Protopesbiter Prof. Dr. Theodoros Zisis: Imediat după ecumenism a venit homosexualitatea

Dacă evaluăm obiectiv situația în care Biserica se găsește astăzi, trebuie recunoscut faptul că s-a îndepărtat puternic de tradiție, participând la mișcarea ecumenică eretică . Rezultatul a fost apariția altor abateri. Adică, în mediul Bisericii, există o scădere rapidă a moralei, mulți clerici abandonează complet Evanghelia și modul patristic de viață, iar o parte considerabilă a ierarhiei s-a înconjurat în lux, depășind adesea chiar și oamenii seculari în această privință. Toate acestea, desigur, sunt rezultatul unei răciri a credinței. Pe de altă parte, actualele contacte strânse ale Bisericii cu catolicii, onorurile și recepțiile acordate Papei în Grecia și în alte țări ortodoxe, probabil că furnizează motive pentru adoptarea modului secular de viaţă al clerului catolic de către mulţi clerici ortodocşi si justifică plăcerea totală, lipsită de idealuri Evanghelice şi patristice, din „viaţa” unora dintre preoţii noştri moderni şi a ierarhilor.

Recent, am scris că pontiful a venit în Grecia și a rămas. Se pare că totuşi a plecat. Dar, părăsind Grecia, ne-a lăsat un mare număr de „papi”, de diferite dimensiuni și demnităţi, care plantează pacea catolică peste tot.

Înfricoșătoare este pătrunderea în zidul Bisericii a celui mai grav păcat al Sodomei – homosexualitatea. Astfel de scandaluri, legate de numele unor ierarhi, care au fost lăsate fără atenția cuvenită de-a lungul anilor, fără o vindecare spirituală, discreditează prezbiteriul corect și provoacă neîncredere în cuvântul Bisericii. Cine va crede acum în noi, păstorii, când vorbim despre modestie, neposesie, dispreț față de toate lucrurile lumești și pământești, ascetism, abstinență și virginitate?

Totuşi, majoritatea clerului a încetat să vorbească despre aceste lucruri de mult timp, deoarece ei înșiși nu cred în toate acestea. Alții, cu ipocrizie, se pretind a fi virtuoși în cuvinte, dar faptele lor atestă altfel. Furia cumplită a lui Dumnezeu s-a revărsat peste sodomiți din cauza sodomiei lor, focul din ceruri a ars Sodoma şi Gomora, ștergând aceste orașe antice de pe fața pământului. Cuvinte aspre împotriva homosexualității sunt conținute în epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani, ca și în alte texte sacre. La aflarea cazului de preacurvie între rude apropiate din Corint, apostolul cere ca persoana care aţâţă simţurile să fie înlăturată din comunitatea Bisericii, astfel încât exemplul său să nu devină un prost ferment. Cum putem îndrăzni să judecăm lumea, întreabă apostolul neamurilor, când noi înșine lăsăm păcatul neatins în corpul Bisericii?

,,Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta, nici măcar să nu şedeţi la masă. Căci ce am eu ca să judec pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi? Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău’’. (1 Cor. 5, 11-13).

Ar fi putut oare apostolul, ca și alți ucenici ai lui Hristos și sfinţi părinţi, să-și imagineze că va veni o vreme când Evanghelia va fi încălcată și Legea lui Dumnezeu nu va avea putere? Când nu numai că adulterii nu vor fi eliminaţi din Biserică, dar şi sodomiţii vor fi lăsaţi să se urce pe tron, să atingă vasele sfinte cu mâinile lor necurate şi scârboase? S-ar fi putut să se fi gândit Sfinții lui Dumnezeu că vom participa la Consiliul Mondial al Bisericilor și nu doar că vom mânca împreună, ci vom face şi rugăciuni comune cu pseudo-creștini, cu reprezentanţi ai aşa-numitelor biserici care au căzut atât de mult, încât au început să binecuvinteze căsătoria între persoane de acelaşi sex?

În zilele noastre, episcopii noştri nu au curajul să lupte cu îndrăzneală împotriva păcatului sodomiei (pe care predicatorii întunecatei renaşteri occidentale încearcă să-l impună Ortodoxiei), din moment ce ei înșiși calcă în picioare Evanghelia, tolerează sodomiții, adulterii și pedofilii în comunitatea Bisericii și nu îi îndepărtează din corpul Bisericii. Prin urmare, Biserica care propovăduieşte împotriva homosexualității, ricoşează critic înapoi asupra celor care îndrăznesc să se pronunțe, cu ajutorul unui astfel de contraargument: De ce nu observați nerușinarea? De ce nu vedeți un viciu rușinos și nenatural în mijlocul vostru?

Din nefericire, ierarhii Bisericii de azi preferă să mențină relații bune cu puterile lumești şi să le urmeze planurile – sincretiste, globaliste, ecumenice, ecologice și sociale (ipocrite de fapt). Se pare că au uitat că nimic nu este mai valoros și mai prețios decât Dumnezeu și Adevărata Credință; că numai Hristos este Lumina lumii şi că cea mai importantă păstorire şi misiune a lor este sa depună mărturie, să propovăduiască si să dezvăluie această Lumină, care strălucește neîncetat în Una,Sfântă,Universală (Sobornicească) şi Apostolică Biserică. Și tot ce se află în afara Bisericii este Păgâna Galilee, un popor care stătea în întuneric” (Matei 4; 15–16), care trebuia adus la lumină, și nu lăsat în întunericul depărtării de Dumnezeu, eroare, și erezie.

Nici un om nu poate fi el însuși o sursă de lumină, nu poate emite propria lumină. Cu convingerea sfidătoare că emite lumina, o asemenea persoană nu va face decât să-şi îngroaşe întunericul. Chiar și în ceea ce-l privește pe cel mai mare dintre cei născuți de femei, Sf. Ioan Botezătorul, evanghelistul scrie că: ,,Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină’’
(Ioan 1; 7-8).Cel care nu crede că mântuirea în Hristos este posibilă doar în Biserică, ci crede că ea poate fi găsită în adunările eretice, nu este doar ne-mântuit, ci, de asemenea, suferă constant în sine mânia pedeapsitoare a lui Dumnezeu:,,Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el’’ (Ioan 3, 36).

Are Lumina lui Hristos, care luminează toate si strălucește necontenit în Biserică, ceva comun cu întunericul ecumenismului, care egalizează și echivalează toate religiile și confesiunile? Preferăm asceţii, egalii cu îngerii și cereștii înaintaşi sau liderii ecumenici lumeşti? Ne vom supune lor, prin care anticul ispititor, care i-a șoptit odată lui Hristos, ne şopteşte şi nouă despre binecuvântările, vanitatea și puterea din lume? Nu mai suntem lumina lumii, pentru că nu strălucim cu puritatea vieții noastre, nici sarea pământului, pentru că nu protejăm lumea de degradarea morală crescândă. Și, prin urmare, ca nepotriviţi spiritual, suntem disprețuiți și călcați în picioare de oameni: ,,Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni’’ (Matei 5:13).

Anterior, Biserica noastră, Ortodoxia noastră ascetică, sfântă şi imaculată, datorită vieţii virtuoase a păstorilor ortodocşi, avea dreptul moral de a denunţa stilul de viaţă îmbelşugat al clerului romano-catolic, după cum a făcut, de exemplu, Sfântul Simeon din Tesalonic: ,,Şi nici chiar adulterul nu este pedepsit de preoții lor, ci ei au pe faţă concubine și tineri pentru depravare, și în același timp acționează ca preoți … Și ei trăiesc o viață contrară Evangheliei, deoarece nici una dintre plăcerile și depravarea din ei nu este supusă unui cenzor și nu este considerată ca ceva nepermis pentru creștini’’.

Astăzi, clerul nostru, care a devenit un focar de sodomiţi si perverşi, este deja atins de degradare morală. Ierarhia nu este deloc preocupată de modul în care tinerii pot fi protejați de seducerea de la calea adevărată, sau cum să împiedice legăturile lor cu personalități perverse, în special din preajma Bisericii. În schimb, ea îndreaptă justiţia Bisericii împotriva celor care a căror inimă bate pentru Ortodoxie, pentru puritatea ei; îi acuză de nesupunere și chiar de provocarea unei rupturi a celor care sunt credincioși Tradiției. Dar poate o afirmaţie de acest fel, care atestă declinul mereu în creştere al moralei în rândul clericilor, să-i încurce şi să-i jignească pe credinciosi, poate ea să fie o ispită?

Într-adevăr, remarcile noastre cu privire la problemele credinței și vieții Bisericii îi îngrijorează pe mulţi, și poate chiar îi deprimă. Dar noi ridicăm aceste probleme din cele mai bune intenții și nu din cauza vreunei ostilități personale față de cineva. Onorând demnitatea episcopală și bunii ierarhi, nu am incitat niciodată pe nimeni să se rupă de Biserică. Şi nici nu ne propunem sa facem acest lucru în viitor.

2 gânduri despre „Protopesbiter Prof. Dr. Theodoros Zisis: Imediat după ecumenism a venit homosexualitatea”

  1. PRIMEJDIILE SĂ LE ÎNFRUNTĂM DUHOVNICEŞTE

    În clipele critice este nevoie întotdeauna de prezenţă de spirit şi de vitejie. În timpul ocupaţiei germane[1], italienii luau 5–6 animale, veneau pe ogorul nostru şi le încărcau cu pepeni. Odată le-am spus: „Pepenii aceştia i-am lăsat pentru sămânţă. Pe ceilalţi luaţi-i!”. Italianul ridică biciul şi-mi spune: „Îl vezi?” Atunci am luat biciul şi am început să mă uit la el… „Bone!”, îi spun. Adică: „Este bun!”. De parcă mi l-ar fi arătat ca să-i spun dacă este frumos.
    Atunci s-a risipit mânia, a început să râdă şi a plecat. Îmi aduc aminte de o întâmplare, atunci cu războiul răzvrătiţilor. Odată doi militari s-au dus la o bostănărie să ceară de la proprietar să mănânce vreun pepene, vreo roşie. Şi-au lăsat puştile lor la marginea ogorului şi înaintau. Proprietarul, de îndată ce i-a văzut de departe, a luat puşca şi voia să tragă în ei. Atunci un militar apucă o roşie şi strigă: „Lasă arma, că de nu îţi arunc o grenadă!”. Iar acela a lăsat arma şi a plecat.

    – Ce prezenţă de spirit şi vitejie!

    – Un alt militar şi-a agăţat mantaua ceva mai departe de el, într-un păr sălbatic, întrucâtva la vedere. Peste puţin a coborât un răzvrătit din munte şi era cât pe ce să-l prindă. „Şefule, ce să fac cu acesta?”, a strigat soldatul întorcându-se spre manta. După aceea, ca şi cum şeful lui i-ar fi făcut un semn în acest sens, îi spune răzvrătitului: „Adu arma aici!”. După care i-a luat arma şi astfel l-a dezarmat.

    – Dar şeful a fost mantaua, Părinte?

    – Da, mantaua. Vezi, el era unul singur şi avea numai mantaua, dar l-a dezarmat pe celălalt. În felul acesta a adunat o grămadă de arme de la răzvrătiţi. E trebuinţă de vitejie. Îmi aduc aminte de un monah rus din Sfântul Munte. Atunci când hoţii au mers să-l prade, în clipa când se căţărau pe perete, a ieşit şi le-a strigat de sus: „Cu ce vreţi să vă lovesc? Cu 6 gloanţe sau cu 12?”. Atunci aceia au luat-o la fugă. Un altul, atunci când au mers hoţii la chilia sa, a luat tigaia şi se făcea că telefonează: „Da, au venit hoţii etc.!”. Aceia au crezut că anunţă poliţia şi au fugit. Altădată iarăşi, unul foarte mare la trup, ca un gigant, l-a apucat pe un cioban de gât ca să-l sugrume. Ciobanului sărmanul, i-au ieşit ochii afară din orbite de frică. Atunci acela îl întreabă: „Ce mă priveşti aşa sălbatic?”. „Mă gândesc în ce râpă să te arunc”, i-a răspuns ciobanul. Atunci celălalt s-a temut şi l-a lăsat.

    De aceea spun să nu se piardă nimeni cu firea. Să-şi păstreze sângele rece şi să-i lucreze mintea. Pentru că de nu-i lucrează mintea, chiar şi dintr-o simplă prostie poate trăda. Orice s-ar întâmpla, trebuie să te rogi, să te gândeşti şi să acţionezi. Cel mai bine este ca să încerci să înfrunţi o situaţie grea într-un mod duhovnicesc. Astăzi însă lipsesc amândouă vitejiile. Nu există nici vitejie duhovnicească, care se naşte din sfinţenie şi îndrăzneală către Dumnezeu, pentru a înfrunta o greutate în mod duhovnicesc, nici vitejie firească nu există, ca să nu se înfricoşeze cineva în vreo primejdie. Trebuie ca cineva să aibă multă sfinţenie ca să frâneze un rău mare. Altfel, pe ce se va sprijini? Dacă un suflet dintr-o mânăstire are vitejie duhovnicească, vei vedea cum pe cel ce vine cu scop rău îl va înţepeni cu un picior în curte şi celălalt afară[2]. Îl va lovi în cap în mod duhovnicesc, cu Rugăciunea lui Iisus, iar nu cu pistolul. Va face puţină rugăciune, iar celălalt va rămâne acolo afară nemişcat. Va rămâne… „de strajă”! Un suflet, dacă are o stare duhovnicească bună, şi răul îl va frâna, şi lumea o va ajuta, şi în mănăstire va aduce siguranţă.
    Femeile mironosiţe n-au ţinut seama de nimic, pentru că aveau o stare duhovnicească bună şi se încredinţaseră lui Hristos. Dacă n-ar fi avut acea stare duhovnicească, cui s-ar fi încredinţat ca să facă ceea ce au făcut?

    În viaţa duhovnicească chiar şi cel mai fricos poate dobândi multă bărbăţie, dacă se încredinţează pe sine lui Hristos, ajutorului dumnezeiesc. Poate merge în prima linie să se lupte şi să biruiască. În timp ce sărmanii oameni care vor să facă răul, chiar de ar avea vitejie, totuşi se tem, deoarece îşi simt vinovăţia lor şi se sprijină numai pe barbaria lor. Omul lui Dumnezeu însă are puteri dumnezeieşti şi are şi dreptatea de partea lui. Vezi, un căţeluş face: „ham-ham”, iar lupul fuge, pentru că simte vinovăţie. Dumnezeu a iconomisit astfel ca lupul să se teamă de un căţeluş, deoarece acesta are drepturi în casa stăpânului său. Cu atât mai mult se teme omul care merge să facă rău unui om care are pe Hristos înlăuntrul său. De aceea să ne temem numai de Dumnezeu, iar nu de oameni, oricât de răi ar fi ei.
    Frica lui Dumnezeu chiar şi pe cel mai fricos îl face viteaz.
    Pe cât se uneşte cineva mai deplin cu Dumnezeu, pe atât nu se teme de nimic.

    Dumnezeu va ajuta în greutăţi. Dar pentru ca Dumnezeu să dea putere dumnezeiască, trebuie ca şi omul să dea puţinul ce îl poate.

    [1] În timpul celui de-al II-lea Război Mondial italienii au fost aliaţi cu germanii. În Grecia ocupaţia germană s-a manifestat mult şi prin prezenţa italienilor.

    [2] Vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006.

    Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s