Blestemaţilor, lăsaţi oamenii să meargă la biserică

Acest text l-am scris înainte de 14 mai. Nu l-am publicat la vremea cuvenită pentru că avalanşa de evenimente, care a venit asupra noastră, m-au determinat să schimb priorităţile. Acum, recitindu-l, văd că este actual. Doamne, fereşte-mă să nu mă socotesc înainte văzător cu duhul. Acest dar Dumnezeiesc se aşează în vasele cele de cinste, în aleşii lui Dumnezeu, nu într-un ticălos şi nevrednic de Preasfântul Nume al Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt eu.

În 14 mai va înceta starea de urgenţă, după cum a fost planificat cu multă vreme înainte de zisa pandemie. Să nu vă aşteptaţi ca bisericile să fie deschise pentru credincioşi. Pandemia asta blestemată este un pretext diabolic de a lovi în Sfânta Biserică Ortodoxă. Ea e ţinta principală a acestor murdare puneri la cale, cu toate consecinţele ce decurg din ea, adică îndepărtarea oamenilor de Dumnezeul Adevărului şi  apropierea lor de dumnezeii vremelnici, iar în final de antihristul cel blestemat, care-i va duce pe cei lepădaţi de Credinţă în chinurile cele veşnice ale iadului. Nu o mărturisesc deschis, dar toate nemerniciile lor converg spre această ţintă.

Dumnezeul vremelnic al multor rătăciţi este KW Iohannis. El stabileşte pentru români ce au voie să facă, în ce vreme pot să iasă din casă, ce să cumpere, pe unde să se plimbe fără nicio legătură cu pandemia. A pus nişte îngrădiri atât de draconice încât e imposibil să le respecţi cu rigoare, şi-atunci şi-a trimis organele de forţă să hăituiască cetăţenii, să le bage frica-n oase sub ameninţarea unor amenzi prostesc de mari, sau a dosarelor penale care te pot duce în temniţele statului antihristic. Cuvântul specialiştilor cinstiţi nu e luat în seamă, nimeni nu poate veni cu o propunere bună, valabil e doar ce se cloceşte în mintea înceată a faraonului.

Ţineţi minte, România e o ţară preponderent ortodoxă şi trebuie lovită mai crâncen decât celelalte. După 15 mai vom avea starea de alertă, neprevăzută în constituţie, care nu va fi mult diferită de cea de urgenţă. Nu se vor deschide nici şcolile, adică se sacrifică educaţia copiilor, numai pentru a avea un motiv în plus pentru a-i ţine pe credincioşi departe de biserici şi de Dumnezeu. Vă aduceţi aminte de cuvintele Mântuitorului: ,,Va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum, şi nici nu va fi” (Matei 24, 21). ,,Atunci’’ a devenit ,,acum’’. Strâmtorarea, prigoana, tirania, teroarea s-a aşternut peste pământul lui Dumnezeu. O vedem şi o trăim cu fiecare zi ce trece.

Presbiter Ioviţa Vasile

5 gânduri despre „Blestemaţilor, lăsaţi oamenii să meargă la biserică”

  1. Cu mulți ani în urmă, Cuviosul Părinte Justin avertiza asupra unei prigoane ce se va abate asupra neamului omenesc, dar aproape nimeni nu l-a luat în seamă atunci, dușmanii săi, considerându-l alarmist, influențat, demodat, traumatizat de tortura din pușcăriile comuniste. Iată că prorociile marelui Duhovnic al neamului încep să se adeverească și cu toții realizăm că am trecut indiferenți pe lângă mustrările și profețiile sale.
    Cu toții am fost cu nebăgare de seamă la atenționările și sfaturile sale salvatoare. Toți am crezut acest sistem democratic tehnologic invincibil! Iată că sub privirile năucite ale societății de azi, înspăimântate de contaminarea cu viruși, se năruie modernismul, democrația și libertățile consfințite prin Constituție. Câți dintre noi suntem pregătiți pentru aceste îngrădiri ale libertăților umane, pentru această prigoană tacită ce s-a abătut pe neașteptate asupra noastră?
    Un virus gripal, fie el fabricat în laboratoarele întunericului , fie accidental răspândit, sau prin Voia Domnului apărut de niciunde, a frânat civilizația atotputernică a lumii de azi, a îngenuncheat Europa, a schimbat cursul vieții omenirii. Abuzul de plăceri, iuțimea, mânia, pofta și iubirea de sine au dovedit indubitabil că strică echilibrul întregii umanități, așa cum istoria ne-a dovedit-o de -a lungul timpului. Cele mai elocvente și grăitoare exemple le găsim în vremea lui Noe, și a dărâmării turnului Babel, precum și a imperiului bunăstării Babiloniene. Turnul Babel semnifică și acum semeția umană care își caută fericirea și independența în afara lui Dumnezeu, creatura uitând pe Creator.
    „Ce făcea omenirea pe când Noe îşi construia corabia? Ziceau că se termină corabia şi potopul nu mai vine şi trăiau în desfătări: Înseamnă că bătrânul ăsta n-are dreptate. Dar tocmai atunci a venit şi potopul. Aşa şi acum… Vor veni vremuri grele – nu ai să poţi să mai iei un medicament, o bucată de pâine, şi comunicarea şi întraju­torarea dintre noi va fi cu anevoie de făcut”, spunea Părintele Justin într-una din cuvântările sale.
    De fiecare dată când creatura a uitat de Creatorul Său, au apărut derapajele, abuzurile și auto-distrugerea popoarelor lumii. Oamenii au fost izolați în casele lor și numai îndrăznesc acum să se mai întâlnească unii cu alții, chiar cei din aceeași familie, să strige în caz de nevoie, căci frica a pus stăpânire pe sufletul lor, iar ochiul lor numai vede Lumina. De Sfânta Înviere, creștinii nu au avut voie sa iasă din case, ușile bisericilor fiind zăvorâte și păzite, miliţienii patrulau cu mașinile pe străzi în sunetul sirenelor, care îţi inocula fără să vrei teama de un război invizibil, iar urmările acestei prigoane vor rămane în sufletele multora, multă vreme de acum înainte.

    „În vreme de prigoană creștinii să se adune în jurul preoților. Acolo e biserica unde este un antimis și un preot ortodox care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în pri­goana din secolul trecut cum plecau preoții prin sate și prin munți cu câte un antimis în spate și vase de slujit. Liturghia și Sfintele Taine vor da putere creștinilor să înfrunte foamea și să fie păziți de orice vătămare sub acoperământul Maicii Domnului”.
    „Apoi să zică rugăciunea lui Iisus și a Născătoarei de Dumnezeu sau Apărătoare Doamnă. În închisoare aceste scurte rugăciuni ne-au izbăvit și am putut supraviețui regimului comunist fără să cedăm în fața fiarei roșii. Această rugăciune are puterea să adune mintea foarte repede, să te interiorizezi și să strigi din adâncul inimii către Dumnezeu. Rugăciunea lui Iisus nu trebuie să o facă doar monahii, această rugăciune sunt datori să o facă toți creștinii. Pe ea s-a sprijinit secole la rând viața Bisericii, pentru că stârpește patimile, care sunt în inima noastră, căci acolo își au rădăcina”.
    „Să întreținem trezvia și să ne nevoim cât mai avem timp, căci această stare jalnică în care ne aflăm atrage după sine mânia lui Dumnezeu. Noi, prin nelucrarea noastră, suntem cei ce-L constrângem pe Dumnezeu să reverse asupra noastră necazuri și prigoană”.
    „ De aceea și cad oamenii în boli foarte grele azi. Oamenii s-au abătut de la rânduielile lui Dumnezeu, făcându-și voile lor. Nici bunurile pământului nu mai sunt după rânduială. Dumnezeu ne pedepsește și îngăduie aceste exploatări otrăvitoare, zăcăminte, care apar la suprafață… Toiagul lui Dumnezeu sunt și bolile, necazurile, sărăcia în care trăim cu toții și care sunt ca o mână întinsă de sus spre sufletul omului de azi. Am ajuns ca numai prin boli, necazuri și războaie să ne mai gândim la Dumnezeu”.

    „Dacă vor păzi oamenii toate rânduielile puse de Dumnezeu, vor mânca roadele pământului și vor trăi, după cum zice Scriptura. Dar dacă nu vor asculta de poruncile Lui, amărăciune și război va veni peste neamul omenesc. Și iată că auzim numai vești de războaie, că începe vifornița. Dar cel mai important război este războiul acesta sufletesc, dragii mei. Războiul dinlăuntrul nostru, războiul neînțelegerii dintre noi, războiul neînfrânării noastre. Toate aceste boli și infestări ale mediului în care trăim sunt îngăduite de Dumnezeu și ele vin cumva să ne trezească, să ne aducă la o realitate. Iată că și pământul, și izvoarele și apele strigă împotriva nesimțirii noastre”.
    „Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, și va fi până la sfârșitul veacului. Nu trebuie să ne înspăimânte neputința noastră, pentru că nu noi luptăm pentru apăra­rea Adevărului și a sufletelor noastre, ci mai întâi Hristos este cel ce luptă pentru și prin noi. Noi nu suntem decât niște unelte prin care Dumnezeu lucrează, dacă noi Îl lăsam. Creștinismul, așa cum a avut un răsărit, tot așa trebuie să aibă și un apus.

    Iată că noi suntem martori acelor vremuri de apus al creștinătății, în care Dumnezeu ne-a învrednicit să trăim. Sfântul Serafim de Sarov spunea undeva că așa cum la sfârșitul vieții Sale pământești, Mântuitorul a simțit durerea maximă de pă­răsire a Tatălui Său, tot așa și creștinul, la sfârșitul vea­curilor, va trăi și va simți părăsirea lui Dumnezeu. Acum, putem spune, întreaga creștinătate este răstignită pe cruce. Un om care este pe cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele și să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc?”
    Sfinte Cuvioase Părinte Justin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoșii!Amin

    Sursa: Ne vorbește Părintele Justin, vol. I, II și III, editate de Fundația Justin Pârvu.

    Apreciază

  2. Hristos a înviat!
    Să ne rugăm pentru părintele stareț Melchisedec și obștea de la Putna!
    Vă rugăm să pomeniți pe părintele stareț Melchisedec și pe cei 30 de călugări de la Putna care au fost luați joi spre vineri noaptea, 15 mai, în ajunul hramului Sfântul Ierarh Iacob Putneanul , după ce au fost testați pozitiv de covid 19.
    Deși aceștia nu aveau simptome iar mănăstirea avea mai multe alternative de a asigura în bune condiții carantina acestora, părinții călugări au fost obligați să meargă la Spitalul din Suceava, în caz contrar fiind făcut dosar penal. În acest moment aceștia sunt izolați la spitalul județean.

    Părintele stareț, a transmis o rugăminte : „Rugați-vă cu nădejde ca Preabunul să ne scoată de aici. Mai transmiteți și la ceilalți și la cei care pot să facă o rugăciune pentru noi. Bogdaproste.”

    Mănăstirea Putna are 100 de călugări viețuitori și este unul din cele mai importante centre spirituale creștine din România, fiind supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu.

    Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul

    O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate şi de minuni făcătorule, primeşte această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte Ioane, şi vezi rănile şi durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, că deşi ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, prin vieţuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta la viaţa cea veşnică cine a năzuit la ajutorul tău şi ţi s-a rugat cu credinţă și a rămas neajutat? Că cine te-a chemat şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ţie şi nu l-ai auzit? Minunile şi ajutorul tău, Sfinte Ioane, ne-au făcut şi pe noi, păcătoşii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimiţând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulţimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferinţele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădaţi de la dragostea ta, Sfinte Ioane, chiar dacă vieţile noastre sunt pline de fărădelegi.

    Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu acelaşi eşti, Sfinte Ioane, astăzi ca şi atunci şi că nimeni dintre cei care se roagă ţie nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea şi noi, fiind în necazuri şi în pagube, alergăm la tine cu credinţă şi lacrimi, îngenunchind, şi ne rugăm ţie, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Care n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile lăcaşuri. Pe Acesta roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere oraşele, satele şi toată ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năprasnice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi.

    Mijloceşte, Sfinte Ioane, creştinilor râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuire, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, iar supuşilor, îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace şi cu cucernicie să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împărăţia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
    Sfinte Ioane Rusul, roagă-te lui Hristos, Domnul PreaBun, să izbavească din suferințe pe părintele stareț Melchisedec și obștea de la Putna, pe toți cei care îndură chinuri în spitale, ridicându-i din patul durerilor și neputinţelor!Amin

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: