Cuviosul Macarie nu a dezlegat postul, deşi se aflau intr-o situatie dramatica

Cine nu cinsteşte pe Sfinţi, nu cinsteşte nici pe Dumnezeu, şi se află într-o rătăcire de moarte. Sfinţii se roagă neîncetat pentru binele nostru şi ei înşişi faptuiesc acest bine. Nici chiar după trecerea lor din viaţa aceasta pământească, ei nu încetează a fi grabnic ajutători celor care îi cinstesc după cuviinţă, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.

          Astăzi vom învăţa, în cuvinte puţine, despre Sfântul Cuvios Macarie, egumenul Mănăstirii de la Apele Galbene, din pământul Rusiei. De mic copil s-a simţit atras de viaţa călugărească, de aceea a plecat în taină de-acasă şi a intrat în Mănăstirea Pecersca. După trei ani, părinţii lui au aflat locul unde vieţuia fiul lor şi tatăl s-a dus să-l caute. Cuviosul Macarie abia dacă a vorbit puţin cu el, nevrând să se arate, căci iubea mai mult pe Hristos.

          Făcându-se năvălirea păgânească a tătarilor în părţile acelea, Sfântul Macarie, însoţit de mulţime, a plecat în părţile Galiţiei. Pe drum au răbdat osteneală şi foame, deoarece hrana se terminase. Atunci au prins un zimbru şi l-au rugat pe Cuviosul să le dea dezlegare de post, căci era vremea Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi până la praznic mai erau trei zile. ,,Dar Cuviosul nu i-a binecuvântat să dezlege postul cel aşezat de Sfânta Biserică, ci le-a poruncit să aştepte cu răbdare ziua praznicului apostolesc, mângâindu-i cu cuvinte insuflate de Dumnezeu şi întărindu-i în răbdare’’. Oamenii l-au ascultat şi Dumnezeu le-a dat putere să ajungă ziua de 29 iunie, când Biserica lui Hristos sărbătoreşte pe cei doi Sfinţi Apostoli, apoi le-a dat hrana de trebuinţă. Faptul poate fi o bună învăţătură de minte pentru noi cei leneşi la postire.

          După plecarea la Domnul a Sfântului, iarăşi au venit tătarii şi au luat mulţime de robi din poporul rusesc. Între aceştia se afla o femeie înţeleaptă, Maria, frumoasă la chip. Aceasta plângea neîncetat, temându-se că va fi necinstită de barbarii fără Dumnezeu. Nu înceta rugăciunea către Milostivul Dumnezeu, către Preacurata Fecioară Maria şi Cuviosul Macarie. Într-o noapte, dupa trei zile de drum istovitor, femeia s-a culcat legată pe pământ şi Cuviosul i s-a arătat în vis şi i-a spus: ,,Femeie, nu te mâhni, ci scoală-te şi mergi în ale tale!’’ N-a putut să se deştepte îndată, de aceea Sfântul a luat-o de mână şi a scos-o din mijlocul păgânătaţii. În zori, binefăcătorul său s-a făcut nevăzut, iar femeia a cunoscut că se află aproape de cetatea sa. Aşa s-a izbăvit de robie şi s-a întors la ai săi (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.517-53).) Pentru rugăciunile Sfântului Macarie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

De mâine, 31 iulie 2020, intrăm în Postul Adormirii Maicii Domnului. Pentru toţi cititorii – spor în viaţa duhovnicească şi în slujirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Ioviţa Vasile

14 gânduri despre „Cuviosul Macarie nu a dezlegat postul, deşi se aflau intr-o situatie dramatica”

  1. Post binecuvântat tuturor cu dragoste adâncă, pocăinţă, evlavie nestinsă şi dulce pace, întru cinstirea Adormirii Doamnei şi Stăpânei noastre, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria! Amin

    *Trebuie să ştim că vine Judecata de Apoi, să ne curăţim sufletele şi să ne rugăm
    „Dumnezeu este foc mistuitor (Evr. 12, 29). Când un obiect se atinge de foc, el se schimbă: ori arde, ori se căleşte. La fel şi omul, când se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se mântuieşte. Focul este întotdeauna foc! Dar vedem că din atingerea de el rezultă fie cenuşă, fie oţel, în funcţie de ceea ce se atinge.
    La fel se întâmplă şi cu omul, şi totul depinde de ce anume va aduce el focului dumnezeiesc, adică în ce stare este omul când se atinge de Dumnezeu. Dacă se ţine ca fierul, atunci puterea fierului va deveni de oţel. Dar dacă se coboară până la slăbiciunea paielor, va fi mistuit.
    Fiecare om, mai devreme sau mai târziu, este în mod inevitabil adus la Dumnezeu şi vai lui dacă nu se va pregăti pentru această întâlnire. Lev Tolstoi s-a apropiat de Dumnezeu cu neglijenţă, plin de sine, fără frică de Dumnezeu, s-a împărtăşit cu nevrednicie şi a ajuns apostat. Va veni ceasul când ne vom atinge de puterea lui Dumnezeu, indiferent dacă vrem sau nu acest lucru.
    Lopata este în mâinile Domnului. Cu lopata se aruncă seminţele şi paiele; paiele le împrăştie vântul, iar seminţele cad la picioarele Stăpânului şi sunt strânse în jitniţe, în timp ce paiele sunt lăsate deoparte sau arse.
    Întâlnirea cu Domnul este inevitabilă şi trebuie să ne pregătim pentru ea. Păcatele noastre sunt paiele care sunt mistuite la această întâlnire. Trebuie ca, din vreme, să facem singuri judecată cu noi înşine şi noi înşine, pregătindu-ne pentru această întâlnire, trebuie să ne desprindem de paie, să mistuim paiele păcatelor prin pocăinţă.
    Ori se mistuie ele singure, ori împreună cu ele se mistuie şi omul, care s-a înrobit păcatului.
    Trebuie să ştim că vine Judecata de Apoi şi să ne raportăm cum se cuvine la acea zi şi la acel eveniment.
    Trebuie să ne curăţim sufletele şi să ne rugăm.
    Trebuie să ne raportăm la acel eveniment în mod limpede şi conştient, iar nu ca o jivină care-şi ascunde capul ca să nu vadă primejdia.”

    **Numai Dumnezeu este cunoscător de inimi

    – Părinte, aghiuţă ştie ce avem în inima noastră?

    – Aceasta ar mai lipsi, să cunoască şi inimile! Numai Dumnezeu este cunoscător de inimi şi numai robilor Săi, El le descoperă uneori, pentru binele nostru, ce avem în inimile noastre. Aghiuţă ştie numai vicleniile şi răutăţile ce le sădeşte în uneltele lui. Nu ştie gândurile noastre cele bune. Numai din experienţă pricepe unele lucruri, dar şi în acestea de cele mai multe ori greşeşte. Iar, dacă Dumnezeu n-ar îngădui să le priceapă nici pe acestea, ar greşi mereu în toate, deoarece diavolul este întunecat. Vizibilitate zero!!! Nu ştie, de pildă, un gând bun de-al nostru.

    Dacă am vreun gând rău, pe acela îl ştie, pentru că el însuşi îl sădeşte. Dacă eu vreau să merg să fac o faptă bună undeva, să mântuiesc un om, diavolul nu ştie aceasta. Când, însă, acela îi insuflă cuiva un gând şi-i spune: „Du-te şi mântuieşte pe cutare om!”, şi îl va broda în acelaşi timp şi cu mândrie, atunci ştie gândul acesta. Prin faptul că omul primeşte mândria, dă drept ispititorului. Lucrurile sunt foarte fine.

    Vă aduceţi aminte de întâmplarea cu Avva Macarie? Odată l-a întâlnit pe diavolul, care se întorcea din pustia cea mai apropiată, unde fusese ca să ispitească pe fraţi.
    Acesta i-a spus: „Toţi fraţii s-au sălbăticit împotriva mea, afară numai de unul care este prietenul meu şi mă ascultă, iar când mă vede se învârte ca un titirez”.
    „Cine este fratele acela?”, l-a întrebat Avva Macarie. „Teopempt se numeşte”, i-a răspuns acela.
    Merge Cuviosul şi-l află pe fratele. Printr-un meşteşug a reuşit să-l facă să-i descopere gândurile şi astfel l-a ajutat. Când l-a întâlnit din nou pe diavol, l-a întrebat despre fraţi, iar acela i-a răspuns: „Toţi s-au sălbăticit foarte tare împotriva mea. Şi cel mai rău este că şi acela care îmi era prieten, nu ştiu cum s-a făcut de s-a schimbat, iar acum este cel mai sălbatic dintre toţi!”. Nu ştia că mersese Avva Macarie şi îl adusese pe fratele la calea cea bună, pentru că Avva Macarie lucrase cu smerenie, cu dragoste, şi de aceea diavolul nu a avut nici un drept asupra acelui gând.
    Dacă Avva Macarie s-ar fi mândrit, ar fi alungat Harul lui Dumnezeu şi diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci el ar fi ştiut aceasta, pentru că el i-ar fi brodat mândria.

    *Sfântul Ioan Maximovici, Predici și Îndrumări duhovnicești, Apologeticum, 2006
    **Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012 – fragment

    Apreciază

  2. Din înțelepciunea care mângâie inima, a Cuviosului Părinte Cleopa

    ISTORIOARĂ DESPRE FRICA DE DUMNEZEU
    (..)
    Ochii lui Dumnezeu- cum spune Solomon- sunt de milioane de ori mai luminoși decât soarele și nu este loc unde nu cercetează atotștiința lui Dumnezeu. Cum zice și Apostolul: “Știința lui Dumnezeu străbate până la despărțirea duhului de a sufletului, nu numai până la despărțirea trupului de a sufletului.”

    Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvânt și duh. Duhul cel în chip de raze de lumină, care-i în inimă, cu acesta omul îi mai mare decât îngerii; că îngerii nu s-au făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ci numai omul. Omul este icoană vie a Sfintei Treimi pe pământ: are minte, cuvânt și duh. Mintea este chipul Tatălui, cuvântul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viață făcător este chip al Duhului Sfânt.

    Acest Duh Sfânt l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu și s-a gândit: “De acum înainte nu voi mai fura în veci, cât voi trăi. Ba, am să mă duc să mă mărturisesc și să-mi fac canonul pentru câte am făcut în viață, că dacă mă mai duc la furat trebuie mai întâi să mă uit în sus. Și dacă mă uit în sus, mi-e destul atât, ca să nu mai pot fura în vecii vecilor, că de ochiul cel de sus nimeni nu se poate păzi”.

    Iarăși vă spun: începutul înțelepciunii este frica de Domnul. Ea este temelia tuturor faptelor bune. Înțelepciunea are două capete: primul este frica de Dumnezeu și cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, că toată fapta bună se începe din frica lui Dumnezeu și se termină în dragostea de Dumnezeu, care este legătura desăvârșirii și cea mai înaltă faptă bună.

    Frica de Dumnezeu nu te lasă să mănânci mult.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să mănânci de frupt în zilele oprite.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să faci vreun păcat în posturi sau la zile mari, sau să nu păzești curăția, care este rânduită și pentru cei căsătoriți.

    Frica de Dumnezeu nu te lasă să înjuri.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să te răzbuni pe cineva.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă când ai văzut omul sărac, să-l lași și să nu-l ajuți.
    Frica de Dumnezeu îți aduce aminte de moarte, de judecată, de gheenă, de iad, de rai, de împărăția cerului, de slava drepților.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă vorbești de rău, nu te lasă să clevetești, nu te lasă să spui minciuni.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să mândrești, să te trufești.

    Frica de Dumnezeu nu te lasă să ai zavistie.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să ai ură pe cineva, sau pizmă, sau invidie, sau râvnă rea.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să te răzbuni pe altul, să-i faci rău.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să glumești, să râzi sau să osândești pe altul.

    Frica de Dumnezeu nu te lasă să fii iubitor de arătare, să ai dorință de a plăcea oamenilor, să ai slavă deșartă, să ai fățărnicie, să ai viclenie în tine.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să fii iubitor de sine, să trăiești în nesimțire.
    Frica de Dumnezeu nu te lasă să păcătuiești, nici cu vederea, nici cu auzul, nici cu mirosul, nici cu glasul, nici cu pipăitul, nici cu închipuirea. Frica de Dumnezeu te păzește de uitare, de neștiință, de trândăvie, de tot alaiul întunericului.

    Frica de Dumnezeu este aceea care te păzește să fii Sfânt cu trupul și cu sufletul.
    Și aceasta nu numai la călugări, ci frica de Dumnezeu, deopotrivă, lucrează și la creștinii din lume și la cei afierosiți lui Dumnezeu în slujba călugăriei.

    Frica de Dumnezeu pe preot în Sfântul Altar îl face serafim. Slujește cu frică de Dumnezeu, bagă de seamă să nu greșească o ectenie, cu Sfintele taine, cu mâinile, la Sfânta Proscomidie, să nu aibă cumva vreun gând în timpul Liturghiei.

    Din frica de Dumnezeu, când ai văzut omul necăjit, te duci și-l ajuți, te duci și-l mângâi, te duci și-l sfătuiești. Întotdeauna frica de Dumnezeu îți este povățuitorul cel mai bun. Și de aceea toți Sfinții Părinți laudă frica de Dumnezeu.

    Deci cel mai înțelept om din lume este acela care se teme de Dumnezeu.
    Ai auzit ce spune Psalmistul: “Fericit bărbatul, care se teme de Domnul, că întru poruncile Lui va voi foarte”.

    Extras din Povestiri și rugăciuni pentru copii– vol. 1- Arhimandrit Cleopa Ilie, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2006.

    Apreciază

    1. Frumoase ganduri postate de Fratia Voastra. Suntem atat de mici, incat nu reusim sa la cuprindem cu mintea noastra toate adevarurile pe care Parintii Sfintei Biserici Ortodoxe ni le-au transmis. Doamne ajuta-ne, noua neputinciosilor.

      Apreciază

  3. Doamne ajuta ! De azi suntem sub ocrotirea Maicii Domnului toti cei care ne-am propus sa tinem postul Adormirii Ei , chiar daca unii dintre noi il vom.tinea asa cum om putea ca niste netrebnici si pacatosi mâncăciosi si puturoși.
    Doamne miluiește .

    Apreciază

      1. pe ici pe colo , când in stanga , când in dreapta , dintr-o belea in cealaltă , numa in luna de miere n-am fost ! cred ca de abia in august daca o-i scoate de la albinele astea ceva . zilele trecute era sa ma coc cu totul de căldură ! de-amu de-ar ninge una pana in decembrie , nu m-as supara !
        Doamne ajuta ! io gandeam ca ati uitat de un paduche ca mine ca si cand n-as fii fost vreodata pe acilea. m-as duce sa mor , da” cred ca mai am zile de mancat oxigenul degeaba pe pamant.
        sa traiti, Doamne ajuta.

        Apreciază

      1. ehei frate Ovidiu,… termină-i oleaca cu lucru asta degeaba , iarba asta fara pret !
        d-apoi tu urezi frumos, da de unde impliniri la un pacatos , măi? ce impliniri , io numa neîmpliniri .
        impliniri au oamenii buni si credinciosi….io-s tare rău si pacatos , putregai, praf si cenusă .
        de a vrea Dumnezeu si Maica Domnului sa fie ceva de capu meu, atunci.or împlini Ei…iar de nu….sunt un nimeni si nimic …dorm pe mine in papuci .
        hai….sa fii tu sanatos. Doamne ajuta.

        Apreciază

  4. Frate intru Hristos ,eu cred ca cel mai important in vremurile actuale este sa ne intoarcem la origini si sa traim cat mai simplu.Deci ,firul de iarba care -l consideri fara valoare ,sunt oameni care -l apreciaza mai ceva ca aurul,uraniul sau litiul!Si stii de ce? Ptr.ca el reprezinta simplitatea,si totodata viata !Te-ai intrebat ce s-ar intampla cu oamenii daca ar dispare toata verdeata si pamantul ar fi arid precum in desert?Cat despre neimpliniri ,zic sa-l lasam pe EL sa judece, si sa ne catalogheze in sluga buna sau nevrednica,neacordandu-ne noi epitete de tot felul ,care pot ascunde o posibila falsa modestie!ovidiu

    Apreciază

    1. bine., mai nou sunt si fals modest , eu vroiam sa fiu sincer , fara pretentii de a fii modest .
      mai nou nu-i voie nimica sa zici ca ba esti fals modest, ba laudaros , ba mandru , ba nu stiu cum.. nici sa te plangi nu-i voie ca o fii si asta inselare. mno…poi de asta nu mai intru pe bloguri ca orice ai scrie nu-i bine.
      no…la revedere fratilor ! tacerea-i mai sanatoasă ! Doamne ajuta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s