Înalt-Preasfinţitul Părinte Longhin a fost chemat de Biserică la o slujire mai înaltă şi mai grea

Pre stăpânul şi arhiereul nostru

Doamne, îl păzeşte. Doamne, îl păzeşte.

Întru mulţi ani, eis pola eti.

Întru mulţi ani, Vlădica (Imnul arhieresc)

Prin vrerea Bunului Dumnezeu, Arhiereul drag sufletelor noastre, Î.P.S. Părinte Longhin de la Bănceni, a fost înălţat la rangul de Mitropolit. O cinste deosebită, dar nu una lumească; este cinstea nepreţuită de a sluji Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Marele Arhiereu, pe care noi o refuzăm adesea. Odată cu această recunoaştere a multelor osteneli pentru binele Bisericii lui Hristos, pe umerii Înalt-Preasfinţiei Sale au fost aşezate sarcini mai mari şi mai grele.

Vrednic este! Axios! Dignus est!

Presbiter Ioviţa Vasile

12 gânduri despre „Înalt-Preasfinţitul Părinte Longhin a fost chemat de Biserică la o slujire mai înaltă şi mai grea”

      1. Slava lui Dumnezeu.Axios.Axios.Axios.Mii de multumiri si recunostinta parinte Vasile.Ati punctat bine in articol despre inchisori in spitale.Eu vad ca vor fi zonale chestiunile acestea.Ce sa va spun parinte?Ascultati:povestea cu covid ul n are sa mai fie.E trist ce spun.De abia acum vin greutatile:militarizare,sa ne pregatim pentru incorporari in masa,pentru arestari in masa si ducerea cu catuse la tribunalele militare caci tribunalele civile vor disparea si acolo vom da examenele vietii:batai,amenintari cu moartea,injuraturi,scuipari in obraz si loviri cu cizma pe schinare,sold si in cap, suturi in fund si limbaj trivial.Asta vom gasi la acele tribunale.Retineti toti:daca nici acolo nu te vei umili ,nu vei recunoaste smerit tot ce ai facut,nu le ceri iertare pentru viata nelegiuita , vei fi impuscat.Retineti:la acele tribunale cum imi place sa le numesc „judecata particulara” nu va fi mila si se vor face executii pe loc din orice mica suparare,asadar,chiar numai daca li se va parea ca vei fi suparat pe ei cu ceva.Atat de draconic va fi.Luati-o in serios,zic,cu virtutile interioare:smerenie,umilinta cand esti incatusat,dragoste,rabdare,nadejde,credinta si deprindere in a nu ne increde in parerea noastra pentru ca numai cu asa ceva,cu postul,rugaciunea,fereala de eretici,fereala de a mai vota,fereala de politica vom scapa cu viata in acele cumplite examene.

        Apreciază

  1. Scoateti va banii din conturi.Se vor inchide bancile.Scoateti va banii din conturi.Se vor inchide bancile.Scoateti va banii din conturi.Se vor inchide bancile.Va incepe razboiul turco elen si bancile de pe toata planeta se vor inchide si nu se vor mai deschide niciodata.In viitorul apropiat nu va exista nicio lume cu tranzactii bancare sau electronica.Totul va fi in sapa de lemn.

    Apreciază

  2. Chestiunea bancara e ceva de cosmar.Multi imbatati de iluzii al caror dumnezeu e numai banul cred ca sistemul bancar este cel mai protector,cel mai sigur si de perspectiva.Le va fi prea tarziu cand cortina se va retrage si vor vedea ce naluca ieftina a fost povestea cu banca.Cand se vor trezi boschetari pe nepusa masa,cand nu vor avea nici haine cu care sa se inveleasca 80% dintre isi vor pune capat zilelor si vor putrezi cadavrele de prin case.Socul care va fi va zgudui intreaga societate iar marile orase vor deveni scene imense de nebuni si deliranti cu ochii dati peste cap,vor arata ca niste gradini zoologice imense pline de handicapati mintali,uriase centre de descreerare,uriase parcuri de nebuni si proveniti mega-show-uri de oameni care rad singuri fara rost.

    Apreciază

      1. Eu sunt constient ca toti ne dorim binele copiilor,familiei,gandim in perspectiva,nimeni nu isi doreste statutul de boschetar ca de-aia muncim si de-aia ne framantam mintile(fara sa-L avem pe Dumnezeu in calcule) pentru ziua de maine.Oare ce credem?Parintele Justin Parvu a spus de nebun ca viitorul nostru va fi unul sumbru?Dar cum dreptii vorbesc degeaba si noi tot pe a noastra o tinem,dar cum multi dintre drepti au vorbit degeaba ca erezia cocleste si lumea tot ca boii se duce dupa ei”crezand ca ei sunt plini de zile bune”ce viitor bun sa fie cand se merge cu diavolul la brat?M-as adresa celor care se plang ca „s-au stins luminile”.Nu mai sunt povatuitori de suflete.Nu ati vrut voi sa fie asa?Cat au vorbit sa nu luati cipurile ca e moarte duhovniceasca?I-a auzit careva?N-au decat sa-si zdrobeasca creierii vorbind aiurea in mahala, noi,tot ce stim facem,n-au decat sa-si rupa gura ca tot degeaba vorbesc.Ceea ce au spus,avertismentele lor sunt ca piatra din drum pe care nu o baga nimeni in seama,toti trec nepasatori pe langa.Si atunci Dumnezeu a zis:”La astia tot ce am incercat Eu in decurs de cativa ani sa le arat,sa-i deslusesc prin luminatorii mei totul este in van,se risipeste ca praful in vant.Fie-le dorinta implinita.Si-au astupat urechile ca sa nu auda si ochii ca sa nu vada?Sa orbecaie ca liliecii in intuneric caci dorinta le e implinita.Sa se bucure, ca le-am facut dupa inima si nici ca vor mai avea macar unul pentru luminare.De ce sa le mai trimit povatuitori?Sa vorbeasca la pereti?Dupa placul lor le voi face dar legile Mele duhovnicesti au intrat in actiune desi Eu nici pe asta nu o vreau pentru ca sa nu sufere si cei nevinovati dar cum lumina s-a retras,acum lucreaza intunericul ca un tavalug nemilos pentru ca ei nu vor s-o mai vada.Daca ei si-au zidit propria sabie,cine sa-i mai apere cand aceasta a inceput sa actioneze?Au usuit intrega Mea bunatate si mila.Cum sa mai poata sta aceasta printre ei?Ma fac si Eu acum ca ploua cand pier cu nemiluita pentru ca,iata le va fi ceea ce si-au ales!Le-am aratat ortodoxia ca sa se mantuiasca ;le-am aratat cum sa intrerupa pomenirea si comuniunea celor rai.Le va fi dupa plac.Sa ma ierte printii ca i-am deranjat si cu asta.Promit ca nu o sa-i mai deranjez si vor avea pace dar cu tovarasul lor-dracul care va face ce vrea cu ei pentru ca s-au aliat in tovarasie cu ala.Nu vor mai avea nici acest deranj cu intreruperea pomenii in problema railor.Fie-le calea lor in pace dupa cum si-au dorit dar fara Mine.Mi-au usuit luminatorii Mei contra ereziei?Fie-le dupa plac.Vor fi usuiti de catre cine doreste .Le-am implinit toate capriciile lor.De-acuma imi voi implini si Eu „capriciile Mele” si inca de nestavilit,ca ale lor.De ce sa fim lipsiti si unii si altii de ele?Viata e lunga,avem noi timp sa „ne distram”.Cine ne va opri pe noi?Ei?Pai nu si-au dorit din plin acest gen de distractie?Si inca ce distractie…N-au vrut ei zgomot,zarva,galagie si chefuire pana la coma?N-au vrut ei minti pierdute?Dorinta le e implinita spre distractii in toi.Acum zic si Eu:sa nu se planga ca „distractiile „Mele or fi mult mai „saltarete”si mult mai „cu sunet”ca ale lor ,sunt de mii de ori mai distractive decat ce vad la ei;sunt de mii de ori mai iuti si mai teribile si mai”nonconformiste”cu ei decat orice imaginatie posibila.Si Mie imi plac „distractiile” sa nu zica cineva ceva,dara Eu le am si Eu pe ale Mele.Nu-asa?”

        Apreciază

  3. „Ignoranța, rădăcina și trunchiul tuturor relelor.” – Platon

    Viziunea apocaliptică a unui sfârșit iminent al lumii, desprinsă din filmele sau romanele SF, în care cel care vorbește se substituie, parafrazând vorbele Celui Prea Înalt, este o necuviință care nu se cade a fi rostită de cineva , ea fiind rezervată drepților, aleșilor lui Dumnezeu.
    Dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu pentru creația Sa, lipsește se pare din toate aceste întunecate”previziuni”, căci nu am ajuns, amărâți și năuciți cum suntem, să-Și întoarcă Dumnezeu fața Sa de la noi.
    Rugăciunile Sfinților Mucenici din temnițele bolșevice, depuse la picioarele Tronului Ceresc, ne-au ferit și ne feresc în continuare de ferocitatea acelor tribunale ale poporului, de tristă amintire, care nu vor mai apărea, datorită evoluției legilor politico-psihologico-sanitare, la nivel mondial. Lucrarea luciferică a devenit mult mai subtilă, mai fină, ea vizând mentalul credinciosului, astfel încât omul însuși va fi de acord cu vaccinul, va merge precum vita la cipuire și va semna în final acordul cu pecetluirea.
    Ne ajung tiradele rostite de slugile statului antihristic, secretarul urgentist, chirurgul ales poltic peste noapte, desepiștii și politicienii care se întrec unii pe alții să rostească previziuni sumbre asupra zilei de mâine, în care sicriele celor adormiți nu se știe din ce cauze(întrucât diagnosticul medico-legal obținut în urma autopsiilor lipsește cu desăvârșire), se vor înghesui la porțile cimitirelor din toată țara.
    „Este în ironie multă invidie față de oamenii naivi. Ironicul, neputându-și manifesta admirația lui pentru simplicitate, din cauza enormului său orgoliu, invidiază și înveninează, disprețuiește și crispează”, spunea Emil Cioran.

    Niciodată în previziunile sale, Cuviosul Părinte Justin Pârvu, nu a menționat că viitorul nostru va fi unul sumbru. În ultimele sale cuvinte, a prorocit doar că va veni urgia.
    Acest cuvânt înțelept are nenumărate sensuri, dar în nici un caz nu vizează „scene cu nebuni și deliranți „.

    Chirurgo-politicianul de profesie, ne anunţa nu demult că va trebui să trăim ani îndelungaţi terorizaţi de asasinul în masă botezat Noul Coronavirus. De ce? Fiindcă, neputincioşi cum suntem, în şase luni de zile numai 2% dintre noi am fost capabili să ne imunizăm…
    Suntem suficient acuzați şi găsiți vinovați pentru fiecare om care îsi dă obştescul sfârşit , evident ucis de nemilosul virus, căci decesele în urma altor boli s-au evaporat ca prin minune.
    „Este pandemia o repetiție pentru subjugarea oamenilor?” se întreba Bernard-Henri Lévy, unul dintre cei mai mari filosofi francezi contemporani.
    * Medicii patologi din Elveția, Franța, Germania, Italia, Spania au decretat: Nimeni nu a murit de coronavirus.
    Ei susțin cu argumente ştiințifice că nu există semne patomorfologice specifice ale leziunilor coronavirusului pe țesuturile umane. Asta înseamnă că nu există nicio diferență în autopsie între o persoană care a murit de coronavirus și una care a murit în urma unei infecții virale sezoniere.
    Organizația Mondială a Sănătății a făcut greșeala când a declarat o pandemie, întrucât ea nu a existat.

    Eminenţele medicale cenuşii, cocoţate în scaunele managerilor de spitale, ale consultanţilor din ministerul sănătăţii, ale băgătorilor de seamă pe lângă nu ştiu care ONG-uri specializate deja în epidemii, cei care, nefiind epidemiologi de profesie, ne sufocă zilnic cu sfaturi destinate retardaţilor mintali, nu au reuşit să reducă niciuna dintre consecinţele acestui virus ciudat. Deloc impresionat de tulburarea inventată ca urmare a prezenţei sale în întreaga lume, nevăzutul ucigaş îşi vede liniştit de treabă. A înlăturat deja concurenţa! Ne îmbolnăvim cu miile, suntem carantinaţi cu zecile de mii şi murim cu zecile în fiecare zi. Numai de Noul coronavirus!
    Laureaţii luptătorilor din prima linie a „războiului ”, cei care teoretic răspund de sănătatea poporului român, după cercetări dificile au descoperit ca arme de distrugere în masă a virusului trei mijloace de luptă nemaipomenite: masca, impusă cu de-a sila inclusiv copiilor din clasele primare, care doresc să vină la şcoală(!) , distanţa de 1,5 metri şi spălatul pe mâini. Conform strategiei lor, dacă porţi mască şi te-ai distanţat corect, ai scăpat de griji.
    Şi nu numai tu. Nu se vor mai îmbolnăvi în veci nici apropiaţii tăi, rudele, copiii, părinţii. Chiar şi necunoscutul întâlnit întâmplător pe stradă nu mai are nicio grijă dacă tu porţi masca. Mai mult, urmare a celor descoperite de specialiştii leviatanului şi propăvăduite zilnic prin toate mijloacele de mass-media, dacă ai nasul şi gura în mască, înseamnă că îţi pasă! Altfel, eşti un nesimţit! Un indisciplinat rebel , care trebuie cuminţit şi redus la tăcere.
    Cu câteva excepţii (Noua Zeelandă, Suedia, Irlanda şi vreo câteva insuliţe stinghere) omenirea se dovedeşte a fi rebelă, nesupusă. Unii, mai neascultători, au ieşit cu zecile de mii în stradă şi au strigat „Libertate”. Câtă inconştienţă! Educatorii noştri epidemiologi ne-o spun răspicat: indisciplina, nesupunerea, crâcnirea, reprezintă cei mai fideli aliaţi ai pandemiei. „Suntem bolnavi ‘fiincă’ suntem indisciplinaţi” a devenit deja sloganul zilelor noastre.
    În mod normal, de-ar fi să-i ascultăm pe adepţii dictaturii politico-medicale aflaţi astăzi la conducerea statului antihristic, niciun cetăţean supus şi disciplinat, care probabil poartă masca şi în timpul somnului, şi s-a autoizolat benevol de restul familiei, nu ar trebui să fie atins de virus. Iar dacă virusul greşeşte, diciplinatul model ar trebui să facă o formă mai uşoară a bolii. Ba chiar să se afle în rândurile preafericiţilor asimptomatici.
    După începerea anului școlar, măștile de protecție ar fi bine a fi folosite și în casă, măsură care ar fi necesară mai ales în locuințele în care copiii intră în contact cu bunicii, a declarat profesorul Alexandru Rafila, duminică seara, la un post tv. Acest lucru s-ar putea face printr-un set de reguli proprii stabilite în fiecare familie, în fiecare casă a menționat reprezentantul OMS.
    Spre exemplu, atunci când are loc o interacțiune între copil și bunic, fiecare dintre ei să poarte mască sau să respecte pe cât posibil o anumită distanțare.
    Ce va urma?
    Dacă copilul va lipsi motivat de la scoală acuzând o tulburare apărută la nivel gastro-intestinal sau buco-dentar, sau va face temperatură, în urma unui puseu de amigdalită sau al unei răceali sezoniere, se vor autosesiza organele competente, copilul va fi testat împreună cu toți apartenenții contacți și va fi internat. Elevii și profesorii din clasă sau chiar din şcoală, în cazul apariției mai multor focare, în mai multe clase, vor fi testați, carantinați, internați, eventual şcoala închisă pentru o perioadă nedeterminată de timp.

    Cu o grabă suspectă, au fost exilate în nemărginitul tărâm al timpului trecut, libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului. Ce mai reprezintă acestea în valul ‘pandemiei’,(cu două, zece, paisprezece cocoaşe) care a cuprins lumea?
    Dacă aminteşti de ele, imediat eşti catalogat drept coronasceptic, cel care conştient sau inconştient nu contribuie la edificarea unei lumi sănătoase.
    Şi, dacă eşti coronaceptic este mai grav decât dacă ai fi, la un loc, criminal în serie, pedofil, terorist şi pesedist.
    Eşti, adică, o scursură a societăţii. Unul care încurajezi rata îmbolnăvirilor, nu-ţi iubeşti rudele, nu îţi pasă de suferinţa pe care o produci semenilor tăi şi sfidezi, cinic, societatea care se jertfeşte pentru tine. În lupta asta crâncenă, cine mai are timp să observe că impunerea necondiţionată a unor legi absurde, de care nimeni nu va răspunde în viitor, cu consecinţe dezastruoase, înseamnă de fapt sufocarea programată a libertăţii?
    Înțeleptul Socrate în dialog cu Kriton, îl întreba: „Oare nu înțelegi că în fața zeilor și a oamenilor cu judecată, patria este cea mai prețuită, mai însemnată, mai sfântă și mai respectată decât mama, decât tata, decât toți strămoșii? Că pentru patrie, chiar când ne supără, trebuie să avem venerație, supunere și îngrijire mai mult decât pentru tată?
    Că pe dânsa sau o îndupleci prin convingere, sau, dacă nu, trebuie să faci ce-ți poruncește și să înduri în tăcere ceea ce ea a poruncit: fie bătălie, fie lanțuri, fie chiar de te-ai duce în război, să cazi rănit sau mort?”.
    Să nu confundăm patria, cu conducătorii ei nevrednici aflați vremelnic la cârma vieții neamului românesc trăitor de veacuri pe aceste plaiuri , şi nici Biserica cu ierarhii trădători ai credinței ortodoxe strămoşeşti, căci altfel greu îsi va face loc dragostea în inimile noastre.
    „Ţara Românească este o ţară sfinţită, cu un popor sfinţit. Noi putem fi străjerul Europei. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu.
    Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!”, rostea cândva iubitul Duhovnic al neamului, Cuviosul Parinte Justin Pârvu.
    Găsim alinare şi dulceaţă nespusă, sprijin puternic în durerile care ne sfâşie adeseori, în cuvintele dumnezeescului Pavel, pe care bine ar fi să le recitim în toată vremea :
    „ Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,
    Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
    Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră.
    Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi.
    Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor, aşa şi mângâierii.”
    (II Corinteni 1;3-7)

    Apreciază

  4. Cine a gustat adevărul nu se mai sfădește pentru el
    Sf. Isaac Sirul
    Vrei să știi cum e omul lui Dumnezeu? Învață să-l recunoști din tăcerea lui necontenită, din plânsul și din luarea-aminte statornică la el însuși.

    Vrei să știi cum e omul cu inimă spartă? Învață să-l recunoști după râul vorbelor lui, după simțurile lui tulburate și pornirea de a se sfădi pentru a avea dreptate în orice spune.
    Cine a gustat adevărul nu se mai sfădește pentru el. Cine se aprinde pentru adevăr n-a învățat încă adevărul așa cum este el; când îl va fi învățat cu adevărat, atunci va înceta să se mai aprindă pentru el.
    Darul lui Dumnezeu și cunoașterea Lui nu sunt motiv de tulburare și de ridicarea vocii, căci acolo unde sălășluiesc Duhul, iubirea și smerenia, acolo domnește pacea. Iată semnul venirii Duhului: cel adumbrit de El e desăvârșit în acestea. Gândirea care simte pe Dumnezeu n-are limbă pentru a vorbi; ea sălășluiește în inimă într-o adâncă pace. Într-un asemenea om nu se aprinde nici un zel, nici o mișcare de sfadă sau stârnire de furie; nu e pus în mișcare nici pentru credință, nici de dorința de ceva anume, nici chiar de dorința de a face ceea ce e de dorit, ci sufletul său sălășluiește într-o mare și nespusă pace și într-o mare liniștire.
    Căci cei care nu se cunosc pe ei înșiși se pun în mișcare împotriva celor neștiutori spre îndreptarea lor.

    Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2007

    Apreciază

  5. Cel ce a biruit frica lașă și-a predat sufletul lui Dumnezeu
    Sfântul Ioan Scărarul

    Frica lașă este o simțire copilărească în sufletul îmbătrânit de slava deșartă. Frica lașă este o slăbire a credinței, arătată în așteptarea plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Frica lașă este o primejdie mai înainte de frică; sau ea este o simțire plină de tremurare a inimii, clătinată și speriată de nenorociri îndoielnice. Frica lașă este lipsa încredințării. Sufletul mândru este robul fricii lașe, pentru că se bizuie pe sine și se teme de zgomotele lucrurilor și de umbre.

    Cei ce plâng și nu se sperie de dureri nu sunt stăpâniți de frică. Dar cei ce se înfricoșează de ceva își ies din minți.
    Și pe drept cuvânt. Căci e drept Cel ce părăsește pe cei mândri. El vrea să fim pedepsiți, ca și noi și ceilalți să nu ne trufim. Toți cei fricoși sunt iubitori de slavă deșartă. Dar nu toți cei ce nu se tem sunt și smeriți la cuget. Pentru că nici tâlharii și jefuitorii de morminte nu au frică, precum se știe.

    În locurile în care te-ai obișnuit să-ți fie frică, nu pregeta să te duci pe întuneric, iar de vei tremura puțin, această patimă copilărească și de râs va îmbătrâni împreună cu tine. Mergând, înarmează-te cu rugăciunea. Ajungând acolo, întinde mâinile în sus și biruiește pe vrăjmași cu numele lui Iisus, căci nu e în cer și pe pământ armă mai tare. Izbăvit de boală, preamărește pe Cel ce te-a izbăvit, căci, mulțumindu-I, te va acoperi în veci.

    Așa cum nu vei putea umple niciodată stomacul dintr-o dată, tot așa nu vei putea birui nici frica dintr-o dată. Și, pe măsura plânsului, va scădea și ea mai repede și, pe măsura lipsei lui, vom rămâne fricoși.

    Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va teme decât numai de Stăpânul său. Dar cel ce nu se teme încă de Acesta se teme și de umbra sa. Trupul se înfricoșează când stă lângă noi în chip nevăzut un duh rău; dar când sufletul se veselește, smerindu-se, stă de față un înger. De aceea, cunoscând din lucrare starea de față a acestuia, să sărim mai repede la rugăciune, căci bunul nostru păzitor a venit să se roage împreună cu noi.

    Cel ce a biruit frica lașă e vădit că și-a predat viața și sufletul lui Dumnezeu.

    Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, în Filocalia, vol. 9, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s