Sfântul Nicolae Velimirovici: Îmbărbătează-te! Nu te teme!

Te mâhnești pentru soțul mort. Îți faci griji pentru copii. Plângi zi și noapte, în sufletul tău e tulburare și întuneric, înaintea ochilor – ceață și necunoscut.
Îmbărbătează-te! Nu te teme! Spune-ți: bărbatul meu era în primul rând al lui Dumnezeu, și apoi al meu; și copiii mei sunt în primul rând ai lui Dumnezeu, și apoi ai mei. Dacă grădinarul iscusit smulge o floare, să știi că așa trebuia să facă. El știe pricinile pentru care a făcut asta. Iar una dintre pricini este și aceea ca florile din jur să propășească mai bine. Gândurile tale se vor înălța de la pământesc la ceresc. Sufletul ți se va lipi mai tare de Dumnezeu. Duhul îți va triumfa asupra trupului. Moartea nu-ți va mai fi înfricoșătoare. Deșertăciunea dinainte ți se va părea vrednică de râs. Felul în care vedeai această lume – ca pe patria adevăratei și trainicei fericiri – se va schimba. Așadar, câștig duhovnicesc din mai multe părți. Să știi că Dumnezeu zidește și când dărâmă.

Pentru copii să nu-ți faci griji. Fă doar ce stă în puterea ta. În ce întrece puterea ta, încredințează-i Făcătorului lor și al tău. Scris este: aruncă spre Domnul grijile tale, și vei simți că este ușoară crucea ta. Au fost și sunt multe cruci grele asupra mamelor rămase văduve, îți voi descrie una deosebit de grea.

La începutul Războiului mondial, nemții l-au omorât pe un cunoscut al meu înaintea casei sale de lângă Drina, la casă au pus foc, iar pe nevastă au alungat-o de acolo, împreună cu cei șase copii mici. Au trecut de atunci doisprezece ani. Într-o zi, pe neașteptate, mi se arată în Skoplje un tânăr funcționar de la căile ferate și mi se prezintă drept fiul acelui prieten al meu care pierise. M-am bucurat mult și l-am întrebat cu frică dacă a mai rămas cineva în viață dintre ei șapte – la care el mi-a răspuns vesel: suntem vii și sănătoși, slavă lui Dumnezeu! Doi suntem slujbași de stat, doi în comerț, sora mai mare măritată, iar cea mai mică împreună cu mama în B. Atunci a început să îmi facă o descriere vie a chinurilor și grozăviilor îndurate. Mersul pe jos, de-a dreptul pribegie prin toată țara, de la Drina la Bitolia. Și foamete, boală, frig, închisoare, nopți petrecute în gări, prin birturi, pe lângă drumuri. Pe lângă asta, frica, necunoscutul, străinătatea, în cele din urmă însă, biruința și slava. A fost păstrat chipul, și înțelegerea, și viața, și credința. Ce să ți-o mai lungesc?

Eu cred că luptele și biruințele acelei mame cu șase orfani sunt mai slăvite și mai frumoase ca ale lui Napoleon.

Și ție îți va ajuta Dumnezeu. Nu Îl uita, și nu te va lăsa. Și vei birui, și vei avea parte de biruință dulce în veacul veacului.
Pace ție și binecuvântare Dumnezeiască!

(Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, București, 2002)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi                             8 aprilie 2020

Petiţie către ierarhia Bisericii Ortodoxe Române pentru redeschiderea bisericilor

Prea-Fericirea Voastră,

Înalt-Preasfinţiile Voastre,

Prea-Sfinţiile Voastre,

În virtutea datoriei pe care Dumnezeu a pus-o asupra noastră, aceea de a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă, ne exprimăm dezacordul privind atitudinea de supunere necondiţionată pe care aţi adoptat-o faţă de autorităţile păgâne şi ateie ale statului român, în aceste vremuri grele, datorate unei pandemii deliberat create şi întreţinute de vrăjmaşii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu uitaţi că „ocârmuirea Bisericii aparţine preoţilor şi învăţătorilor ei, iar a treburilor din afară i-a fost lăsată împăratului. Căci această lege a aşezat-o şi Apostolul, zicând: Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători (Efeseni 4, 11), şi nicăieri nu pomeneşte de împăraţi”! (Sf. Teodor Studitul)

Sfânta Scriptură ne învaţă că ,,Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni” (Fapte 5:29).  ,,Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii, dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos.” – zice Sf. Iustin Popovici în Biserica şi statul.

,,Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11). Excelenţele Voastre, dimpotrivă, aţi fost de acord cu interzicerea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe bisericeşti, cu închiderea bisericilor; aţi dat dispoziţii ca Sfintele Taine ale Spovedaniei, Împărtăşaniei şi Maslului să nu mai fie administrate credincioşilor, acum în perioada Postului Mare. Nu sunteţi nici măcar asemenea năimitului care vede lupul venind şi lasă oile şi fuge. Nu! Aţi contribuit din plin la această prigoană împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, chiar din interiorul ei. Acum culegem roadele amare ale trădării din Creta, la care sunteţi părtaşi.

Dar unde ar fi fost astăzi Ortodoxia, dacă arhiereii, preoţii, monahii şi credincioşii, din secolele trecute, ar fi cedat atât de uşor în faţa vrăjmaşilor lui Hristos, precum aţi făcut Preasfinţiile Voastre? ,,Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Efeseni 5,11)! Nu-L răstigniţi din nou pe Hristos, asemenea arhiereilor de acum 2000 de ani!

,,Oare ne vom pierde curajul, vom tăcea şi ne vom supune, de frică, oamenilor, şi nu lui Dumnezeu? Cu niciun chip. Ci nu vom conteni, pe cât ni se va da prilejul, să ne împlinim după putinţă datoria, temându-ne şi tremurând de osânda ce atârnă asupra noastră pentru tăcere.” (Sf. Teodor Studitul)

Prin urmare, Vă rugăm insistent să vă împliniţi datoriile arhiereşti, aşa cum aţi făgăduit la hirotonie, să vă ridicaţi întru apărarea Sfintei Biserici Ortodoxe Române pe care o păstoriţi, aşa cum au făcut cinstiţii ierarhi ai Bisericilor Georgiei şi Bulgariei în această perioadă.

Faceţi presiuni asupra autorităţilor pentru redeschiderea bisericilor, pentru accesul credincioşilor la slujbe şi nu doar de Sfintele Paşti, altfel veţi avea de dat un greu răspuns înaintea Tronului lui Dumnezeu!

Fiţi dar străjeri ai Ortodoxiei şi nu trădătorii ei!

Cu adâncă mâhnire,

Clerici şi mireni ai Bisericii noastre,

nevrednici de numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos

https://ortodoxiajertfitoare.wordpress.com/2020/04/06/petitie-catre-ierarhia-bisericii-ortodoxe-romane/

,,Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi facă Sărbătoare’’ (Ieşire 5, 1). Scrisoare deschisă care nu va ajunge niciodată la destinatari

Domnilor puternici ai zilei, care staţi în fruntea ţării,

Ceea ce n-au îndrăznit barbarii istoriei care s-au perindat pe pământ românesc, ceea ce n-au făcut nici comuniştii urâtori de Dumnezeu, aţi cutezat voi, prin faptul că aţi poruncit, prin legile voastre, să se închidă sfintele biserici şi să se oprească săvârşirea Sfintelor Slujbe, sub cuvântul mincinos al grijii pentru oameni. Nu vă credem, este suficient să privim spre cerul patriei şi să vedem cum ne otrăviţi din avioane, cum otrăviţi aerul, apa şi solul, căci acele zboruri costisitoare se fac cu ştirea şi vrerea voastră.

Nu ne adresăm vouă cu rugăminţi ca să vă măgulim, vă spunem de-a dreptul: ceea ce faceţi voi în aceste zile de pandemie deliberat provocată şi întreţinută, este o barbarie fără egal în istorie. Încetaţi, nu ne faceţi să vă socotim în rândul blestemaţilor care au umilit şi nedreptăţit Neamul Românesc. Vă relatez un fapt pe care puţini îl ştiu. În vremea ocupaţie ungurilor asupra Transilvaniei, conducătorii de la Budapesta i-au sfătuit pe grofii unguri să se ferească de blestemul preoţilor români ortodocşi. Că grofii nu au ţinut seama de acest sfat, o dovedeşte faptul că au pierit ca ceara de la faţa focului. Nu întindeţi coarda într-atât încât să ne folosim de puterea preoţească de a lega pe cei care săvârşesc fărădelegi strigătoare la cer şi nedreptăţesc Poporul Român Ortodox.

Se vede, în tot ce faceţi, că aveţi conştiinţele încărcate de păcate grele, şi oricât încercaţi să fiţi convingători, nu puteţi înşela un popor întreg. Încetaţi propaganda mincinoasă şi dezmăţată din mass media, care induce oamenilor o frică nejustificată. Nu mai falsificaţi cifrele statistice. Lăsaţi ţara aceasta să intre în normalul ei de fiecare zi. Ocupaţi-vă de aceia care, într-adevăr, sunt infectaţi şi ridicaţi restricţiile draconice la care supuneţi întregul Neam. Vă este de ajuns că naţiunea română vă tolerează la cârma ţării ei, unde staţi cu încolăciri de şarpe, pe voi, străini de Neam şi de Credinţă. Nu există măcar un român care să fi ajuns într-o ţară străină în poziţie înaltă, şi de-acolo să batjocorească poporul acela. Voi întreceţi orice măsură.

Lăsaţi românii să sărbătorească Învierea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum au făcut-o de-a lungul secolelor şi nu inventaţi primejdii imaginare. Nu mai trimiteţi brutele în biserici ca să târască oamenii bătrâni, ,,vinovaţi’’ că se roagă şi îşi rostesc durerile în faţa lui Dumnezeu.

Am început această epistolă cu un cuvânt rostit de Dumnezeu prin Moise către faraonul Egiptului. Nu cumva răspunsul faraonului României să fie unul de felul: ,,Cine-i Acela Domnul, ca să-I ascult glasul… ? Nu-L cunosc pe Domnul…   (Ieşire 5, 2). Nu cumva să persistaţi în această stare de luptători împotriva lui Dumnezeu. Nu cumva să vină şi peste voi pedepse de felul celor din Egipt, sau chiar mai grele.

Robul lui Iisus Hristos, Presbiter Ioviţa Vasile,

detinut al statului antihristic

Expert italian: infecția cu coronavirus este o înșelătorie menită să forțeze şapte miliarde de oameni să se vaccineze

Psihoza coronavirusului a pus stăpânire pe întreaga lume, și a creat mai ales în Italia, situații de panică, temeri legate de toate informațiile destabilizatoare și de frica de moarte, care din păcate se descarcă pe plămân, făcându-l sensibil la atacul virusului mortal de gripă.
O asistentă medicală care îngrijea pacienții din Spitalul San Gerado din Monza, Lombardia, și-a curmat propria viață, după ce a petrecut câteva săptămâni în izolare, acasă, scrie TMZ. Femeia, în vârstă de 34 de ani, ar fi fost în carantină după ce a fost depistată pozitiv cu noul coronavirus, și era îngrozită de gândul că ar fi putut îmbolnăvi, la rândul ei, alte persoane, scrie New York Post.
Un alt caz asemănător a fost semnalat la Veneţia, în urmă cu o săptămână, aparent cu aceleaşi motivaţii.

Un expert italian, Stefano Montanari, nanopatolog din Bologna, doctor în farmacie, susține într-un interviu care circulă pe rețelele de socializare că epidemia în curs de desfășurare este doar o cascadorie mediatică a giganților farmaceutici, o mega-înșelătorie. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi dacă îl credem sau nu.
Doctorul Stefano Montanari și-a explicat teza, considerată de unii conspiraționistă, privind companiile farmaceutice din spatele epidemiei Covid-19. Montanari afirmă că epidemia se va încheia doar atunci când economia va fi la pământ, iar vaccinurile vor fi obligatorii pentru șapte miliarde de pacienți. Companiile farmaceutice sunt ținta nanopatologului, care susține că cifra de afaceri din spatele Big Pharma, nu concurează nici măcar cu traficul de droguri, este o putere care cumpără state întregi. O afacere de proporții inimaginabile, care a corupt totul, chiar și „Biserica” Catolică, afirmă el.


Montanari explică apoi că Institutul Superior de Sănătate vorbește clar și anume că există doar trei decese confirmate cu Coronavirus. Restul morților ar fi, spune el, persoane în vârstă, care au avut afecțiuni medicale grave, cancer sau diabet. Într-un an în Italia mor aproximativ 650.000 de oameni, 20.000 au murit din cauza gripei și 49.000 din infecțiile contractate în spitale. „Dacă sar de la etajul 10 și am și o răceală, nu se poate spune că am murit de o răceală”, afirmă el. „Răceala obișnuită este unul dintre numeroșii viruși din familia Coronavirus. Alții din aceeași familie provoacă hepatită virală, gripă, diverse răceli, nu ale sistemelor vii, ci ale lanțurilor chimice care pot infecta uneori ficatul, intestinele sau plămânii, spune Montanari. Păstrăm sute de astfel de viruși în corpul nostru. Coronavirusul italian este diferit de cel chinezesc. Este posibil să fi existat un accident în drumul către un laborator, poate cineva a făcut-o în mod intenționat”, susține nanopatologul. De asemenea, el susține că febra trebuie considerată un simptom pozitiv, pentru că înseamnă că organismul nostru reacționează la boli. În plus, crede că este necesar să ne vindecăm pe cont propriu, pentru că avem „apărări imune puternice pe piele, motiv pentru care este inutil să purtăm mănuși”.

Nanopatologul, ale cărui teorii sunt însă puternic criticate, mai afirmă că nici o gripă nu va fi eradicată vreodată cu un vaccin, la fel cum Coronavirusul este doar o înșelătorie. De asemenea, el pretinde că măștile și carantina sunt o nebunie și că persoanele în vârstă, care acum sunt obligate să stea în casă, ar trebui să fie la soare și la aer, interdicțiile care li se aplică, echivalând cu o condamnare a lor.

Concluzia lui: infecția cu coronavirus este o înșelătorie menită să forțeze 7 miliarde de oameni să se vaccineze. Și, desigur cea mai mare afacere de până acum. Când totul se va termina, unii oameni vor stăpâni lumea.

Aduşi în situaţia de a sluji în bisericile goale, episcopii Bisericii Ortodoxe Române, se confruntă cu o situație nemaiîntâlnită până acum. Personal nu îmi dau seama cum se simt și nici dacă mai pot dormi liniștiți noaptea. De fapt, așa ar fi trebuit să arate bisericile, goale ca în acest moment, după semnarea documentelor eretice din Creta, goale după slujbele ținute împreună cu ereticii în săptămâna de rugăciune ecumenistă din ianuarie. Dar niciunul dintre preoții BOR nu pare a fi îngrijorat de erezia la care s-a făcut părtaș, pentru care acum plătesc mai ales credincioșii induși în eroare și smintiți, ani întregi, de propaganda deșănțată ecumenistă, pustiitoare de suflete. Niciunuia nu îi pasă de participarea BOR la conducerea satanistului organism CMB. Duhul lumesc, al grijii de multe, pentru familie și prieteni, i-a îndepărtat în această vreme de încercare, de oameni și de Dumnezeu. Nimic nu va mai fi la fel ca înainte.

Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat:„Așadar, se dovedește că, dacă deodată Paștile este sărbătorit acasă (nu exclud o astfel de posibilitate), asta va însemna că am distrus totul. Este distrusă cel puțin credința că, din cauza fricii de moarte, refuzăm să credem cu adevărat în Învingătorul morții. Chiar în timpul holerei, Bisericile nu au fost niciodată închise… Dacă creștinii refuză să se închine lui Hristos Cel Înviat din cauza fricii de moarte, acesta va fi sfârșitul creștinismului”. Cred că are dreptate.

Dr.Gabriela Naghi

Lepădăturile şi obsesiile lor

Mărturisesc că fiecare apariţie televizată a lui Cristian Tudor Popescu îmi producea un fel de spaimă nelămurită, şi asta nu din pricina înfăţişării sale. La urma urmei, fiecare purtăm chipul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ce mă nelinişteau pe mine erau expresiile pe care şi le întipărea pe faţă: de sfidare, de dispreţ şi suficientă, dar mai ales de ură, ca un fel de pontifex maximus care nu admite să fie contrazis. Doamne fereşte, îmi ziceam, ca omul acesta să n-ajungă într-o funcţie înaltă, cu multe posibilităţi de a face rău. Şi omul n-a ajuns mare grangur, iar acum, la vârsta amurgului, e puţin probabil să mai fie promovat.

Cu ce ne fericeşte dumnealui, de data aceasta?

„Ascultă ce-ţi spun! Bătrânii au constituit dintotdeauna o problemă pentru societate, încă de la obârşiile umanităţii. A omorî bătrânii neputincioşi era o practică generală în triburile stră-stră-străbuneilor noştri. Tribul trebuia să mănânce, hrană era «pe sponci», aşa că nu mai ajungea şi pentru hodorogi care nu mai puteau munci şi nu mai produceau nimic. În concluzie comunitatea lua hotărârea: trebuie exterminaţi! Aceasta este originea noastră europeană, scuză-mă, poate te-am oripilat… Cum spuneam, măsura este benefică, dar trebuie înăsprită şi cu alte interdicţii care se cuvin. Asta oricât de toleranţi suntem, dar până când, dom’le? Căci ei, boşorogii, sunt responsabili de toate. Ei ocupă locurile tinerilor în servicii, în societate în genere, ţin ocupate serviciile cu salariile lor mari, stopează lucrurile, dom’le, cauzează nemulţumirile, decepţiile şi nefericirile tinerilor, că de multe ori ofiliţii ăştia impotenţi le iau şi gagicile cu banii lor mulţi… Oamenii tineri cinstiţi din ţara asta nu mai pot răbda. Trebuie pornită vânătoarea împotriva decrepiţilor, că moşulicii ăştia barează drumul tineretului sănătos, al vlăstarelor viguroase, viitorul de aur al ţării. Noi înălţăm o ţară, dom’le, nu un institut de geriatrie! Aşa că trebuie procedat fără cruţare!” Zbor deasupra unui cuib de cuci…

După ce slobozeşte aceste tâmpenii criminale, mocofanul îşi dă seama că are 65 de ani şi e numai bun de exterminare, dar vedeţi cum e la noi, unii sunt mai egali decât alţii. Eu aş zice ca procesul de exterminare să înceapă, într-adevăr, cu C T Popescu, că nimic nu e mai convingător decât puterea exemplului personal.

Un alt caz patologic, Emil Moise… filozoful. Să nu vă închipuiţi că e unul eclectic, are propriul sistem filozofic, cu obârşii în ,,Elogiul nebuniei’’ al lui Erasmus de Rotterdam. E. Moise a pornit de jos, de foarte jos. A fost geamgiu, ştiţi, ca aceia care colindau satele Transilvaniei cu sticla-n spate, strigând cât îi ţinea gura ca să-şi atragă clienţii. De la o vreme n-a mai mers. Atunci s-a gândit el să studieze… filozofia, adică iubirea de înţelepciune. Şi iată-l ajuns filozof la catedră, ascunzând cu grijă că idolul său se cheamă Soros. Din această postură, duce lupte acerbe împotriva Sfintei Biserici Ortodoxe, lupte pe care, zice-se, le câştigă fără excepţie. Dumnealui vrea să ne creştem pruncii fără frică şi cunoaştere de Dumnezeu, ca să fie mai uşor de îndobitocit. Vă aduceţi aminte cu câtă ardoare militează pentru scoaterea religiei din şcoli?

Acum decretează fără echivoc: ,, Preoţii ortodocşi din România trebuie să fie testaţi sau izolaţi la domiciliu. Este o chestiune de sănătate publică, de interes naţional’’. Atenţie, numai preoţii ortodocşi, nu cumva să se strecoare printre ei vreun pastor neo-protestant, vreun papistaş sau rabin, vreun imam sau iehovist. Dacă-l veţi vedea pe acest deberdeu pe undeva, ocoliţi-l. În fond, pandemia trece, prostia e perpetuă. Nu mă credeţi? Citiţi exprimarea retorică a Sfintei Scripturi, din urma cu vreo trei mii de ani: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia?’’ (Pilde 1, 22). O iubesc până în ziua de azi. Şi asta nu e totul.

Vă întrebaţi, probabil, de ce i-am numit lepădături. Simplu: pentru că sunt lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. Să nu vă gândiţi la altceva.

Presbiter Ioviţa Vasile                   3 martie 2020

Cuviosul Nichita Mărturisitorul: Împărtăşirea cu ereticii este urâciune înaintea lui Dumnezeu

Cuviosul Nichita Mărturisitorul a trăit în vremurile de grea prigoană din partea iconoclaştilor, adică a acelora care dispreţuiau sfintele icoane. Aceştia au găsit sprijin la curtea imperială şi au câştigat de partea lor pe împăratul Leon Armeanul, om viclean, care se prefăcea că iubeşte icoanele, dar în ascuns lupta împotriva celor dreptcredincioşi. A chemat la curtea sa pe Patriarhul Nichifor şi un sobor numeros de episcopi pentru o confruntare cu ereticii iconoclaşti, pe care-i ocrotea în ascuns. Unul dintre ei, Sfântul Teodor, l-a sfătuit pe Leon cu multă înţelepciune: ,,Nu strica, o, împărate, rânduiala cea bine aşezată a Bisericii, pentru că Sfântul Apostol Pavel zice: Dumnezeu a dat în Biserică pe unii Apostoli, pe alţii Prooroci, iar pe alţii propovăduitori şi pe alţii păstori şi învăţători, spre săvârşirea Sfinţilor, însă n-a adăugat acolo Apostolul şi pe împăraţi. Deci ţie, o, împărate, ţi s-a încredinţat ca să îndreptezi cele mireneşti, lucrurile cetăţilor şi puterile oştirilor. Pentru acelea să te îngrijeşti tu, iar bisericeştile îndreptări să le laşi păstorilor şi învăţătorilor, după învăţătura Apostolului’’. Această înfruntare n-a plăcut împăratului. La scurtă vreme episcopii dreptcredincioşi au fost alungaţi în exil.

          Socotind că nu va avea nici un câştig din surghiunirea episcopilor, Leon Armeanul a adus pe egumeni şi episcopi la locurile lor de păstorire şi i-a întemniţat. Iconoclaştii au găsit o cale de a-i amăgi pe cei care doreau mai bine să moară, decât să lepede sfintele icoane: le-au cerut să se împărtăşească în biserică, împreună cu patriarhul eretic şi mincinos, Teodot, urmând ca după aceea să-i slobozească din temniţă. Mulţi s-au învoit şi l-au îndemnat şi pe Cuviosul Nichita să primească. După ce s-au împărtşit cu ereticii, Cuviosul Nichita s-a întristat de această faptă necugetată.

          Adus în faţa împăratului, a mărturisit: ,,Eu, o, împărate, nici la mănăsirea mea nu mă voi duce, nici Credinţa mea nu o voi lăsa, ci în mărturisirea mea petrec şi voi petrece, în care au petrecut şi părinţii mei, Sfinţii Episcopi cei dreptcredincioşi, care au pătimit izgonire şi închisori cu nedreptate de la tine şi la multe primejdii s-au dat, apărând Biserica cea dreptcredincioasă, în care stăm şi ne lăudam întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi să ştiţi de la mine cu adevărat, că nici de moarte nu mă tem, nici viaţa aceasta vremelnică nu o iubesc. Dumnezeu îmi este martor, că am făcut ceea ce nu mi se cădea să fac. Ci, pentru ascultare m-am supus bătrânilor şi nevrând, şi împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul partiarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc’’.

          După asprimile surghiunului şi ale temniţelor, Cuviosul Nichita Mărturisitorul s-a dus la Domnul, într-o zi de 3 aprilie (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed.Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 30-43).

Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat. Acum iconoclaştii sunt la mare căutare, în locuri de mare cinste. Populează organismele ecumeniste pe care le coduc după învăţăturile lor rătăcite, sunt organizaţi într-o puzderie de secte fără număr. Ierarhii noştri ,,ortodocşii’’ nu-i contrazic nici măcar într-un cuvânt. Dimpotrivă le fac temenele, se roagă împreună cu ei, îi invită să spurce sfintele biserici cu prezenţa lor şi-apoi se ospătează împreună, că doar de aceea a poruncit Mântuitorul ,,ca toţi să fie una’’. Aici n-am prea înţeles: ne facem şi noi iconoclaşti, sau iconoclaştii devin ortodocşi?

O tempora! O mores!

Presbiter Ioviţa Vasile

Orice prigoană va veni, să nu ne lipsim de Sfânta Împărtăşanie

Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi întru El, ci şi să pătimiţi pentru El’’ (Filipeni 1, 29)

În închisoare, purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar, pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor, n-o ascundeam. Aveam credință că ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla.

Când îmi venea rândul să fiu percheziționat, eram dezbrăcați și la pielea goală. Hainele și lenjeria, batistele, prosoapele și orice îmi aparținea erau pipăite la toate încheieturile și cusăturile și aproape totdeauna tăiate și descusute. După ce milițianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic și găseam batista cu Sfânta Împărtășanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsă, nedezlegată, necălcată în picioare, așa cum aveau obicei să facă cu orice găseau asupra celui percheziționat. O singură dată m-a întrebat la Jilava un milițian:

– Ce ai în batistă?

– Sfânta Împărtășanie! i-am răspuns fără să mă tem.

– Ia-ți bagajul și treci la cameră!

Mai mult de 15 ani am purtat la mine Minunea lui Dumnezeu, Minunea Minunilor Lui, Trupul și Sângele Fiului Său, în mâinile mele păcătoase de om pământean: și am ieșit cu această Minune afară!

Astăzi, când antihriștii pun la îndoiala minunea Sfintei Împărtășanii să stăm bine în credință deoarece: fără împărtăşirea cu Sfintele Taine nu putem trăi cu adevărat în Hristos, nu putem avea viaţă în noi. ,,Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6, 53-54). Nu ne putem deci mântui fără să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului. Tocmai de aceea copiii, după Sfântul Botez şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, primesc imediat şi Sfânta Împărtăşanie. În acelaşi timp, Sfânta Împărtăşanie este pentru creştini adevărată mâncare şi adevărată băutură care ne ajută să creştem în Hristos şi să devenim una cu El. Mântuitorul zice: ,,Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 55-56).

Dacă nu ne hrănim mereu cu Hristos din Sfânta Împărtăşanie nu putem creşte duhovniceşte şi, cu atât mai mult, nu putem deveni una cu El. Sfânta Împărtăşanie ne transformă, încetul cu încetul, în Hristos Însuşi. Căci ,,firea celui mai tare schimbă firea celui mai slab”, zic Părinţii. Cei care nu vor să se împărtăşească – şi aceştia, din păcate, sunt majoritatea credincioşilor noştri de astăzi – rămân departe de Hristos, chiar dacă li se pare că-L urmează. Când Mântuitorul vorbea despre pâinea cea vie care este Trupul Său şi zicea că cine nu mănâncă din această pâine nu are viaţă în el însuşi, mulţi din cei ce-L urmau L-au părăsit căci spuneau: ,,Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte” (Ioan 6, 60). Aşa şi astăzi, mulţi nu înţeleg rostul Sfintei Împărtăşanii şi stau departe de ea, spre marea lor pagubă. Iubiților, uniți-vă cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie și veți trăi cu adevărat!
Eu așa am trăit în temniță și am ieșit afară!

(Minunile Sfintei Împărtășanii, istorisite de unul dintre marii mărturisitori ai lui Hristos din temnițele comuniste. Extras din Imn pentru crucea purtată– Virgil Maxim, Ed. Babel, 2012)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi