Cuviosul Părinte Justin Pârvu: Acolo e Biserica, unde este un antimis și un preot ortodox care să slujească Sfânta Liturghie

Cu mulți ani în urmă, Cuviosul Părinte Justin avertiza asupra unei prigoane ce se va abate asupra neamului omenesc, dar aproape nimeni nu l-a luat în seamă atunci, dușmanii săi, considerându-l alarmist, influențat, demodat, traumatizat de tortura din pușcăriile comuniste. Iată că prorociile marelui Duhovnic al neamului încep să se adeverească și cu toții realizăm că am trecut indiferenți pe lângă mustrările și profețiile sale.
Cu toții am fost cu nebăgare de seamă la atenționările și sfaturile sale salvatoare. Toți am crezut acest sistem democratic tehnologic invincibil! Iată că sub privirile năucite ale societății de azi, înspăimântate de contaminarea cu viruși, se năruie modernismul, democrația și libertățile consfințite prin Constituție. Câți dintre noi suntem pregătiți pentru aceste îngrădiri ale libertăților umane, pentru această prigoană tacită ce s-a abătut pe neașteptate asupra noastră? Un virus gripal, fie el fabricat în laboratoarele întunericului , fie accidental răspândit, sau prin Voia Domnului apărut de niciunde, a frânat civilizația atotputernică a lumii de azi, a îngenuncheat Europa, a schimbat cursul vieții omenirii. Abuzul de plăceri, iuțimea, mânia, pofta și iubirea de sine au dovedit indubitabil că strică echilibrul întregii umanități, așa cum istoria a dovedit-o de -a lungul timpului. Cele mai elocvente și grăitoare exemple le găsim în vremea lui Noe, și a dărâmării turnului Babel, precum și a imperiului bunăstării Babiloniene. Turnul Babel semnifică și acum semeția umană care își caută fericirea și independența în afara lui Dumnezeu, creatura uitând pe Creator.

 De fiecare dată când creatura a uitat de Creatorul Său, au apărut derapajele, abuzurile și auto-distrugerea popoarelor lumii. Oamenii au fost izolați în casele lor și numai îndrăznesc acum să se mai întâlnească unii cu alții, chiar cei din aceeași familie, să strige în caz de nevoie, căci frica a pus stăpânire pe sufletul lor, iar ochiul lor nu mai vede Lumina. De Sfânta Înviere, creștinii nu au avut voie sa iasă din case, ușile bisericilor fiind zăvorâte și păzite, miliţienii patrulau cu mașinile pe străzi în sunetul sirenelor, care îţi inoculau fără să vrei teama de un război invizibil, iar urmările acestei prigoane vor rămane în sufletele multora, multă vreme de acum înainte.


„Ce făcea omenirea pe când Noe îşi construia corabia? Ziceau că se termină corabia şi potopul nu mai vine şi trăiau în desfătări: Înseamnă că bătrânul ăsta n-are dreptate. Dar tocmai atunci a venit şi potopul. Aşa şi acum… Vor veni vremuri grele – nu ai să poţi să mai iei un medicament, o bucată de pâine, şi comunicarea şi întraju­torarea dintre noi va fi cu anevoie de făcut”, spunea Părintele Justin într-una din cuvântările sale.

„În vreme de prigoană creștinii să se adune în jurul preoților. Acolo e biserica unde este un antimis și un preot ortodox care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în pri­goana din secolul trecut cum plecau preoții prin sate și prin munți cu câte un antimis în spate și vase de slujit. Liturghia și Sfintele Taine vor da putere creștinilor să înfrunte foamea și să fie păziți de orice vătămare sub acoperământul Maicii Domnului”.
„Apoi să zică rugăciunea lui Iisus și a Născătoarei de Dumnezeu sau Apărătoare Doamnă. În închisoare aceste scurte rugăciuni ne-au izbăvit și am putut supraviețui regimului comunist fără să cedăm în fața fiarei roșii. Această rugăciune are puterea să adune mintea foarte repede, să te interiorizezi și să strigi din adâncul inimii către Dumnezeu. Rugăciunea lui Iisus nu trebuie să o facă doar monahii, această rugăciune sunt datori să o facă toți creștinii. Pe ea s-a sprijinit secole la rând viața Bisericii, pentru că stârpește patimile, care sunt în inima noastră, căci acolo își au rădăcina”.


„Să întreținem trezvia și să ne nevoim cât mai avem timp, căci această stare jalnică în care ne aflăm atrage după sine mânia lui Dumnezeu. Noi, prin nelucrarea noastră, suntem cei ce-L constrângem pe Dumnezeu să reverse asupra noastră necazuri și prigoană. De aceea și cad oamenii în boli foarte grele azi. Oamenii s-au abătut de la rânduielile lui Dumnezeu, făcându-și voile lor. Nici bunurile pământului nu mai sunt după rânduială. Dumnezeu ne pedepsește și îngăduie aceste exploatări otrăvitoare, zăcăminte, care apar la suprafață… Toiagul lui Dumnezeu sunt și bolile, necazurile, sărăcia în care trăim cu toții și care sunt ca o mână întinsă de sus spre sufletul omului de azi. Am ajuns ca numai prin boli, necazuri și războaie să ne mai gândim la Dumnezeu”.

„Dacă vor păzi oamenii toate rânduielile puse de Dumnezeu, vor mânca roadele pământului și vor trăi, după cum zice Scriptura. Dar dacă nu vor asculta de poruncile Lui, amărăciune și război va veni peste neamul omenesc. Și iată că auzim numai vești de războaie, că începe vifornița. Dar cel mai important război este războiul acesta sufletesc, dragii mei. Războiul dinlăuntrul nostru, războiul neînțelegerii dintre noi, războiul neînfrânării noastre. Toate aceste boli și infestări ale mediului în care trăim sunt îngăduite de Dumnezeu și ele vin cumva să ne trezească, să ne aducă la o realitate. Iată că și pământul, și izvoarele și apele strigă împotriva nesimțirii noastre”.


„Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, și va fi până la sfârșitul veacului. Nu trebuie să ne înspăimânte neputința noastră, pentru că nu noi luptăm pentru apăra­rea Adevărului și a sufletelor noastre, ci mai întâi Hristos este cel ce luptă pentru și prin noi. Noi nu suntem decât niște unelte prin care Dumnezeu lucrează, dacă noi Îl lăsăm. Creștinismul, așa cum a avut un răsărit, tot așa trebuie să aibă și un apus.

Iată că noi suntem martori acelor vremuri de apus al creștinătății, în care Dumnezeu ne-a învrednicit să trăim. Sfântul Serafim de Sarov spunea undeva că așa cum la sfârșitul vieții Sale pământești, Mântuitorul a simțit durerea maximă de pă­răsire a Tatălui Său, tot așa și creștinul, la sfârșitul vea­curilor, va trăi și va simți părăsirea lui Dumnezeu. Acum, putem spune, întreaga creștinătate este răstignită pe cruce. Un om care este pe cruce, oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele și să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc?”


Sfinte Cuvioase Părinte Justin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoșii!Amin.

(Sursa: Ne vorbește Părintele Justin, vol. I, II și III, editate de Fundația Justin Pârvu)

Dr. Gabriela Naghi

8 gânduri despre „Cuviosul Părinte Justin Pârvu: Acolo e Biserica, unde este un antimis și un preot ortodox care să slujească Sfânta Liturghie”

  1. In urma cu aprox 1 saptamina in timp ce ma intorceam de la lucru catre casa am vrut ca sa ma opresc la un magazin ca sa imi cumpar ce aveam nevoie, la intrare un tip de la paza postat la intrare cu termoscaner si cu acel obiect pe fruntea la toti cei care voiau sa intre in acel magazin, vazand acestea mam lipsit si nu mia mai trebuit nimic insa am mai zabovit in fata magazinului timp de 5 minute sa vad poate mai sunt care va refuza acea procedura, nici pomeneala, toti care intrau din start se duceau cu fruntea direct la scanat

    Apreciază

    1. Trist ce spuneti. Aceasi experienta am avut-o si eu de putina vreme la Titan Zalau. Am refuzat termoscanarea si de-aici s-a iscat o discutie aprinsa cu patronul. Am plecat fara sa intru. Dumnezeu sa le lumineze mintile intunecate.

      Apreciază

  2. Ft multi Parinti si Sf Parinti au profetit ceea ce traim in clipa de fata, evident ca nimeni din ei nu este luat in seama: Pr Iustin Parvu, Adrian Fageteanu, Paisie Aghioritul, Iustin Popovici si multi alti

    Apreciază

  3. Doamna Doctor Naghi pune punctul pe i. Ca de obicei cu precizie si delicate vorbeste despre subiecte foarte sensibile care trebuie luate foarte in serios mai ales in vremurile noastre.

    Apreciază

    1. Ca nevrednic slujitor al Mantuitorului Hristos ce ma aflu, Doamna Doctor Gabriela Naghi ma onoreaza cu condeiul si semnatura Domniei Sale. In ceea ce priveste blogul, il ridica la un nivel pe care eu n-as fi reusit sa-l ating. Ma tem insa ca n-o pretuim intotdeauna cum se cuvine. Oricum, ramane marturisitoarea draga sufletelor noastre. Cand lipseste, ne lipseste. Doamne ajuta.

      Apreciat de 1 persoană

  4. HRISTOS S-A ÎNẮLȚAT!
    „Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.” (Psalm 107, 5).

    “ În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri.
    Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie?
    Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
    Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta Înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa părintească în ţara îndepărtată a păcatului.”Amin

    Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, Cinstite Părinte Vasile!
    Plecăciune cu sfială si recunostinţă, în faţa Sfinţiei Voastre, pentru toată dragostea cu care ne înconjuraţi, pentru timpul pe care ni-l acordaţi, răspunzând nevrednicelor noastre cuvinte, cu infinită răbdare, dragoste şi mai ales cu adânc discernământ duhovnicesc.
    Plecăciune tuturor cititorilor acestui minunat blog ortodox, care binevoiesc să citească gândurile pe care le cizelez mereu şi le înfrumusetez cu citate din Sfinţii Părinţi, cu blagoslovire de la Părintele Duhovnic şi mare ajutor de la Domnul Milei, care mângâie sufletul şi ridică mintea către Dumnezeu.
    Trăim vremurile apocaliptice profeţite de Sfinţii Părinţi, şi avem nevoie permanentă alături de Părintele Duhovnic care ne conduce pe drumul mântuirii către Împărăţia Cerească, către casa noastră din veşnicie, de îndrumători binecuvântaţi, Preoţii lui Hristos, Mărturisitori ai Sfintei Credinţe Ortodoxe, vajnici străjeri şi încercaţi luptători cu duhurile răutăţii, care ne feresc de înşelare şi ne aduc mereu un cuvânt de întărire şi mângâiere.
    Să ne trăiţi întru mulţi ani binecuvântaţi, Sfinţite Părinte Vasile, întru mila, pacea şi iubirea nesfârşită a Mântuitorului Hristos, care astăzi s-a înălţat cu slavă!
    Amin

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: