , vers. 7 .

      Apreciază

  2. Hristos a înviat!
    45 de ani de la plecarea la ceruri a Poetului Martir al închisorilor, Radu Gyr (2 Martie 1905 – 29 Aprilie 1975)

    Rugăciune – Radu Gyr

    Stapâne-nsângerat, Domn al luminii
    şi Veşnicie limpede, Iisuse!
    Tu, care ai primit pe frunte spinii
    şi cuie-adânci în mâinile-ţi supuse,

    Tu, Domn al Răstignirii şi-nvierii
    care din cruce ne-ai făcut lumină
    şi Răsărit din rănile tăcerii
    şi cântec din osânda-ţi fără vină –

    dă-ne-ncleştarea Ta, dă-ne puterea
    din ceasul pironirii-nsângerate,
    să ne primim şi cuiele şi fierea
    ca Tine-n marea Ta sigurătate.

    Pe fruntea ţării zâmbetul ţi-l pune
    şi Neamul care-acum osânda-şi duce
    învaţă-l Tu amara rugăciune
    din clipele suirilor pe cruce.

    Cu mâna Ta ca borangicul lunii,
    din răni opreşte sângele fierbinte,
    închide-n piepturi geamătul furtunii,
    sărută-i ţării lacrimile sfinte!

    Şi sus pe crucea crâncenă, pe care
    stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie,
    Iisuse, un aprins inel de soare,
    ca semn al Învierii ce-o să vină.

    Şi spune morţilor din lut să nu blesteme,
    ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară,
    s-aştepte paşii Tăi călcând prin ţară
    şi semnul munţilor ce vor aprinde steme.

    Şi spune morţilor de sub troiţe sfinte
    că va veni cândva o dimineaţă
    când Neamu-ntreg va fulgera la viaţă,
    cuminecat prin morţii din morminte.

    CREZUL

    Puneţi-mi lanţuri şi cătuşe
    să sune scrâşnetul hain
    şi mii de lacăte la uşe,
    eu tot ceea ce-am fost rămân.

    Surpaţi asupră-mi munţi şi ape,
    puteţi chiar să mă spânzuraţi.
    Cu grele, negre târnăcoape,
    credinţa nu mi-o sfărâmaţi.

    Târâţi-mă de vreţi sub şanţuri
    şi îngropaţi-mi trupul stins.
    Eu sorb ca Făt-Frumos, din lanţuri
    puteri adânci de neînvins.

    Puteţi să năpustiţi tot iadul
    ca să mă frângă până-n miez.
    Eu stau în viscole ca bradul
    şi tare, tare ca un crez.

    (Închisoarea Aiud)
    Cuvântul Sfântului Cuvios Părintele Justin Pârvu, la parastasul marelui Poet Martir Radu Gyr

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s