Răspândacii

Sunt nişte fiinţe mărunte, lipsite de caracter, de personalitate, de bun simţ, greţoase, până la urmă. Menirea lor e să răspândească minciuna, în toate formele ei, după necesităţile de moment ale puternicilor zilei. Sunt o componentă de bază a propagandei statelor totalitare. Îi întâlnim în toate epocile, pentru că niciuna nu este lipsită de lichele. Eficienţa lor e, de multe ori, decisivă în intoxicarea oamenilor naivi, care ajung să nu mai deosebească adevărul de minciună. Pe asta contează cei care-i dirijează din umbră.

Avea nevoie regimul lui Ceauşescu să scoată economiile oamenilor de la saltea? Imediat răspândacii erau puşi la lucru şi instruiţi să spună mulţimilor că banii se vor schimba în curând şi că ar fi bine să… Şi oamenii cheltuiau banii de frică să nu rămână în mână cu nişte hârtii fără valoare.

Trebuia discreditat postul de radio Europa liberă? Îşi făceau apariţia răspândacii şi insinuau că acolo mişună homosexualii pe care nu trebuie să-i ascultăm să-i credem. Şi uite aşa, din minciună în minciună, epoca de aur s-a prăbuşit pentru că temelia trainică a unei societăţi stă în adevăr. Dar, mai ales, în Adevăr.

Fireşte că şi nebunia aceasta cu zisa pandemie are nevoie de susţinere propagandistică, pentru că, până la urmă, televiziunile vândute sunt cele care întreţin psihoza unei şarlatanii la scară planetară. Răspândacii vin de unde nu te aştepţi, cu lecţia învăţată, şi le spun naivilor că în cutare sat, patruzeci de persoane, au fost contaminate cu virusul blestemat. Oare? Hai să vedem, că avem posibilitatea să verificăm minciuna. Te duci, cercetezi, te informezi în dreapta şi stânga, şi constaţi că oamenii habar n-au, că nu există măcar o persoană infectată. Asta nu mai contează. Important e că răspândacii infecţi şi-au făcut datoria. Gurile căscate şi naivii sunt mulţumiţi de ce-au auzit, se duc şi multiplică minciuna cu aerul că ştiu multe, sunt bine informaţi.

Haideţi să punem în faţă şi dreptarul Sfintelor Scripturi. Cartea Apocalipsei conţine o sentinţă deosebit de aspră, care se va rosti la Judecată asupra nemernicilor despre care vorbim: ,,Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!’’ (Apocalipsa 22, 15).

Auziţi, răspândacilor, şi stăpâni ai acestora, în ce companie selectă vă situaţi?

Presbiter Ioviţa Vasile

Nimic nu este deopotrivă cu Biserica

„Suflete al meu, auzind osândirea celui care a ascuns talantul, nu ascunde Cuvântul lui Dumnezeu, ci vestește minunile Lui, ca umplându-te de har, să intri întru bucuria Domnului tău!” (Slava de la Vecemia din Lunea Sfintelor Patimi)

Nimic nu se compară cu Biserica! Și să nu-mi vorbești despre ziduri și despre arme, pentru că zidurile, cu vremea, se învechesc, în timp ce Biserica niciodată nu îmbătrânește. Barbarii dărâmă zidurile, Biserica, însă, nici demonii n-o biruiesc. Și că aceste cuvinte nu înseamnă o laudă mare, o mărturisesc faptele. Câți au războit Biserica și câți n-au pierit dintre cei care au făcut-o? Biserica, însă, s-a înălțat către ceruri, ea are un final măreț. Când este războită, ea biruiește, când este vânată, ea triumfă, când i se adresează cuvinte de ocară, ea devine mai strălucitoare. Biserica primește lovituri și nu cade din pricina rănilor, este zdruncinată, dar nu se cufundă, este încercată de valuri, dar nu naufragiază, este asediată, dar rămane nebiruită, este atacată, dar nu este învinsă!

Așadar, de ce a fost îngăduit războiul? Ca răsplata să se arate mai strălucitoare! Ați fost în ziua aceea și ați văzut câte arme s-au mișcat? Mânia armatei era mai aprigă decât focul și noi am alergat la curtea împărătească. Dar acolo ce s-a întâmplat? Cu harul lui Dumnezeu, nimic din ceea ce era acolo nu ne-a înspăimântat! Vă spun acestea, ca să le urmați și voi! Deci, de ce nu ne-am înspăimântat? Pentru că nu ne-am temut de niciuna din relele de aici. Pentru că ce este rău? Moartea? Aceasta nu e rea, pentru că prin ea alergăm degrabă spre limanul cel neînviforat. Oare confiscarea averilor? „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ” (Iov 1, 21).  Oare exilurile? „Al Domnului este pământul și plinirea lui” (Psalmi 23,1). Oare ocările? „Fericiți veti fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri” (Matei 5,11-12).

Am văzut săbiile soldaților și m-am gândit la ceruri, am așteptat moartea și am avut în minte Învierea! Am privit pătimirile pământești și am numărat răsplătirile cerești, am privit dușmăniile și m-am gândit la cununa cerească! Pentru că realitatea luptelor a fost de ajuns pentru întărirea și mângâierea mea. Am fost exilat, dar aceasta n-a fost ocară pentru mine, pentru că un singur lucru este ocară, păcatul.

Și dacă întreaga lume te insultă, dacă tu nu te-ai jignit pe tine, n-ai fost jignit. Trădare inseamnă numai trădarea conștiinței. Să nu-ti trădezi conștiința, și nimic nu te trădează!

(Sfântul Ioan Gură de Aur, „Două sute cincizeci de parabole” Sf Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenița 2011)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi

Cuvânt către preoții mai mult sau mai puțin mărturisitori

Acest text este adresat în special preoților care au rămas între zidurile bisericilor și care mai au cât de cât conștiință de ortodocși.

Se apropie sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna creștinilor și Împărăteasa cerurilor. Cu această ocazie multe dintre biserici își serbează hramul. Preoții și stareții de mânăstiri care organizau agape acolo unde era hramul Adormirii în contextul pandemiei declanșate de oculta mondială își pun problema măsurilor igienice exagerate pe care sunt forțați să le respecte de către statul anticreștin.  Mulți se întreabă: ,, cum vom organiza, căci mâncare gătită nu mai putem face, va trebui să cumpărăm alimente sigilate, nu mai putem servi credincioșii la mese, nu mai putem oferi nimic de băut fără să fie îmbuteliat,, și multe altele.  Dar s-au întrebat acești preoți cum se face că restaurantele și terasele sunt deschise și alimentele gătite sunt servite la mese de către clienții lor, chiar dacă cu o anumită distanță între ei impusă de autorități? S-au întrebat de ce această dublă măsură când vine vorba de biserici? Dar își dau seama oare că este o dublă măsură practicată de organele puse să aplice legile noii ordini?

Cel mai mare pelerinaj cu ocazia acestei mari sărbători a Ortodoxiei avea loc an de an la Mănăstirea Nicula, dar anul acesta se anunță tocmai interzicerea sărutării icoanei făcătore de minuni a Maicii Domnului, interzicerea împărțirii  alimentelor de după slujbe și interzicerea procesiunilor religioase, iar pentru respectarea acestor restricții zona va fi supravegheată de poliție și jandarmi și inclusiv din aer cu drone.

Conform Articolului 39 din Constituția României:

„Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.”

E adevărat că unele drepturi și libertăți se pot restrânge pe baza Articolului 53, dar numai prin lege și legea trebuie să se bazeze pe instituirea stării de urgență sau stării de asediu menționate la Articolul 93 din aceeași Constituție a Statului Român și numai în situații pe deplin justificate. Noi suntem într-o așa-zisă „stare de alertă”, care în Constituție NU EXISTĂ! Legea anticonstituțională a carantinei și izolării (136/2020) se bazează pe neconstituționala „stare de alertă”. De ce este nevoie la biserică de aceste măsuri stricte de securitate? Prezintă  spațiul bisericesc un mai mare pericol infecțios decât restul locațiilor unde se adună grupuri de oameni? Dar în biserică ar trebui să existe sfințenie, icoanele sunt sfințite și sfinte prin ele însele, există apă sfințită care se folosește din abundență în procesiunile și slujbele religioase. Alimentele se sfințesc și ele. Este dovedit științific că semnul Crucii făcut peste peste apă, mâncăruri, băuturi neutralizează microbii.

Pentru ce este nevoie de măsuri mult mai dure? De ce i se acordă Bisericii o ,,atenție’’ atât de exagerată? Oare nu cumva este o prigoană expresă împotriva creștinilor ? Toate întâmplările din ultimul timp, atitudinea ostilă a autorităților, slugărnicia apostată a ierarhiei bisericești, agresivitatea mass-mediei antihristice care culpabilizează din oficiu orice act liturgic fără să aibă habar de ce se întâmplă în Biserică, ne dovedesc că EXISTĂ O PRIGOANĂ FĂȚIȘĂ mai ales ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI! Având în vedere acest fapt de o gravitate extremă, a te opune sistemului antihristic care promovează așa-zisa pandemie, devine un act de mărturisire. Și mărturisirea pentru Hristos este obligatorie în cazul oricărui ortodox. Cu atât mai mult în cazul preoților care au jurat să apere credința la hirotonia lor.

Măsura coercitivă pe care o aplică autoritățile antibisericești este amenda. Toți tremură de frica amenzilor, preoți și credincioși laolaltă. În perioada stării de urgență (martie, aprilie, mai 2019) s-au dat amenzi și până la urmă multe dintre amenzi au fost declarate nelegale de Curtea Constituțională. Ulterior a fost depus un proiect de lege, care a trecut de Senat, pentru ca majoritatea amenzilor din starea de urgență să fie anulate, dar încă nu a trecut de Camera Deputaților. Așadar pentru ce vă temeți preoților?? Pentru ce tremurați de frică și nu mărturisiți? Și chiar dacă amenzile ar rămâne valabile,de ce vă temeți când voi ați jurat credință lui Hristos? De ce ați închis bisericile când textul așa-ziselor ordonanțe militare nu vă cereau expres asta?  De frica amenzilor! Și  nu numai de frica amenzilor, ci  și de frica ierarhiei apostate! Pe cine trebuie să slujiți voi – statul antihristic, pe pseudo-ierarhii serghianiști sau pe Dumnezeu? De ce nu mărturisiți împotriva Noii Ordini Mondiale când știți că aceasta va duce la instaurarea lui antihrist???

Ați tăcut când s-a trădat credința la Sinodul din Creta neîndrăznind să vă mustrați ierarhii pentru erezia ecumenismului și ați lăsat poporul necatehizat, ați făcut prea puțin când a trebuit să convingeți credincioșii să iasă la Referendumul pentru familia normală, v-aţi ascuns ca struții cu capul în nisip când a venit papa și s-a plimbat prin toată Țara, de actele cu cip nu suflați nici o vorbă  și ați căzut la testul mărturisirii când a venit tăvălugul mondialist peste noi închizând bisericile, scoțând credincioșii afară, iar unii dintre voi acceptând în mod apostat ideea linguriței de unică folosință la Sfânta Împărtășanie și impunând credincioșilor să poarte mască în fața Sfintelor Icoane și la Sfânta Spovedanie, devenind în acest fel iconoclaști.

Ce vreți mai mult? Până când veți continua cu trădările și apostazia? Până când vă va fi frică mai mult de autoritățile anticreștine decât de Împăratul Cerului și al Pământului?? Cum o să stați la judecată înaintea Născătoarei de Dumnezeu când voi Îi huliți icoanele punând credincioșii să se închine de la distanță? Ce ajutor mai așteptați de la Stăpâna Cerurilor, voi care nu puteți să vă asumați o minimă mărturisire pe față? Oare nu știti că fricoșii nu se mântuiesc? Sau nu știți că tăcerea este al treilea fel de ateism, după sfântul Grigorie Palama? Așa veți face la sărbătoarea fiecărui sfânt, de Nașterea Domnului și de toate cele ce vor urma? Vă veți supune necondiționat, influențând credincioșii cu frica voastră până va veni antihristul peste voi?

Vă temeți de sancțiunile Poliției și Jandarmeriei? Dar ați uitat că aveți putere de la Hristos de a lega și delega? Vă folosiți de această putere de multe ori atunci când nu trebuie, legând bieții credincioși care vă supără cu câte un nimic crezându-vă vreo tagmă superioară ce nu trebuie atinsă cu niciun cuvânt, dar acum tremurați ca frunza de frica oricui ,,organ” în uniformă. Acum ați uitat de această armă care vă stă la dispozitie?

Dar poate chiar credeți că ar putea să se îmbolnăvească cineva la slujbe, la hramuri… V-ati gandit oare că se pot infecta oameni la poarta bisericii și apoi tot voi să fiți acuzati? Și atunci ce rost au toate acestea când ati putea fi acuzați oricum? Amenzile se pot contesta în instanță, iar dovada îmbolnăvirii în biserici nu se va putea face nicicând de către cineva! Nu vedeți avalanșa de minciuni, manipulări, încălcări ale drepturilor, escrocheriile, afacerile necinstite ce se fac pe spatele unei biete gripe. Dar crimele efective din spitale, prin neacoradarea asistenței medicale adecvate, nu le vedeți? Reveniti-vă și mărturisiți până nu va fi prea târziu!

Au ajuns mirenii să facă mai multe decât voi, cei care sunteți puși să învățați poporul…

Daniel Vla (Preluare de pe blogul ,,Ortodoxie, Ţară, Românism)

Pseudo-episcopii papistaşi: păstori de suflete, sau complici la crime?

Conferința episcopilor papistași din Anglia și Țara Galilor (CBCEW) a ajuns la concluzia coform căreia catolicii au „datoria să fie în prima linie pentru a fi vaccinați. Mai mult, după cum s-a menționat într-o declarație din 2005 a Vaticanului, axată pe problema morală a vaccinurilor care au fost preparate din celulele derivate de la bebelușii avortați,(n.t. fetuși umani avortați),  episcopii papistași din Marea Britanie susțin ideea că „toate vaccinările recomandate clinic pot fi acceptate fără mustrări de  conștiință.”

„Biserica”zisă catolică susține cu tărie vaccinarea și consideră că (n.t.,credincioșii ) catolici  au datoria de a se înscrie primii pentru a fi vaccinați, nu numai de dragul propriei sănătăți, ci și din solidaritate cu ceilalți, în special cu cei mai vulnerabili”, se scrie în scrisoarea emisă joi, 30 iulie. Credem că există obligația morală de a garanta acoperirea vaccinării necesară pentru siguranța altora. Acest lucru este important în special pentru descoperirea unui vaccin împotriva COVID-19 ”, declară „episcopii” din Marea Britanie. Declarația este co-semnată de „episcopii” Paul Mason și John Sherrington, care sunt menționati pe site-ul CBCEW drept „Episcop superior pentru asistență medicală”, respectiv „Episcop superior pentru problemele vieții”.

În timp ce scrisoarea notează că „ biserica” se opune producerii de vaccinuri care utilizează țesut derivat din fetuși umani avortați, aceasta afirmă, de asemenea, că „biserica ” învață că importanța primordială a sănătății unui copil și a altor persoane vulnerabile ar putea permite părinților să accepte un vaccin care a fost dezvoltat în trecut folosind aceste linii celulare diploide.” Episcopii papistași menționează apoi pe scurt documentul Academiei Pontificale pentru Viață din 2005 „Reflecții morale asupra vaccinurilor preparate din celulele derivate din fetuși umani avortați”, înainte de a cita o declarație separată a Academiei Pontificale pentru Viață din 2017, care afirmă că „toate vaccinările recomandate clinic pot fi folosite având conștiința nevinovată că utilizarea unor astfel de vaccinuri nu înseamnă acceptarea avortului voluntar.” 

Declarația CBCEW continuă să sublinieze importanța vaccinărilor în „a proteja cele mai vulnerabile persoane”.

„Dacă o femeie însărcinată, de exemplu o profesoară aflată într-o școală, vine în contact cu copiii nevaccinați, i se pot impune decizii morale nedrepte și complexe, inclusiv situația de a nu mai fi în siguranță în școală pe durata sarcinii”, continuă scrisoarea. Expunerea femeii însărcinate la contactul cu copiii nevaccinați poate avea consecințe dintre cele grave, aceasta  însemnând o amenințare la adresa vieții mamei și a copilului ei nenăscut.”

Documentul CBCEW nu explică de ce un profesor care, probabil, ar fi primul vaccinat și ar avea imunitate,  nu se expune unui risc venind în contact cu un copil nevaccinat. Scrisoarea nu ține cont și de faptul că părinții nu vor trimite la școală copiii bolnavi, indiferent dacă aceștia au fost sau nu vaccinați. În timp ce recunosc „suferința pe care mulți catolici o experimentează, atunci când se confruntă cu alegerea de a nu-și vaccina copilul pentru a nu fi complice la avort”,  „episcopii”  afirmă că „Biserica” face distincție între sursa lipsită de etica morală a vaccinurilor și utilizarea în trecut a unor linii celulare derivate de la fetuși avortați în anii ’70.

Episcopii papistași au menționat și în scrisoarea lor: „Societatea umană a beneficiat adesea [sic] de greșelile făcute în trecut pentru care trebuie să ne pocăim. Trăim cu beneficiile unei experimente medicale extrem de discutabile. De exemplu, Edward Jenner, care a inventat vaccinarea, a efectuat cercetări prin injectarea unui băiat de 8 ani cu varicelă, urmat de variolă. Deși astăzi, un astfel de experiment ar fi lipsit de etică, nu am refuza vaccinarea pentru salvarea unor vieți din cauza originii sale istorice dubioase. Ei declară că „biserica” Catolică se roagă și îi încurajează pe toți cei care caută să găsească un vaccin împotriva acestui virus distrugator. Sperăm că este posibilă utilizarea unor surse etice pentru obținerea unui astfel de vaccin. ”

Diaconul papistaș din Marea Britanie., Nick Donnelly, a declarat pentru ,,Biserica Luptatoare’’ că „una dintre liniile celulare care este utilizată în producerea vaccinului COVID-19 de la Universitatea Oxford provine de la o fetiță sănătoasă ucisă prin avort în 1972 în Olanda.” Celulele ei renale au fost recoltate pentru cercetare medicală și au primit eticheta dezumanizantă HEK-293. Probabil că acum ar fi o mamă de 40 de ani cu propria familie ”, a spus Donnelly. „Nu știu cum poate CBCEW să spună că totul este în regulă pentru catolici, pentru ca aceștia să accepte vaccinuri care încorporează linii celulare de la bebelușii uciși prin avort”, a continuat el. Cu toate acestea, „episcopii” precizează nu numai că este permisiv din punct de vedere moral să beneficiezi de omorul unui bebeluș prin avort, ci  este chiar o obligație morală pentru realizarea binelui mai mare.”

Într-o scrisoare deschisă publicată în mai, clerul catolic papistaș și laicii conduși de fostul nunțiu papal,  Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò și cardinalii Gerhard Ludwig Mueller, Joseph Zen și Janis Pujats,  au spus că „pentru catolici este inacceptabil din punct de vedere moral să se dezvolte sau să se folosească vaccinuri derivate din materiale obținute de la fetuși avortați. „Îmi reînnoiesc apelul prin care respingem orice vaccin care este dezvoltat folosind fetuși umani avortați”, a scris Strickland. Chiar dacă a luat naștere cu zeci de ani în urmă, înseamnă că viața unor copii a fost încheiată brutal înainte de a se naște, iar corpul lor a fost folosit pentru piesele de schimb. Nu vom pune capăt niciodată avortului dacă nu stopăm definitivacest rău! ”

Guvernul Marii Britanii a semnat recent un acord cu Sanofi și GlaxoSmithKline (GSK) pentru furnizarea a până la 60 de milioane de doze din potențialul lor vaccin împotriva coronavirusului. Sanofi și GSK primesc peste 2 miliarde de dolari în finanțări federale din SUA pentru proiectul lor vizând un vaccin contra coronavirusului. Sanofi a primit finanțare de la Fundația Bill și Melinda Gates pentru alte asemenea proiecte. Acesta spune multe despre activitatea sa în producerea  vaccinului contra coronavirusului, întrucat acestea sunt „o parte dintr-un consorțiu format din 15 companii de asistență medicală, alături de Fundația Bill & Melinda Gates, care lucrează pentru identificarea acțiunilor concrete care vor accelera tratamentele, vaccinurile și diagnosticarea.”

Luna trecută, Prim-Ministrul Marii Britanii, Boris Johnson, s-a referit la adversarii vaccinurilor ca  fiind„nebuni”, iar Secretarul pentru Sănătate, Matt Hancock, a cerut politicienilor să „puna umărul” împotriva celor care „amenință viața”, opunându-se vaccinurilor.

„De fapt, declarația episcopilor în sine este în mod clar un argument în favoarea vaccinării obligatorii și un impuls dat catolicilor pentru ca aceștia să adere la această cauză”, continuă Lawler. Într-un comunicat care însoțește declarația,  conferința „episcopilor” afirmă că obiectivul ei este„ încurajarea catolicilor pentru a proteja viața persoanelor cele mai vulnerabile din societate – prin vaccinare, în mod natural. Peste 760.000 de persoane au semnat petiția LifeSiteNews prin care au solicitat guvernelor din întreaga lume să nu admită vaccinarea obligatorie contra coronavirus. Semnatarii scrisorii deschise din mai, adresate clerului papistaș și liderilor laici, insistă asupra faptului că persoanele fizice trebuie să aiba libertatea de a respinge vaccinurile contra coronavirus fără să li se impună penalități. Lupta împotriva Covid-19, oricât ar fi de gravă, nu trebuie să fie pretextul pentru susținerea intențiilor ascunse ale organismelor supranaționale care au interese comerciale și politice foarte puternice în acest plan, se arată în scrisoare. În special, cetățenilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a refuza aceste restricții care atentează la libertatea lor personală, fără a se impune vreo penalitate împotriva celor care nu doresc să se vaccineze, urmărirea contacților sau orice alt instrument similar.

Unul dintre semnatarii acestei scrisori, avocatul de mediu Robert F. Kennedy Jr., a avertizat recent despre necesitatea de a fi prudent cu privire la orice nou vaccin contra coronavirusului, subliniind că se evită părțile cheie ale testării. Într-o dezbatere online cu privire la vaccinările obligatorii, fiul Senatorului Robert F. Kennedy și nepotul Președintelui John F. Kennedy, a subliniat că un procent semnificativ de participanți la o cercetare recentă privind un vaccin contra coronavirusului  au fost spitalizați. Robert F.Kennedy Jr a menționat, de asemenea, un alt motiv de a nu avea încredere oarbă în orice companie care produce în prezent vaccinuri în Statele Unite. Fiecare dintre cei patru producători de vaccinuri „este un infractor condamnat în serie: Glaxo, Sanofi, Pfizer, Merck. În ultimii 10 ani, tocmai în ultimul deceniu, companiile respective au plătit 35 de miliarde de dolari penalități, daune și amenzi, pentru că au mințit medicii, pentru că au fraudat știința, pentru că au falsificat știința, pentru uciderea în cunoștință de cauză a sute de mii de americani, a subliniat Robert F. Kennedy Jr.

Traducerea: Dr. Gabriela Naghi

Posibilitatea excepţională a Bisericii de a-şi îndeplini totdeauna şi fără scăderi misiunea

,,Formularea dogmelor de către Biserică asigură şi ea neschimbabilitatea şi temeinicia dogmelor, ferindu-le de orice interpretări arbitrare, fapt dovedit în cursul Istoriei bisericeşti; căci definirea, propovăduirea, apărarea şi impunerea adevărului descoperit de Dumnezeu sunt lucrări ale Bisericii, care stau permanent sub asistenţa Duhului Sfânt, Cel ce îi dă puterea creatoare şi înălţătoare a vieţii spiritual religioase, ea păstrându-şi nebiruită, sub ocrotire divină, calitatea de stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15).

Proclamarea solemnă a dogmelor o face Biserica prin Sinoadele Ecumenice (ecumenic = a toată lumea), care sunt ca nişte ,,trâmbiţe’’ ale adevărului revelat. Biserica Ortodoxă a păstrat neatins principiul formulării dogmelor în Sinoade Ecumenice, prin care vorbeşte întreaga Biserică, cea a toată lumea. Dar, cum în relitatea bisericească generală pot de fapt să vină vremuri nefavorabile întrunirii unui Sinod Ecumenic – istoria dovedeşte aceasta -, atunci proclamarea sinodală solemnă poate fi înlocuită prin ceea ce se numeşte consens unanim al Bisericii. Astfel, acel consens unanim al Bisericii este de fapt glasul Bisericii întregi, al Bisericii celei una şi, aşa fiind, adică exprimând acelaşi înţeles de pretutindenea a unei învăţături de credinţă, poate fi considerat ca suficient temei pentru calitatea de dogmă a respectivei învăţături. Prin acest fapt, nu se atinge autoritatea de drept a Sinodului Ecumenic de a formula şi proclama dogmele, ci numai arată şi altă posibilitate excepţională a Bisericii de a-şi îndeplini totdeauna şi fără scăderi misiunea.

(Pr. Prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean,Teologia Dogmatică, EIBMBOR, Bucureşti, 1991, pag. 15).

Concluzii

1.Sfânta Biserică formulează şi proclamă dogme prin Sfintele Sinoade Ecumenice

2.Când Sinoadele Ecumenice sunt împiedicate a se întruni de potrivniciile vremii, Biserica nu este împiedicată în exercitarea menirii sale fireşti, şi poate formula şi propovădui dogme prin consensul unanim. Acum suntem în situaţia în care un Sinod Ecumenic nu se poate reuni, şi am explicat pe larg de ce. Nu se pot întruni nici celelalte Sinoade, locale, ortodoxe sau panortodoxe. Singurul ,,sinod’’ posibil este unul de felul celui din 2016, din Creta. Nu ne dorim ca grozăveniile cretane să se repete. Se pare că în 2025 va avea loc un astfel de sinod mincinos, la împlinirea a 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, Niceea, 325, prin care se va consemna unirea trădătorilor din Sfânta Ortodoxie cu papistaşii eretici şi schismatici.

3. Biserica Ortodoxă are de la Dumnezeu atributul infailibilităţii. Cum poate formula şi propovădui dogme, aşa poate recepta un Sinod ca fiind Ecumenic sau eretic. Cele şapte Sfinte Sinoade au căpătat această calitate, Ecumenice, numai după ce au fost receptate astfel de pleroma Bisericii.

4. În 449, la Efes, a avut loc sinodul I numit tâlhăresc, din motivele cunoscute. N-a fost condamnat de un Sinod ulterior, cu toate acestea a intrat în istorie ca fiind ,,tâlhăresc’’, întocmai cum l-a receptat pleroma Bisericii. În anul 754 a avut loc un ,,mare sinod’’ la Hieira, cu participarea a 338 de episcopi, având pretenţia de a fi al VII-lea Sinod Ecumenic! Sub presiunea forţelor externe, sinodalii au hotărât, nota bene, în unanimitate, ca sfintele icoane să fie înlăturate din sfintele biserici şi din casele credincioşilor. A fost vremea ca Biserica lui Hristos, pleroma, să-şi spună cuvântul: ,,Dacă majoritatea clerului superior (episcopii, n.n.), terorizat de puterea împăratului, s-a plecat, călugării au manifestat o rezistenţă dârzâ faţă de hotărârile pseudosinodului VII ecumenic şi ale voinţei împărăteşti. Îndârjiţi de lupta dreaptă şi de protestele venite din Apus şi din eparhiile răsăritene… rezistenţa călugărilor şi a femeilor pioase, precum şi a mulţimii dreptcredincioase, a umplut de mânie pe împăratul Constantin’’ (Rămureanu, Şesan, Bodogae, Istoria Bisericească Universală, EIBMO, Bucureşti, 1975, pag. 311). Niciun sinod ulterior n-a condamnat sinodul iconoclast din 754, şi cu toate acestea, prin intervenţia pleromei, au fost zădărnicite hotărârile iconoclaste ale acestuia. Câţi episcopi au paricipat la acesta? 338. Câţi episcopi au participat în Creta la sinodul trădător? Vreo 165. Ţineţi minte aceste cifre!

5.După sinodul II tâlhăresc din Creta, reacţia a fost promptă. Clerici şi credincioşi, în special din Bisericile Ortodoxe Română şi Greacă, au aplicat Sfintele Canoane şi s-au îngrădit de episcopii eretici. A fost fenomenul firesc de respingere a celor hotărâte împotriva Sfintelor  Dogme şi a Sfintelor Canoane. Credincioşii celorlalte Sfinte Biserici Ortodoxe nu au receptat sinodul din Kolimbari ca fiind ,,mare şi sfânt’’. Singurii apărători ai acestui pseudo-sinod au rămas episcopii participanţi căzuţi în erezie, şi aparatele lor propagandistice care încearcă şi acum să ne convingă că martorii lui Iehova sunt ,,biserică’’.

6.Putem conchide că pseudo-sinodul din Creta a fost respins de Biserică. Dorim ca un Sfânt Sinod Ortodox să se reunească cât mai curând. Este imposibil, omeneşte vorbind. Presupunând, prin reducere la absurd, că peste câteva săptămâni s-ar întruni un Sinod Ecumenic, ar spune acesta că adunarea din Creta a fost cu adevărat ortodoxă şi a hotărât pentru binele Bisericii? Doamne fereşte!

7.Deoarece Biserica a receptat adunarea din Creta ca fiind eretică, urmează, în chip logic, că acei episcopi care au semnat documentele sunt eretici, cu toate consecinţele canonice ce decurg din această stare de fapt. Vorbim de altă posibilitate excepţională a Bisericii de a-îndeplini, totdeauna şi fără scăderi, misiunea, cum spun autorii manualului citat. Să nu ne mai cramponăm obsesiv de un ipotetic Sinod Ecumenic sau Panortodox, care să condamne ceea ce lumea (pleroma) ortodoxă vede cu limpezime.

8.Să facem un exerciţiu de logică. Am întrerupt pomenirea celor din Creta cu convingerea neclintită că sunt eretici. Aceasta a hotărât Biserica, Poporul lui Dumnezeu. Aşteptăm un prezumtiv Sinod Ortodox (sau Ecumenic) care să-i condamne. Presupunem, prin reducere la absurd, că Sinodul se va reuni şi va hotărî că sinodalii cretani sunt ortodocşi, documentele semnate sunt ortodoxe, spre binele Bisericii. Ce am fi noi, nepomenitorii, în această situaţie? Eretici şi schismatici. Şi-atunci n-ar fi fost mai bine să aşteptăm Sinodul şi să nu întrerupem pomenirea? Sau, dacă am vedea că am greşit, n-ar fi firesc să reluăm pomenirea ierarhilor, cerându-ne iertare, ca să nu cădem în osândă? Doamne fereşte!

9. Dacă un Sinod Ecumenic nu se poate reuni, din pricina adversităţilor sataniceşti şi ecumeniste, rămâne suficientă respingerea de către Biserică a pseudo-sinodului cretan, căci altfel Biserica s-ar afla într-o imposibilitate de a-şi exercita misiunea de apărare a adevărului. Or, bine ştim că oricât s-a opinti porţile iadului, nu pot împiedica Biserica, nici măcar temporar, să-şi exercite menirea ei de apărare a Dreptei Credinţe, împotriva ereticilor şi a puterilor satanice.

Presbiter Ioviţa Vasile                              9 august 2020

Corabia mântuirii. Predică la Duminica a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh

Ceea ce nu ne spune istoria profană despre începuturile lumii acesteia şi nici despre sfârşitul veacului acestuia, ne spune istoria sfântă, cuprinsă în paginile Sfintelor Scripturi. Aşa bunăoară, aflăm din Cartea Facerii că după un lung şir de ani de la crearea lumii, oamenii s-au înmulţit pe pământ. Din păcate însă, o dată cu înmulţirea oamenilor, s-au înmulţit şi fărădelegile lor: ,,Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ, şi că toate cugetele şi dorinţele lor sunt îndreptate la rău, în toate zilele, I-a părut rău şi S-a căit că a făcut pe om pe pământ’’ (Facere 6, 5-6).

Stricăciunea a cuprins pe cei mai mulţi din locuitorii pământului, de aceea Dumnezeu a căutat la sufletele cele drepte, la cei din familia lui Noe. Prin aceştia puţini, numai opt suflete, s-a păstrat dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. Miile, sau poate milioanele de oameni existenţi la vremea aceea au părăsit Legea lui Dumnezeu şi s-au făcut netrebnici, de aceea a fost aleasă familia dreptului Noe pentru perpetuarea vieţii omeneşti pe pământ. Lor le-a poruncit Domnul Dumnezeu să construiască acea corabie în care au adunat animalele pământului perechi, apoi ei înşişi s-au urcat în corabia prin care le-au fost salvate vieţile. Când toate au fost gata, Dumnezeu a deschis stăvilarele cerului şi a plouat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără încetare, încât apa a trecut peste vârfurile munţilor. Se înţelege că făpturile nevrednice de chemarea lui Dumnezeu au pierit rând pe rând, în vreme ce corabia plutea deasupra acestor ape, şi cele opt suflete drepte erau cruţate. După încetarea potopului, apele au început să se retragă, până când Dumnezeu a poruncit familiei lui Noe să coboare din corabie. Drept mulţumire, Noe ,,a făcut un jertfelnic Domnului şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic’’ (Facere 6, 20).

Despre acele vremuri a scris Sfântul Apostol Petru, făcând legătură cu  Pogorârea la iad a Mântuitorului Hristos, în vremea celor trei zile cât Preacinstitul Său Trup a statîn mormânt: ,,Pentru că şi Hristos a suferit o dată moartea pentru păcate, El Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu Trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care s-a S-a coborât şi a propovăduit duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, anume opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia Botezul, care vă mântuieşte astăzi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun căter Dumnezeu, prin Învierea lui Iisus Hristos’’ ( I Petru 3, 18-21). 

Sfânta Evanghelie a acestei Duminici întregeşte învăţătura noastră şi ni-L arată pe Mântuitorul în momentele Sale de singurătate, în munte, unde se ruga. În aceaşi vreme, Sfinţii Apostoli străbăteau marea cu corabia. Iată însă că a început o furtună deosebit de puternică, ameninţând scufundarea corabiei. Ucenicii Domnului se luptau din răsputeri cu valurile şi frica morţii era peste ei. Pieirea părea iminentă şi ea s-ar fi produs, dacă Mântuitorul Hristos n-ar fi vegheat asupra corabiei. La a patra strajă din noapte, S-a apropiat, umblând pe valurile dezlănţuite în chipul cel mai firesc. ,,Eu sunt. Nu vă temeţi’’. Doar Sfântul Apostol Petru, cuprins de groaza morţii, a îndrăznit să răspundă: ,,Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine, pe apă’’. ,,Vino’’, a fost chemarea Mântuitorului. În următorul moment, a coborât din corabie şi a început să păşească peste valuri. Puţin a înaintat, deoarece, fiind în mijlocul valurilor, s-a înspăimânta şi mai mult şi a început să se scufunde. ,,Doamne, scapă-mă’’, atât a mai apucat să strige. Pururea ocrotitoarea mână a Domnului Iisus s-a întins spre el, cu blândă mustrare: ,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?’’ Dumnezeiasca putere a făcut ca valurile să se înceteze şi liniştea s-a aşternut peste întinderea mării.

Faptul acesta istoric, de netăgăduit de orice minte sănătoasă, are înţelesuri mult mai adânci, în perspectiva sfârşitului acestui veac, înţelesuri pe care le vom desluşi în cele ce urmează, căci Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă. Asfel, vedem cu ochii noştri cum răutatea omenească întrece orice măsură, oamenii făcându-se, în cea mai mare parte, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Cel numit de Mântuitorul ,,stăpânitorul acestei luimi’’, diavolul, prin slujitorii săi, răspândesc păcatul în lume ca o molimă, acum sub pretextul unei pandemii inexistente. Genială izvodire a satanei, acesta zisă pandemie. Căci există şi genii ale răului, avându-l pe diavolul inspirator al lor. Ne spun puternicii zilei că ne apără vieţile, ei sunt binefăcătorii noştri, şi trebuie să ne supunem tuturor ticăloşiilor, atenţie, legale!, pe care le impun unui popor întreg, dezorientat de atâta propagandă mincinoasă. Bisericile ne-au fost închise, ne-au împiedicat să sărbătorim Învierea Domnului. Fiţi extrem de atenţi, că toate ticăloşiile lor converg spre distrugerea Corabiei Mântuirii, Sfânta Biserică Ortodoxă. Nu le pasă de secte sau de bisericile mincinoase, deoarece acestea sunt auxiliarele lor, îşi concentrează nemernicia spre distrugerea Adevăratei Credinţe în Mântuitorul Hristos. Suntem cu toţii în primejdie de moarte, căci valurile diavolului vin din toate părţile în intensităţi sporite.

Ne rămâne să alergăm spre Corabia Mântuirii, Sfânta Biserică Ortodoxă. Iată ce ne spune Mântuitorul Hristos despre zilele dramatice pe care le trăim: ,,Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi n-au ştiut până a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi Venirea Fiului Omului’’ (Matei 24, 37-39). Vă rog să cugetaţi la cele patru verbe – mâncau, beau, se însurau şi se măritau – nu sunt ele oare o imagine a senzualităţii păcătoase ce a cuprins această lume? Nimic despre grija pentru suflete, toate converg spre împlinirea pftelor trupeşti păcătoase.

S-a mântuit cineva din afara corabiei lui Noe? Nu! Nici în afara corabiei lui Hristos nu-i posibilă mântuirea, după cum a spus Sfântul Ciprian al Cartaginei: ,,În afara Bisericii nu există mântuire’’. Tocmai de aceea porţile iadului asaltează Sfânta Biserică Ortodoxă, pentru a împiedica mântuirea noastră. Diavolul aşa le dictează, ei aşa fac. Noi credem cu neclintire în cuvintele Mântuitorului, atunci când ne spune că Biserica Sa nu va fi biruită de porţile iadului, pe care le vedem acum la tot pasul.

,,Eu sunt. Nu vă temeţi’’. Nu vă temeţi de antihriştii de-acum, nici de cei ce vor veni. ,,Antihrist’’ înseamnă ,,împotriva lui Hristos’’. Cu noi este Dumnezeu, ei îl au ca stăpân pe diavolul. Biruinţa acestei lupte nu va fi pusă în cumpănă nici o clipă. Ea va fi a lui Dumnezeu, dar şi a noastră, dacă vom sta în Corabia Mântuirii. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Semnal de alarmă pentru începutul anului şcolar

Zilele trecute, s-au făcut publice condiţiile în care se vor deschide şcolile, începând cu 14 septembrie. Printre acestea, o declaraţie pe proprie răspundere suspectă, care trebuie semnată de părinţi, drept condiţie a primirii copilului în şcoală. Va rezuta din aceasta că elevul nu este infectat cu coronavirus şi a nu a venit în contact cu persoane infectate. O declaraţie absurdă, absolut ineficientă, dar care va conţine nişte prevederi perfide strecurate printre celelalte. Redau mai jos o avertizare pe care am primit-o şi care e bine să ajungă la cât mai mulţi părinţi, ceea ce se poate înfăptui prin bunăvoinţa Dumneavoastră.

,,Atenţie maximă la orice hârtie care vi se va da să o semnaţi la începutul şcolii, citiţi fiecare literă cu atenţie, nu cumva să fie acordul prezumat al părintelui pentru a se face acte medicale asupra copiilor. Orice frază, dacă vi se va părea suspectă, nu semnaţi. Refuzaţi, oricât vor insista cadrele medicale. Odată semnate, aceste hârtii dubioase, ar da dreptul să intre în şcoală trupe de comando în halate albe, care vor examina copiii şi le vor putea administra medicamente şi vaccinuri experimentale, sub cuvânt mincinos că vor să prevină infecţia cu covid. Copiii vor putea fi internaţi forţat în spitale-puşcărie, fără ca părinţii să aibă posibilitatea de a cunoaşte exact starea acestora şi a-i externa. Începerea şcolii va fi un prilej pentru afaceriştii veroşi de a-şi spori vânzările de medicamente, vaccinuri, termoscanere, măşti şi dezinfectanţi’’

Recomandăm părinţilor să  ceară formularele de declaraţie acasă pentru a le studia temeinic, urmând să se consulte cu alţi părinţi, cu jurişti şi avocaţi care pot sesiza prevederile criminale strecurate în textul declaraţiei. Dacă acestea vor exista, singura modalitate de anihilare a lor va fi refuzul semnăturii, indiferent de presiunile şi ameninţările mincinoase care se vor exercita asupra Dumneavoastră. Fiţi cu luare aminte: după ce veţi semna, nu veţi avea posibilitatea să vă retrageţi semnătura.

Adaug la cele de mai sus următoarea informaţie, primită chiar de la sursă. Trei muncitori străini care lucrau la o firmă românească, în condiţii de izolare, au contractat o răceală uşoară, în urma căreia au fost internaţi în spital şi declaraţi infectaţi cu coronavirus. După câteva zile au fost externate trei cadavre.

Presbiter Ioviţa Vasile                       7 august 2020

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos

          ,,Schimbatu-Te-ai la faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând Ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururrea fiitoare, pentru rugiunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie’’. Cu această cântare bisericească cinstim pe Mântuitorul lumii azi, în zi de praznic împărătesc.   

          Cu puţină vreme înainte de Sfintele Sale Patimi, Domnul Iisus Hristos S-a urcat pe Muntele Taborului. Avea Fiul lui Dumnezeu obiceiul sfânt de a se ruga în singurătate, cum s-a întâmplat în alte dăţi, dar acum a luat cu Sine pe Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacov. Acolo S-a depărtat puţin şi a început a se ruga. Sfinţii Apostoli, obosiţi de greutatea urcuşului, au adormit. Mântuitorul S-a schimbat la faţă, aceasta făcându-I-se luminoasă, veşmintele-I erau asemenea zăpezii. Atunci s-au arătat cei doi Sfinţi Prooroci, Moise şi Ilie. Slava lui Dumnezeu s-a arătat aici atât cât îi era ochiului şi minţii omeneşti cu putinţă a cuprinde.

          Despre Moise ne spun Sfintele Scripturi că a murit şi a fost îngropat într-un loc necunoscut, până în ziua de astăzi. Şi totuşi Dumnezeu l-a adus la vederea ochiului omenesc, arătându-ne adevărul cuvintelor Mântuitorului: ,,Dumnezeu, deci, nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El’’ (Luca 20, 37) şi alt cuvânt: ,,cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi’’ (Ioan 11, 25). Sfântul Prooroc Ilie nu a cunoscut moartea, deoarece Dumnezeu a trimis un car de foc, care l-a ridicat cu trupul la cer. Cartea bisericească ne spune că el a venit pe munte din rai, acolo unde se veseleşte până când Dumnezeu îl va trimite iarăşi în lume, la sfârşitul veacului acestuia, ca să întărească pe credincioşi în zilele de prigoană ale lui antihrist (Apocalipsa 11, 3-12). Aşadar, sufletele credincioase se întâlnesc întotdeauna în slujirea lui Dumnezeu, aşa cum Sfinţii Apostoli s-au întâlnit cu Sfinţii Prooroci din vechime, pe Muntele Taborului.

          ,,Dumnezeu este lumină’’, ne spune Sfântul Apostol Ioan în Întâia sa Epistolă (1, 5); ,,Eu sunt lumina lumii’’, a spus Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin Evanghelia aceluiaşi Sfânt Apostol (8, 12). Această lumină Dumnezeiască au văzut-o Sfinţii lui Dumnezeu, care s-au învrednicit a fi pe Muntele Taborului la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. ,,Lumina lui Hristos luminează tuturor’’, citim întextul liturgic. De aceea datoria noastră sfântă este de a ne deschide inimile şi a primi lumina învăţăturilor lui Hristos Domnul, căci cine stă închistat în sine, nevrând să se lase luminat de lumina veşnicelor adevăruri, petrece în întunericul păcatului şi al neştiinţei.

          Iubite cititorule! Astăzi am fost împreună în sfânta biserică şi am participat la Sfintele Slujbe. Este ca şi cum am fi fost prezenţi pe Muntele Taborului, învăluiţi de Dumnezeiasca lumină, laolaltă cu Sfinţii Prooroci şi Sfinţii Apostoli. Laolaltă cu toate sufletele credincioase de pe faţa pământului.

Presbiter Ioviţa Vasile                     

Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile Turmei Mele (Ieremia 23, 1)

“Nu uitaţi că trecem prin vremuri grele şi este tre­buinţă de multă rugăciune. Să vă gândiţi la marea nevoie pe care o are lumea astăzi şi la marea aşteptare pe care Dumnezeu o are de la noi pentru rugăciune. Să vă rugaţi pentru situaţia general, cu totul ieşită din comun a întregii lumi, ca să se milostivească Hristos de făpturile Sale, pentru că merg spre cata­strofă. Să intervină dumnezeieşte în epoca complicată în care trăim, pentru că lumea se îndreaptă spre zăpăceală, nebunie şi impas. Dumnezeu ne-a chemat să facem rugăciune pentru lume, care are atâtea probleme. Unii sărmani nu apucă să-şi facă nici măcar o cruce. Dacă noi, monahii, nu fa­cem rugăciune, cine va face?’’ (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Nu vedem cu ochii noştri cum, în zilele noastre cele rele, masonii s-au pus de bunăvoie în slujba tiraniilor mai vechi sau mai noi? Nu vedem cum s-au vândut şi s-au angajat să ducă la pierzare Biserica, ocupând prin înşelăciune scaunele înalte de arhierei şi trădând Ortodoxia, fără a suferi nici cea mai mică mustrare? Evident cu aprobarea pseudopatriarhului apostat serghianist al BOR.

Slujitorii statului antihristic nu au niciun inters să existe o Biserică puternică, ci una docilă, care să satisfacă şi să se supună intereselor puterii trecătoare pe acest pământ, înrobită la rândul ei intereselor constructorilor Noii Ordini masonico-globaliste Mondiale. De teama de a nu se mai închide bisericile, ca în perioada stării de urgență, care a lovit duhovnicește și material BOR, ierarhia încearcă prin acest exces de zel de aplicare a restricțiilor pandemice să evite o nouă închidere a bisericilor și mănăstirilor. Dar nu din dragoste pentru mântuirea credincioșilor!
Participarea la slujbele religioase din bisericile parohiale și mănăstiri, dar mai ales în centrele episcopale a devenit o distopie, o malformatie hidoasă, în care iubirea aproapelui este înlocuită cu distanțarea socială, masca înrobirii şi a sclaviei este la loc de cinste pe figură, ceea ce face imposibilă închinarea la icoanele apărate cu străşnicie de eventuala infectare cu virusul ucigaş. Tot mai mulți preoți, ierarhi și chiar călugări din exces de zel, induc cu orice prilej în rândul credincioșilor teama de infectare care poate duce la sminteală, iar direct, ca reacție, la o reducere a prezenței pleromei la slujbele religioase.

Creștinismul înseamnă iubirea aproapelui, nu distanțare socială, mângâiere, nu primire glacială. Credinciosul când vine la biserică vrea alinare și mângîiere, nu blagosloveli cu masca pe figură de la doi metri de la un preot care se teme mai mult de boală și moarte, decât de Judecata Mântuitorului Hristos. Unde este dragostea mântuitoare ? Destui se smintesc atunci când în loc de iubire primesc …distanțare socială, în loc de un sfat duhovnicesc capătă un dezinfectant, în loc de sărutul icoanelor vindecătoare, un refuz prin montarea unui cordon de distanțare, în loc de curajul de a înfrunta boala au parte de un discurs teologic, în care frica de moarte prin covid e mai tare decât Învierea. Excesele în aplicarea restricțiilor alungă credincioșii din biserici.


Aflăm ca s-a ajuns în sate din Oltenia, ca preoții să vină la înmormântare în combinezoane sanitare cu mască chirurgicală profesională și vizetă ca să nu se infecteze cu Covidul de la decedatul din coșciugul sigilat sau de la rudele acestuia.

Unde mai este exemplul preotului curajos de pe vremuri, care din dragoste de semeni împărtășea muribinzii de lepră, ciumă, holeră, gripă spaniolă sau sfârtecați de bombe?  Ce exemplu oferă pleromei tratate cu dispreț, ierarhii trădători ai dragostei lui Hristos, care din exces de zel, fac prea des și prea multe plecăciuni mai marilor lumii trecătoare, fără a-şi da seama că s-au transformat treptat și sigur în cărturarii și fariseii din vremea Mântuitorului Iisus Hristos?


Preotul trebuie să fie un propovăduitor al vieții hristice, al mântuirii și Învierii, nu un martor speriat al covidului. Dacă creștinul nu-și mai găsește alinare la Biserică, în brațele binecuvântate și curajoase ale preotului fără frică de moarte, atunci unde să-și mai salveze sufletul pe calea mântuirii? Sinodul BOR ar trebui să dea nu numai reguli și restricții în vreme de pandemie, dar și să ofere exemplul evanghelic al curajului în fața bolii sau morții și dragostea față de oameni a Mântuitorului. Este o crimă ca mirenii să fie alungați de la potirul Împărtășaniei dragostei hristice, de teama pandemiei cu un virus sau a al repercusiunii din partea slugilor leviatanului.

Dăm cezarului ce este al cezarului, dar nu și conștiința și duhul Ortodoxiei, de teama puterii trecătoare, care ne diluează și ne falsifică Credința. Frica nu o întâlnim în Ortodoxie și în Sfânta Tradiție, ci doar curajul, credința și dragostea nebună în Adevăr. Să atingi cu mască și mănuși chirurgicale Sfântul Potir induce ideea că nu ai încredere în puterea vindecătoare și mântuitoare a Trupului și Sângelui lui Hristos. Cine poate face pasul de la dragostea aproapelui la distanțarea socială, de la vederea chipului Lui Hristos la o mască blasfemiatoare, de la epitrahil la combinezonul sanitar.  Unde a dispărut curajul mântuitor al Preoților români din războaiele pentru apărarea țării cotropite de dușmani și din închisorile bolșevice ale statului comunist?
„Unde sunt cei care nu mai sunt?”

Dr. Gabriela Naghi

Drag român,

Dumnezeu te-a adus de la nefiinţă la existenţă.

Dumnezeu ţi-a dat un nume şi un rost pe pământul acesta, acela de a-L preamări şi a-I sluji cu credincioşie.

Dumnezeu ţi-a dat o ţară binecuvântată, cum nu se află alta în Europa şi în lumea aceasta. Uită-te pe harta ţării tale şi vei vedea că nimic nu-ţi lipseşte pentu o bună vieţuire: câmpii binecuvânte, cu roade peste trebuinţele tale, ca să dai şi celor ce se află în lipsă; dealuri pe care te-ai aşezat, ţi-ai construit o casă în jurul unei biserici; munţi purtători de bogăţii, la care au râvnit şi râvnesc nespălaţii lumii; delta cu toate binefacerile sale; a îndreptat Dumnezeu spre pământurile tale un fluviu care să-ţi delimiteze hotarele; ţi-a dat un spaţiu generos pe care noi îl numim ,,ieşirea la mare’’, ca să poţi naviga spre celelalte popoare ortodoxe, ca împreună să preaslavim pe Marele nostru Dumnezeu. Ce-ţi lipseşte? Nimic din toate cele ce-ţi sunt necesare pentru traiul tău de fiecare zi.

Nu întotdeauna te-ai arătat ascultător de Dumnezeu, Creatorul tău. Au fost vremuri când nu ţi-ai împlinit rostul tău pe pământul binecuvântat, de acea a îngăduit El să vină asupra ta sabie, vrăjmăşie şi pustiire. Nu vreau să enumăr pe toţi păgânii care ţi-au trecut hotarele şi te-au umilit în pământul pe care ţi l-a dat Bunul Dumnezeu. Au trecut pe-aici, s-au dus şi au pierit din pricina nedreptăţilor lor, pentru că nimic durabil nu se poate clădi pe violenţă, silnicie şi barbarie.

Acum a îngăduit Bunul Dumnezeu să stai sub călcâiul unor barbari, veniţi din cele patru vânturi, la care se adaugă cozile de topor autohtone, care pentru un blid de linte te batjocoresc şi te umilesc în pământul tău binecuvântat de Dumnezeu. Vor ,,barbarii de tirani’’ să te adâncească într-un somn de moarte, din care să nu te mai trezeşti, ca să poată să jefuiască tot bunul pe care Dumnezeu ţi l-a dat. Uită-te la ei cât sunt de nemernici şi de nesimţiţi! Ţi se înfăţişează la televiziunile vândute, ca să te mintă în faţă şi să-ţi înfăţişeze un tablou apocaliptic, să te facă să porţi botniţă, precum animalele. Cu minţile lor bolnave, au închipuit această pandemie falsă, ca să te deposedeze de toate darurile lui Dumnezeu.

De multă vreme ne atacă Sfânta Credinţă Ortodoxă, ştiind bine că e singura mântuitoare. Îndepărtându-ne de Dumnezeu, ne apropie de iadul chinurilor veşnice. Povestea cu pandemia e una genială! Nu te mira, există şi genii ale răului, diavolul stă în fruntea lor şi a inspirat pandemia ca să ne poată robi pe toţi. De multă vreme ne-au umplut ţara de secte pierzătoare de suflete, pe care le-au numit ,,biserici’’, ca să te amăgească să părăseşti singura Biserică temeluită de Mântuitorul Hristos.

Drag român, nu da crezare ticăloşilor care s-au înstăpânit peste ţara ta. Gândeşte-te că la Judecată ne vom înfăţişa ca Popor Ortodox, ca Sfântă Biserică Ortodoxă, cu păcatele noastre, pentru care aşteptăm iertare de la Atotmilostivul Dumnezeu. Păgânii, necredincioşii, barbarii, toate leprele şi scursorile care acum te batjocoresc vor fi ca ,,praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului’’ (Psalmul 1, 4).

Sursum corda! Sus inimile! Cu Dumnezeul nostru, împotriva tuturor silniciilor.

Presbiter Ioviţa Vasile  

Ceea ce va semăna omul, aceea va şi secera (Galateni 6, 7)

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în Cartea Proorocului Isaia, capitolele 36-37, relatează despre confruntarea armată dintre sirienii conduşi de Sanherib, şi iudei, în frunte cu regele Iezechia. Pentru iudeii din Ierusalim, situaţia era disperată: cetatea fusese împresurată şi izolată, populaţia era înfometată şi istovită de lupte. Căderea cetăţii părea iminentă. Atunci regele sirian Sanherib a recurs la o stratagemă devastatoare, în orice altă împrejurare: războiul psihologic, care constă în demoralizarea adversarului şi împingerea lui în deznădejde totală. A trimis, aşadar, un sol care a spus iudeilor: ,,Iezechia să nu înşele credinţa voastră, zicând: Domnul ne va scăpa! Oare dumnezeii neamurilor au scăpat fiecare ţara lui din mâna regelui Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului şi ai Samariei? Scăpat-au ei, oare, Samaria din mâna mea? Care din toţi dumnezeii ţărilor acestora au scăpat ţara din mâna mea, ca Domnul Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din mâna mea?’’

          Cutezanţa lui Sanherib a fost nebunească. Hula pe care el a adus-o Dumnezeului Adevărului a întristat pe Iezechia şi pe iudeii credincioşi. Regele şi-a sfâşiat veşmintele şi a intrat în templu. Teribil păcat este acesta să-L socoteşti pe Dumnezeu, Creatorul tuturor, asemenea dumnezeilor mincinoşi ai neamurilor, despre care Psalmistul ne spune că sunt demoni (Psalmul 95, 5). Aşa ne întristăm şi noi când ecumeniştii Îl socotesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos întemeietor de religie, asemenea lui Buda sau Mahomed.

          Dumnezeu a ascultat rugăciunea fierbinte a regelui Iezechia şi a trimis pe Sfântul Prooroc Isaia, ca să-i spună acestea: ,,Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui Asiriei. Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste şi se va întoarce în ţara lui şi acolo va cădea în ascuţisul sabiei… Nu va intra în această cetate şi nu va arunca nicio săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri. Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta’’.

          Evenimentele s-au desfăşurat întocmai. Dumnezeu a trimis îngerul său şi i-a lovit pe asirieni, încât dimineaţa s-a văzut o întindere mare, plină de cadavre. Imediat, regele Sanherib a ridicat tabăra şi a plecat. Deznodământul a fost acesta: ,,Pe când se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Sareser, feciorii lui, l-au lovit cu sabia si au fugit în ţinutul Ararat’’.

          Întâmplările acestea sunt pline de învăţăminte pentru cei ce hulesc pe Dumnezeu. Dar cum din aceste întâmplări învaţă tot cei înţelepţi, nu avem nădejde prea mare că toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu se vor înţelepţi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Pâinea care se pogoară din cer. Predică la Duminica a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh

,,Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului’’ (Amos 8, 11). Această proorocie a fost rostită şi aşezată în Cartea Sfântului Prooroc al lui Dumnezeu, cu aproximativ 760 de ani înainte de Năşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

După ce a aflat întristătoarea veste a morţii Sfântului Ioan Botezătorul, Fiul lui Dumnezeu S-a retras în loc singuratic (Matei 14, 13). Singurătatea a fost însă de scurtă durată, deoarece mulţimile au aflat că Iisus este în acel loc şi au venit la El din toate cetăţile învecinate. Ce i-a adus acolo pe aceşti oameni? Tocmai foamea şi setea după nemuritoarele cuvinte ale lui Dumnezeu, precum a scris Proorocul Amos. Sufletele lor tânjeau după această hrana duhovnicească, ilustrând, cum nu se poate mai bine, spusele Mântuitorului când a fost ispitit de diavolul în pustie: ,,Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu’’ (Matei 4, 4).

O zi întreagă a stat Dumnezeu Fiul cu aceşti oameni simpli, sinceri, ascultători dar împovăraţi de multe beteşuguri, ceea ce l-a făcut pe Sfântul Evanghelist Matei să scrie că Mântuitorului ,,I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor’’ (14, 14). Seara a venit pe nesimţite, oamenii erau împliniţi sufleteşte. Atunci au venit Ucenicii la Domnul, cerându-I să sloboadă mulţimile pentru a se duce în satele apropiate să-şi cumpere mâncarea a cărei lipsă o simţeau acum. Nu, Mântuitorul S-a împotrivit plecării acestor oameni, tocmai pentru a le înmulţi binele Dumnezeiesc ce li-l făcuse în acea zi şi a le da hrana trupească de care aveau nevoie. Puţinătatea hranei ce-o aveau Ucenicii la îndemână, cinci pâini şi doi peşti, a fost motiv de îngrijorare şi nedumerire, ştiind că în faţa lor stau cinci mii se bărbaţi, la care se adăugau femeile şi copii, în număr neprecizat. ,,Şi altceva învăţăm de aici: aflăm filozofia Ucenicilor faţă de cele de neapărată trebuinţă vieţii: ne face să cunoaştem cât de puţin ţineau ei la hrană. Erau doisprezece oameni şi aveau pentru hrana lor numai cinci pâini şi doi peşti! Atât de puţin preţ puneau ei pe cele trupeşti. Erau lipsiţi numai de cele duhovniceşti! Şi nici pe acestea puţine nu le-au oprit pentru ei, ci le-au dat când li s-a cerut. Dat trebuie să învăţăm că, chiar dacă avem puţin, şi cel puţin al nostru să-l dăm celor săraci’’ – ne spune, peste veacuri, Sfântul Părinte al Bisericii noastre, Ioan Gură de Aur.

La Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Aveau să se convingă de aceasta Sfinţii Apostoli – pentru a câta oară? – la scurtă vreme: aducând hrana lor, insignifiantă faţă de trebuinţe, Mântuitorul Şi-a ridicat ochii la ceruri, a binecuvântat şi a înmulţit pâinile, încât Ucenicii aveau acum în faţă belşug de hrană, din care au împărţit cu îndestulare bieţilor oameni. Aceştia au primit darul lui Dumnezeu cu mulţumire, la urmă rămânând  douăsprezece coşuri line cu fărâmituri.

Învăţătura Sfintei noastre Biserici merge încă şi mai departe. Merge la cuvintele Mântuitorului scrise de Sfântul Ioan Evanghelistul: ,,Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat’’ (Ioan 6, 26). Omul nu se poate împlini numai cu biologicul trupesc; strădania lui se îndreaptă spre cele înalte şi veşnice: ,,Eu sunt pâinea vieţii… Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu’’ (Ioan 6, 48, 51). Aceste cuvinte Dumnezeieşti au depăşit puterea de înţelegere a acelor iudei, cum şi noi suntem neputincioşi, uneori, în a înţelege adâncimea şi sublimul Dumnezeieştilor învăţături. Chiar şi Sfinţii Apostoli s-au arătat profund nedumeriţi: ,,Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?’’ (Ioan 6, 60). Ceea ce atunci părea greu de înţeles, a căpătat înţelesuri limpezi în săptămâna Sfintelor Patimi, la Cina cea de Taină: ,,Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând Ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu’’. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28). La acestea, a adăugat Fiul lui Dumnezeu porunca: ,,Aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea’’ (Luca 22, 19).

De-atunci, iubiţi credincioşi, avem noi Dumnezeiasca Liturghie în toate bisericile de pe faţa pâmântului. Cina cea de Taină a fost cea dintâi Liturghie, săvârşită de Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Ce dar nepreţuit, faţă de care suntem nepăsători de atâtea ori, refuzând binele pe care Dumnezeu ni l-a pus în faţă. Peste nepăsarea noastră, vin acum antihriştii cei fără Dumnezeu, care ne închid bisericile, ne împiedică să primim Pâinea Vieţii, adică Sfânta Împărtăşanie. Ştiţi de ce? Pentru că ei vor să aducă pe antihristul, fiul fărădelegii, pe care vor să-l înalţe uzurpator drept conducător al lumii întregi. Al lumii lui Dumnezeu! Piedică de netrecut, în faţa nebuniei, lor stă Dumnezeiasca Liturghie, stă Sfânta Împărtăşanie, cea aducătoare de viaţă veşnică. Înţelegeţi acum unde ţintesc antihriştii ,,români’’, în frunte cu jalnicul papistaş protestant, Iohannis. Lupta lor nebunească e împotriva lui Dumnezeu. Datoria noastră este să le stăm împotrivă şi să nu ne lipsim de Sfânta Împărtăşanie, oricât s-ar încrâncena ei să ne oprească.

Presbiter Ioviţa Vasile