Erdogan

,,Creştinii să fie mulţumiţi că le păstrăm Patriarhia la Istanbul’’- zice el.

1.Creştinii autentici, cei ortodocşi, nu sunt mulţumiţi că Patriarhia de Constantinopol există sub un pseudo-partiarh eretic şi schismatic. Mă refer, desigur, la Bartolomeu, cel vândut vrăjmaşilor Sfintei Biserici Ortodoxe. Turcii păgâni nu păstrează nimic, sunt într-un oraş care nu le aparţine, cotropit prin violenţă şi nedreptate. Au alungat din acest oraş pe credincioşii ortodocşi şi au pus stăpânire pe el. Patriarhia din Constantinopol există nu prin bunăvoinţa lui Erdogan, ci prin legitimitatea ei istorică, legitimitate pe care turcii păgâni nu o vor avea niciodată. Potrivit proorociilor Părinţilor din Sfânta Biserică Ortodoxă a Greciei, acest oraş se va întoarce în posesia proprietarilor de drept, credincioşii ortodocşi.

2.Turcii ocupă abuziv un întreg teritoriu, care este proprietatea istorică a Bisericii Ortodoxe. Pe acest teritoriu existau Bisericile biblice, Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea, cotropite şi prigonite de puhoiul turcesc. Dumnezeu ştie de ce a îngăduit aceasta, şi tot Dumnezeu va da acest teritoriu proprietarului de drept, Sfânta Biserică Ortodoxă, prin modalităţi pe care El le va alege, în nemărginita-I înţelepciune. Atunci, turcilor păgâni le va dispărea trufia cu care stăpânesc acum ce nu este a lor.

3.Minunăţia care se cheamă Sfânta Sofia (Sfânta Înţelepciune Dumnezeiască) îşi va primi menirea sa, aceea de preamărire a Dumnezeului nostru Celui Atotputernic. Ortodocşii n-au răpit nicio moscheie musulmană şi n-au săvârşit cele sfinte într-un loc spurcat de păgâni. Turcii, în schimb, ne-au luat silnic un locaş sfânt şi l-au pângărit prin practicile lor necurate.

4.Erdogan va da seama în faţa lui Dumnezeu pentru fărădelegile sale. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cuviosul Macarie nu a dezlegat postul, deşi se aflau intr-o situatie dramatica

Cine nu cinsteşte pe Sfinţi, nu cinsteşte nici pe Dumnezeu, şi se află într-o rătăcire de moarte. Sfinţii se roagă neîncetat pentru binele nostru şi ei înşişi faptuiesc acest bine. Nici chiar după trecerea lor din viaţa aceasta pământească, ei nu încetează a fi grabnic ajutători celor care îi cinstesc după cuviinţă, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.

          Astăzi vom învăţa, în cuvinte puţine, despre Sfântul Cuvios Macarie, egumenul Mănăstirii de la Apele Galbene, din pământul Rusiei. De mic copil s-a simţit atras de viaţa călugărească, de aceea a plecat în taină de-acasă şi a intrat în Mănăstirea Pecersca. După trei ani, părinţii lui au aflat locul unde vieţuia fiul lor şi tatăl s-a dus să-l caute. Cuviosul Macarie abia dacă a vorbit puţin cu el, nevrând să se arate, căci iubea mai mult pe Hristos.

          Făcându-se năvălirea păgânească a tătarilor în părţile acelea, Sfântul Macarie, însoţit de mulţime, a plecat în părţile Galiţiei. Pe drum au răbdat osteneală şi foame, deoarece hrana se terminase. Atunci au prins un zimbru şi l-au rugat pe Cuviosul să le dea dezlegare de post, căci era vremea Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi până la praznic mai erau trei zile. ,,Dar Cuviosul nu i-a binecuvântat să dezlege postul cel aşezat de Sfânta Biserică, ci le-a poruncit să aştepte cu răbdare ziua praznicului apostolesc, mângâindu-i cu cuvinte insuflate de Dumnezeu şi întărindu-i în răbdare’’. Oamenii l-au ascultat şi Dumnezeu le-a dat putere să ajungă ziua de 29 iunie, când Biserica lui Hristos sărbătoreşte pe cei doi Sfinţi Apostoli, apoi le-a dat hrana de trebuinţă. Faptul poate fi o bună învăţătură de minte pentru noi cei leneşi la postire.

          După plecarea la Domnul a Sfântului, iarăşi au venit tătarii şi au luat mulţime de robi din poporul rusesc. Între aceştia se afla o femeie înţeleaptă, Maria, frumoasă la chip. Aceasta plângea neîncetat, temându-se că va fi necinstită de barbarii fără Dumnezeu. Nu înceta rugăciunea către Milostivul Dumnezeu, către Preacurata Fecioară Maria şi Cuviosul Macarie. Într-o noapte, dupa trei zile de drum istovitor, femeia s-a culcat legată pe pământ şi Cuviosul i s-a arătat în vis şi i-a spus: ,,Femeie, nu te mâhni, ci scoală-te şi mergi în ale tale!’’ N-a putut să se deştepte îndată, de aceea Sfântul a luat-o de mână şi a scos-o din mijlocul păgânătaţii. În zori, binefăcătorul său s-a făcut nevăzut, iar femeia a cunoscut că se află aproape de cetatea sa. Aşa s-a izbăvit de robie şi s-a întors la ai săi (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.517-53).) Pentru rugăciunile Sfântului Macarie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

De mâine, 31 iulie 2020, intrăm în Postul Adormirii Maicii Domnului. Pentru toţi cititorii – spor în viaţa duhovnicească şi în slujirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dictatura antihristică îşi întinde tentaculele peste tot pământul

,,Căci atunci va fi strâmtorare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa niciun trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile’’ (Iisus Nazarineanul, Regele lumii, Matei 24, 21-22).

Nicicând, în istoria veche ori recentă a omenirii, nu a mai fost avansat un asemenea punct de vedere absurd: „eşti bolnav, eşti vinovat!”. În România, cu capul şi privirea plecată, cu masca îngenuncherii voinţei libere, bine plasată pe gură şi peste nas, se trăieşte azi timpul vinovăţiei generale statuate prin lege. Fratele tău a devenit duşmanul tău, precum în vremea stalinisto-bolşevic- sionistă, când burghezo moşierimea şi chiaburii, cei care „sugeau sângele poporului, stând în spinarea lui”, erau demascaţi ca „duşmani de clasă” în cadrul şedinţelor publice de judecată, de sinistră şi tragică amintire. Cei mai înfocaţi apărători ai măştii, ai distanţării sociale şi prin asta ai sănătăţii omului, au devenit supraveghetori voluntari în slujba binelui comun, sărind ca arşi în magazine sau mijloace de transport în comun, demascând cu indignare şi mânie proletară, pe cel care este în culpă, prins că tuşeşte, sau masca nu-i stă cum se cuvine pe figură! Ferit-a Sfântul sa pui mâna ta infectată cu virusul ucigaş pe vreo legumă sau pe un fruct şi în loc să îl iei, nemulţumit, îl pui la loc în ladă!

Adevăratul scop al purtarii mastii este controlul minții, pe care controlorii Noii Ordini Mondiale îl vizează în mod deliberat cu propaganda lor subliminală.
Este modalitatea de a schimba mintea și caracterul unei persoane și poate fi realizată în mod conștient sau inconștient, cu voie sau fără voie. În primul rând, măștile cunosc cenzura, acoperirea gurii însemnând reprimarea vocii libere a conştiinţei umane. În al doilea rând, măștile simbolizează supunerea, renunțarea la accesul nerestricționat la oxigen, elementul vital al vieții. Întreaga agendă a NOM nu se referă la virus; este vorba doar despre control. Este vorba despre obligarea oamenilor să se supună voinței manipulatorilor NOM, chiar și atunci când este nejustificată din punct de vedere legal și medical.
În al treilea rând, măștile sunt o reminiscență a roboților. Sunt dezumanizante. Ele înlătură capacitatea unei persoane de a se vedea chipul unei alte persoane. Ele creează distanță și separare între oameni, ne îngreunează comunicarea prin limbajul corpului și ne îngreunează empatia pentru ceilalți, deoarece această empatie se bazează adesea pe a vedea cu adevărat o altă persoană. Prin mască și distanțarea socială, se urmărește modificarea modului de gândire, de reacție la ordine, instaurarea unui nou mod de comportament și relație între persoane.
Obiectivul final este așa cum s-a anunţat:„ nimic nu va mai fi ca mai înainte.”
Se construiește sub ochii noștri o nouă lume, permanent separată și deconectată (precum și testată, urmărită, monitorizată, supravegheată, medicată și vaccinată).
Distanțarea socială este într-adevăr distanțarea antisocială; este vorba doar de eliminarea atingerii umane din interacțiunile noastre. Oamenii, precum au demonstrat elitele reunite cu diverse ocazii, se ating doar cu partea laterală a brațului, evitând orice altă atingere. Această atingere a mâinilor este în fapt ceea ce ne face persoane, create după chipul și asemănarea cu Dumnezeu.

În mod oficial, fiecare dintre noi am devenit „Persoană suspectă de a fi infectată cu Covid-19” şi, totodată, ca o rezultantă logică: „Persoană suspectă de a infecta pe altcineva”. Deci, orice am face, suntem suspecţi! Aşa au stabilit slugile statului antihristic. Poate nu ne dăm seama că, iubindu-ne profund şi dezinteresat, ele luptă din răsputeri contra încăpăţânării noastre idioate de a ne îmbolnăvi şi de a-i îmbolnăvi şi pe cei din jur.

Desigur, această autoflagelare prostească nu rămâne fără ecou. Nu văd cât este interes politic dar se anunţă, sub directa îndrumare a slugilor prea plecate ale cezarului şi stăpâniţi de o emulaţie specifică tâmpitului, recorduri care ne îngroapă tot mai adânc în relaţie cu ţările şi partenerii noştri externi. Record de amenzi, record de îmbolnăviri în 24 de ore, record de internări, record de focare de infecţie, record de măsuri punitive, legi aberante anticonstituţionale, care în mod inutil limitează drepturile cetăţeneşti până la absurd… Ne lăudăm, prin toate trompetele mass-media, dar şi prin vocile autorizate ale unor exponenţi ai sistemului politico- sanitar, că am depăşit Italia, Germania sau Franţa în numărul zilnic de bolnavi descoperiţi! “Avem de 10 ori mai multe cazuri, raportat la populaţie, decât Italia. Am reuşit această performanţă în doar două luni de zile”, striga în gura mare, de curând, unul din comandanţii vânduţi iniţiaţilor lojilor masonice din umbră ai ocultei mondiale.

Şi, ancoraţi într-o altă realitate, persistăm în acest comportament sinucigaş fără a înţelege că sunt recorduri care, trâmbiţate, ne discreditează ca naţiune. Atât din punct de vedere social, cât şi economic. Atât pe tărâmul relaţiilor culturale, cât şi al turismului sau al legăturilor diplomatice fireşti dintre ţări. Nu, nu pledez pentru ascunderea adevărului, ci despre gestionarea lui cu responsabilitate. Deja o mulţime de state, şi numărul lor creşte, nu mai permit intrarea românilor pe teritoriul lor decât cu condiţia carantinării, deşi faţă de toţi ceilalţi graniţele sunt complet deschise. Deja, noi, românii, suntem suspectaţi a fi purtătorii predilecţi ai bolii şi agenţii europeni principali ai răspândirii acestei gripe care a înfricoşat omenirea.
Dacă până acum, tot din vina noastră, când spuneai că eşti român străinul îşi căuta instinctiv portofelul, sau se uita dacă lebedele de pe lac sunt tot acolo, acum, în plus, el trece repede pe trotuarul celălalt şi îşi fixează mai ferm masca pe faţă… Am devenit suspecţii Europei!
Şi va fi greu, extrem de greu, să ştergem această etichetă.

Dr Gabriela Naghi

Un medic al Bisericii noastre ne previne asupra a ceea ce va urma

Mă bucur foarte mult că tot mai mulți români se trezesc la realitate și își vin în fire.
Mă întristează cei care poartă mască și mănuși, pe stradă la plimbare, adulți si copii. Un rol important în toată această mascaradă impusă de slugile leviatanului, l-au avut și îl au din păcate colegii mei de breaslă, medicii. În mod deosebit epidemiologii. Foarte puțini dintre medicii români de renume, au devoalat tainele acestei infecții virale venită de niciunde, generată de nu se știe ce. S-a stabilit obligativitatea testării la părăsirea țării, care este o afacere excelentă. Socotiți o lună, două… Vom avea în curând graniță deschisă numai cu Marea Neagră.

Și încă ceva interesant. Din cele peste 8000 de teste făcute în privat, doar 4 au fost pozitive. În sistemul sanitar de stat, din  1119 teste,  1115 au ieşit pozitive. Nu le e ruşine! ,,Creșterea’’ numărului de infecții cu noul tip de coronavirus a determinat autoritățile de la Iași să dispună măsuri suplimentare de protecție. Pe lângă regulile stabilite la nivel național, autoritățile celui mai mare oraș din Moldova impun cetățenilor, de la finele săptămânii trecute, să poarte mască, în anumite condiții, și în spațiile deschise publice.
Deci pregătiţi-vă  mai întâi de carantinarea multor localităţi, apoi de obligativitatea purtării măştilor (botniţelor) în aer liber. Starea de urgenţă perpetuă este iminentă.

Reacţiile palide ale românilor, care-şi pun nădejdea în Dumnezeu, au dat putere sporită slugoilor ocultei mondiale de a restrânge drepturile şi libertăţile.

Ocupanţii scaunelor episcopale, care trăiesc regeşte din bănuţul văduvelor, nu ne vor apăra. Ei sunt parte a sistemului antihristic care-şi întinde tentaculele ucigaşe peste România.

În concluzie:

1. Vom fi ţinuţi în case regulat, în fiecare an

2. Masca va deveni obligatorie în spaţiile deschie. În cele închise, déjà e obligatorie

3.Încet-încet, va fi arestată la domiciliu sau în ,,spaţii specializate’’, ori în spitale, până la 70% din populaţia României

4. Venit minim global pentru 70% din populaţia arestată la domiciliu

5. Teleşcoală, telemuncă, telemedicină, certificate digitale, carnete de sănătate etc.

6. În 2023, toată lumea va fi vaccinată, primul pas spre nano-cipare (semnul pierzător al antihristului)

7. Din 2023 urmează al doilea experiment global…

Pe lângă această regulă, autoritățile au restricționat și numărul maxim de persoane ce pot fi, în același timp, într-o piață, la maximum 100.Vânzătorii trebuie să poarte și ei mască, marfa trebuie acoperită cu folie de protecție iar atingerea ei este interzisă. Prin aceeași hotărâre, autoritățile au impus mască de protecție și în șantierele unde lucrează cel puțin trei muncitori. Se face vorbire despre obligativitatea purtării măștii tot timpul, în spațiile deschise aglomerate, piețe, faleză!

Dr. Gabriela Naghi

I.P.S. Părinte Arhiepiscop Longhin Jar: Să ştiţi că harul lui Dumnezeu se păstrează numai în Adevăr

Cine este episcopul străin care seamănă vrajbă între ortodocşii români: „La Sinodul din Creta s-au adunat sataniştii“

Un episcop ucrainean, cu rădăcini româneşti, învrăjbeşte credincioşii şi ierarhii din România. Longhin Jar, episcop de Bănceni, îi îndeamnă pe monahii români să nu-şi mai pomenească superiorii ierarhici la slujbele religioase.

„Dacă … Părintele Mihail Longhin Jar, episcop de Bănceni, i-a adresat ÎPS Teofan, Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, o scrisoare în care deplânge soarta poporului ortodox român „îndurerat şi prigonit”. Mihail Jar, stareţul mănăstirii Bănceni de lângă Cernăuţi, a semnat la sfârşitul lunii noiembrie o scrisoare adresată ierarhilor români – numindu-l explicit pe ÎPS Teofan – prin care le cere acestora să se oprească „din drumul nebun al ecumenismului” şi să renunţe la „sinodul eretic din Creta”.

Episcopul Longhin Jar a încetat să-şi mai pomenească superiorul ierarhic la slujbele religioase încă din primăvară. Preotul ucrainean aparţine de Biserica Ortodoxă din Rusia şi a încetat să-l mai pomenească la slujbe pe Patriarhul Chiril al Moscovei încă de pe 25 martie, de la Bunavestire. Într-o predică adresată credincioşilor care au participat de Bunavestire la Mănăstirea Bănceni, episcopul Longhin Jar şi-a explicat demersul prin faptul că reprezentantul Bisericii Ruse ar fi căzut în erezie. „Am întrerupt pomenirea Patriarhului pentru că a făcut greşeli dogmatice. Eu, ca şi ierarh, am dreptul, conform Canonului 15 al Sinodului I II din Constantinopol, să întrerup pomenirea Patriarhului pentru a îngrădi turma de erezie. Să ştiţi că harul lui Dumnezeu se păstrează numai în Adevăr. Orice păcat se iartă, dar erezia, sau hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă!”, spunea în urmă cu aproape un an episcopul Jar.

Odată cu organizarea Sinodului din Creta, Longhin Jar a susţinut o predică tăioasă la adresa clericilor care au participat la lucrările acestuia. „Acolo s-au adunat sataniştii, masonii. Acolo s-au apucat împotriva dogmelor de a uni erezii. Aşteptăm cu nerăbdare să vedem, totuşi, ierarhii care au luat parte la acest sinod tâlhăresc, şi mincinos, şi viclean,  cum se vor întoarce înapoi la patria lor, la Biserica lor. Se vor întoarce (nu ca ierarhi), ci vor fi moş Gheorghe, moş Costache; nu se vor mai întorce patriarhul, arhiepiscopul, mitropolitul sau episcopul, se vor întoarce oameni fără Duhul Sfânt”, arăta episcopul de Bănceni în luna iulie. Longhin Jar a conturat şi îngrijorările sale faţă de soarta credincioşilor din România în acelaşi spirit. În scrisoarea pe care episcopul a adresat-o ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, preotul ucrainean vorbeşte despre presiunile şi prigoana pe care le-ar îndura unii călugări din Moldova. „Noi, românii ortodocşi din Ucraina, avem sufletele pline de durere pentru voi toţi: preoţi, monahi, monahii şi credincioşi din România, care mărturisiţi Dreapta Credinţă, fiind fii adevăraţi ai Bisericii noastre Ortodoxe, păstrând cu sfinţenie tot ce aţi primit de la Sfinţii Părinţi prin cele şapte Sinoade Ecumenice: dogme, canoane, Tradiţie, şi iubindu-vă mult Biserica-mamă. Voi, cei ce vreţi să rămâneţi statornici în credinţa strămoşească, sunteţi astăzi trataţi cu atâta răutate şi prigoniri, sunteţi alungaţi şi scoşi în drum, din mănăstiri şi biserici! Acestea le pătimiţi pentru că nu recunoaşteţi ereziile blestemate, nu sunteţi de acord cu sinodul tâlhăresc şi eretic din Creta. Aţi ajuns astăzi să fiţi loviţi chiar de arhiereii şi preoţii voştri, mai rău decât în vremurile comuniste”.

Episcopul ucrainean îi cere ÎPS Teofan să oprească „prigoana împotriva celor ce-şi iubesc Biserica, Adevărul şi singura credinţă mântuitoare, Credinţa Ortodoxă” şi să se întorcă astfel de la „rătăcirile ecumeniste”.  

MMB: Intervenţia episcopului încalcă Canoanele Bisericii. În replică, deşi scrisoarea nu a ajuns la Cancelaria MMB, ci a circulat doar în mediul online, ÎPS Teofan i-a oferit – prin intermediul biroului de presă – un răspuns stareţului Jar prin care îi arată că a participat la Sinodul din Creta „cu conştiinţa că împlinesc datoria de a rămâne în comuniunea sinodală a Bisericii”. În comunicat se subliniază mai ales lipsa de autoritate a episcopului Longhin Jar pe teritoriul MMB. „Nădăjduiesc că vă veţi reconsidera poziţia pe care aţi prezentat-o în scrisoarea Preasfinţiei Voastre şi că veţi înceta să îndemnaţi clericii din parohii, vieţuitorii din mănăstiri şi pe credincioşii mireni din Arhiepiscopia Iaşilor şi din România, în general, să întrerupă legătura liturgică în care se află cu păstorii lor canonici. Intervenţiile Preasfinţiei Voastre pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei sunt încălcări clare ale Sfintelor Canoane (Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic şi Canonul 20 Trulan)”, se arată în documentul citat. Mai mult, reprezentantul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei accentuează că credincioşii din România nu sunt prigoniţi. „Cât priveşte aşa-numita «prigoană împotriva celor ce-şi iubesc Biserica», ea nu numai că nu există, ci, dimpotrivă, dorim ca toţi preoţii, monahii, monahiile şi credincioşii mireni să rămână în bisericile şi mănăstirile lor în stare de comuniune cu păstorii lor legitimi, arhiereii celor 14 Sfinte Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe autocefale”, conchide mitropolitul Teofan. Un scandal-monstru mocneşte în sânul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) după ce mai mulţi clerici au transmis scrisori de protest şi ultimatumuri superiorilor ierarhici. Cea mai vehementă revoltă a pornit din câteva mănăstiri din regiunea Moldovei. Mai mulţi preoţi ieromanahi au semnat pe 10 august o petiţie, promovată ca fiind asumată de 4.500 de preoţi şi credincioşi, adresată Înaltpreasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (MMB), prin care îi cereau acestuia „să dovedească Ortodoxia sa întregii Biserici, prin dezicerea de: 1. semnătura de la Creta, 2. ecumenism (n.r. – mişcarea de refacere a unităţii universale a Bisericilor creştine) în general, 3. Consiliul Mondial al Bisericilor“. „Sămânţa“ nemulţumirilor este Sfântul şi Marele Sinod Panortodox care a avut loc în Creta în perioada 17-26 iunie 2016. Participarea delegaţiei României la Sinodul din Creta, dar mai ales semnarea documentelor aprobate în cadrul acestei întâlniri, a stârnit reacţii virulente printre clericii din mănăstiri. Principalul înscris care a provocat nelinişte a fost „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine“.

(Preluare de pe Iaşi)

Precizări necesare:

1.IPS Longhin n-a îndemnat pe nimeni să întrerupă pomenirea ierarhilor eretici şi nu învrăjbeşte românii între ei. Aceasta e minciuna aruncată în spaţiul public de ecumenişti. La vremea pseudo- sinodului cretan, nici nu ştiam prea multe despre IPS Sa. Noi, nepomenitorii din România, ne-am îngrădit de eretici prin aplicarea Canonului 31 Apostolic şi a Canonului 15 al Sinodului I II din Constantinopol, nu la îndemnul ÎPS Sale.

2.ÎPS Părinte Arhiepiscop Longhin nu este străin de Neamul Românesc, cu ,,rădăcini româneşti’’, cum se insinuează. Este român, mult mai român decât Iohannis, Orb.an şi Arahat. Mult mai român decât cei cocoţaţi în scaune arhiereşti, precum Drincek Sofronie şi Vincenţiu Grifoni, ca să nu amintim decât două nume.

3.ÎPS Arhiepiscop Longhin face parte din Sfânta Biserică Ortodoxă Română şi cea Universală, şi are toată îndreptăţirea sa fie preocupat de credincioşii români. Faptul că teritoriul în care slujeşte a fost răpit de bandiţii istoriei şi alipit Ucrainei, n-are relevanţă. Acest teritoriu este românesc şi aşa va rămâne în vecii vecilor.

4.Faptul că ÎPS Arhiepiscop Longhin nu-l pomeneşte pe ereticul Kiril se datorează rătăcirilor pe care acesta le-a semnat la Havana cu ereticul papă Francisc.

5.Invităm pe domnul Teofan Savu, şezător pe scaunul mitropolitan istoric al Moldovei şi Sucevei să plece, prin demisie, şi să nu mai insinueze că ÎPS Longhin ar interfera necanonic în Biserica Ortodoxă Română, din care face parte prin naştere şi prin păzirea Sfintei Credinţe Ortodoxe.

6.Invităm pe domnul Savu Teofan să înceteze prigoana asupra Parohiei Ortodoxe din Schit Orăşani, liberă de ecumenism, a Părintelui Ioan Ungureanu, şi să-şi retragă bolohanul instalat acolo, prin reaua credinţă a unor cozi de topor; să nu ne mai spună că clericii şi credincioşii nepomenitori nu sunt prigoniţi.

7.Îl invităm, încă o dată, să plece din MMS pentru faptul că, împotriva Sfintelor Canoane, a jucat ,,sârba în căruţă’’ în sinagoga din Iaşi.

Presbiter nevrednic de numele Mântuitorului Hristos,

Ioviţa Vasile

Triada funestă a vremurilor din urmă

Sfântul Prooroc Ieremia relatează în capitolul 28 al Cărţii sale un episod când, fără voia lui, s-a confruntat cu proorocul mincinos Anania. Acesta din urmă şi-a luat cutezanţa de a prooroci din voie proprie, fără a fi trimis de Dumnezeu. Această impostură era deosebit de nocivă, deoarece dădea poporului nădejde în minciună. S-a apucat Anania să ,,proorocească’’ despre încetarea robiei babilonene a evreilor şi întoarcerea lor în ţară, făcând un gest simbolic: a luat jugul de pe grumazul Sfântului Prooroc Ieremia şi l-a sfărâmat.

          În faţa acestei îndrăzneli nebuneşti, Proorocul Domnului a propus criteriul prin care voia să vădească adevărul lucrurilor şi să arate că Anania se numără printre proorocii mincinoşi: ,,Ascultă cuvântul acesta pe care ţi-l spun în auzul tău şi în auzul a tot poporul. Proorocii care au fost demult, înaintea mea şi înaintea ta, au prevestit multor ţări şi regate puternice război, strâmtorare şi molimă. Când însă un prooroc a prevestit pace, atunci numai aşa a fost el luat ca Prooroc, cu adevărat trimis de Domnul, dacă s-a împlinit cuvântul acelui Prooroc’’. Însuşi Dumnezeu a vădit minciunile pe care le rostea Anania, aşa încât Sfântul Prooroc Ieremia l-a înfruntat fără cruţare: ,,Ascultă, Anania: Domnul nu te-a trimis şi tu dai poporului acestuia încredere în minciună’’. Pedeapsa lui Dumnezeu n-a întârziat: proorocul mincinos a murit chiar în anul acela.

          Iubite cititorule, trăim vremurile despre care Fiul lui Dumnezeu a spus: ,,Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor ridica şi vor amăgi pe mulţi’’ (Matei 24, 11). Deasupra tuturor acestora va sta proorocul mincinos despre care ne înştiinţează Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, când scrie despre triada răului:,,Şi diavolul care-i amăgise a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos’’. Fiara despre care se face amintire aici este cea care se va ridica din mare (Apocalipsa 13, 1), adică blestematul antihrist, care se va prezenta pe sine ca fiind dumnezeu. Cine va fi proorocul mincinos? Să mă ferească Dumnezeu să nu fac aprecieri nedrepte, dar există temeinice indicii care ne duc la concluzia că papa (actual sau viitor) îşi va asuma acest rol funest. De secole, papa se pretinde a fi capul Bisericii, iar acum ni se arată având dorinţa de a stăpâni peste toate religiile lumii, între care va căuta să amestece şi Biserica Ortodoxă, evident pentru a o pierde. Astfel, în imperiul antihristic se preconizează o religie unică în care Dumnezeul Adevărului să fie înlocuit de tatăl minciunii, diavolul, de fiul lui, antihrist şi de proorocul mincinos, papa. Aceasta este triada funestă a vremurilor din urmă!

Presbiter Ioviţa Vasile

Atenţionare pentru toţi românii

Azi, la ştirile de la ora 17, la Radio Italia, am auzit că un vaccin experimental făcut la Oxford University va fi testat în România, datorită numărului mare de contaminări. Deci aici voia să ajungă acest guvern criminal cu raportările false de contaminaţi, pentru a vaccina populaţia cu un vaccin experimental. Planul îl aveau de mult.

Concluzia este că am fost vânduţi de această hoardă de nemernici. Dacă vă veţi vaccina şi consecinţele vor fi dezastruoase, să nu vă plângeţi că n-aţi fost avertizaţi.

Ana Stanculea

Observaţii

1.Fiind un vaccin în faza de experiment, românii au fost aleşi drept cobai. Nu vi se pare degradant pentru fiinţa umană?

2.Fiindcă suntem o ţară majoritar Ortodoxă, vom fi loviţi mai puternic decât alte popoare. Să ne încredinţăm purtării de grijă a Bunului Dumnezeu.

3.Cei care doresc binele semenilor sunt rugati sa raspandeasca aceasta stire, prin mijloacele ce le au la indemana.

I.P.S. Părinte Mitropolit Neofit de Morfou: Dacă Însuşi Hristos, Dumnezeu-Omul, a mers la închisoare, eu de ce să nu merg?

,,…Aceştia, (slugile cezarului şi sanitarii cu simbrie ai statului masonic –antihristic, n.m.), au ca scop impunerea globalizării şi a antihristului în locul lui Hristos în inimile noastre, deoarece antihrişti nu sunt doar turcii şi ateii din Rusia. Mereu au fost antihrişti şi vor acţiona din nou. Aşadar, în Mitropolia Morfou nu se va mai pune problema de acum înainte să se mai închidă vreo biserică. Ce vor face celelalte Mitropolii? Va da socoteală episcopul locului.”

Atenţie! Vor da socoteală NU “conducătorul”  urgentist alogen, nici funcţionarii statului, indiferent de locul ocupat în administraţie (care habar n-au de virusologie şi epidemiologie); s-a instaurat dictatura politico-sanitară globalistă şi elita medicală este pe cale de a nu mai sluji sănătăţii omului, ci mafiei politico-masonice.
Va da socoteală episcopul locului!

Mai există oare în BOR, măcar un singur ierarh, unul singur Doamne al Puterilor, care cu curaj şi bărbăţie, indiferent de consecinţe, să-şi apere turma Sa, drept învăţând cuvântul Adevărului? Te rugăm MultMilostive, descoperă-ni-l şi nouă, dacă mai există!

,,Eu le-am spus preoţilor (n.tr. din Mitropolia Morfou): când vă vor întreba de ce sunt în Morfou bisericile deschise, să spuneţi: aşa ne-a spus ierarhul nostru. Să mergeţi să îi cereţi socoteala lui şi să îl băgaţi la închisoare. Aşa şi trebuie.
Ştiţi de ce? Pentru că au mers la închisoare pentru Credinţa noastră şi Apostolul Pavel, şi Apostolul Petru. Toţi Apostolii au mers la închisoare. Însuşi Hristos, Dumnezeu-Omul, a mers la închisoare. Eu de ce să nu merg?
Episcopul este chipul lui Hristos. Nu e cu putinţă să avem doar slava, cântările şi cădelniţările. Trebuie să duc şi Crucea lui Hristos, să am şi răbdarea lui Hristos, şi Credinţa Sfinţilor, ca să merit să mă numesc Prea Sfinţitul [Episcop de] Morfou. Altfel, sunt decât un mic Neofit care profită de Hristos şi de buna dumneavoastră credinţă. Dar nu vreau să fiu aşa. Vreau să fiu şi eu părtaş la lucrare (la lucrarea lui Hristos ) şi vrednic de tronul pe care l-am moştenit, ca să pot mâine, când sufletul meu se va urca şi va sta în faţa Domnului, să-l privesc pe Sfântul Martir Kiprianos şi pe Sfântul Martir Lavrentie în ochi, fără ruşine. Și să îmi spună: vino, Sfinţite [Mitropolit de] Morfou şi tu cu noi să ne bucurăm în veşnicie de Slava Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Aceasta este Biserica noastră şi credinţa noastră”

,,Asta au înţeles Sfânta Irina în secolul al IV-lea si Sfântul Efrem, în secolul al XIV-lea, că moartea este o binecuvântare când este cu şi pentru Hristos. Pentru că atunci când eşti cu Hristos, nu există moarte… De aceea, acum este epoca Sfintei Irina şi a Sfântului Efrem. Acum este epoca mărturisirii şi a martiriului. Secolul XX a fost epoca marilor cuvioşi, nu mai pridideşte Patriarhia să canonizeze Sfinţi.
Și încă aceştia pe care i-a canonizati până acum, sunt puţini faţă de marea de Sfinţi ai secolului XX. Cei mai mulţi dintre cei canonizaţi sunt Asceţi, adică Cuvioşi. Acum, în secolul XXI, cei mai mulţi vor fi Mărturisitori. Vor fi Mucenici. Să avem în vedere acest lucru. Este nevoie de bărbăţie ca să poti azi să Îl mărturiseşti pe Hristos şi să nu te temi de ce îţi vor spune jurnaliştii, conducătorii acestui secol, chiar şi câţiva dintre purtătorii de rasă, care încă nu au înţeles care este planul noii epoci.

Problema noastră nu este cum vom gestiona o boala, zici că prima oară a venit o epidemie în lume. Nu, boala nu este un motiv ca să înfricoşăm lumea , ci să vedem cum vom putea să controlăm şi să apărăm oamenii de următoarele epidemii care vor veni. De aceea, să avem discernământul duhurilor, să studiem viata Sfinţilor ca să avem inspiraţie divină, să iubim pocăinţa, ca să ne putem împărtăşi în modul pe care l-am descris deja, ca să avem cu adevărat parte de iertarea păcatelor şi de viaţa de veci. Dar mai ales să ne amintim mereu şi să îi învăţăm asta şi pe copiii şi nepoţii noştri: că viaţa noastră nu se termină în mormânt. ”

Minunat cuvânt de întărire, minunat exemplu pentru noi toţi, pentru supuşii patriarhului apostat serghianist BOR , pentru clerul laic şi monahal care îl ascultă orbeşte şi nu mai au discernământul duhurilor. Dacă toţi ierarhii ar proceda aşa cum propovăduieşte IPS Sa, Neofit, Mitropolitul de Morfou, slugile poliţieneşti nu ar putea să-i trimită la închisoare, încătuşati chiar pe toţi! Dar, cum spuneam, clerul BOR, în frunte cu patriarhul serghianist-apostat, au făcut deja legământ cu omul (ascuns printre inţiaţii de frunte ai lojilor masonice ) şi nu cu Împăratul Hristos, în slujba Căruia pretind că se află.

 ,,Atunci când am devenit episcop şi m-am întors odată supărat de la un Sinod la care am participat, mi-a amintit mama mea, Milia, un cuvânt. Și m-am mirat tare mult cum e cu putinţă să ştie acest cuvânt, pentru că ea nu ştia să citească. Și cu acest cuvânt m-a pus la locul meu. Mi-a zis: “Esti supărat?” I-am zis: ,,Da”. ,,De ce?” I-am zis: ,,S-a întâmplat ceva în timpul Sinodului şi m-am tulburat.” ,,Aşa ai învăţat tu atâţia ani lângă Sfinţi? Și te mai şi mândreşti, şi ţii şi omilii… Aşa ai învăţat? Ia, spune-mi, când eşti pe tronul arhieresc şi te cădesc diaconii, îţi place?” ,,Da, îmi place”. ,,Când binecuvântezi pe ceilalţi ca arhiereu, îţi place?”, ,,Da, îmi place”. ,,Când îţi sărută lumea mâna, îţi place?”, ,,Da, îmi place”. ,,Când îţi spun psalţii şi părinţii: întru mulţi ani, stapâne, şi ţi se închină, îti place?”,,Îmi place. ,, Ei, fiul meu, a zis şi Iov: dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?” Și atunci am tăcut.

De atunci, de câte ori îmi pierd răbdarea, o aud pe mama mea, Milia, în sinea mea cum îmi zice: dacă am primit cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? Cine a zis asta mai întâi? Dreptul Iov către femeia sa, atunci când aceea i-a cerut să-L blesteme pe Dumnezeu. I-a răspuns ei: cele bune le-am primit când ni le-a trimis Dumnezeu, şi ne-am bucurat de ele. Acum, când a venit ora încercării, a examenelor, a operaţiei, ca să se plece “sinele” nostru, pe acestea nu le vom primi?
Asta să vi-o amintiţi, şi cei ce sunteţi aici şi cei ce ne aud. Pentru că vin anii răbdării pentru toţi. ”

Dr. Gabriela Naghi

Teologumena. Despre vămile văzduhului

,,Teologumenă este numirea ce se dă unei păreri teologice care poate constitui o bază a învăţăturii bisericeşti, întrucât are un temei în Revelaţie şi în scrierile Părinţilor bisericeşti, în special în ale ,,marilor dascăli ai lumii’’ (cum sunt numiţi Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul şi Sfântul Ioan Hrisostomul). Ea este concepţie adesea cu largă circulaţie printer teologi, dar fără să se bucure de consensul unanim al Bisericii, spre care, figurat vorbind, ,,aspiră’’ ea, teologumena. Valoarea unei teologumene depinde, pe de o parte de evidenţa ei în izvoarele Revelaţiei divine, iar pe de altă parte, subiectiv, de adaosul de lămurire cu care vine ea, în cercetarea şi cunoaşterea teologică, apărând uneori ca necesară din acest punct de vedere. Exemple de teologumene: cu privire la durata zilelor creaţiei;; soiul pomului cunoştinţei binelui şi a răului, din grădina raiului; teorii chenotice (numire de la grec. Kenosis = deşertare, golire, smerenie), adică referitoare la chipul Întrupării Domnului, prin deşertare sau golire de Sine, prin totală smerenie şi ascultare. ,,El Care, în chipul lui Dumnezeu fiind…, S-a smerit pe Sine, a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor…, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte’’ (Filipeni 2, 8).

 (Pr. Prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean,Teologia Dogmatică, EIBMBOR, Bucureşti, 1991, pag. 17).

O teologumenă cu largă răspândire în Biserică este cea privitoare la vămile văzduhului. Are aceasta temeiuri revelaţionale? Desigur:

1.Duhurile răutăţii sunt răspândite (şi) în văzduhuri, cum ne spune Sfânta Scriptură (Efeseni 6, 12).

2.Duhurile cele rele caută să zădărnicească mântuirea tuturor oamenilor – adevăr axiomatic, exprimat de Biserică.

3.Este de la sine înţeles că acele duhuri, răspândite în văzduhuri, se împotrivesc călătoriei sufletelor spre cer.

Vieţile Sfinţilor aduc numeroase şi ample mărturii despre aceste vămi, îngăduite de Dumezeu în înţelepciunea -I negrăită. Rugăciunea de la Catisma a 4-a cuprinde aceste cuvinte: ,,Că prin înfricoşătoare şi groaznice locuri va să trec, despărţindu-mă de trup, şi mulţime de diavoli înfricoşători şi fără omenie mă vor întâmpina, şi nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute, sau să mă scoată’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Noua lume este pregătită de planul lui Hristos

Nu am auzit de la nici un ierarh al BOR cuvinte care să mărturisească Adevărul Hristos, referitor la starea în care se află acum Biserica, precum cele rostite cu Lumină primită în dar de Sus, de către Mitropolitul Neofit de Morfou cu ocazia omiliilor ținute în fața dreptcredincioșilor din eparhia Sa. Ferice de ei! De ce BOR prin trompeta sa propagandistică, basilica. ro , nu împărtășește tuturor acest cuvânt? Se sinte cumva vinovată? A căzut, ÎPS Mitropolit de Morfou, Doamne-ferește în erezie? Nu, categoric nu, dar ierarhii BOR în frunte cu patriarhul lor serghianist apostat, au alte preocupări acum decât luarea unor decizii prin care care să-și salveze Turma de pe drumul pieirii duhovnicești.

Cu ocazia Omiliei ținută in 5 iulie 2020, ÎPS Mitropolitul de Morfou spune:
“Veți auzi din nou că în anumite locuri a izbucnit din nou epidemia. Dar această greșeală (închiderea bisericilor) nu se va mai face, cel puțin nu în mitropolia noastră. Bisericile vor rămâne deschise; cine va dori va putea să vina să se împărtășească și să ia anafura – neambalată. În Biserică există doar energia necreată a Dumnezeului Treimic. Afară sunt și boli și microbi. Aici nu există. Așadar, fiecare să își măsoare credinta sa și, în funcție de credința pe care o are, să acționeze. Dar nu e normal ca fricosul, puțin credinciosul, fie că este el episcop, preot sau protopop, să își aducă fobia sa în mijlocul Bisericii, să ne-o impună și nouă și să o facă lege. Asta înseamnă negarea Credinței Ortodoxe.”

În altă minunată omilie, din mai 2020, ÎPS Mitropolitul Neofit de Morfou, ne spune: „(..)de aceea nu purtăm masca aici ( în Biserică-n.m.), pentru că toată atmosfera este pătrunsă de energia Duhului Sfânt. Spunea Sfântul Gavriil Georgianul, adormit în 1994, că dacă ar vedea credincioșii ortodocși, după săvârșirea Sfintei Liturghii, ce se găsește pe zidurile bisericii, și-ar unge fața cu praful de pe ele. Așa de mult har și energie se găsește în Biserică de la Duhul Sfânt, de la Tatăl, de la Hristos, pe icoane, pe sfintele moaște, în Vin și în Pâine, peste tot se găsește energia Duhului Sfânt, a Vieții Veșnice.”


Aveți cunoștință despre acestea, onor ierarhia trădătoare din BOR, în frunte cu patrisrhul, a Sfintei Ortodoxii în Creta, Preoți și stareți care îi pomeniți în continuare pe ierarhi la sfântul jertfelnic (din lașitate, comoditate, falsă credință ), smintind astfel turma lui Hristos, sau poate nu? Credeți oare că încetarea pomenirii înseamnă luarea Crucii și urmarea lui Hristos, așa cum au procedat Preoții iubitori până la moarte a Celui Prea Înalt, cei pe care, i-ați osândit fără vină și îi considerați eretici, răzvrătiți, alungându-i din biserici ? Sau poate, nu ? Întru nevrednicia mea, m-aţi făcut să cred că vă îndoiți de puterea lui Hristos, deci numai credeți în El, ierarhi ai BOR în frunte cu cel care se află spre pedeapsa neamului românesc la cârma Sfintei noastre Bisericii, cel care a felicitat pe toți cei care poartă masca și ascultă de ordinele slugilor statului masonic-antihristic. Concluzia logică nu poate fi decât una singură: credința voastră s-a statornicit în arhitectul universului și în zeița Geea, asemenea cu cea a papistașilor, conduși de fratele vostru iubit, ereticul Francisc, ctitor ca și celălalt eretic de seamă, Ioan -Paul al II -lea, al Catedralei Neamului.

„Mare păcat am făcut când am închis bisericile, când am ieșit să ne rugăm afară. În Biserică este Duhul Sfânt. Cine se teme, să pună masca. Dar noi, credincioșii ortodocsi, iubim Iubirea, adică pe Hristos, și avem și mulți mărturisitori ai Acestei Iubiri, precum sunt Sfinții Iliofori, și când iubești Iubirea – Iubirea desăvârșita alungă frica. De aceea, vă rog sa cereți în rugăciunile voastre credință puternică, deoarece vin evenimente mari pe întreg pământul, și deja vedeți o parte.
Erdogan este doar o marionetă, un instrument; cu toții sunt doar niște furnici care au făcut aripi. Şi cum zicem noi, grecii, când furnica vrea sa moară, face aripi și zboară. Are impresia că e ceva special dacă zboară. Şi unde se duce? Se duce în lumină și se arde. (…) Dar pentru că nu este curată, se arde. Așa va păți și sărmanul Erdogan și, din păcate, își va impinge și țara sa în foc. În aceste evenimente vor avea de câștigat și Ciprul, și Grecia și alții, kurzii și armenii, dar gândul nostru să nu fie doar la patriile noastre de pe pământ. Să nu uităm că anii noștri aici sunt limitați, aici avem o dată de expirare cu toții. Așadar, vin Sfinții și îmi zic: bine le spui, Neofite, dar să știi că și tu ai o dată de expirare, învață să te smerești mai mult, învață să ierți mai mult, învață să taci mai mult, învață să ai mai multă răbdare, iubește-ți boala. Ce frumos! ”

În mai 2020, într-o altă Omilie, Mitropolitul Neofit spunea:
„Şi această ispită, pe care o avem noi acum cu acest coronavirus, orice ar fi, este în primul rând o încercare a noastră ca și creștini, în primul rând a celor ce sunt purtători de rasă, a patriarhilor, episcopilor, preoților, diaconilor, cântăreților și călugarilor, și apoi a voastră, a credincioșilor, care insistați să participați, în ciuda propagandei care se face, la aceste atât de frumoase vecernii ce au gustul și bucuria Învierii, slava Vieții Veșnice.

(…) Cum zice și Apostolul Pavel: “Cel ce manâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului”.  Desigur ca Sfânta Împărtășanie este Viața Veșnică când ne împărtășim cu smerenie, în duh de iertare. Atunci nu doar că nu te îmbolnăvești dar, după cum spunea și Sfântul Porfirie, dacă ai vreo boală în tine, te curățești. Zicea că aceia care au cancere, leucemii și boli molipsitoare să se împărtășească cât mai des pentru că aceasta curățește și sufletul și trupul, dar cu condițiile pe care vi le-am spus. Asta au înțeles Sfinții noștri. Nu aveau teamă în ei, pentru că aveau în ei Credința întru Hristos, aveau în ei pecetea Duhului Sfânt.

Nu avem noi nevoie să luăm vreo pecete, nici cea a vaccinurilor lui Bill Gates, nici orice altceva. Noi suntem pecetluiți deja [cu harul Duhului Sfânt]. Alții să aibă grija, cei nemiruiți. A zis un politician de-al nostru : “Ce păcat! Să deschidem bisericile, dar să nu putem participa la evenimente politice și culturale?” Şi zic si eu, cu adevărat, această boală, dacă a făcut ceva bun, a arătat fiecare ce credință are. Acest an, poate și celălalt, zic cei ce văd, vor fi anii examenelor. Vom da examene. (..) Ceea ce trăim acum este începutul războiului mondial, este un război biologic. Şi mai ales este un război al fricii. Dacă reușești să înfricoșezi poporul, poti să îi faci ce vrei. Nu doar vaccinuri, ci te sui pe el și îți spune și mulțumesc!(..) Acum este ca și cum am începe o nouă viață. Şi vrea Hristos ca acum să fie trecerea de la viața veche la o viață nouă, începutul unei noi epoci, nu cea a Vărsătorului așa cum zic demonii noii lumi. Nu!


Noua lume este pregătită de planul lui Hristos. Nu au planuri doar Kissinger și Bill Gates, europenii și oligarhii ruși. Nu! Are planuri și Hristos. Şi El ne iubește mai mult decât oricine, mai mult decât mama noastră. Veți fi surprinși cât de repede vor cădea toate planurile acestor demoni și cât de mult va lucra Domnul. Zicea Sfântul Paisie că atât de mult va interveni Hristos, că vom crede că se întâmplă a Doua Sa Venire. Dar asta va fi operația pe care o va face Hristos, ca să se întărească credința celor slabi. Vedeți? Are un plan Hristos, nu deveniți lași, nu va îndoiți de puterea Sa, căci El vrea să ne dea Viata Sa veșnică. Noi vrem asta? Acum dăm examene, a început operația despre care vă spuneam de ani de zile. Cine ar fi crezut! Să știți că Hristos este hotărât să Își umple Corabia Sa cu un “echipaj” nou, si să o conducă spre lumina Ortodoxiei, pe care El dorește, ca ea să ajungă la toate popoarele, la toți oamenii. (…)”

Să ne străduim și noi cu toții, dreptcredincioșii ortodocși, având în frunte pe Preoții nepomenitori, să facem parte din noul “echipaj ”al Corabiei Lui Hristos, care să ne conducă către Lumina neînserată, având răbdarea și credința Sfinților. Amin.

Dr. Gabriela Naghi

Sf. Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii

          Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne înştiinţează, în Cartea Apocalipsei, că în vremurile ultime ale veacului acestuia, la sfârşitul istoriei, puterile întunericului, demoni şi oameni, vor duce o luptă necruţătoare cu Sfinţii lui Dumnezeu. Se spune despre slujitorii diavolului că ,,vor vărsa sângele Sfinţilor şi al Proorocilor’’ (Apocalipsa 16, 6), iar în sistemul de teroare instituit de antihrist, numit cetatea Babilon, ,,s-a găsit sânge de Prooroci şi de Sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ’’ (Apocalipsa 18, 24). De fapt, războiul împotriva Sfinţilor şi Drepţilor lui Dumnezeu a început cu multă vreme în urmă şi-n acest fel mulţi dintre ei au fost ucişi pentru Hristos şi au devenit Sfinţi Mucenici.

          Astăzi sărbătorim pe Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Înainte de a ajunge în preajma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceasta era o biată demonizată, stând în puterea celui rău, după cum ne înştiinţează Sfântul Evanghelist Luca (8, 2): ,,Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni’’. Din momentul în care a fost izbăvită de puterea demonilor, Maria Magdalena a devenit mult râvnitoare pentru slujire şi răspândirea Evangheliei Mântuitorului. Sfânta Scripturădescrie în cuvinte frumoase faptele şi Credinţa ei. Nu găsim un cuvânt care să arunce măcar o umbră asupra vieţii ei. Dimpotrivă, ea s-a numărat între Sfintele femei Mironosiţe, adică purtătoare de mir, care au venit cu miresme să ungă trupul Mântuitorului, în pofida iudeilor, care semănau frică şi teroare printre credincioşi. Pentru râvna ce a avut-o pentru slujirea evanghelică, ea  este numită ,,întocmai cu Apostolii’’.

          Gnosticii de mai târziu, care n-aveau nimic sfânt, s-au găsit să arunce vorbe murdare şi defăimătoare asupra Sfintei, spunând că ar fi fost o femeie uşuratică şi multe alte minciuni cutremurătoare, care nici  se cuvine a fi amintite aici. Cu oarecare vreme în urmă, am primit o carte care prelua invectivele gnosticilor şi socotea pe Sfânta Maria în rândul celor care au fost desfrânate. Aşadar, împotriva Sfintei Maria Magdalena se duce şi acum un război mediatic murdar, căci vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi nu pot suferi vecinătatea sfinţeniei. De fapt, urmaşii gnosticilor de altădată aruncă vorbe mincinoase şi grele şi asupra Preasfântului nume al Mântuitorului, cu neruşinare şi cutezanţă diabolică (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.458-466).

          Pentru rugăciunile Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi nevrednicii robii Tăi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Nimeni n-a murit de coronavirus!

O personalitate marcantă a medicinii, la care mă gândesc mereu cu adâncă dragoste și recunostință, încă din vremea studenției, Domnul Profesor Dr. Vladimir Beliș, fostul director al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, a declarat că autopsiile în cazul pacienților cu COVID-19 sunt deosebit de importante pentru aflarea numărului real al deceselor. „Plecând de la ideea că există cazuri asimptomatice. Deci omul are testul pozitiv, e infectat, dar nu are niciun semn. Plecând de la acest lucru, eu pun sub semnul întrebării categorisirea ca fiind decese cauzate de coronavirus pentru toți cei care sunt testați pozitiv. E o logică elementară. Dacă sunt cazuri asimptomatice. Există și alte cauze de moarte. Iar acest lucru pune sub semnul întrebării dacă raportarea de număr total de decese prin COVID-19 este cel real. Autopsia e necesară pentru că din mențiunea legală autopsia se face pentru stabilirea cauzei morții. Deci dacă plecăm de la ideea că nu toți cei care sunt etichetați că mor de COVID-19, chiar mor de COVID-10, atunci trebuie să facem o autopsie ca să vedem de ce a murit. Chiar dacă a fost infectat cu coronavirus, poate a murit din cauza unui infarct miocardic. Deslușirea cauzei morții prin calea autopsiei, primul obiectiv”, a explicat Profesorul Dr. Beliș.

Un al doilea motiv pentru care trebuie făcută autopsia, spune Beliș, este că „în orice afecțiune nouă care nu e suficient de bine studiată, nici din punct de vedere clinic, nici din punct de vedere morfo-patologic, e necesară autopsia”. „E necesară pentru a lămuri care sunt leziunile organice specifice determinate de această nouă maladie. De ce? Pentru că stabilind ce organe sunt afectate, putem aplica și tratamentul. Nu poți să dai un tratament dacă nu știi ce organ e vizat de boala respectivă. Și cum să afli dacă nu faci autopsie? Pentru mine e un mare semn de întrebare”, a declarat domnia sa.

Recent, șeful medico-legiștilor din Bulgaria a declarat că „nu a murit nimeni de coronavirus. Au murit oameni CU coronavirus, dar NU DIN CAUZA infecției de coronavirus. Nu e nevoie nici de pandemii, nici de epidemii. Asta au spus colegii noștri din Spania, Italia, Germania, Elveția și Franța. E o transmitere absolut manipulativă a informației, nimic comun cu realitatea”, a spus el.

Uneltele statului masonic antihristic, după luni de zile de mârșavă manipulare a psihicului și conștiinței colective, au votat legea privind carantina și izolarea, lege aberantă cu caracter neconstituțional, care nu apără cetățenii ci luptă împotriva lor, căci nicăieri în lume, niciodată o ființă umană nu poate fi internată cu forța, decât doar în cazul bolnavilor psihici agresivi care nu au un autocontrol. În caz contrar vorbim de o dictatură asemenea celei bolșevice de tristă amintire. Legea absurdă, de neconceput într-o țară civilizată a secolului XXI, nu a fost dezbatută public, așa cum era necesar, pentru că zeul covid nu așteaptă, fiind nerăbdător să terorizeze ca un veritabil ucigaș în serie, populația credulă și năucă.


Nu suntem în stare să oprim mersul lucrurilor, dar continuăm să atragem atenția tuturor, ca să nu ne facem părtași prin tăcere în fața Atotmilostivului Dumnezeu la această mișelească lucrare distrugătoare de conștiințe. Propaganda deșănțată a noii ideologii a obedienței și a dresajului liberticid, făcute în numele Evangheliei, care cere să girăm genocidul în numele Domnului Hristos, mârșăvie fără seamăn pusă la cale de slugile statului maonico-antihristic este susținută cu patos declarativ de către preoții îmbolnăviți de duhul aducător de moarte duhovnicească al ecumenismului satanicesc din cadrul BOR.


Dezbătută și votată în grabă, sub pretextul că virusul nu așteaptă, Legea înlocuiește în materie de posibile abuzuri pe securiștii de pe vremuri cu medicii de azi. Ea îi conferă lui doctorului Raed Arahat puterile unui Lavrentie Beria al ISU pe post de NKVD, afirmă un cunoscut ziarist

Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Deznădejdea este, potrivit învăţăturii Sfintei noastre Biserici, păcat împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Vorbim de deznădejde ca păcat dus până la ultima sa consecinţă, fără pocăinţă şi aici amintim păcatul lui Iuda Iscarioteanul care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul, a căzut în deznădejde, a gândit că nu va fi iertat şi, drept urmare, s-a dus şi s-a spânzurat. Când păcatul deznădejdii este înlăturat prin pocăinţă şi omul revine la nădejdea în Dumnezeu, deznădejdea îşi pierde caracterul de păcat împotriva Duhului Sfânt şi este iertat.

Sfântul Prooroc Ilie a trăit în vremuri deosebit de grele, din pricina tiranilor regi Ahab şi Izabela, dar şi a relelor purtări ale poporului evreu care se depărtase de Dumnezeu. Cei doi tirani căutau să ia viaţa Proorocului Ilie, şi acesta a fost nevoit să fugă în pustie, unde, cuprins de mare mâhnire, îşi ruga moartea: ,,Mi-ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu-s eu mai bun decât părinţii mei!’’ (III Regi 19, 4). Dumnezeu avea să-i încredinţeze mai multe misiuni, de aceea îl îndeamnă să se întărească şi să meargă la Muntele Horeb. Aici i s-a arătat în chip minunat, pe măsura puterii sale de cuprindere şi înţelegere, în adierea de vânt ce a urmat după o vijelie năprasnică, un cutremur teribil şi un foc mistuitor (III Regi 19, 11-12). Cercetat fiind iarăşi de Domnul, Sfântul Prooroc îşi arată pricina întristării sale: ,,Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale, şi pe Proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!’’ (III Regi 19, 14).

Într-adevăr, starea de atunci a poporului şi regilor săi era generatoare de mari nelinişti şi tristeţi, şi Proorocul trăia această dramă naţională în toată intensitatea ei. Ce nu ştia el, era faptul că nu era singurul care rămăsese credincios lui Dumnezeu, Care a avut grijă să păstreze neprihănirea câtorva mii de oameni, rămaşi neclintiţi în credinţa şi slujirea Lui. Acest fapt i se dezvăluie ca o mângâiere şi întărire în misiunile Dumnezeieşti ce avea să le primească: ,,Eu însă mi-am oprit dintre israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!’’ (III Regi 19, 18).

În toate timpurile Dumnezeu are planurile Sale tainice şi acolo unde mintea omenească nu mai întrezăreşte vreo nădejde, vine Dumnezeu şi aduce lumini nebănuite. Aşadar, iubite cititorule, având atâtea pilde ale purtării de grijă a lui Dumnezeu, să nu cădem în deznădejde nici în aceste vremuri cumplite când oamenii se înstrăinează de Dumnezeu prin lepădarea de Credinţă şi păcate necurmate. Buna nădejde va veni cum nici ne putem noi închipui. Aşa să fie! Amin.

Anunţ trist. Părintele  Protosinghel Ghelasie Spătăceanu, stareţul şi ctitorul Mănăstirii Voievodeni, din Judeţul Sălaj, a plecat la Domnul, ieri, 18 iulie 2020, la vârsta de 66 de ani. ,,Doamne, fă ce vrei cu mine, numai mântuieşte-mă’’. Aşa vorbea cu Dumnezeu. Părintele luminilor să-i primească sufletul în locaşurile Sale cele veşnice. Înmormântarea – marţi, 21 iulie 2020.

Presbiter Ioviţa Vasile                            19 iulie 2020

Predică la Duminica a 6 – a după Pogorârea Sfântului Duh. Credinţa Sfinţilor, singura credinţă mântuitoare

In secolul al III-lea după, Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a trăit în Biserica noastră un creştin, anume Origen, împodobit cu multe şi alese daruri de către Bunul Dumnezeu. Darul scrisului era unul dintre ele, de aceea el a scris mii de lucrări teologice din care, cele mai multe, s-au pierdut. Cele care ni se păstrează ne arată ce capacitate extraordinară avea acest om şi ce lucrări frumoase a scris despre adevărurile de credinţă. Biserica îi traduce şi îi tipăreşte operele rămase dar nu-l socoteşte în rândul Sfinţilor Părinţi, ci doar printre scriitorii bisericeşti, din motive pe care le vom vedea în cele ce urmează. Din păcate, Origen a făcut o greşeală pe care Biserica nu i-a putut-o trece cu vederea, deoarece ea lezează adevărul şi priveşte Dreapta noastră Credinţă: bizuindu-se pe logica omenească, el a scris într-o vreme, că Dumnezeu fiind iubitor de oameni, fiind negrăit de bun, îi va ierta, în cele din urmă, pe toţi oamenii, oricât de păcătoşi ar fi, şi-i va duce pe toţi în Împărăţia Sa cea veşnică. Afirmaţia poate părea frumoasă, atrăgătoare, căci şi Dumnezeu ,,voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” ( I Tim. 2, 4 ). Ceea ce a ignorat Origen este faptul că prea mulţi oameni nu doresc ei înşişi mântuirea, trăind în păcate necurmate şi urându-L cu toată fiinţa lor pe  Bunul Dumnezeu. Ar fi drept ca aceştia să fie mântuiţi împotriva voinţei lor? Desigur, nu! Pe de altă parte, dacă am da crezare spuselor lui Origen, ar trebui, pe cale de consecinţă, să admitem – Doamne, fereşte! – ca neadevărate cuvintele Domnului Iisus Hristos: ,,Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică” (Mat. 25, 46).

Trebuie, însă, să recunoaştem că învăţătura lui Origen poate părea multora atrăgătoare  şi   frumoasă – şi noi dorim mântuirea tuturor oamenilor! – dar, din păcate, ea nu este şi adevărată. Iar pe noi ne interesează, înainte de toate, adevărul sau, dacă vreţi, comoara de adevăruri mântuitoare propovăduite de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă.

Am ţinut să spun acester lucruri din istoria Bisericii noastre deoarece, în anii din urmă, această erezie a reapărut într-o formă oarecum disimulată şi de ea sunt tentaţi foarte mulţi oameni, chiar membri ai Bisericii noastre, fără să-şi dea seama de capcanele diavolului, fie din neştiinţă, fie din nescultare. Despre ce este vorba? Urmând această ,,logică” strâmbă, vom ajunge la o concluzie strâmbă şi ea. Prin urmare, dacă toţi se roagă lui Dumnezeu, toţi vor fi mântuţi, indiferent câtă otravă este comţinută în ereziile lor, indiferent cât de mult au hulit Sfânta Biserică, pe slujitorii ei, Sfintele Taine, pe Maica Domnului, icoanele şi toate cele sfinte. Crezând această concluzie, ne situăm într-o teribilă eroare, căci nu putem da dreptate unuia sau altuia în detrimental Scripturilor Sfinte care spun: ,,Este un Domn, o Credinţă, un Botez” (Efes. 4, 5). Vă puteţi dumneavoastră imagina că scriind acestea Bisericii din Efes, Sfântul Apostol Pavel a minţit? Doamne, fereşte! Ei, dacă credem cu adevărat în Sfintele Scripturi, atunci trebuie neapărat să renunţăm la acel păgubitor ,,şi ei se roagă lui Dumnezeu” şi să ne disociem de mulţimea sectelor şi credinţelor pierzatoare de suflete. Că acei oameni se roagă lui Dumnezeu e un fapt evident, numai că o fac în afara adevărului, ceea ce înseamnă, de fapt, rugăciune zadarnică. Dacă se vorbeşte uneori de periculoasa şi teribila sectă Martorii lui Iehova, auzi pe câte unul spunând: ,,Şi ei se roagă lui Dumnezeu”; dacă e în discuţie secta penticostală cu toată colecţia lor de erezii pierzătoare de suflete, se va găsi cineva să spună: ,,Şi ei se roagă lui Dumnezeu, şi ei se vor mântui”; dacă pomenim de secta baptistă care mai nou se autointitulează ,,biserică”, cu botezul ei mincinos, nu-i exclus să auzim: ,,Şi ei sunt ai lui Dumnezeu, şi la ei este posibilă mântuirea”. Şi exemplele ar putea continua pentru oricare din multele secte, religii demonice, biserici mincinoase existente astăzi în lume. Pentru fiecare se va spune: ,,Şi ei se roagă lui Dumnezeu, şi ei sunt fiii Săi”.

Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos scrise de Sfântul Matei ne arată desluşit: ,,Nu oricine îmi zice : Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea’’ (Mat. 7, 21-23). Iată, aşadar: a prooroci, a te ruga Lui Hristos, a face chiar minuni în numele Lui, înseamnă fărădelege dacă nu te afli în adevăr, în Credinţa cea Adevărată.

Să lăsăm dar acel insinuant şi mincinos slogan: ,,Şi ei se roagă lui Dumnezeu’’. Se cuvine să vedem care este mărturia Scripturilor Sfinte privitoare la singura Credinţă mântuitoare. Aşa a scris Sfântul Apostol Iuda: ,,Iubiţilor, punând toată râvna, vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoia să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi oameni nelegiuiţi” (Iuda 3 şi 4). Lămurit spune dumnezeiescul Apostol: Credinţa adevărată este cea a Sfinţilor! Şi acum spuneţi-mi dumneavoastră unde găsiţi Credinţa Sfinţilor? La iehoviştii hulitori ai Maicii Domnului? La adventiştii sau baptiştii sau penticostalii sau mileniştii care-şi bat joc de Sfinţi şi nu-i recunosc? Ce legătură au ei cu Credinţa Sfinţilor? Niciuna, pentru că ei îi urăsc pe Sfinţi şi implicit Credinţa lor. Câte sărbători au ei pentru a-i cinsti pe Sfinţii lui Dumnezeu? Niciuna, ba încă îşi mai bat joc de noi când îi sărbătorim pe prietenii lui Dumnezeu. Întrebarea firească ce ne-o punem: cine are Credinţa Sfinţilor? Numai noi, iubiţi credincioşi, cei care alcătuim Biserica lui Hristos. Doar noi avem îndreptăţirea să cântăm: ,,Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat Credinţa cea Adevărată, Nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi’’. Sfinţii au trăit şi trăiesc şi astăzi numai în Biserică. Între Credinţa lor şi cea a noastră nu-i nici cea mai mică deosebire, deoarece e aceaşi Credinţă

Spunându-vă cuvintele scrise de Sfântul Apostol Iuda să nu le trecem cu vederea pe cele care ne îndeamnă: ,,să luptaţi pentru credinţa cea dată Sfinţilor’’. Îndemnul odată primit, nu mai este facultativ, devine poruncă sfântă! Porunca trebuie împlinită, nu ignorată. În faţa lui Dumnezeu nu vom putea spune că nu am ştiut. Ştim şi avem datoria să ne luptăm pentru ea, atunci când e ponegrită, hulită şi lepădată. Fireşte, nu cu mijloace violente sau nepotrivite, ci cu calm, convingere şi hotărâre. Părintele Cleopa spunea aşa: ,,Nu cumva, socotind că noi iubim pe aproapele să ne lăsăm călcaţi de cei străini în Dreapta Credinţă în Hristos, care voiesc a ne depărta pe noi de la Ortodoxie şi a ne impune credinţa lor cea strâmbă şi ereticească. Se cade, aşadar, oricărui preot ortodox şi oricărui creştin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaş al lui Hristos cu toată evlavia şi cu mânie bărbătească şi tare să apere, prin cuvânt (vorbit) şi scris, adevărul Dreptei noastre Credinţe. Nu se cade a fi blând acolo unde nu trebuie a te purta cu blândeţe’’. Pe de altă parte, Sfântul Apostol Pavel spune că credinţa este darul lui Dumnezeu (Efes. 2,8). Cum am putea îngădui să fie batjocorit darul lui Dumnezeu de oameni nelegiuiţi?

Vedeţi că a spus Mântuitorul: ,,mulţi îmi vor zice în ziua aceea…’’ Cine sunt acei mulţi? Să ne uităm numai câteva versete mai sus: ,,Largă este poarta şi largă este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care apucă pe ea’’ (Mat. 7, 13). Altădată Fiul lui Dumnezeu ne-a prevenit: ,,Vedeţi să nu fiţi amăgiţi; căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Să nu vă duceţi după ei’’ (Lc. 21, 8). Sfântul Apostol ne face să fim cu luare-aminte: ,,Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar şi pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vort adduce lor o grabnică pieire. Mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului (adică Biserica) va fi hulită ‘’(II Petru2, 1-2)

Aceştia sunt cei mulţi! Să nu fim printre ei! Să fim între cei puţini care merg prin poarta cea strâmtă şi pe calea cea îngustă care duce în Împărăţia lui Dumnezeu. Să fim adică în Credinţa Sfinţilor, singura mântuitoare.

Ce v-aş putea eu spune, în încheierea acestui cuvânt, dumneavoastră celor dreptcredincioşi?  După Sfânta Credinţă Ortodoxă, să vă învrednicească Bunul Dumnezeu de Împărăţia Sa cea cerească. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Călăii se duc în iadul chinurilor veşnice; Sfinţii Mucenici sunt chemaţi de Dumnezeu în locul fericirii veşnice. Alege, iubite cetitorule

Pe 8/21 martie, ţarul Nicolae este arestat împreună cu familia, impunându-i-se domiciliu forţat la Ţarskoe Selo, reşedinţa de vară a ţarilor. De aici, membrii familiei imperiale sunt deportaţi la Tobolsk, o localitate foarte izolată din nesfârşita Siberie unde sunt forţaţi să locuiască într-o clădire insalubră. După revoluţia din octombrie 1917, au fost duşi la Ekaterinburg, aceasta fiind ultima lor reşedinţă, înainte de a fi împuşcaţi, lucru întâmplat în ineluctabila noapte de 16-17 iulie 1918.

Bolşevicii, conduşi de Lenin, au alcătuit un plan mişelesc de asasinare a ţarului şi a întregii sale familii. Faptele s-au desfăşurat atât de repede, încât ai impresia că au fost decupate dintr-un film absurd. Plutonul de execuţie era condus de Iacov Iurovski. La semnalul stabilit, intră echipa călăilor. Faţă în faţă cu împăratul stă Iurovski, care citeşte mişeleasca sentinţă. Rostind ultimul cuvânt, înşfacă arma din buzunar şi trage drept în faţa neajutoratului ţar. Se aud ţipetele femeilor. Ţarina Alexandra şi prinţesa Olga îşi fac semnul crucii, după care şi ele cad secerate de necruţătoarele gloanţe. Se continuă măcelul, se mai trag câteva focuri, chiar şi atunci când toţi sunt căzuţi la podea. Alexei, cel care trebuia să asigure continuitatea dinastiei, zăcea ciuruit de gloanţe. Ca să fie sigur că nu mai trăieşte, Iurovski se apropie şi trage încă trei cartușe care-i sfredelesc pieptu-i regal. La finalul abominabilului masacru s-a auzit rostindu-se: „Acum sunt morţi cu toţii!”.

O noapte dramatică şi neuitată, căci fiorul morţii a lovit înspăimântător. Au fost ucişi: ţarul Nicolae al II-lea, ţarina Alexandra Feodorovna şi copiii, cele patru prinţese: Olga (22 ani), Tatiana (20 ani), Maria (18 ani), Anastasia (16 ani) şi ţareviciul Alexei (14 ani), iar împreună cu dânşii au mai fost nimiciţi patru dintre însoțitorii familiei regale.

După ce i-au omorât, ucigaşii au încărcat victimele în maşină şi le-au scos din oraş. Ajungând în mijlocul pădurii în care se afla o mină în formă de fântână, numită „groapa Ganina”, au incinerat trupurile, iar ceea ce focul nu a putut mistui a fost stropit cu acid sulfuric şi apoi îngropat. Au pus pământ în groapă, după care au aşternut câteva vreascuri şi, cu o maşină militară, au tasat pământul pentru a nu se mai cunoaşte locul care a primit în măruntaiele sale atâtea trupuri nevinovate, prin venele cărora curgea sânge împărătesc.

Este interesant de amintit faptul că, tocmai în acel an, Biserica Ortodoxă Rusă a instituit Sărbătoarea Sfinţilor Ruşi, gramată pe care ţarul o salutase cu multă recunoştinţă şi pietate. Nu avea de unde să ştie că el însuşi, alături de cei dragi ai familiei sale, vor fi cinstiţi odată cu mulţimea sfinţilor lui Dumnezeu plămădiţi pe pământ rusesc.

Trupurile familiei împărăteşti au zăcut în uitare şi ignoranţă până în iulie 1991, când s-a aprobat exhumarea lor pentru începerea procesului de identificare a relicvelor, care a durat până în 1994. La 17 iulie 1998, la exact 80 de ani de la masacru, rămăşiţele pământeşti ale Romanovilor au fost înmormântate în cadrul unei impresionante ceremonii religioase la Catedrala Petro-Pavlovsk din Sankt Petersburg, cripta casei regale ruseşti, la care participaseră: arhierei, preoți, călugări și o mare de credincioși. Cu prilejul ceremoniei a fost purtată în chip solemn o icoană pictată a familiei Romanivilor, familie care a suferit moarte martirică. Potrivit unui ziar central, Русский Вестник, Mesagerul rus, în timpul procesiunii, pe chipurile martirilor înfățișați pe icoană au apărut pete sângerii. Sub privirile miilor de pelerini, culorile deveneau mai pronunţate, iar icoana împrăștia miros de bună mireasmă.

La data de 4 august 2000, ţarul Nicolae al II-lea împreună cu familia sa au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Rusă, fiind trecuţi în calendar drept cuvioşi supuşi pătimirii. ,,Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi’’, a spus psalmistul, căci Sfinții, prin viața și Credința lor l-au arătat lumii pe Dumnezeu, iar în cazul de față Sfânta Ortodoxie a fost mărturisită sub amenințarea gloanțelor. Cât adevăr cuprinde psalmistul în a sa cugetare! Deși strivită, legată în lanțuri, spionată, ciuntită, trădată și părăsită, Biserica Ortodoxă din Rusia a supraviețuit – căci capul ei nevăzut, Hristos Dumnezeu – nu a contenit să vegheze asupra ei.

Text selectat şi îngrijit de Doamna Doctor Gabriela Naghi

Protopesbiter Prof. Dr. Theodoros Zisis: Imediat după ecumenism a venit homosexualitatea

Dacă evaluăm obiectiv situația în care Biserica se găsește astăzi, trebuie recunoscut faptul că s-a îndepărtat puternic de tradiție, participând la mișcarea ecumenică eretică . Rezultatul a fost apariția altor abateri. Adică, în mediul Bisericii, există o scădere rapidă a moralei, mulți clerici abandonează complet Evanghelia și modul patristic de viață, iar o parte considerabilă a ierarhiei s-a înconjurat în lux, depășind adesea chiar și oamenii seculari în această privință. Toate acestea, desigur, sunt rezultatul unei răciri a credinței. Pe de altă parte, actualele contacte strânse ale Bisericii cu catolicii, onorurile și recepțiile acordate Papei în Grecia și în alte țări ortodoxe, probabil că furnizează motive pentru adoptarea modului secular de viaţă al clerului catolic de către mulţi clerici ortodocşi si justifică plăcerea totală, lipsită de idealuri Evanghelice şi patristice, din „viaţa” unora dintre preoţii noştri moderni şi a ierarhilor.

Recent, am scris că pontiful a venit în Grecia și a rămas. Se pare că totuşi a plecat. Dar, părăsind Grecia, ne-a lăsat un mare număr de „papi”, de diferite dimensiuni și demnităţi, care plantează pacea catolică peste tot.

Înfricoșătoare este pătrunderea în zidul Bisericii a celui mai grav păcat al Sodomei – homosexualitatea. Astfel de scandaluri, legate de numele unor ierarhi, care au fost lăsate fără atenția cuvenită de-a lungul anilor, fără o vindecare spirituală, discreditează prezbiteriul corect și provoacă neîncredere în cuvântul Bisericii. Cine va crede acum în noi, păstorii, când vorbim despre modestie, neposesie, dispreț față de toate lucrurile lumești și pământești, ascetism, abstinență și virginitate?

Totuşi, majoritatea clerului a încetat să vorbească despre aceste lucruri de mult timp, deoarece ei înșiși nu cred în toate acestea. Alții, cu ipocrizie, se pretind a fi virtuoși în cuvinte, dar faptele lor atestă altfel. Furia cumplită a lui Dumnezeu s-a revărsat peste sodomiți din cauza sodomiei lor, focul din ceruri a ars Sodoma şi Gomora, ștergând aceste orașe antice de pe fața pământului. Cuvinte aspre împotriva homosexualității sunt conținute în epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani, ca și în alte texte sacre. La aflarea cazului de preacurvie între rude apropiate din Corint, apostolul cere ca persoana care aţâţă simţurile să fie înlăturată din comunitatea Bisericii, astfel încât exemplul său să nu devină un prost ferment. Cum putem îndrăzni să judecăm lumea, întreabă apostolul neamurilor, când noi înșine lăsăm păcatul neatins în corpul Bisericii?

,,Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta, nici măcar să nu şedeţi la masă. Căci ce am eu ca să judec pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi? Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău’’. (1 Cor. 5, 11-13).

Ar fi putut oare apostolul, ca și alți ucenici ai lui Hristos și sfinţi părinţi, să-și imagineze că va veni o vreme când Evanghelia va fi încălcată și Legea lui Dumnezeu nu va avea putere? Când nu numai că adulterii nu vor fi eliminaţi din Biserică, dar şi sodomiţii vor fi lăsaţi să se urce pe tron, să atingă vasele sfinte cu mâinile lor necurate şi scârboase? S-ar fi putut să se fi gândit Sfinții lui Dumnezeu că vom participa la Consiliul Mondial al Bisericilor și nu doar că vom mânca împreună, ci vom face şi rugăciuni comune cu pseudo-creștini, cu reprezentanţi ai aşa-numitelor biserici care au căzut atât de mult, încât au început să binecuvinteze căsătoria între persoane de acelaşi sex?

În zilele noastre, episcopii noştri nu au curajul să lupte cu îndrăzneală împotriva păcatului sodomiei (pe care predicatorii întunecatei renaşteri occidentale încearcă să-l impună Ortodoxiei), din moment ce ei înșiși calcă în picioare Evanghelia, tolerează sodomiții, adulterii și pedofilii în comunitatea Bisericii și nu îi îndepărtează din corpul Bisericii. Prin urmare, Biserica care propovăduieşte împotriva homosexualității, ricoşează critic înapoi asupra celor care îndrăznesc să se pronunțe, cu ajutorul unui astfel de contraargument: De ce nu observați nerușinarea? De ce nu vedeți un viciu rușinos și nenatural în mijlocul vostru?

Din nefericire, ierarhii Bisericii de azi preferă să mențină relații bune cu puterile lumești şi să le urmeze planurile – sincretiste, globaliste, ecumenice, ecologice și sociale (ipocrite de fapt). Se pare că au uitat că nimic nu este mai valoros și mai prețios decât Dumnezeu și Adevărata Credință; că numai Hristos este Lumina lumii şi că cea mai importantă păstorire şi misiune a lor este sa depună mărturie, să propovăduiască si să dezvăluie această Lumină, care strălucește neîncetat în Una,Sfântă,Universală (Sobornicească) şi Apostolică Biserică. Și tot ce se află în afara Bisericii este Păgâna Galilee, un popor care stătea în întuneric” (Matei 4; 15–16), care trebuia adus la lumină, și nu lăsat în întunericul depărtării de Dumnezeu, eroare, și erezie.

Nici un om nu poate fi el însuși o sursă de lumină, nu poate emite propria lumină. Cu convingerea sfidătoare că emite lumina, o asemenea persoană nu va face decât să-şi îngroaşe întunericul. Chiar și în ceea ce-l privește pe cel mai mare dintre cei născuți de femei, Sf. Ioan Botezătorul, evanghelistul scrie că: ,,Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină’’
(Ioan 1; 7-8).Cel care nu crede că mântuirea în Hristos este posibilă doar în Biserică, ci crede că ea poate fi găsită în adunările eretice, nu este doar ne-mântuit, ci, de asemenea, suferă constant în sine mânia pedeapsitoare a lui Dumnezeu:,,Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el’’ (Ioan 3, 36).

Are Lumina lui Hristos, care luminează toate si strălucește necontenit în Biserică, ceva comun cu întunericul ecumenismului, care egalizează și echivalează toate religiile și confesiunile? Preferăm asceţii, egalii cu îngerii și cereștii înaintaşi sau liderii ecumenici lumeşti? Ne vom supune lor, prin care anticul ispititor, care i-a șoptit odată lui Hristos, ne şopteşte şi nouă despre binecuvântările, vanitatea și puterea din lume? Nu mai suntem lumina lumii, pentru că nu strălucim cu puritatea vieții noastre, nici sarea pământului, pentru că nu protejăm lumea de degradarea morală crescândă. Și, prin urmare, ca nepotriviţi spiritual, suntem disprețuiți și călcați în picioare de oameni: ,,Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni’’ (Matei 5:13).

Anterior, Biserica noastră, Ortodoxia noastră ascetică, sfântă şi imaculată, datorită vieţii virtuoase a păstorilor ortodocşi, avea dreptul moral de a denunţa stilul de viaţă îmbelşugat al clerului romano-catolic, după cum a făcut, de exemplu, Sfântul Simeon din Tesalonic: ,,Şi nici chiar adulterul nu este pedepsit de preoții lor, ci ei au pe faţă concubine și tineri pentru depravare, și în același timp acționează ca preoți … Și ei trăiesc o viață contrară Evangheliei, deoarece nici una dintre plăcerile și depravarea din ei nu este supusă unui cenzor și nu este considerată ca ceva nepermis pentru creștini’’.

Astăzi, clerul nostru, care a devenit un focar de sodomiţi si perverşi, este deja atins de degradare morală. Ierarhia nu este deloc preocupată de modul în care tinerii pot fi protejați de seducerea de la calea adevărată, sau cum să împiedice legăturile lor cu personalități perverse, în special din preajma Bisericii. În schimb, ea îndreaptă justiţia Bisericii împotriva celor care a căror inimă bate pentru Ortodoxie, pentru puritatea ei; îi acuză de nesupunere și chiar de provocarea unei rupturi a celor care sunt credincioși Tradiției. Dar poate o afirmaţie de acest fel, care atestă declinul mereu în creştere al moralei în rândul clericilor, să-i încurce şi să-i jignească pe credinciosi, poate ea să fie o ispită?

Într-adevăr, remarcile noastre cu privire la problemele credinței și vieții Bisericii îi îngrijorează pe mulţi, și poate chiar îi deprimă. Dar noi ridicăm aceste probleme din cele mai bune intenții și nu din cauza vreunei ostilități personale față de cineva. Onorând demnitatea episcopală și bunii ierarhi, nu am incitat niciodată pe nimeni să se rupă de Biserică. Şi nici nu ne propunem sa facem acest lucru în viitor.

Răspunsurile unui pustnic anonim la întrebările lui Dumnezeu

Un mare nevoitor pustnic a fost întrebat, la un moment dat, cum poate trăi cu asemenea bucurie în suflet, cu atâta nădejde, de vreme ce se știe un păcătos. Pentru că se vedea că era plin de bucurie. Și el a răspuns:

„Când voi ajunge în fața lui Dumnezeu, El mă va întreba:
– Ai putut să Mă iubești cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, cu tot gândul tău, cu toată tăria ta, cu toată viața ta?
Iar eu îi voi răspunde:
– Nu, Doamne!

Hristos mă va întreba iarăși:
– Ai învățat măcar ce putea să te mântuiască pe tine? Ai citit cuvântul Meu și ai ascultat povățuirile Sfinților?
Iar eu îi voi răspunde:
– Nicidecum, Doamne!

La care Mântuitorul mă va întreba:
– Te-ai străduit să trăiești măcar cât de cât, cu puțină demnitate, măcar potrivit chemării tale de om?
Iar eu îi voi răspunde:
– Nicidecum, Doamne!

Atunci, Domnul va privi cu milă la fața mea întristată, va pătrunde în inima mea înfrântă și-mi va zice:
– Ai fost bun într-un singur lucru: ai rămas sincer până la capăt. Intră întru odihna și întru bucuria mea!”

Text selectat şi îngrijit de Dr. Gabrila Naghi

Lehamitea unui român în faţa prostiei, răutăţii şi nesimţirii

Eu nu vreau să mă iubiți, nici să mă îngrijiți!

Vreau o bucată de pământ în pădure într-un munte uitat de lume, unde să am copaci și izvoare. Nu cer nimic. Îmi construiesc un adăpost cu familia mea, dar vreau să plec dintre voi pentru că nu vă mai suport dragostea nemăsurată.
Vă las tot, casă, mobilă, vă las toate taxele și impozitele, asigurările, alocațiile si pensiile. Îmi iau doar cărțile.O să trăiesc cu ce îmi oferă natura, căci este peste măsură de darnică. Puteți să puneți grăniceri și sârmă ghimpată ca să nu ieșim, dar să nu vă prind pe pământul meu. Nu am nevoie de iubirea voastră. Pot munci și pot să trăiesc în pace.

O erodare a libertăților nemaivăzută de la Al Doilea Război Mondial. Acolo nu îmi cere nimeni să port mască și nici declarație. Nu am pe cine să infectez cu virusul libertății mele. Acolo nu fac profit pentru care să vă plătesc vouă dijmă. Acolo îmi îngrijesc singur rănile și nu plătesc funcționari, guverne, armate. Știu că o să vă fie greu fără banii mei și a celor ca mine. Erați obișnuiți să trăiți din munca mea, a noastră. Dar m-am născut cu acest drept de a alege cum trăiesc și cum mor. Nu mai vreau să mă păzească niciun avion militar și niciun jandarm, nu vreau medici – pe care oricum îi plăteam -, nu vreau agenții, autorități, direcții, instituții, secretariate, nu vreau autostrăzi, digitalizări, ronduri de panseluțe, tramvaie noi, nu mai vreau să plătesc nicio primărie, niciun paznic, nicio casieriță, nu vreau să mă asigurați social, nici să mă apropiați social. Nu am nevoie de iubirea voastră pentru care mi-ați luat toată munca de o viață și nu mi-ați dat nimic înapoi.


Nici măcar o aspirină nu mi-au dat guvernanții statului. Eu am plătit ca să supraviețuiți voi toți cei care nu aveți nicio meserie în România, voi cei din guvern care ați trăit pe spinarea mea și a celor ca mine. Opriți-mi tot, dar dați-mi o bucată de pământ în sălbăticie să trăiesc așa cum m-a lăsat Creația și Bunul Dumnezeu! Nu vreau să mă mai iubiți. Nu vreau să plătesc amenzi la taxe și amenzi la impozite, nu vreau să mai plătesc dobândă la mersul pe jos, nu vreau să-mi mai luați procente pe respirație, nu vreau să mă mai amendați dacă mi se vede gura, nu vreau să plătesc taxe și să am pașaport ca să îmi îmbrățișez copilul.


Mașinile, vilele, amantele și vinul franțuzesc sunt plătite de noi, nu de mamele voastre. Bordurile, parcurile, clădirile, hainele voastre, școlile copiilor voștri, tot ceea ce voi atingeți este plătit de mine și de cei ca mine în ani de trudă și sclavagism. Iubirea voastră costă extrem de mult, eroilor! Nu vreau să mă mai salvați. Dați-vă jos gecile ”top-gun” că sunt plătite de noi, nu de mamele voastre! Voi nu aveți meserie, voi nu știți să faceți nimic dacă vă las în pădure. Voi știți să mă iubiți, dar eu nu mai vreau, mulțumesc! ”Grija” voastră mi-a luat dreptul de a-mi ține de mână copilul și de a-i săruta fruntea. Distanțați-vă social de mine, vă rog! Plata pentru viața mea este o singură moarte și atât!
Opriți tot ce v-am dat 30 de ani și în schimb redați-mi libertatea să trăiesc și să mor cum vreau.

Cristi Iordache-Director Oficial Media

Românii, care nu cred în dobitociile teutone ale lui Iohannis, sunt proşti sau inconştienţi

Eu mă încadrez la capitolul ,,proşti’’. Dar, credeţi-mă, m-am săturat de când acest troglodit nazist mă umileşte în Ţara mea şi a celorlalţi Români. Cei care dintre români se simt bine atunci când matahala aceasta îi categoriseşte drept proşti, să fie sănătoşi. Chiar dacă mâine şi-ar trimite brutele să mă aresteze şi să mă interneze forţat în spital sau să mă ducă între zidurile închisorii, nu voi înceta să-l socotesc exact ceea ce este: un mârlan nesimţit.

Cu ceva vreme în urmă, antihristul lucrului bine făcut, Iohannis al lui Lazurcă, a promulgat Legea mirosurilor!!! N-am timp să mă aplec asupra acestei neghiobii, n-am când să analizez această tâmpenie, necum să-i fac exegeza, Doamne, fereşte. Ridicolul, prostia şi nesimţirea sunt ridicate pe ,,cele mai înalte culmi’’ de progres şi civilizaţie. Civilizaţie? Doamne, iartă-mă. Barbarie ancestrală! Zicea Iohannis că românii, care nu-i împărtăşesc neroziile, sunt ori proşti, ori inconştienţi. Aci-i dau dreptate, pentru că vorbeşte cu autoritatea unui 66%. 66 –le %, electoratul său, tace acum mâlc şi înghite găluşca. Aşa le trebuie.

Ce vor fi vrut să legifereze aceşti popândăi ridicaţi pe două picioare, nu ştiu. E de aşteptat să fie legiferate şi celelalte simţuri cu care ne-a înzestrat Dumnezeu: văzul, auzul, gustul şi pipăitul.

1.Legea văzului. Va fi dată pentru ca să nu vezi ce se întâmplă în spitalele româneşti. Să vezi că sunt fără pacienţi, goale, şi să nu spui niciun cuvânt, altfel eşti pasibil de carantinare, izolare, internare forţată, închisoare şi asasinare mişelească, cum s-a întâmplat cu bietul judecător Stan Mustaţă, care a avut curajul să spună adevărul. Să vezi cum oamenii mor cu zile acasă, pentru că le este refuzată internarea, şi să fii de-acord.

2.Legea auzului. Să auzi cum faraonul Iohannis face apologia unei pandemii inexistente, dar să taci ca peştele; să auzi cum Lajcsy Orban îi pupă mâna, şi alte părţi corporale, lui Iohannis, acest prost înnăscut, căruia-i trebuie două luni să înţeleagă ce înseamnă ,,de îndată’’; să nu îndrăzneşti să spui ceva, că zădărniceşti combaterea unei epidemii şi ţi se deschid larg porţile închisorii, ca lui Dragnea; la începutul primului mandat prezidenţial, Iohannis nu era în stare să articuleze câteva vorbe, citea de pe hârtiile pe care i le scriau sfertodocţii prezidenţiali; acum, fiind calificat la locul de muncă, iese la arătare cu o siguranţă prostească, ca să ne prostească şi pe noi, gândeşte el; să auzi cum Dr. Mengele Arafat înmulţeşte din condei numărul infectaţilor cu virusul blestemat, la 555. Nici mai mult, nici mai puţin. În zilele următoare, va scădea la 111 şi va fi adăugat la 555. Cât rezultă? 666.

3.Legea gustului. Aici se pot legifera multe: gustul micilor îngurgitaţi în modestul birou al lui Lajcsy Orban, a pălincii de prune, a cognacului, a whisky-ului şi câte vor fi fost acolo. Se înţelege, fără botniţă, pentru că niciunul n-o purta, nici măcar peste nasurile strâmbe de atâta minciună. Prostul gust nu mai trebuie legiferat, pentru că este la el acasă, la nivelul cel mai înalt. Să spunem că la o reuniune a ambasadorilor, la care a participat şi româncuţa noastră dragă Kovesi, se cântau manele? Nu vă miraţi, acesta este nivelul lor.

4.Legea pipăitului. N-aş vrea să relev aici câte pipăie neghiobii zâmbăreţi, care apoi apar la televizor şi ne povestesc cum e cu statul de drept şi câte milioane de vieţi au salvat ei prin instituirea dictaturii antihristice. Doar atâta veau să spun: nevăzătorii pipăie alfabetul Braille şi se informează. Când vor ajunge la cuvântul ,,neghiobie’’, vor exclama: cu adevărat aceştia, de acum, sunt nişte dobitoci, au bolunzit de-a binelea.  

Presbiter Ioviţa Vasile                        14 iulie 2020

Scrisoare către scursorile ajunse pe pământ Românesc

Nu vă credem când spuneți că vreți să ne luați Libertatea pentru „binele” nostru! Izolați-vă voi, plecați, acesta e cel mai mare bine pe care ni l-ați putea face! Plecați cu toții, cu tot cu măștile voastre de bufoni și lasați-ne să respirăm liberi în țara noastră. Voi sunteți virușii, voi, politrucii de ieri si de azi, ne-ați îmbolnăvit, de nu ne mai putem ridica ca popor!

Nu credem nimic din ce ne spuneți, căci de 30 de ani ne mințiți, prăduiți și ne vindeți pe 30 de arginți! Toți la un loc în coaliții sau fiecare pe rând, ați jefuit Țara si v-ați bătut joc de acest Neam. Ați înstrăinat munți si păduri, aur și grâne, pământ și petrol. Ne vindeți Limba română în Ardeal la talciocul vostru politic, ne interziceți Sfinții din Închisori, ne închideți în temnițele corectitudinii politice Martirii și Luptătorii acestui Tărâm, scoateți din manuale copiilor Voievozii și Eroii, ștergând cu buretele o întreagă Istorie, punând în loc sminteală, minciună si portrete de carton. Iar acum vreți să vă credem!

N-ați fost în stare să faceți în 30 de ani un Drum, de la un capăt la altul al Țării sau să construiți un singur spital, în schimb vreți ,,să credem în Covid”, așa cum spunea ieri primul ministru al vostru, un jalnic clovn care repetă papagalicește aceeasi placă laolaltă cu alți actori ai acestei comedii de groază. Cum oare poți să condamni oamenii că nu cred într-un virus? Să faci o întreagă ideologie dictatorială din acest lucru! Nimeni nu spune că virusul nu există! Dar de aici si până a ajunge să-ți exprimi „credința” în el, e mare distanță! La fel de mare ca distanțarea socială dintre voi şi popor.

Da, noi nu credem în botnița pusă la gură și nici în pumnul în gură, nu credem în lanțuri pe Libertate, în carantină si izolare si nici în distanțare. Credem în Hristos Mântuitorul, în sângele curs în râuri care-a făcut o Țară, în Horea si Cloșca și Crișan care s-au frânt pe Roata Suferinței ca pe Cruce, pentru a ne elibera. Credem în Steagul de Biserică al lui Iancu Avram si-n patul de fier si de Jertfă al lui Radu Gyr de pe care s-a ridicat când temnicerii-l credeau mort. Dar știți voi oare pentru ce s-a ridicat, stiți voi, cei care n-ați fi rezistat ca politicieni nici măcar o secundă dacă n-ați fi tradat Țara, știți voi oare de ce?

Pentru a scrie o Poezie, pentru a scrie cu oasele lui, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Pentru noi a scris-o!

Nu credem în voi, nu credem nici măcar un cuvânt din ce spuneți! Credem însă în Dumnezeu și-n Neamul Românesc, de care voi, străini sunteți!