Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

          ,,Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în poruncile şi rânduielile Domnului’’. Aşa scrie Sfântul Evanghelist Luca despre părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui naştere o sărbătorim astăzi. Necazul vieţii lor era acela că, fiind înaintaţi în zile, Dumnezeu nu le dăduse copii, iar faptul de a nu avea urmaşi era socotit la evrei drept blestem. Mulţi ani au purtat ei această povară. Înţelepciunea cea tăinuită a lui Dumnezeu s-a arătat şi aici. În vreme ce se afla în templu, pentru a tămâia după obiceiul preoţiei, îngerul Domnului s-a arătat lui Zaharia. Acesta s-a tulburat văzând pe trimisul lui Dumnezeu. Îngerul însă venise să-i aducă mângâiere şi răsplata, lui şi soţiei Elisabeta, pentru răbdarea  şi dreapta lor vieţuire: ,,Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici sicheră şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie…  ’’ (Luca 1, 13-17).

          Cinstite cititorule, ia seama cu atenţie la cuvintele subliniate şi aminteşte-ţi ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos despre Sfântul Ioan Botezătorul; ,,Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină’’ (Matei 11, 14). Vrăjmaşii lui Hristos şi ai adevărului au strâmbat înţelesul acestor cuvinte, spunând că Sfântul Prooroc Ilie s-ar fi reîncarnat în trupul Sfântului Ioan Botezătorul. Domnul Iisus nicidecum n-a vorbit în acest sens, ci doar a vrut să spună că Sfântul Ioan Botezătorul va merge înaintea Domnului cu aceeaşi râvnă pe care a avut-o Sfântul Ilie, aşadar vorbeşte despre două persoane absolut distincte care au trăit în vremuri diferite. Şi aceasta să ştii: învăţătura despre reîncarnare vine din religiile demonice ale Indiei, şi n-au nicio legătură cu adevărul revelat de Dumnezeu.

          Vestea cea bună adusă de îngerul Gavriil s-a împlinit într-o zi de 24 iunie, de aceea sărbătorim astăzi naşterea acestui Sfânt al lui Dumnezeu. ,,De naşterea lui mulţi se vor bucura’’. Să ne bucurăm, aşadar, şi noi în această zi de sărbătoare şi să dăm slavă lui Dumnezeu, Care este credincios făgăduinţelor Sale.

Presbiter Ioviţa Vasile

Un gând despre „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”

  1. Să fie blagoslovit cuvântul Sfinției Voastre, Cinstite Părinte Vasile, la ceas de mare sărbătoare a Naşterii Sfântului Ioan Înainte Mergătorul şi Botezătorul Domnului, pe care am cinstit-o cum se cuvine.

    Ce am mai putea adăuga acum la sfârşitul carierei acestui fost arhiereu BOR, devenit filopapistaş convins, pseudo-episcopul Varlaam Ploieșteanul, care a părăsit ruşinos, dar zâmbitor, Sfânta Ortodoxie, precum colegul său de breaslă Sofronie, acum episcop al greco-catolicilor, prin participarea la dezvelirea bustului ereticului papă Francisc, ridicat cu aprobarea slugilor atee ale statului antihristic, în capitala țării?
    În care zi a avut loc ereticul şi nefastul eveniment ?În chiar ziua împlinirii a 7 ani de la naşterea la cer a Cuviosului Părinte Justin Pârvu şi a aniversării a 4 ani de la Marea Înşelare de la Kolymbari Creta.
    Zâmbetele celor doi ierarhi apostați, Varlaam şi Sofronie, s-au adresat mereu, cu precădere poporului dreptcredincios prostit, amețit de cuvintele lor, abili învățăcei ai manipulării pleromei ortodoxe, care au demonstrat de-a lungul întregii lor cariere de arhierei ai BOR, că sunt lupii cei hulpavi care sfâşie oile, risipind turma încredințată spre păstorire de către Marele Arhiereu.

    **„Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.
    Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.” (Matei 13; 24,25).

    Grâul semnifică ştiinţa cea dumnezeiască, ştiinţa lui Hristos. Sămânţa cea bună este opusă neghinei, care simbolizează sămânţa cea diavolească.
    Creştinii, care poartă întru sine pe Hristos Dumnezeu şi Îl sporesc pe El în sufletele lor până la seceriş, vor fi mântuiţi. În acelaşi timp, cei nepăsători, care cresc iarba cea rea în locul grâului, vor pieri. Despre aceasta a mărturisit şi Sfântul Ioan Botezătorul, spunând că Domnul Îşi curăţă aria şi adună grâul Său în hambare, iar sămânţa cea rea o aruncă în focul cel veşnic.
    Astfel, grâul simbolizează pe drept-credincioşii care păstrează întru sine sămânţa lui Dumnezeu, iar neghinele semnifică pe cei fără de Dumnezeu. Sămânţa care creşte în pământ este închipuire a morţii şi Învierii Domnului, închipuire a omorârii omului celui vechi şi a naşterii omului celui nou în fiecare dintre noi.”

    Marea Înşelare de la Creta 2016, unde arhiereii in corpore sub conducerea pseudo patriarhului BOR au semnat adeziunea lor la sfâşierea Cămăşii lui Hristos, a fost lăsată să se întâmple de către Domnul Milei, pentru trezirea conştiințelor ortodoxe din fumul amăgitor al ereziei sataniceşti, în care au fost împinse de către însăşi arhiereii aflați la cârma BOR. Mângâietorul înconjurat de Voievozii Arhanghelilor a vestit tuturor trezirea din somnul cel de moarte.
    Toți L-au auzit, dar pleroma aflată în ascultare de arhiereii apostați, a preferat sa ignore soapta dulce a Mângâietorului, asa cum mâine se va încolona disciplinată, cuminte, să primească pecetea Antihristului.
    Noi ne-am trezit la Mărturisire! AVVA PARINTE!
    Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

    Varlaam Merticariu, pseudoepiscop vicar patriarhal BOR, a fost ales în această înaltă funcție de slujitor al Împăratului Hristos, anume aceea de Episcop Vicar Patriarhal cu titulatura Ploieșteanul, în ziua de 28 octombrie2009, de Sfântul Sinod al BOR, în chiar ziua aniversării zilei sale de naștere.
    Pregatirea sa ca ecumenist de frunte, cu rol de propagandist asiduu la catedra de agitație şi propagandă a Patriarhiei BOR, a început cu aproape 30 de ani în urmă, în Octombrie 1991 – mai 1992 , când a participat la Cursurile de specializare la Institutul Ecumenic de la Bossey, Geneva; urmând apoi în aprilie – iunie 2004, stagiu de specializare la St. Steven’s College, Anglia , pentru ca apoi să predea și să răspândească cu capul descoperit erezia la Universitatea Catolică din Louvain în cadrul Programului LLP-ERASMUS 2008/2009.
    Deosebit de activ în cadrul Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, îl întâlnim in 25 ianuarie 2011, rugându-se cu papistașii în Catedrala romano-catolică „Sf. Iosif”din București, omagiind un „sfânt” maghiar catolic, în 2017, la o expoziţie la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, „Felix Terra” (Fericit este acest pământ!) organizată de Episcopia Romano-Catolică.
    Neobosit militant al unirii cu papistașii îl reîntâlnim aproape în fiecare an prezent la ”Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”alături de prietenii săi în locul preferat de rugăciune. Astfel joi, 18 ianuarie 2018, participă la celebrarea liturgică la catedrala Sf. Iosif din București, unde ține cuvântul de învățătură, iar în 24 ianuarie 2019, predică tot acolo, an în care prima întâlnire cu ereticii din cadrul săptămânii de rugăciune a avut loc la Catedrala Patriarhiei BOR.
    Gestul său de a celebra inaugurarea statuii ereticului papă Francisc, este umilitor și înjositor, în faţa dreptcredincioşilor români, dar și a întregii lumi ortodoxe, de care nu-i pasă, un gest care întregeşte şi dovedeşte apostazia de la Ortodoxie, căderea sub afurisire, caterisire şi anatematizare.
    Nesancționarea sa de către reprezentanții clerului monahal şi laic din BOR, de către aşa -zişii zeloşi ai credinței ortodoxe îngrijorați de închiderea bisericilor, şi lingurița de împărtăşanie, denotă acceptarea tacită a acestei erezii , comuniunea in cuget şi simțiri cu erezia episcopului apostat Sofronie.

    „Monumentul ridicat aici în amintirea vizitei Papei Francisc în România este şi un semn că acel pelerinaj al său continuă să lumineze viaţa poporului nostru care năzuieşte spre cele mai înalte valori spirituale”, a spus Nunţiul Apostolic Aurel Percă, care a rostit o rugăciune de sfinţire a bustului, în faţa persoanelor prezente, eretici şi atei neo-marxişti laolaltă în fruntea cărora , cu masca umilinţei şi supunerii oarbe în mână, cu nelipsitul zâmbet întipărit pe figură, se afla fostul slujitor al Împăratului Hristos, Varlaam.

    Un comentariu anonim la Evanghelia după Matei, ne edifică minunat ce înseamnă Mărturisirea credinței ortodoxe, nu numai în inimă, ci public înaintea tuturor, fără teamă de consecințe, oricare ar fi acestea:

    *„Hristos nu spune tot cel ce va mărturisi pentru mine în inima sa, ci înaintea altora. Cel ce nu-L mărturisește și înaintea altora, nu are niciun folos să creadă în Hristos doar în inima sa. Căci este imposibil ca cel ce se leapădă cu buzele sale să creadă în inima sa. Mărturisirea este rodul credinței. Atât timp cât o rădăcină este vie, trebuie să facă ramuri sau frunze,iar dacă nu o face, știm fără-ndoială că rădăcina este putredă în pământ.
    În același fel, atât timp cât credința inimii este sănătoasă, sădește continuu semințele mărturisirii cu buzele. Dar, dacă buzele nu mărturisesc, trebuie să cunoști că, fără îndoială, credința inimii a început să putrezească. Apostolul spune: căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire (Rom. 10, 10).
    Astfel, mărturisirea cu buzele nu valorează nimic fără credința inimii, cum nici credința inimii nu valorează nimic fără mărturia buzelor.
    Dacă ție-ți este de folos să crezi cu inima, dar fără să mărturisești și-naintea altora, va fi de folos și necredincioșilor să mărturisească pe Hristos cu fățărnicie, deși nu cred în inima lor? Dacă nu folosește unui necredincios să mărturisească fără a avea credință, în același fel, nu-ți va folosi nici ție să crezi fără să mărturisești.”
    Numai este timp pentru analize și lamentări, pentru predici și cuvinte amăgitoare, prin care arhieria apostată încearcă din răsputeri să adoarmă pleroma, îndepărtând-o de la adevărata Mărturisire și îngrădirea de erezie.
    Totul se întâmplă cu o viteză amețitoare, de aceea stăm de veghe în stare de trezvie necontenită, semnalăm una după alta ereziile în care se adâncește pseudoarhieria BOR, pentru ca măcar un frate al nostru întru Hristos, să audă și să se trezească din înșelare și rătăcire.

    *Autor necunoscut, Opere incomplete la Matei, Omilia 25, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip
    **Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 40

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s