Gânduri pentru Părinţii şi Fraţii mei întru Hristos

Plecăciune tuturor cititorilor acestui blog ortodox, care binevoiesc să citească gândurile pe care le cizelez mereu şi le înfrumusetez cu citate din Sfinţii Părinţi, cu blagoslovire de la Părintele Duhovnic şi mare ajutor de la Domnul Milei, care mângâie sufletul şi ridică mintea către Dumnezeu. Trăim vremurile apocaliptice profeţite de Sfinţii Părinţi, şi avem nevoie permanentă de Părintele Duhovnic care ne conduce pe drumul mântuirii către Împărăţia Cerească, către casa noastră din veşnicie, de îndrumători binecuvântaţi, Preoţii lui Hristos, Mărturisitori ai Sfintei Credinţe Ortodoxe, vajnici străjeri şi încercaţi luptători cu duhurile răutăţii, care ne feresc de înşelare şi ne aduc mereu un cuvânt de întărire şi mângâiere.

Chiar dacă te porți cu credincioșie, încercând să nu superi pe nimeni, și ai evlavie în inima ta față de unul sau altul din Părinţii Bisericii dreptmăritoare, unul din zecile de mii de martiri și mărturisitori ai Numelui Domnului Hristos din temniţele și locurile de tortură bolșevice, apare întotdeauna cineva care caută cu tot dinadinsul să îţi arate că ești în înșelare , că devii ca și acela faţă de care ai evlavie, un rătăcit! Grea ispita, frăţiile voastre, din partea celui neobosit a născoci viclenii, pentru a produce tulburări și dezbinări. Cel care mâhnește sau tulbură sufletul cuiva, mai ales dacă acea persoană este un cinstit preot al lui Hristos, nu se teme de Dumnezeu, deci poate profera oricând hule la adresa unui vas ales al Domnului Hristos. Sunt rari oamenii cărora le mai pasă de sufletele altora, pentru că se pare că nici de sufletul lor nu se mai îngrijesc prea mulți.

Nu alergăm după oamenii care pleacă din viața noastră, din comunitatea ortodoxă de care aparținem! Dacă prezența lor ar fi fost absolut necesară, n-ar mai fi fost nevoie să plece. Nimic nu e la întâmplare… Voia Domnului în toate!

Dar înainte de orice, dorim cu ardoare prietenia cu Cel AtotBun, Marele Arhiereu, Mângâietorul, Prietenul care nu ne va dezamăgi niciodată: Hristos Dumnezeu!

Dr. Gabriela Naghi

4 gânduri despre „Gânduri pentru Părinţii şi Fraţii mei întru Hristos”

  1. „Dar înainte de orice, dorim cu ardoare prietenia cu Cel AtotBun, Marele Arhiereu, Mângâietorul, Prietenul care nu ne va dezamăgi niciodată: Hristos Dumnezeu!”, foarte frumos spus. Domnul să ne ajute.

    Apreciază

  2. Cuvinte duhovniceşti ale Sfinţilor lui Dumnezeu, pentru a putea discerne minciuna de Adevăr, în vremurile actuale de apostazie, de răcire a „dragostei cea dintâi”, în condiţiile restricţionării Sfintelor Taine.

    „Atunci când oamenii spun că şi-au pierdut credinţa, ceea ce au pierdut este de fapt este această energie a lui Dumnezeu care îi uneşte cu El, adică harul Lui. ..„A da înapoi” înseamnă a lăsa să ne slăbească râvna duhovnicească, a cădea în trân­dăvie şi în mândrie. Calea credinţei este însă calea sporirii neîncetate întru viaţa în Dumnezeu, care ne conduce din credinţă spre credinţă. Domnul doreşte să Se poarte cu omul ca şi cu egalul Său, chipul Său. El ne-a înzestrat cu mari daruri şi calităţi ca să putem sta înaintea Lui şi să îmbrăţişăm întreaga bogăţie a vieţii Sale dumnezeieşti:

    „Toate ale Mele, ale tale sunt“.

    După ce am parcurs primele două etape ale credinţei (credinţa de început şi credinţa harică ce se însoţeşte de deznădejdea harică), ajungem la acea credinţă statornică şi desăvârşită care oglindeşte credincioşia drepţilor.
    Atunci îl vom încredinţa pe Dumnezeu că suntem ai Lui, iar El ne va răspunde prin cuvântul Său care rămâne în veac. Domnul va încheia cu noi un ultim legământ al dragostei, iar acest legământ nu va avea sfârşit, după cum ne făgăduieşte Sfânta Scriptură. Dumnezeu ne va întâmpina cu aceleaşi cuvinte pe care i le-a adresat Fiului Său Celui Unuia-Născut. Îl vom auzi spunându-ne nu numai: „Al meu eşti“, ci şi:

    „Fiul meu eşti tu, Eu astăzi te-am născut“.

    Aceasta este singura şi adevărata noastră chemare: să dobândim asemă­narea cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.“[1]

    „Atenţia neîntreruptă pe care Vlădica(Sfântul Ioan Maximovici n.m.) o acorda jertfei de sine, izvora din frica lui faţă de Dumnezeu, din credinţa pe care o avea în tradiţia Bisericii primare şi a Sfintei Rusii. Următoarea întâmplare, istorisită de O. Skopicenko şi adeverită de mulţi oameni din Shanghai, ilustrează grăitor credinţa sa cutezătoare, neclintită în Mantuitorul Iisus Hristos.

    O cunoștință apropiată de-a vlădicăi, O. Skopicenko povestește că o femeie, Menșikova, a fost mușcată de un câine turbat și, neglijând regulile elementare legate de tratamentul mușcăturilor, s-a îmbolnăvit de turbare.

    Când vlădica a împărtășit-o pe muribundă, ea fu cuprinsă de una din crizele specifice bolii și, dând afară spumă pe gură, ea scuipă și Sfânta Împărtășanie. Dar Sfintele Taine trebuiau consumate, așa că vlădica le-a ridicat de pe jos și le-a înghițit. Însoțitorii care erau cu el n-au apucat decât să strige:

    – Ce faceți? Turbarea este foarte molipsitoare!

    Dar vlădica le-a răspuns liniștit:

    – N-o să se întâmple nimic, doar sunt Sfintele Taine.

    Și, într-adevăr, nu i s-a întâmplat nimic.”. Vlădica purta haine făcute din cel mai ieftin material chinezesc şi papuci sau sandale moi, totdeauna fără şosete, indiferent de vreme. Adeseori mergea desculţ, uneori după ce îşi dăduse sandalele vreunui sărac. Chiar şi slujea desculţ, lucru pentru care era criticat cu asprime. Se ştia deja că Vlădica era nu numai un drept şi un ascet, ci era şi atât de aproape de Dumnezeu, încât fusese înzestrat cu darul înainte-vederii şi rugăciunile lui săvârşeau minuni şi vindecări.”
    Așa cum a spus și Sfântul Antonie din Optina în timpul unei epidemii de holeră (care a ucis mult mai mulți oameni decât coronavirusul )

    „Nu ar trebui să vă fie frică de holeră, ci de păcatele grave, întrucât coasa morții seceră o persoană ca iarba chiar și fără holeră. De aceea, puneți-vă toată nădejdea în Domnul Dumnezeu, fără a cărui Voie nici măcar păsările nu mor, cu atât mai puțin o persoană ”.

    „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.
    Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru.
    La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.”[2]
    (Matei 10:28-30)

    „Satana meşteşugeşte urzeala înşelăciunii. Fără ca noi să ne dăm seama, vicleanul meşteşugeşte curse. Prin înflăcărarea pentru Hristos, puterea sufletului scapă de curse şi merge la Hristos. Alt lucru este acesta. Mai nobil.
    A te lupta cu vrăjmaşul tău este o străduinţă cu îmbrânceli şi încordări. În iubirea lui Hristos, însă, nu există îmbrânceli. Aici, puterea sufletului se preschimbă fără osteneală. Nu trebuie să vă împotriviţi cu aceleaşi organe.
    Fiţi nepăsători! Această nepăsare faţă de vrăjmaşul este un mare meşteşug. Meşteşugul meşteşugurilor. Se lucrează numai prin harul dumnezeiesc. Înfruntarea răului prin harul lui Dumnezeu se face nesângeros şi fără osteneală. Fără îmbrânceli şi încordări.

    Ce am spus? N-am spus că diavolul este multmeşteşugăreţ? Meşteşugirile diavolului sunt viclene. Groază! De aceea trebuie să înţesăm şi noi binecinstitoare meşteşugiri de apărare, fără vicleşug, ca să nimicim puterea curselor lui. Nu spune aşa şi Apostolul Pavel către efeseni? Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceasta, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare (Efeseni 6, 12-13).”[3]

    Sfântul Grigorie Palama:
    DESPRE SFINTELE ȘI ÎNFRICOȘATOARELE LUI HRISTOS TAINE
    (Omilia 56 rostită cu patru zile înaintea Naşterii lui Hristos cca 1350)
    „9. Căci de aceea se numesc Taine, pentru că nu este pur şi simplu ceea ce se vede, ci ceva duhovnicesc şi de nespus; şi dacă, precum spunea Domnul, “Duhul e ceea ce face viu, carnea nu foloseşte la nimic” (In 6, 63), dacă te uiţi numai la ceea ce apare, nu te vei folosi cu nimic, dar dacă te uiţi la Duhul, adică dacă vezi însăşi Pâinea care stă înainte în chip duhovnicesc, atunci te vei face viu împărtăşindu-te din ea. Căci Ea este “mâncarea care nu piere, ci rămâne spre viaţă veşnică“ (In 6, 2-7), Pâinea cea adevărată Care coboară din cer, Care e vie şi dă viaţă lumii; pe Care cine nu o mănâncă, nu va fi viu, dar cel care o mănâncă va fi viu în veac, nu numai înviind, ci şi slobozit fiind de pedeapsă şi dobândind împărăţia veşnică.
    Căci despre această Pâine Domnul le-a vorbit nu numai ucenicilor Lui la Cina cea de Taină, ci a glăsuit limpede învăţând deschis şi cu îndrazneală în sinagogă şi spunând:

    “Pâinea pe Care Eu o voi da pentru viaţă lumii este trupul Meu” (In 6, 51), şi iarăşi: “Dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică” (In 6, 53-54).

    O, ce minune! Vai, ce măreţie a iubirii, pe care Dumnezeu a revărsat-o peste noi cu bogăţie! Ne-a născut din nou prin Duhul şi ne-am făcut un duh cu El, precum spune Pavel: “Cine se lipeşte de Domnul e un duh cu El” (1 Co 6, 17).

    10. Deci ca să fim una cu El nu numai după duh, ci şi după trup, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui, ne-a dăruit contactul intim cu El prin această Pâine. Căci orice iubire îşi are desăvârşirea printr-o unire, iar începutul dintr-o asemănare (…)”[4]

    Bibliografie
    [1]Arhimandrit Zaharia Zaharou, “Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apoc. 2, 4-5)”. Cele trei perioade ale vârstei duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, 2015
    [2]Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești, Editura Sophia, București, 2006
    [3]Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, p. 249
    [4]Sfântul Grigorie Palama “Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse – mărturiile Traditiei, Editura Deisis, Sibiu, 2006

    Apreciază

  3. Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede
    Articol de Mircea Pușcașu

    Au ieșit la iveală. CDC a dat publicității cifrele recente ale epidemiei. Astfel oficialii americani afirmă că mortalitatea Covid 19 in rândul simptomaticilor este de 0.4%. Foarte mică, dar mai trebuie să ținem cont de faptul că mortalitatea se calculează la numărul de infectați, nu de simptomatici.
    Astfel adăugându-se și infectații asimptomatici, care conform estimărilor minime emise de CDC ar fi 36%, atunci mortalitatea se arată a fi în jur de 0.26%. Iar dacă luăm în calcul estimările specialiștilor independenți care afirmă că asimptomatici sunt în jur de 80%, mortalitatea Covid19 este sub 0.1%.
    Asta în condițiile în care la numărul morților Covid 19 au fost băgați paușal toți morții care aveau și Sars-Cov-2 forme ușoare, medii sau asimptomatice, dar care au murit din cauza unor afecțiuni terminale, ba chiar cazuri de accidente, sinucideri sau decedați trecuți la Covid19 din motive birocratice sau pecuniare.
    Pentru o afecțiune cu mortalitate mai mică decât gripa s-au dat ordine de arest la domiciliu (#staiincasă! ) pentru peste 3 miliarde de oameni, s-a dispus încălcarea drepturilor fundamentale, s-a instalat statul polițienesc și dictaturi politico-sanitare arafatice, s-a reiterat aberația vaccinărilor obligatorii prin lege, s-au închis biserici, oamenii au fost tratați ca niște ciumați, Netanyahu a propus ciparea copiilor evrei până în toamnă, OMS-ul lui Bill și trompetele sale rafiloide au decretat cifre cercelonomice, cifre care au fost nu de 3 ori mai mari, nu de 10 ori, ci de 30 până la 50 de ori mai mari, previziuni care au fost imediat infirmate de oamenii de știință onești și de bun simț și mai apoi de realitatea însăși.
    OMS-ul lui Bill a emis recomandări și protocoale care (sunt indicii că în mod intenționat) au împiedicat înțelegerea mecanismelor bolii, au indus in eroare, au distras atenția sau au fost denigrate tratamente eficiente și ieftine și au dus la amplificarea numărului de morți și a panicii globale.
    Asistăm la o operațiune de bioterorism mondial care a dus la crime împotriva umanității și care, prin frica amplificată de mass-media și de oficialitățile din fiecare țară, încearcă o lovitură de stat globală pentru instaurarea unei Noi „Normalități” Mondiale, care nu este altceva decât un regim global despotic și totalitar, în care o mână de oameni centralizează întreaga putere politică globală sub pretexte de siguranță sanitară în fața unei amenințări tot de ei create și umflate prin propagandă.
    Dacă pandemia de Covid19 nu va fi suficientă pentru a reuși această răsturnare de paradigmă globală, sunt convins că arhitecții ei au deja in buzunare și alte catastrofe, de care apoi tot ei să ne „salveze”, fie că e vorba de valul 2, Covid-20, Sars-Cov-3 cu mutații ce cresc gravitatea sau de alte născociri ingenioase și „bine-voitoare”, pregătite pentru toamna aceasta sau pentru la anul.
    Ni se propune să trăim în lume ca într-o distopie*, ca într-o piesă de teatru absurd în care suntem ținuți ostatici, cu rol de figuranți supuși. Asta prin legi, ordine și ordonanțe ce obligă la gesturi simple, simbolice, să poarte masca supunerii, simbol al acceptării pumnului in gură, a uniformizării, ca o recunoaștere mută a condiției de perpetuu suspect epidemiologic, de ciumat ambulant și să practice umilința rituală a plecării frunții în fața unui pistol-termometru și altele și mai absurde.
    Dacă ar fi fost interesați de cifrele exacte ale evoluției epidemiei, guvernanții ar fi făcut teste de anticorpi pe eșantioane statistic relevante, dar ei s-au ocupat cu amplificarea panicii, numărând morții și testele pozitive precum Pristanda steagurile, pentru a avea cu ce să justifice fantasmagoric măsurile luate împotriva populației.
    Trebuie oprită distopia, trebuie refuzat rolul în acest teatru absurd, fiecare om la locul său în societate. Trebuie să facem fiecare exerciții de libertate amintind și altora că libertatea nu este în mâna acestor autorități demente și o primim cu țârâita dacă suntem „cuminți”.
    Libertatea este demnitate dată de Dumnezeu fiecărui om. Dacă din frică o dai statului, renunți la acestă demnitate cu care Dumnezeu, tratându-te cu nelimitată încredere, te-a cinstit.
    Guvernanții nu au rolul de a te feri de boli, anulându-ți drepturi și libertăți ca unui copil nătâng. Guvernanții au rolul de a îți apăra și asigura respectarea tuturor drepturilor și libertăților tale.
    Nu există „dreptul la sănătate”, din simplul motiv că oamenii toți se îmbolnăvesc și mor. Când moartea e o certitudine, sănătatea nu poate fi un drept.
    Există dreptul la îngrijiri medicale, la ocrotirea sănătății. Sănătatea nu este în visteria guvernului și el în mărinimia sa, ne dăruiește sănătatea în fiole și pastile, sănătatea este o stare de echilibru complex a întregii ființe umane, viața și moartea sunt în mâna lui Dumnezeu, fără de a Cărui știre nu se mișcă nici o celulă din om.
    De aceea cezarii obraznici de azi trebuie să iasă din cele ce nu sunt ale lor.
    Lumea trebuie să se oprească și să tragă linia. Trebuie anchetați, numiți, judecați și condamnați vinovații acestei lovituri de stat globale, vinovați de terorism și crime împotriva umanității.
    De la arhitecții principali din OMS, Bill+Tedros & co, din partidul comunist chinez, din establishmenul sanitar american, Fauci & friends, până la executanții naționali, docili și la fel de vinovați, precum Rafila, Cercel, Iohannis, Arafat, Vela, Tătaru și toată tagma de trepăduși de la centru și din teritoriu, până la acei doctori care au respectat protocoale ucigașe, au lăsat oameni să moară sau au făcut falsuri cu bună știință și milițienii harnici care au amendat sau încătușat semeni ascultând cu zel de legi idioate.
    La Nurenberg nu a fost acceptată scuza acuzaților că au făcut doar ce li s-a ordonat, deoarece conștiința este o permanență umană, fiind atât un privilegiu înnăscut, pe cât este o datorie de onoare.
    Adevărul și bunătatea vor birui în final.
    Curaj!

    *distopie sf [ fr dystopie] (Med) Anomalie care constă în situarea unui organ anatomic în alt loc decât cel normal.(n.m.)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s