Un cunoscut preot din Rusia a ocupat o mănăstire de maici şi se apără cu mercenari cazaci

Părintele Serghei, liderul spiritual al mănăstirii de maici Sredneuralsk, din centrul Rusiei, a intrat într-un conflict greu de soluţionat cu superiorii săi ierarhici, dar şi cu statul. Totul a început după ce preotul s-a opus măsurilor anti-coronavirus şi a chemat lumea la slujbă, iar autorităţile religioase au decis să-l pedepsească pentru sfidare, interzicându-i să predice. Supărat pe această decizie, acesta a alungat-o pe maica stareţă Varvara şi a stabilit un perimetru de luptători cazaci în jurul mănăstirii, pe care de altfel o conduce în secret încă de la fondarea ei, în 2005. Părintele Serghei refuză să permită accesul jurnaliştilor, precum şi a preotului trimis de autoritatea religioasă locală pentru a o înlocui pe maica stareţă gonită. „Nu plec nicăieri… vor fi nevoiţi să mă alunge cu poliţia şi Garda Naţională”, a declarat miercuri preotul buclucaş.

În prima sa slujbă de la ocuparea mănăstirii, el l-a acuzat pe patriarhul Kiril că a trădat Credinţa. Acest conflict survine la câteva luni de la prezentarea părintelui Serghei drept creierul unui proiect gigant bisericesc. La începutul anului, presa rusă scria despre el că s-ar lansa în construcţia celei mai mari biserici ortodoxe din lume. O machetă indica o structură de 25 de etaje extinsă în aşa fel încât să poată găzdui 37.000 de credincioşi. Lăcaşul de cult ar urma să fie construit pe locul mănăstirii de maici din Sredneuralsk şi să se numească Sfânta Sofia, iar printre sponsori ar figura şi investitori chinezi.

Acum preotul se află în dispută atât cu superiorii săi ecleziastici, cât şi cu statul, fiind anchetat într-un dosar de instigare la ură. Datorită poziţiilor sale atipice, părintele Serghei atrage sute de credincioşi săptămânal. El ar fi duhovnicul mai multor persoane publice din Rusia, între care deputata şi fosta procuroare şefă a Crimeii ocupate Natalia Poklonskaia. Este un admirator al ultimului ţar al Rusiei, Nikolai al II-lea, ucis de bolşevici cu întreaga sa familie în noaptea sa 16 spre 17 iulie 1918 la Ekaterinburg. Ca dovadă a admiraţiei sale, el şi-a schimbat numele lumesc în Nikolai Romanov. Trecutul său este plin de controverse. Fost poliţist, preotul a fost condamnat în repetate rânduri pe vremea Uniunii Sovietice şi a stat în total 13 ani la închisoare, inclusiv pentru crimă. Susţinătorii săi îl cred nevinovat şi îl apără până în pânzele albe. Eliberat la sfârşitul anului 1990, el a parcurs 140 de kilometri pe jos de la penitenciarul din Nijni Taghil până la Ekaterinburg, prilej cu care, spune el, a reflectat la viitorul său. Aşa a ajuns în structura Bisericii Ortodoxe, unde a avut parte de o ascensiune rapidă şi plină de mister. Unii spun că este confesorul mafiotului Timur Sverdlovski.

(Preluare selectivă de pe site-ul ,,port mască pentru că vreau să fiu sănătos. Poartă mască. Arată că îţi pasă. international’’)

Minciunile cuprinse în acest articol

1.Dacă a fost condamnat pentru crimă, nu mai putea fi preot.

2.Care e ascensiunea ,,rapidă şi plină de mister’’ a preotului? Episcop n-a ajuns, patriarh n-a fost ales. Nici măcar protopop sau stareţ. E pe treapta cea mai de jos, preot duhovnic într-o mănăstire de maici şi atât.

3.Faptul că e duhovnicul unei foste procuroare din Crimeea ocupată, nu spune nimic, tovărăşeilor. Şi-apoi de unde aveţi voi această informaţie? Aţi asistat la vreo spovedanie?

4.,,Unii spun’’ că e confesorul mafiotului T.S. Voi spuneţi asta, mincinoşilor, pentru a-l denigra.

5.De ce a instigat la ură? Pentru că a spus lucrurilor pe nume şi se opune ereticului patriarh Kiril? Pentru că a îndemnat lumea să vină la Sfintele Slujbe şi le-a spus să creadă în Hristos, nu în povestea mincinoasă cu coronavirusul? Ştie el de ce a alungat acea femeie din mănăstire. Nu cumva pentru ecumenism?

6.Povestea cu cea mai mare biserică din lume e cusută cu aţă albă. Biserică cu 25 de etaje! Mă, voi chiar sunteţi bătuţi în cap. De tot, cum zice maestrul Tudor Gheorghe. Voi aţi scornit povestea. Omul acesta e ziditor de suflete, nu de biserici. De aceea-l caută lumea. Pe voi nu dă nimeni o ceapă degerată.

7.Amestecaţi adevărul cu minciuna, metodă satanist-securistă. Spuneţi câteva lucruri adevărate, ca să fiţi credibili, între care ne livraţi minciunile voastre. Să vă fie ruşine. Ştiu că nu vă este, sconcşilor. Faţa de voi chiar trebuie să păstrăm ,,distanţarea socială’’ 

Presbiter Ioviţa Vasile                                  21 iunie 2020

6 gânduri despre „Un cunoscut preot din Rusia a ocupat o mănăstire de maici şi se apără cu mercenari cazaci”

  1. Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, Cinstite Părinte Vasile!
    Iată că se poate desfăşura Sfânta Liturghie normal, fără nici o restricţionare, fără mască, fără distanţare, împărtăşire cu aceeaşi linguriţă din Sfântul Potir- IPS Teodosie, la slujba arhierească de la Mânăstirea Tuturor Sfinţilor Români de la Poarta Albă, Galeş, ctitorie a Cuviosului Părinte Justin Pârvu.

    Apreciat de 1 persoană

  2. In bucuresti, a fost dezvelita statuia „sfantului parinte” (asa cum le plac prietenilor sa ii spuna) chiar de madam primarita Firea, la „ceremonie” au participat reprezentanti ai „bisericilor”, din partea b.o.r fiind prezent domnul Varlam Ploiesteanul

    Apreciază

  3. Picături de înțelepciune pentru luminarea minții

    Lăcomia pântecelui luată la întrebări
    Sf. Ioan Scărarul

    Să întrebăm pe întâistătătoarea relelor, care este lăcomia pântecelui, ușa patimilor: de unde se naște și care sunt nepoții ei, cine e cel ce o zdrobește pe ea și cine cel ce o nimicește cu desăvârșire?

    Iar ea ne răspunde: „Cum vă sârguiți să vă despărțiți de mine? Că și eu am fost legată de firea voastră. Ușa mea e conținutul bucatelor, pricina nesăturării este obișnuința, temeiul patimii mele este obiceiul vostru care mi-a luat înainte, nesimțirea sufletului și neaducerea aminte de moarte. Și de ce cereți să aflați de la mine numele nepoților mei? Îi voi număra și se vor înmulți mai mult decât nisipul mării. Totuși ascultați pe cei întâi născuți ai mei și pe cei mai iubiți, cum se numesc: fiul meu cel întâi născut este slujitorul curviei; al doilea este cel al învârtoșării inimii; al treilea e somnul. Apoi din ei pornește o mare de gânduri; valuri de întinăciuni, adânc de necurații neștiute și negrăite. Fiicele mele: lenea, vorba multă, îndrăzneala, râsul, glumele, împotrivirea în cuvânt, nesimțirea, fala, cutezanța, iubirea de podoabe, cărora le urmează rugăciunea întinată și gândurile împrăștiate, cărora le urmează deznădejdea cea mai cumplită dintre toate.

    Pe mine mă războiește amintirea păcatelor și gândul morții. Dar nimic nu mă desființează cu totul din oameni. Cel ce a dobândit pe Mângâietorul se roagă Acestuia împotriva mea. Și Acesta, înduplecat, nu mă lasă să lucrez în chip rodnic. Iar cei ce nu L-au gustat pe Acela, cer să se îndulcească numaidecât cu dulceața mea. Pe aceasta o biruiește bărbăția. Și cel ce a biruit-o, e vădit că se grăbește spre nepătimire și spre neprihănirea cea mai deplină.”

    Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, în Filocalia, vol. 9, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă

    Minunea – firescul lui Dumnezeu
    Sf. Nicolae Velimirovici

    Domnul este dătătorul tuturor darurilor. Orice dar al lui Dumnezeu e desăvârșit; atât de desăvârșit încât omul se minunează. Minunea nu este altceva decât un dar al lui Dumnezeu de care oamenii se minunează; oamenii se minunează de darurile lui Dumnezeu pentru că sunt desăvârșite.

    Dacă ar fi oamenii în starea de neprihănire din rai, n-ar aștepta ca Dumnezeu să învie morții, să înmulțească pâinea sau să le umple plasele cu pește, ca să strige: „Ce minune!”, ci ar rosti acest cuvânt la vederea fiecărei făpturi, a fiecărei întâmplări și la fiecare suflare a vieții lor. Dar, pentru că păcatul s-a înrădăcinat în oameni, fiecare din minunile fără de număr ale lui Dumnezeu au ajuns să-i fie omului ca un lucru de rând. Pentru ca omul să nu se sălbăticească ajungând cu totul tocit, amorțit și nesimțitor, Dumnezeu în mila Sa față de omenirea bolnavă lucrează mai departe minuni, ca să-i deștepte pe oameni, să-i trezească din mohorâta, de suflet distrugătoarea obișnuință de a trece cu vederea minunea din dumnezeieștile Sale minuni.

    Sf. Nicolae Velimirovici, Predici, Ed. Ileana, București, 2006

    Cine ești tu?
    Sf. Nicolae Velimirovici

    Am întrebat pe omul trupesc: cine ești tu? Iar el mi-a răspuns: eu sunt eu. Se gândise la corpul său.

    Am întrebat pe omul cugetător: cine ești tu? Iar el mi-a răspuns: văd în sinea mea doi străini; petrec cu ei și sunt oaspete, când la unul, când la altul. Se gândise la sufletul său instinctiv și la sufletul său conștient.

    Am întrebat, în sfârșit, și pe omul duhovnicesc: cine ești tu? Iar el îmi răspunse: se află în fundul sufletului meu Cineva; îmi întind mâinile să-L cuprind, însă îmi dau seama că pentru aceasta mi-ar trebui niște mâini mai lungi decât întregul univers. Întreabă-L pe Acela cine sunt eu.

    Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Ed. Sophia, București, 1999

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s