Exerciţiul ieftin de imagine al domnului Savu Teofan

Fără-ndoială, omul acesta este apăsat de povara unor teribile păcate. Parte din ele le ştim cu toţii, nu mai insist. Ce face dumnealui în cazul acesta? Caută să le acopere cumva, să apară în faţa credincioşilor altfel decât este, să înăbuşe conştiinţa morală, judecătorul neadormit, care nu-i dă linişte, ziua şi noaptea. Prilejul s-a ivit de Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva. În speech-ul său a încercat să inoculeze sentimentul de frică în rândurile credincioşilor, adică o propagandă oficială, în versiune arhierească. Şi-a exprimat şi compasiunea faţă de bieţii oameni veniţi din toate colţurile ţării, fără să convingă pe cineva precum că ar fi sincer.

A urmat perindarea mai multor persoane, care au defilat pe lângă Sfânta Masă, în acel loc unde episcopului sau preotului nu-i este îngăduit să calce, fără a avea epitrahilul la gât, ca să vedem noi cât de implicat este dumnealui în vieţile oamenilor şi cât de mult îi compătimeşte. Hotărât lucru, omul acesta a pierdut orice simţ al sacrului. A întrerupt Sfânta Liturghie pentru a face loc acestui facil exerciţiu de imagine . Câteva persoane s-au strecurat acolo pentru a primi Sfânta Împărtăşanie. Ceilalţi, cei mai mulţi, au fost refuzati si direcţionaţi spre bisericile din jur, că doar trebuie să înţelegem că domnul Savu Teofan are timpul drămuit, iar regizorul n-a cuprins în program şi împărtăşirea credincioşilor. Atunci s-au auzit strigăte de nemulţumire din mulţime, pentru că oamenii şi-au dat seama la ce batjocură sunt supuşi.

Sfânta Liturghie a semănat bine cu o misă papistăşească, slujitorii stând cu faţa spre public, omiţând să efectueze gesturi liturgice cuprise în tipicul bisericesc. Slujitorii din sobor aproape că au renunţat să se însemneze cu Sfânta Cruce, iar atunci când o făceau, se însemnau strâmb, fără convingere. De pe veşmintele liturgice a cam dispărut semnul Crucii, fiind înlocuit cu desene ciudate şi complicate care nu mai sugerează nimic. Pe Sfânta Masă, în locul Sfintei Cruci era un obiect ciudat, cu două braţe transversale.

Sunt multe amărăciunile pe care ni le pricinuiesc oamenii aceştia, de aceea mă opresc aci. Am obosit să scriu despre domnul Teofan şi despre cei cu care s-a înconjurat.

Presbiter Ioviţa Vasile

Constantin Sturzu: Mitroplia nu are nicio legătură cu credincioşii

Prin iunie 2018, slujbaşul de la Iaşi, Costică Sturzu, acela care poartă cuvintele mitropolitane, a avut o ieşire publică prin care spunea, fără voia lui, că preoţii ,,caterisiţi’’ pentru întreruperea pomenirii au fost pedepsiţi pe nedrept. Cum pe nedrept a fost batjocorit Mântuitorul, pe nedrept a fost alungat Sfântul Ioan Gură de Aur din mijlocul Turmei sale de puternicii vremii. L-am felicitat atunci pentru sinceritate şi i-am transmis să printeze şi să înrămeze această declaraţie a sa. Atunci am scris şi un articol, ,,Gura păcătosului adevăr grăieşte’’.

Dumnezeu nu le îngăduie să rostească numai neadevăruri. Îi ia gura pe dinainte, şi atunci, fără să-şi dea seama, spun şi lucruri adevărate. Aşa s-a întâmplat de curând. Un grup de credincioşi manifesta paşnic în faţa Mitropoliei pentru a cere să li se îngăduie tuturor să se bucure de Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva. ,,Violenţa’’ lor consta în cântările bisericeşti pe care le intonau şi care, probabil, au ajuns până-n turnul de fildeş al domnului Savu Teofan. Imediat, Constantin Sturzu a ieşit cu o declaraţie că să-şi arate ataşamentul faţă de stăpânii săi şi ne-a spus cu multă sinceritate: ,,Mitropolia nu are nicio legătură cu credincioşii’’. Să trăieşti, preacucernice, drept ai grăit, de data aceasta. Ai spus adevărul, cum ar zice detectorul de minciuni. Într-adevăr, voi sunteţi izolaţi de credincioşii care vă asigură, din puţinul lor, traiul îmbelşugat în luxul din palatul mitropolitan şi de pe oriunde mergeţi. N-aveţi nicio legătură cu ei, acea legătură firească, ce se statorniceşte între păstori şi păstoriţi. Turnul vostru de fildeş este mult prea înalt, şi pune suficientă distanţă între voi şi bieţii credincioşi. În loc să fiţi alături de ei, îi blamaţi, ca să arătaţi acelora pe care îi slujiţi că nu vă abateţi cu nimic de la linia de conduită pe care v-au trasat-o.

,,Dacă sunt credincioşi’’, a adăugat ironic Costică Sturzu. Sunt, cu certitudine, vă spun eu, să nu aveţi îndoileli. Tocmai Credinţa, care le este, ne este primejduită, i-a adus acolo. Acuma aş îndrăzni să formulez aceaşi supoziţie, cu adresă schimbată: ,,Dacă sunteţi credincioşi’’, şi mă refer la domniile voastre, cei care populaţi, plini de importanţă, palatul mitropolitan. Îndrăznesc să spun că sunteţi extrem de credincioşi, nu însă lui Hristos şi Bisericii Sale. Sunteţi credincioşi slugarnici acelora de ale căror sfori atârnaţi.

Îmi amintesc cum şi domnul Teodosie de la Constanţa ne compătimea pe cei îngrădiţi de erezie, şi spunea cam aşa: ,,Vai de capul lor, n-au niciun episcop’’. De unde să avem, Înalt-Preasfinţite, dacă toţi arhiereii români v-aţi întinat cu ereziile din Creta? ,,Aceasta adevărat a(ţ)i spus’’ (Ioan 4, 18).

Presbiter Ioviţa Vasile

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva, sub teroarea antihriştilor

,,Întru tine, Maică, s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu Îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Paraschiva, duhul tău’’ (Troparul Cuvioasei Paraschiva)

,,Pe Sfânta folositoare a celor ce sunt în nevoi, toţi cu Dreaptă Credinţă să o lăudăm, pe preacinstita Paraschiva. Că aceasta lăsând viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat-o în veci. Pentru aceasta, mărirea a aflat şi dar de minuni, cu Dumnezeiască poruncă’’ (Condacul Cuvioasei Paraschiva)

          Mari foloase duhovniceşti aduce omului citirea vieţilor Sfinţilor, iubite cititorule, de aceea Sfânta Biserică, prin slujitorii ei, ne îndeamnă spre această bună îndeletnicire. Astăzi avem Sărbătoarea Sfintei Maicii noastre Parascheva, ale carei moaşte se găsesc în Catedrala mitropolitană de la Iaşi, ca o binecuvântare pentru pământul Moldovei şi pentru ţara întreagă.

          Cuvioasa Parascheva s-a născut în Epivat, localitate în Tracia şi de mică a iubit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi şi-a legat viaţa de Dumnezeu Care i-a dat-o. Prin nevoinţele sale îndelungate, deşi viaţa i-a fost scurtă, a ajuns la măsura sfinţeniei şi Biserica lui Hristos o numără între Sfinţii lui Dumnezeu.

          Cinstitele sale moaşte se aflau la Constantinopol. Patriarhia de-aici avea mari datorii faţă de turcii păgâni şi prigonitori, cei care îndatorau pe toţi, pe care-i supuneau cu sabia. Binecredinciosul domn al Moldovei, Vasile Lupu, a scos aur din vistieriile ţării şi a plătit aceste datorii. Drept răsplată, pentru ajutorul frăţesc, Patriarhul din Constantinopol, Partenie, a dăruit domnitorului sfintele moaşte şi acesta a mai dat turcilor alte trei sute de pungi de aur, pentru a-i îngădui să le aducă pe pământ românesc, în anul 1641. De-atunci, poporul binecredincios al lui Dumnezeu se învredniceşte de ajutorul Sfintei Parascheva, cea rugătoare către Dumnezeu şi mult ajutătoare prin minunile sale cele multe.

          Dintre acestea, am ales una, pe care istorisind-o, ne vom încredinţa de binele imens pe care-l lucrează în lume Sfinţii lui Dumnezeu.

          Prin anul 1955, doi soţi din Iaşi ajunseseră la mari neînţelegeri în familie. Într-o seară, femeia a plecat de-acasă, fără ca soţul să ştie de ea. Presimţind că are să se întâmple o nenorocire, soţul a alergat la Sfânta Parascheva şi a rugat-o cu lacrimi să-i aducă soţia acasă. N-a trecut mult şi soţia s-a întors şi a povestit primejdia de moarte prin care a trecut: ,,Diavolul mi-a pus în gând să mă sinucid. De aceea m-am aşezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar pe la ora opt seara, când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, a venit la mine, m-a apucat repede şi m-a aruncat afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osânda iadului’’. La ora aceea, fiica lor dormea şi cei doi soţi au înţeles că Sfânta Parascheva a fost aceea care a ascultat rugăciunile soţului şi a izbăvit-o de moarte şi de ispita diavolului. Dumnezeu le-a dat iarăşi înţelegere în familie şi ei au rămas recunoscători Cuvioasei Parascheva pentru marea binefacere (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 193-202).

          Pentru rugăciunile Sfintei Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Sfânta Biserică Ortodoxă se află în plină teroare antihristică. ,,Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult’’ (Apocalipsa 22, 11).

Presbiter Ioviţa Vasile

Scrisoare deschisă către prefectul judeţului Sălaj

Domnule prefect,

Sunt preotul pensionar Ioviţa Vasile din Sânmihaiul Almaşului, nr 55.

Sunteţi reprezentantul guvernului în judeţul Sălaj, de aceea vă rog să citiţi cu atenţie cele ce scriu în continuare, apoi să le transmiteţi efemerului preşedinte KW Iohannis şi lui Ludovic Orban, mai-marele vremelnic al guvernului.

1.Dumnezeu mi-a dat un loc şi un rost în lumea aceasta, aşa cum v-a dat şi vouă, şi oricărei făpturi. Niciodată nu v-am deranjat cu nimic, nici nu vă cunosc decât din nişte imagini televizate. Nu v-am făcut niciun rău, nici nu vă doresc răul. Din partea mea, puteţi sta liniştiţi, trăind cum doriţi, slujindu-L pe Mântuitorul Hristos sau punându-vă în slujba diavolului. Am şi eu pretenţia îndreptăţită să mă lăsaţi să trăiesc în Sfânta Biserică Ortodoxă, după cum socotesc de cuviinţă, prin libertatea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. N-aveţi nicio îndreptăţire să mă batjocoriţi şi înjosiţi, să-mi luaţi darurile pe care le-am primit de la Cel Atotputernic, să mă îngrădiţi cu nişte măsuri abuzive şi absurde. Nu vă permit să dictaţi în Sfânta Biserică Ortodoxă Română, din care nu faceţi parte, şi care este pe mâna unor ierarhi vânduţi şi necredincioşi, care îndeplinesc orbeşte ordinele voastre. Nu au nicio îndreptăţire să mai stea pe scaunele episcopale ale Bisericii noastre şi îi invităm să plece, prin demisie.

2.Sunteţi luptători împotriva lui Dumnezeu. Aţi comis un păcat inimaginabil de greu, care nu se iartă nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie, prin faptul că aţi scos armata cu blindatele şi forţele represive ale statului, pentru a împiedica credincioşii ortodocşi să sărbătorească Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vă daţi seama ce-aţi făcut? Nici comuniştii n-au îndrăznit să se coboare la acest nivel de sălbăticie. Vă pregătiţi să ne împiedicaţi să sărbătorim pe Sfânta Cuvioasă Paraschiva; aveţi un plan stabilit ca să împiedicaţi Poporul Român să se bucure de Naşterea Mântuitorului, Tăierea Împrejur şi Botezului Domnului. Vă previn: Dumnezeu vă va pedepsi încă din viaţa aceasta. Aveţi grijă, vă garantez şi vă dau scris, ,,că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri’’ (Matei 26, 52).

3.Nu mai invocaţi legile în temeiul cărora ziceţi că acţionaţi. Legile voastre sunt fărădelegi şi voi sunteţi nişte nelegiuiţi atunci când batjocoriţi un popor întreg, sub cuvânt mincinos că îl apăraţi de coronavirus. Nicio lege nu poate justifica ticăloşia şi batjocorirea unui popor. Daţi ucazuri împotriva oamenilor, îi împiedicaţi să se interneze în spitale, lipsindu-i de asistenţă medicală, fapt de o gravitate excepţională, pentru că mulţi mor cu zile, temându-se să mai apeleze la serviciile medicilor vânduţi şi intimidaţi de voi. Nu vă prefaceţi a nu şti că sunteţi angrenaţi într-un plan diabolic, la scară planetară, prin care se urmăreşte exterminarea a două miliarde de oameni!

4.Nu mai falsificaţi realitatea statisticilor adevărate şi nu mai cereţi medicilor să raporteze cazuri de infectări inexistente, numai pentru a livra televiziunilor, vândute şi ticăloşite, date pe care să le amplifice, să le prelucreze în scop manipulator, ca să întreţină confuzia, frica şi panica. Pandemia nu există, lăsaţi poporul să trăiască în normalitate, nu-l împingeţi spre ruină morală şi economică.

5. Toate aceste acţiuni ticăloase sunt îndreptate împotriva Sfintei Biserici Ortodoxe, pe care vreţi să o subjugaţi, să o folosiţi (prin ierarhii vânduţi), şi să o distrugeţi. Nu veţi reuşi, pentru că Biserica este lucrarea lui Dumnezeu, iar voi nu sunteţi mai mari decât El. Nu sunteţi dumnezei pe pământ, cum vă socotiţi. Sunteţi nişte jalnici muritori şi nu ştiţi când vă va răpi moartea, când vă va fi lumea mai dragă.

6.Nu mai executaţi ordinele ticăloase ale străinilor care urăsc Poporul Ortodox Român şi şi vor să-l târască în iad. Avem străini veniţi pe pământ românesc care suferă alături de noi. Când însă, unii din aceşti străini, se caţără în poziţii politice înalte şi batjocoresc Poporul Român, nu-i putem socoti decât ca nişte scursori şi lepădături. Lăsaţi-ne să ne creştem copiii în frică de Dumnezeu, nu-i ucideţi lent, prin metodele criminale dictate de străini.

7.Noi, Biserica Ortodoxă Română a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ştim ce ne aşteaptă. Ne aşteaptă moartea, mucenicia, pentru că Îl mărturisim pe Fiul lui Dumnezeu întrupat în istorie. Le vom primi cu seninătate, cum au făcut Sfinţii Mucenici, de-a lungul istoriei. Voi nu ştiţi încotro vă îndreptaţi, dincolo de împlinirea orbească a unor ordine venite de la nişte demenţi. Ţineţi cu dinţii de nişte privilegii, care se vor risipi curând, precum fumul. Vă chemăm să (re) veniţi în Sfânta Biserică Ortodoxă şi să va bucuraţi de darurile cele veşnice ale Marelui nostru Dumnezeu.

8. Ştiţi cine sunt, mi-am dat numele şi adresa. Trimiteţi forţele represive să mă aresteze şi să mă întemniţeze într-un spital, din care să nu mai ies decât mort. Puneţi pe cineva să mă împuşte, fără alte formalităţi. Eu mă voi duce la Hristos, voi veţi merge în chinurile veşnice ale iadului, cu Iohannis, Orban, Arahat, Tătaru, Vela, Cercel, Rafila şi alţii, care batjocoresc Poporul Român. Mă voi folosi de puterea preoţească ce mi s-a dat, prin Apostolică succesiune, spre a sta împotriva voastră, deţinători ai puterii brute şi oarbe. Veţi vedea că Hristos este mai Mare şi mai Puternic decât voi. Nu-mi veţi putea face niciun rău, fără ştirea şi îngăduinţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ştie cum să orânduiască lucrurile pentru credincioşi şi pentru ticăloşi.

Dragi români, alipiţi-vă de Domnul nostru Iisus Hristos, de Sfânta Biserică Ortodoxă, pentru a ajunge la viaţa veşnică. Lăsaţi-i pe antihrişti în drumul pe care l-au ales, atunci când şi-au vândut sufletele pentru măriri iluzorii şi trecătoare.

Presbiter Ioviţa Vasile                             12 octombrie 2020

Glasul unui fiu al Sfintei Biserici Ortodoxe se ridică împotriva nemernicilor antihrişti

Daniel Ghiță, unul din cunoscuţii sportivi din România, a răbufnit pe rețelele sociale împotriva celor care denigrează Religia, majoritatea românilor fiind ortodocși. E recunoscut ca unul care se implică în acțiuni civice.

„Este inadmisibil ca o gașcă de șmecheri să încerce suprimarea Religiei Creștin Ortodoxe! S-a dus o campanie împotriva Religiei nostre, denigrând Biserica și tot ce ţine de Religia noastră! Religia ne ține uniți, e unica.

Când am postat in 2019 despre modul cum un popor era intoxicat cu venirea papei în România, eram înjurat de postaci. În timp ce ai noștri erau jigniți și denigrați, întindeam covorul roșul papei. Ăla este Sfânt? Oare câți știți ce a făcut Inchiziția? Știți, nu?! Dacă e de afară, e bun…ce e al nostru e rău și trebuie distrus. Rămân creștin ortodox si susțin Religia Creștin Ortodoxă!”, a afirmat Daniel Ghiță.

Daniel Ghiță: „Rămâneți creștini, apărați Religia Ortodoxă”

Daniel Ghiţă a continuat: „Imbecililor, care vă bateți joc de Religia noastră. Ce vreți, să ne faceți catolici? Nimic nu e bun din ce este românesc? De ce de Paști trebuia să stăm închiși în casă, cu botnița la gură, la 100 de infectați cu Covid, în schimb, la 1600 de infectări eram chemați la vot și s-au deschis școlile?

În numele covid ni se iau toate libertățile și drepturile, pe care le mai avem. Luați-le! Dar, niciodată nu o să ne luați Credința și Religia! Rămâneți creștini, apărați Religia și Tradițiile noastre!

Nimic fără Dumnezeu
Nihil Sine Deo”.

Daniel Ghiță, protest înaintea începerii anului școlar

„Virusul există, dar justifică asta aceste abuzuri? Copiezi tot ce spune OMS? Înțelegeți? Trebuia să purtați măștile de zugrav, made in China, care nu vă protejează, doar că unii sunt șmecheri și fac bani frumosi din banul public? Vor puterea: nu dau doi bani pe copiii noștri și pe Poporul Român! Nimeni nu are dreptul să vă restrângă libertățile și sa pună viața copiiilor noștri in pericol!” spunea acest credincios.

(Preluare de pe Prosport, cu mici adaptări)

Predică la Duminica a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh. Sfânta Scriptură în grai românesc

Istoria scrisă ne spune că poporul român s-a constituit, dintru început, ca popor creştin. Creştinismul nostru n-a fost unul denaturant de erezii, a fost autentic, aşa cum se propovăduieşte şi se trăieşte în Biserica lui Hristos. Se afirmă deseori, cu inconştienţă, că Biserica a fost întotdeauna alături de popor. Nicidecum! Biserica a fost poporul însuşi şi cred că nu greşesc spunând că românii au apărut în istorie ca o mare Biserică, căci a fost voia cerească să ne aleagă ca ,,neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu’’ (I Petru 2, 9). Aleşi fiind de Dumnezeu, urmează logica simplă care ne spune că misiunea noastră pe pământ este aceea de a trăi între hotarele adevărurilor veşnice ale Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, iar chemarea noastră este aceea de a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos a spus,  că aceia care vor crede în El, se vor distinge prin anumite semne, printre care acesta: ,,În limbi noi vor grăi’’ (Marcu 16, 17). Limba românilor a fost între limbile cele noi semănate de Dumnezeu pe pământ, limbă sfântă, cu vocaţie sfântă, aceea de a exprima adevărurile Dumnezeieşti şi a le transmite din neam în neam. Mihai Eminescu ştia prea bine acest lucru, şi l-a afirmat încă de prin anul 1881 astfel: ,,Biserica au creat limba literară, au sfinţit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat’’ (,,Timpul’’  din 10 octombrie 1881). Cât despre vocaţia limbii româneşti, Preotul Alexe Mateevici a definit-o în formă poetică: ,,Limba noastră îi aleasă/ Să ridice slavă-n ceruri/ Să ne spue-n hram şi-acasă /Veşnicele adevăruri.

Din păcate, în acest grai sfânt şi-au făcut loc elemente străine şi nedorite, pe care acelaşi poet le numeşte ,,slin şi mucegai’’. Acestea trebuie înlăturate din rostirea noastră. Ce sunt, de fapt, slinul şi mucegaiul? Sunt tăgăduirea lui Dumnezeu, minciuna, înjurăturile, exprimările necuviincioase şi agramate, vorbele necugetate şi multe altele, împotriva firii care, laolaltă alcătuiesc un balast cu care limba noastră sfântă nu se va împăca niciodată.

Dar să ne gândim cât de frumos înveşmântează graiul nostru adevărurile Dumnezeieşti, veşnice şi mântuitoare. Căci dintru început, Descoperirea Dumnezeiască a Sfintelor Scripturi şi-a găsit loc în rostirea românească. Nu ne putem imagina un Popor Dreptmăritor care să nu aibă Cuvântul Sfânt al Scripturilor în limba sa. Fireşte, la început traducerile vor fi fost parţiale şi la posibilităţile de exprimare de atunci. Cu trecerea vremii, limba noastră a crescut şi şi-a înmulţit mijloacele de cuprindere, făcându-se din ce în ce mai încăpătoare şi mai potrivită pentru împlinirea menirii sale. Ţinând seama de toate acestea, afirmăm, cu bucurie duhovnicească, împletirea celor trei elemente printr-o sintagmă întreit sfântă: Sfânta Scriptură în limba sfântă a unui popor sfânt, poporul fiind Biserica Ortodoxă din spaţiul românesc.

Este bine  să ştie şi vrăjmaşii Bisericii că atunci când se ridică întru denigrarea ei, necinstesc darul nepreţuit pe care aceasta ni l-a dăruit, limba românească, şi înmulţesc slinul şi mucegaiul din rostirea poporului român.

Diavolul însă, n-a putut suferi frumoasele alcătuiri Dumnezeieşti şi omeneşti din Biserica Ortodoxă a românilor. De aceea, a căutat şi a găsit un slujitor al său, care i-a fost ascultător întru toate, şi l-a pus să tulbure bunele rânduieli din Biserică, printr-o pretinsă traducere a Sfintei Scripturi. Numele lui este Dimitrie Cornilescu. Acestuia i-a împărtăşit Biserica harul preoţiei şi l-a primit în rândul călugărilor. Dar Cornilescu nu iubea viaţa călugărească, de aceea a părăsit mănăstirea şi s-a aciuat la conacul prinţesei Calimachi din Stănceşti. Nu iubea nici slujirea preoţească, nevoind s-o împlinească, de aceea s-a îndreptat spre învăţătura demonică şi pierzătoare a sectelor. Este de la sine înţeles că nu iubea nici Biserica, nici chiar Sfânta Scriptură, căci dacă ar fi iubit-o, n-ar fi batjocorit-o în chipul cel mai josnic. Nu iubea nici pe Dumnezeu, altfel nu i-ar fi denaturant cuvântul. Dumitru Cornilescu iubea alt dumnezeu, banul, pe care l-a dobândit în sume uriaşe din drepturile de autor ale versiunii sale biblice, adaptată exigenţelor sectare. Roadele trădării şi ale apostaziei sale au fost banii murdari încasaţi de la Societatea Biblică Britanică, din care a trăit boiereşte în Elveţia până în anul 1976. Acesta era Dumitru Cornilescu Apostatul.

În 1916 a început lucrarea sa ,,măreaţă’’ de falsificare a Sfintei Scripturi. Remarcăm faptul că Biblia este Cartea Bisericii Ortodoxe, şi numai ea are autoritatea, chemarea şi îndreptăţirea de a o traduce, a o răspândi şi a o tălmăci corect. Cornilescu era absolvent de Seminar Teologic, cu cuoştinţe teologice precare şi pregătire filologică inexistentă. Nici vorbă de cunoştinţe temeince de greacă şi ebraică. El nu putea realiza o traducere. Atunci s-a apucat să schimbe textele traducerilor anterioare ale Bisericii noastre, adaptându-le cerinţelor sectare. Cu alte cuvinte, a tradus din româna bisericească în româna sectară! În asta stă opera lui. Să vedeţi, însă,  cu câtă suficienţă şi aroganţă priveşte Cornilescu traducerile bisericeşti anterioare, inclusiv Sfânta Scriptură din 1688, care a fundamentat limba română literară: ,,Aveam în faţa mea o traducere aşa de proastă că n’o puteam înţelege’’. Despre ,,opera’’ sa de falsificare a textului sfânt ne spune: ,,Fac o foarte frumoasă lucrare: traduc Biblia în limba poporului meu. Ce vreţi mai mult?’’

V-am spus toate aceste lucruri, mai puţin obişnuite într-o predică bisericească, tocmai în această Duminică în care s-a citit Pilda semănătorului. Prin această parabolă sfântă, Mântuitorul ne arata pricinile pentru care Cuvântul Sfânt rămâne neroditor în vieţile multor oameni. La acestea adaug şi cele spuse în Pilda cu grâul şi neghina, cuprinsă în acelaşi capitol 13 al Evangheliei după Matei. Aceasta ne lămureşte de ce Dumnezeu îngăduie să existe neghina împreună cu grâul, adică erezia alături de învătătura sănătoasă (I Timotei 1, 10). Spune Mântuitorul celor care ar fi vrut să stârpească ereziile: ,,Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în hambarul Meu’’

V-am spus aceste lucruri şi pentru a vă ara primejdia de a folosi biblii falsificate, puse în circulaţie cu multă generozitate de cei rău-credincioşi. Ştim prea bine că falsificarea Sfintei Scripturi e un păcat inimaginabil de greu, care inevitabil duce pe omul respectiv la pierderea mântuirii. Este o cutezanţă luciferică, de care să ne ferescă Bunul Dumnezeu. Iată ce scrie Sfântul Apostol Petru în a Doua sa Epistolă Sobornicească (3, 15-16): ,,Şi îndelunga răbdare a Domnului socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui. Cum vorbeşte despre acestea în Epistolele sale, unde sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare’’.

Bunul Dumnezeu să ne ajuta ca fiecare din noi să fim un pământ (căci pământ suntem!) fertil, în care cuvântul lui Dumnezeu să aducă roade mântuitoare, o sută, şaizeci, treizeci, după puterile fiecăruia, după cum scrie şi Sfântul Prooroc Isaiia, 55, 11: ,,Aşa va fi şi cuvântul care iese din gura Mea; el nu se va întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi împlineşte rostul lui’’. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

O fiică a Sfintei noastre Biserici se ridică împotriva sistemului criminal, care sufocă România

In urma discursului meu de aseară de la Luis Lazarus, Biserica Ortodoxă Română a reacţionat. PATRIARHUL CERE ANULAREA INTERDICȚIILOR DE LA PELERINAJE!

SOLICIT ROMANILOR SA MEARGA LA IASI!

AM FOST SUNATA DE ZECI DE PREOȚI SA II CONDUC LA IASI!

AM ACCEPTAT!

IN DATA DE 14 OCTOMBRIE 2020 VOI FI CU MII DE OAMENI DIN ȚARĂ LA CATEDRALA DIN IASI SI NE VOM RUGA LA SF. PARASCHIVA!

SOLICIT TUTUROR ROMANILOR CARE MA SPRIJINA SA FIE LA IASI PE 14 OCTOMBRIE 2020.

NIMENI NU ARE DREPTUL SA NE INTERZICA DREPTURI FUNDAMENTALE! PE AICI NU SE TRECE!

LUAȚI LABELE DE PE ROMÂNIA! LUATI LABELE DE PE CREDINȚA ROMANILOR! JOS CU TRADATORII PATRIEI!

MULȚUMESC ROMANILOR, PREOTILOR ROMANI CARE MA SPRIJINA IN ACEASTA LUPTA! NE VEDEM LA IASI!

Avocat Diana Ş. Iovanovici

NOTA: Ce nu au cutezat cei 56 de membri-marionete ai Sinodului de la Bucureşti, a făcut aceasta minunată fiică a Sfintei noastre Biserici. Vă chem pe toţi, iubitori de Hristos şi de Biserică, să o sprijinim cu rugăciunile noastre, să mergem la Sfânta noastră dragă, Paraschiva, la Sărbătoarea din 14 octombrie. Mulţumim, Distinsă Doamnă Avocat, şi sora noastră întru Hristos Domnul. Binecuvântarea Domnului să fie peste Dumneavoastră şi peste casa Domniei Voastre.

Presbiter Ioviţa Vasile

Unde este Biserica Mântuitorului Hristos?

Întrebarea era clamată de vrăjmaşii Ortodoxiei, după 1989. Adică, atunci când sataniştii comunişti ucideau în voie păstorii şi credincioşii Bisericii noastre, unde era Biserica? Am răspuns de câteva ori acestei întrebări formulate de nişte imbecili, care au murit în această stare, în care s-au situat prin voia lor. Biserica era, în primul rând, în temniţele nicolschiene, la discreţia unor brute care aveau dificultăţi în a-şi scrie corect numele şi a articula măcar o frază fără înjurături şi blasfemii, dar erau foarte iscusiţi în mânuirea ciomegelor şi a celorlalte obiecte de tortură. Biserica începea din mijlocul Bucureştiului, acaparat de analfabeţii ajunşi în funcţii înalte, şi se extindea până în ultima aşezare omenească de pe teritoriul României. În acest spaţiu, bieţii preoţi, cu sprijinul ascuns al episcopilor, botezau, spovedeau, împărtăşeau, cununau, înmormântau, sfătuiau, îndemnau, mângâiau şi dădeau bune nădejdi Poporului Român Dreptmăritor. Episcopii şi preoţii erau supuşi aceloraşi înjosiri, dar răbdau pentru Hristos.

Unde este acum Biserica Mântuitorului Hristos? Este în locuri retrase, departe de tumultul nebunesc al lumii acesteia. Primele comunităţi au apărut déjà. Preoţii şi credincioşii acestora au părăsit toate ale lumii şi ale veacului acestuia şi s-au lăsat în voia Marelui nostru Dumnezeu. Am vizitat, zilele trecute, o asemenea comunitate. Sufletele acesteia nu şi-au plecat genunchii în faţa hidrei ecumeniste, nici a statului antihristic terorist. Nu urmează marionetelor cu titluri pompoase, fără acoperire: Prea-Fericit, Înalt-Preasfinţit… nu le mai enumăr pe toate. S-au retras să trăiască în lipsuri şi asprimi, slujindu-L pe Mântuitorul Hristos.

Peste toată faţa pământului, Biserica  se retrage în locuri pustii. Vă rog să citiţi capitolul 12 al Apocalipsei (vers. 13-18) şi veţi vedea că femeia (adică Biserica), prigonită de balaurul ecumenist şi satanic se retrage în locuri pustii, unde va fi hrănită de Dumnezeu ,,vreme, vremuri şi jumătate de vreme’’, adică trei ani şi jumătate, cât va dura tirania antihristului.

Părintele Iustin Pârvu spunea că vor fi preoţi care vor avea antimis, vor sluji prin case particulare şi în locuri retrase, vor aduna în jurul lor o comunitate mică, şi acolo va fi Biserica! Acestea toate se întâmplă sub ochii noştri.

Unde nu este Biserica Mântuitorului Hristos? Răspundem simplu: în toate palatele patriarhale, mitropolitane şi episcopale de pe cuprinsul ţării. Acolo s-au înstăpânit slugile antihristului, pe care-i vedem cum luptă cu înverşunare împotriva Mântuitorului Hristos, a Sfinţilor Săi (Cuvioasa Paraschiva, în cazul de faţă), a tuturor Sfinţilor, a Biserici Sale, într-un cuvânt.

Unde nu este Biserica Mântuitorului Hristos? Acolo unde veţi vedea perverşi, sodomiţi, hulitori, farisei clamând dreptul omului de a se duce în iad. Acolo unde veţi vedea politicieni care se prefac în slujitori ai dreptăţii, dar sunt slugi preasupuse ale serviciilor secrete, ale scursorilor ajunse pe pământ românesc.

Unde nu este Biserica Mântuitorului Hristos? Acolo unde veţi vedea că se adună vreo 56 de persoane, care zic că sunt ierarhi ai BOR, şi alcătuiesc zisul Sfânt Sinod. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe, de veşmintele arhiereşti strălucitoare pe care aceştia le îmbracă, de declaraţiile lor pompoase şi mincinoase. Veşmintele lor nu sunt decât hainele de oi, sub care se ascund lupii răpitori (Matei 7, 15).

Cinstiţi şi dragi cititori,

Cu acest articol, am ajuns la postarea cu numărul 1000. Mulţumesc Marelui, Bunului şi Atotputernicului Dumnezeu că mi-a ajutat să-mi împlinesc dorinţa mai veche, aceea de a sta, şi după pensionare, în slujba aproapelui. După 42 de ani de preoţie, privesc în urmă şi găsesc prea puţin bine făptuit, pentru a mă socoti vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu. Am totuşi nădejdea că Atotmilostivul nu-mi va socoti la Judecată păcatele, neîmplinirile, poticnirile şi rătăcirile de care mă fac vinovat la aproape 70 de ani de nevrednică vieţuire pe pământul acesta.

Mă tem de moarte, mă tem de Judecată. Uneori, frica îmi dă târcoale şi atunci când văd antihriştii vremii, urâtori ai binelui, mincinoşi, ticăloşi, dornici de a extinde şi a amplifica răul, manifestându-se cu vehemenţă împotriva Bisericii noastre. Atunci îmi aduc aminte de cuvintele Sfintei Scripturi, care ne spune că Împărăţia lui Dumnezeu nu este pentru cei fricoşi (Apocalipsa 21, 8), şi asta-mi dă putere să merg mai departe. Nu stăpânesc meşeşugul scrisului. Ca liceean, am fost în partea de jos, pe o scară valorică obiectivă; ca seminarist şi student la Sfânta Teologie, am urcat cu puţin mai sus – insuficient, însă. Ca preot slujitor, sunt împovărat de multe păcate şi neîmpliniri, mai ales în anii tinereţii.

Voi mai scrie pe acest blog atât cât va fi voia lui Dumnezeu. Sunt conştient de faptul că, de multe ori, sunt aspru, dur şi fără cumpăt în exprimare. Binevoiţi, frăţiile voastre, cititori ai acestui blog, să-mi treceţi cu vederea aceste scăderi. Luaţi din scrisul meu ceea ce vă este de folos pentru mântuire şi nu vă uitaţi la nevrednicia mea, pentru că eu spun binele, dar nu-l fac.

Vă îmbrăţişez cu drag pe toţi, şi să ne întâlnim la locul stabilit de Părintele Cleopa, la porţile raiului. Doamne ajută!

Presbiter Ioviţa Vasile

Terorism de stat împotriva Sfintei Biserici Ortodoxe Române, cu participarea ocupanţilor scaunelor episcopale

Racla cu moaștele Sfintei Parascheva nu va mai fi scoasă anul acesta din Catedrala Mitropolitană, a anunțat purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, pr. Constantin Sturzu. ,,Având în vedere noul context în care ne aflăm, întrucât nu vor mai putea veni la Iași pelerini din alte localități, racla cu sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva nu va mai fi scoasă mâine dimineață, cum era programul inițial, ci va rămâne în Catedrala Mitropolitană. Mitropolia Moldovei și Bucovinei a notificat Prefectura Județului Iași că sărbătoarea nu se va mai organiza în perioada 8-15 octombrie, ci se va limita la săvârșirea Sfintei Liturghii din data de 14 octombrie, ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva”, a precizat pr. Constantin Sturzu.

Și a adăugat:
„Anticipez o întrebare: racla va mai fi scoasă măcar pe 13 sau pe 14? Răspunsul este: Dacă nu va fi un număr mare de închinători și rândul va putea fi gestionat în continuare doar în catedrală și în curte, cel mai probabil că nu se va mai scoate racla deloc. Dar vom informa din timp asupra oricăror decizii în acest sens”.


Polițiștii îmbrăcați în civil și în uniformă vor legitima toate persoanele care stau la coadă, aplicand amenzi celor care au îndrăznit să vină din alte localități. Ca și până acum, ierarhii BOR au plecat capul în fața hotărârilor slugilor cezarului. Nu le pasă că liberatea religioasă este încălcată cu nesimțire în picioare, sluga tot slugă rămâne.

Cuvântul Prof. Dr. Vasile Astărăstoaie ar fi trebuit să vina din partea mai marilor BOR: „Solicit să se explice care este motivul pentru care se interzice pelerinajul la Iași la Sfânta Parascheva cât timp nu există o decizie de izolare totală a acestui oraș. Cu argumente clare, științifice și legale, nu cu declarații de genul „există pericol de infectare în autocare” sau că „așa a hotărât unul din grupurile.. ” așa-zis strategice. La alegeri nu exista pericol de infectare în autocare? Măsura este discriminatorie, impusă de tot felul de progresiști neomarxiști și stigmatizează creștinii. Oare după parlamentarele din 6 decembrie, Raed Arafat & co. se va ține de cuvânt și ne va interzice sărbatoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos?”


Dezamăgirea mea este că oricum vorbim degeaba, doar noi între noi și aceasta nu influențează cu nimic desfășurarea lucrurilor. Întreaga pleromă ortodoxă somnambulă a dovedit că nu este formată din cetățeni responsabili cu drepturi și libertăți, nici din adevărați „ucenici” liberi ai lui Hristos, ci din marionete ascultătoare, încătușate de spaima îmbolnăvirii și internării în spitalele închisoare. Aparatul de represiune al dictaturii medicale va fi infiltrat în rândurile populației spionând și băgând în dubă pe cei care îndrăznesc să încalce ordinele dsp. Spunea cineva ca nouă români din zece cred că o s-o pățească pentru că ceilalți nu poartă masca, tot timpul, atunci când ies din casă și unul din cinci polițiști va fi utilizat pentru a spiona cetățenii, care, la rândul lor, se vor spiona și da în gât reciproc, întocmai ca în vremurile bolșevice. Statul milițienesc a reînviat, sub umbrela imposturii, teroarei, nepriceperii și a răului care a invadat sub masca micului ucigaș, întreaga lume.

Dr. Gabriela Naghi

La Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva, pelerinajele sunt interzise

Aşa au hotărât nişte domni care de Dumnezeu nu se tem şi de oameni nu se ruşinează. Este vorba de Nelu Tătaru şi de nelipsitul Arafat. Aceştia au apărut luni seara pe posturile de televiziune ca să mintă în faţa unei ţări cât de mult a crescut primejdia infectării cu blestematul coronavirus. Intenţia de a spori frica şi a întreţine psihoza era evidentă. Pe aceşti domni nu-i poate verifica nimeni, pot falsifica datele statistice după bunul plac, pot raporta cifrele pe care le doresc, pot răspândi informaţii false fără îngrădire, în funcţie de interesele momentului.

Alegerile locale au trecut. Ceea ceea ce se spunea înainte de acestea, se confirmă. Domnii cu puteri discreţionare înăspresc iarăşi condiţiile în care trebuie să trăiască bieţii români, şi pentru că se apropie Sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva au anunţat o restricţie cu ţintă precisă, menită să împiedice numărul impresionant de pelerini care se îndreptau în fiecare an spre Iaşi: nu ne este îngăduit să participăm la Sfintele Slujbe bisericeşti în altă localitate decât cea în care avem domiciliul. Este primul pas al antihriştilor spre desfiinţarea acestei Sărbători, care umple întotdeauna de nădejde şi de bucurii duhovniceşti inimile credincioşilor ortodocşi. Dacă Dumnezeu ne mai ţine în viaţă, vom vedea că anul viitor vor impune restricţii încă şi mai draconice.

Nu vă aşteptaţi ca domnul Savu Teofan să rostească măcar un cuvinţel prin care să-şi arate dezacordul. Nu, pentru că nu există niciun dezacord, între dumnealui şi persecutorii Bisericii e o armonie deplină. Un ierarh adevărat ar fi ieşit imediat cu un mesaj public vehement şi ar fi înfierat intenţia autorităţilor de a bajocori din nou Poporul Dreptcredincios. Măria sa Teofan va îndemna, iară şi iară, credincioşii să se supună întru totul celor cocoţaţi în funcţii înalte, de unde dau ucazuri înjositoare şi bajocoritoare pentru întreaga suflare românească.

,,Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că îi va izbăvi în curând’’ (Luca 18, 7-8).

Presbiter Ioviţa Vasile

Calinic Botoşăneanul îşi începe domnia în circumstanţe suspecte

N-au trecut nici trei luni de la urcarea pe tronul episcopal de la Suceava a domnului Calinic Botoşăneanul, şi putem consemna primele succesuri. Sunt descrise în textul care urmează, pe care l-am primit de la o persoană necunoscută, desigur, prin intermediar. Socotesc util a publica acest text, tocmai pentru a lămuri lucrurile, în măsura în care cititori avizaţi pot confirma sau infirma veridicitatea celor afirmate. Dacă se confirmă, lucrurile sunt extrem de grave. Dă, Doamne, să nu fie adevărat.

Presbiter Ioviţa Vasile

Laurențiu Constantinescu:

Am primit un text nesemnat. Poate cineva să confirme ceva din cele relatate mai jos? Pe cine au deranjat moaștele Cuviosului Ilarion Argatu de la Boroaia? Cum se leagă evenimentele…

1) IPS Pimen pleacă la Domnul după ce se spune ca ar fi fost infectat (?) cu covid19…

2) Drum deschis pt Calinic Botosaneanul care îi urmează în scaunul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăutilor.

3) Odată ajuns în scaunul arhiepiscopal începe să pună presiune pe preotul de la Boroaia că dacă nu-l ingropă pe Părintele Ilarion Argatu, il va cateriesi.

4) Părintele Alexandru Argatu, preotul de la Biserica din Boroaia si fiul venerabilului preot cu viață sfântă,  Ilarion Argatu, moare într-un accident (?) rutier când se întorcea de la stomatolog, din Bacău.

5) Drum deschis pentru preotul coslujitor de la Biserica din Boroaia, ca la porunca stăpânirii, să urgenteze construirea criptei  în care sa fie depuse moaștele preotului cu viață sfântă, Ilarion Argatu.

6) 1 septembrie 2020. Zvonurile privind iminenta reîngropare l-au adus la Boroaia și pe părintele Ștefan Argatu, al doilea fiu al marelui duhovnic, cu ceva ucenici ai răposatului pr. Alexandru Argatu. S-au aprins spiritele și s-a lăsat cu certuri. Se pare că noul paroh de la Boroaia, disperat că scandalul se extinde și nu-și poate îndeplini în liniște sarcinele trasate de șeful de la Suceava, ar fi ridicat mâna asupra părintelui Ștefan Argatu.

7) 2 septembrie.  Ultima maică ce mai rămăsese la fața locului din obștea alcătuită de părintele Alexandru, a fost alungată de acolo. Parohul prigonitor a fost și el amenințat cu caterisirea, căci nu-i așa, întârzie nejustificat cu executarea ordinelor.

8) 4 septembrie. Urâtorii de Sfinți și de moaște, nu s-au lăsat până nu au coborât trupul marelui duhovnic Ilarion Argatu în cripta de unde a fost scos în anul 2006, pe care însă nu au acoperit-o cu plăci de beton, ci cu sticlă. Suficient pentru a nu se mai putea închina nimeni, decât privind de deasupra capacul raclei închise – ca la muzeu.

De reamintit că după dezgroparea trupului, în parte neputrezit, la 7 ani de la adormire, a mers la Boroaia și vrednicul de pomenire Părintele Justin Pârvu, care s-a închinat și a exclamat: „Măi, ăsta e Sfânt, măi!”, conform mărturiei directe a doi credincioși.

Așadar, putem vedea în această derulare de evenimente maniera în care a lucrat satana pentru a îndepărta de la venerare moaștele Părintelui Ilarion Argatu. Dacă nu murea IPS Pimen nu se putea realiza primul pas din această făcătură satanistă. Iar dacă nu era eliminat și Părintele Alexandru, preotul de la Boroaia, nu se putea finaliza sacrilegiul…

Sfinții recenți, fie ei si necanonizati, prin faptul că ne sunt contemporani au o mare înrâurire asupra creștinilor. Sunt o dovadă palpabila că sfințenia este posibilă în orice vremuri. Sunt motiv de întărire a credinței si a evlaviei ortodoxe. Si tocmai de aceasta se tem slugile satanei… De aceea, pe cuviosul Iosif de la Rădeni au dat ordin să-l îngroape, iar acum, dacă nu știați, vor să-l îngroape mai adânc; pe Părintele Gheorghe Calciu, l-au ascuns cu rapiditate demonică, de frică să nu vină oamenii să se închine; moaștele Sfinților de la Aiud le prigonesc spunând că nu au certificat de autenticitate sau le depozitează în așa-zisul „martirologiu” de la Aiud; pe Părintele Iustin se feresc din cale afară să-l dezgroape; pe Părintele Ilarion l-au coborât în groapă… Mâine, poimâine îl vor vrea pe Părintele Ilie Lăcătușu sub pământ și cine știe ce alt sfânt cu moaște va urma.

UPDATE:

Am reușit și eu să vorbesc cu un Părinte drag, apropiat de Boroaia și tot ceea ce scrie în mesajul postat mai sus este adevărat. La ordinele lui Calinic Botoșăneanul, Mănăstirea s-a desființat, maicile au fost alungate, Pr. Ilarion a fost coborât în mormânt, doar că are o sticlă peste raclă, prin care poate fi văzută doar racla, nu și Sfintele Moaște. Iar Molitfe nu se mai fac vinerea. Toată lucrarea și munca Părintelui Alexandru Argatu au fost dărâmate și desființate! Maica Domnului, nu ne lăsa!

Trimis din Yahoo Mail pe Android

Trăsăturile definitorii ale Sfintei Biserici Ortodoxe

Sunt în număr de şapte: unitatea, unicitatea, sfinţenia, sobornicitatea, apostolicitatea, infailibilitatea şi exclusivitatea soteriologică. Fiecare din acestea este formulată de Biserică drept dogmă. O dogmă nu poate contrazice o altă dogmă, deoarece ele exprimă adevăruri Dumnezeieşti, or, în acestea nu pot exista contradicţii, negaţii ori nepotriviri. O dogmă poate fi contrazisă numai de erezie, cum concludent ne arată Istoria Bisericii noastre.

1.Unitatea Bisericii. Ecumeiştii stătători pe scaunele episcopale ale Bisericii noastre bat periodic drumurile ecumeniste ale lumii, pentru a reface, zic ei, unitatea pierdută. Unitatea a existat neîntrerupt de la întemeierea Bisericii, şi va exista în veşnicie, aşa încât demersurile lor sunt împotriva firii. Numai un necredincios poate afirma că unitatea s-ar fi pierdut. I-am invita să citească Catehismul Ortodox care are o exprimre plină de limpezime. Dacă vor să înţeleagă e bine, dacă – nu, n-are rost să mai pierdem vremea cu dumnealor.

 ,,Despărţirea (papistaşilor de Biserica,n.a.) n-a atins unitatea Bisericii, pentru că această unitate nu se poate destrăma niciodată, oricare ar fi numărul şi calitatea ereticilor, care se zmulg de la sânul Bisericii. Ereziile şi schismele, oricât de multe şi de mari, nu pot împărţi Biserica, pentru că ea stă strâns unită cu Capul ei, Care este Iisus Hristos. Unitatea Bisericii este mai presus de fire şi ea nu poate fi zdruncinată de nimeni’’. (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă, EIBMO, Bucureşti, 1952, pag. 165).

2.Unicitatea Bisericii. Este exprimată ca dogmă în Simbolul Credinţei: Credem într – Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Unic este Dumnezeul nostru, Unic este Fiul Său, Unică este Sfânta Credinţă Ortodoxă, unic şi irepetabil este Sfântul Botez. Biserica nu poate fi decât Unică. Aici au greşit de moarte participanţii la sinodul tâlhăresc din Creta, deoarece au negat o Sfântă Dogmă a Bisericii noastre, formulată într-un Sinod Ecumenic. Negarea, cum am spus, nu se poate face decât prin erezie. Ca atare, semnatarii documentelor cretane sunt eretici din momentul în care şi-au pus semnăturile pe acele hârtii, continuînd, până astăzi, cu propvăduirea lor cu capul descoperit. Aserţiunea, devenită clişeu propagandistic, precum că în credinţă nu s-a schimbat nimic, este mincinoasă. Au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu ereziile lor ecumeniste. Pseudo-ierarhii cretani au avut la dispoziţie patru ani pentru a-şi recunoaşte teribilul păcat şi a se pocăi. Orice ar face de-acum înainte, este tardiv.

3.Sfinţenia Bisericii. Izvorul a toată sfinţenia este Dumnezeu. La sfinţenie este chemată  orice făptură a lui Dumnezeu: ,,Sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi, pentru că Eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt Sfânt’’ (Levitic 11, 44). Biserica Ortodoxă este lucrarea lui Dumnezeu; este sfântă pentru a ne împărtăşi şi nouă darul sfinţeniei. În afara Bisericii Ortodoxe nu există sfinţenie, după cum nu există nici Sfinţi.

4.Sobornicitatea Bisericii. Fiind Creatorul şi Purtătorul de grijă al întregului neam omenesc, Dumnezeu îi cheamă pe toţi la mântuire. De aceea, a întemeiat Sfânta Biserică, pentru a cuprinde în ea pe toţi oamenii, din toate vremurile şi din toate locurile.Aşadar, ,,Sobornicească’’ înseamnă ,,Universală’’sau Ecumenică’’(atenţie: nu ecumenistă!) Este evident că Biserica nu cuprinde decât o anumită parte a omenirii, cealaltă parte fiind risipită în aşa zise religii păgâne şi deşarte, în biserici mincinoase, în secte pe de-a-ntregul eretice, în categorii de oameni atee şi necredincioase. Pentru această parte a omenirii îşi ţine Biserica porţile deschise spre a-i primi, pentru că ea doreşte ceea ce voieşte şi Dumnezeu, ,,ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină’’ (I Timotei 2, 4).

5.Apostolicitatea Bisericii. Sfinţii Apostoli au fost aleşi şi pregătiţi de Mântuitorul pentru a merge în lume şi a propovădui adevărurile evanghelice – veşnice şi mântuitoare. Apostolii Domnului au fost cei dintâi Păstori ai Bisericii noastre şi de la ei începe succesiunea apostolică, transmisă neîntrerupt de-a lungul veacurilor până astăzi şi până la sfârşitul veacului.

6.Infailibilitatea Bisericii. Sfântul Apostol Pavel defineşte Sfânta Biserică drept ,,stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15). Ea are drept Cap pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Unde e Fiul lui Dumnezeu, greşala e exclusă. Biserica e infailibilă în întregul ei. Unele persoane sau grupuri de persoane din Biserică pot exprima, uneori, păreri care nu corespund adevărului. Biserica le respinge întotdeauna. Biserica e deasupra Sinodului. Sinodul nu e infailibil în sine, decât în măsura în care el exprimă adevărul propovăduit de Biserică; sinodul poate fi eretic, cum s-a întâmplat adesea în istorie, ultimul exemplu fiind cel tâlhăresc din Creta.

7.Exclusivitatea soteriologică a Bisericii. A fost exprimată în chip minunat de Sfântul Ciprian al Cartaginei: ,,În afara Bisericii nu există mântuire’’. Este o dogmă mai presus de voinţa omului; este adevăr axiomatic ce nu poate fi pus la îndoială.

Presbiter Ioviţa Vasile

Experimentul Piteşti, în versiune antihristică

Izolarea copiilor și adulților, școala și munca la nesfârșit on line, tâmpește, categoric, oamenii devenind ființe ușor de manipulat, executanți docili ai ordinelor strălucitelor eminențe cenușii aflate în slujba leviatanului.Pe de altă parte, școala în condițiile absurde instituite de noii torționari ai vremurilor de astăzi, este imposibil de efectuat fără a fi afectată grav sănătatea fizică și psihică a copiilor spre disperarea și amărăciunea părinților.
De asemeni, Inspectoratul Școlar București amenință cu desfacerea contractului de muncă cadrele didactice care refuză să predea online, informează Europa FM. Ministreasa învățământului îi amenință pe copii cu scăderea notei la purtare, dacă refuză să poarte mască. Câtă teroare, câtă lipsă de bun simț! Tulburările de memorie, dezorientarea, problemele de echilibru sau lipsa coordonării sunt efecte ale unei rutine zilnice repetitive și limitate între patru pereți, spune Prof. Dr.neurochirurg Alexandru Vlad Ciurea. „Conexiunile în sistemul nervos nu se mai fac corect, pentru că această izolare nu a dus la ceva bun. Între patru pereți, uitându-ne eventual la TV sau discutând aceleași lucruri în familie nu am făcut decât să ne tâmpim luni și luni de zile. Trebuie să ieșim afară! Omul este un produs social, trebuie să vorbească, să comunice, trebuie să colaborăm, să socializăm între noi”, a subliniat dr. Ciurea. Potrivit acestuia, principala armă împotriva bolilor este imunitatea, ce este susținută de gândirea pozitivă.

„Dacă suntem încruntați, supărați, atunci nu obținem nimic, nici la serviciu, nici acasă. Asta nu duce la nimic bun. Scade și imunitatea și te face vulnerabil la covid. Una dintre mijloacele de luptă împotriva covid-ului este imunitatea, deci gândurile bune, starea noastră de sănătate, de prospețime, activitatea fizică și gândirea pozitivă”, a explicat Prof.Dr. Ciurea.


Este interesant că dl.Dr. nu ne explică cum putem avea gânduri bune,”pozitive”, în contextul în care totul în jurul nostru s-a prăbușit. Fără ajutorul Harului Divin , nimic, absolut nimic nu putem realiza. „Cum arată astăzi școala va arăta mâine țara” este mesajul pe care cei de la „Camarazii” l-au expus în Iași, citându-l pe întemeietorul învățământului românesc modern, Spiru Haret. Prin gestul lor, tinerii au dorit să sublinieze nemulțumirea lor față de regulile pe care Ministerul Educației le-a impus copiilor pentru a participa la ore.

„ A ajuns în prezent pe mâna ,,apostolilor’’ globalizării și așa-zisului progres, copiii urmând a fi transformați în marionete palide și înfricoșate, sufocate la propriu în școli de incompetența unor simpli executanți ai ordinului de reeducare dat de „geniul” care se află în fruntea DSU. Același om, străin de tot ceea ce este românesc, a amenințat public că vor fi dați afară din școli copiii dacă vor încerca să respire normal. Într-o țară democrată, liberă și independentă, niciun partid politic, niciun act legislativ, niciun ministru și niciun președinte sau premier, la fel de străini de ceea ce înseamnă România, nu pot forța un minor să inhaleze propriile bacterii timp de 5-6 ore/zi și să-și dea total peste cap sistemul imunitar”, a scris grupul pe facebook. Ei afirmă că în aceste zile asistăm la un nou „Experiment Pitești”. „Opriți „experimentul” început în 1949 la Pitești, care continuă astăzi sub o altă formă.


Elevii trași de sfori în curtea școlii aduc mai de grabă a niște sclavi care urmează să fie vânduți, iar panourile montate pe băncile claselor dau impresia unei vizite la penitenciar. Să nu mai vorbim de efectul psihologic asupra copiilor care până la terminarea scolii se transformă și devin oamenii de mâine. Tinerii elevi nu vor putea niciodată să acumuleze informații într-un asemenea mediu. Ne amintim cu toții cum ne simțeam de multe ori când eram „ascultați” de doamna profesoară și nu știam prea bine lecția. Ne imaginăm cum se simte un copil când este ridicat în picioare de o doamnă cu mască și vizetă, care îi cere mereu să răspundă mai tare pentru că nu se aude din cauza măștii și din cauză că se află după un plexiglas. Cât stres acumulează un copil în aceste condiții, când între aceste ore în care stă izolat, are voie să iasă în curte unde este obligat să stea pe un cerculeț, fără să se joace cu colegii lui, pentru că este PERICULOS. Normal că după școală, copiii se joacă toți prin parc, împart aceeași mașină cu vecinii în drum spre casă, autobuz, etc, astfel încât stresul la care sunt supuși în timpul orelor este total inutil”, scriu tinerii patrioți.

Dr. Gabriela Naghi

Predică la Duminica a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri

Porunca iubirii vrăjmaşilor este unică pentru că Unic este Dătătorul său. Mă tem însă că atât de mult ne-am înstrăinat de Dumnezeu, încât ni se pare că această poruncă nu e dată pentru noi, că este de prisos, inutilă şi imposibil de împlinit. Dacă suntem tentaţi să gândim în felul acesta, este bine să ne aducem aminte de cuvintele lui Moise, rostite în vremurile străvechi: ,,Puneţi în inima voastre toate cuvintele pe care vi le-am spus Eu astăzi şi să le lăsaţi moştenire copiilor voştri, ca să se silească şi ei a împlini toate poruncile legii acesteia; căci acestea nu sunt în deşert date vouă, ci acestea sunt viaţa voastră’’ (Deuteronom 32, 46-47). Că porunca iubirii vrăjmaşului e la îndemâna oricui a o împlini, ne-a arătat în chip desăvârşit chiar Dătătorul ei, Dumnezeu şi Omul Iisus Hristos. Să ne aducem aminte de vremea când Fiul lui Dumnezeu a fost în acele cumplite chinuri pe Cruce, iar ucigaşii Săi spumegau de ură în preajma Lui. Atunci s-a auzit Dumnezeiescul glas, rugându-Se pentru vrăjmaşii Lui de moarte: ,,Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac’’ (Luca 23, 34). Bine, veţi zice, Fiul lui Dumnezeu a putut împlini această poruncă, dar noi oamenii suntem neputincioşi în faţa ei. Nicidecum. Stă în puterea noastră înfăptuirea ei. E de-ajuns să vedem cum Sfinţii lui Dumnezeu, călcând pe urmele Învăţătorului, n-au socotit imposibilă împlinirea poruncii acesteia. Ne-o arată Sfântul Arhidiacon Ştefan. După ce a rostit un cuvânt folositor în faţa iudeilor, spre binele acestora, drept răsplată, a fost scos afară din cetate şi lovit cu pietre. Niciun gând de ură pentru ucigaşi, doar o rugăciune pentru răufăcători: ,,Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!’’ (Fapte 7, 60). Pentru nerăutatea  lui şi pentru împlinirea Dumnezeieştii porunci, i s-au deschis porţile Împărăţiei lui Dumnezeu, după cum însuşi a mărturisit: ,,Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu’’ (Fapte 7, 59). Cu rugăciunea-n gură, pentru vrăjmaşii lui de moarte, Sfântul Ştefan s-a încredinţat Dătătorului poruncii: ,,Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!’’ (Fapte 7, 59). Zicând acestea, s-a mutat la viaţa cea veşnică.

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ne dă o minunată pildă de iubire a vrăjmaşului, prin fiul lui Iesei, David. Era vremea când peste Israel domnea ca rege Saul. Acesta s-a făcut vinovat în faţa lui Dumnezeu de un lung şir de păcate care, în cele din urmă, i-au adus moartea. Invidia nestăpânită era una din urâtele trăsături ale caracterului său. Invidia cea otrăvitoare de suflet l-a făcut pe Saul să-l urască pe nevinovatul David, de aceea a căutat cu multă stăruinţă să-l omoare. În atari împrejuri, David a fost nevoit să se ascundă în locuri pustii. Saul a prins de veste, a luat trei mii de oameni şi s-a dus să-l caute, cu gândul mărturisit de a-l ucide. Dumnezeu a orânduit lucrurile într-un chip negândit de mintea omenească. Saul a intrat într-o peşteră, tocmai cea  în care se găseau David cu însoţitorii, care i-au spus: ,,Aceasta este ziua de care ţi-a vorbit Domnul, zicând: Iată, Eu voi da pe vrăjmaşul tău în mâinile tale şi vei face cu el ce vei vrea’’. Era la îndemâna lui David să-şi ucidă vrăjmaşul. Acesta însă a răspuns: ,,Să nu-mi îngăduie Domnul să fac aceasta domnului meu, unsul Domnului, şi să-mi ridic mâna asupra lui, căci este unsul Domnului’’ (I Regi 24, 7). A urmat confruntarea faţă-n faţă dintre David şi Saul, excepţională pentru învăţămintele ei: ,,De ce asculţi vorbele oamenilor care zic: Iată, David unelteşte împotriva ta? Iată, ochii tăi văd astăzi că Domnul te-a dat în mâinile mele, aici în peşteră, şi mi s-a zis să te ucid; eu însă te-am cruţat şi am zis: nu voi ridica mâna asupra domnului meu, pentru că e unsul Domnului. Priveşte, părintele meu, poala hainei tale în mâinile mele; ţi-am tăiat poala hainei, dar de ucis nu te-am ucis. Află dar şi te încredinţează că nu este rău în mâna mea, nici vicleşug, şi n-am greşit cu nimic împotriva ta; tu însă cauţi sufletul meu, ca să-l iei. Judece, dar, Domnul între mine şi tine şi să se răzbune împotriva ta Domnul pentru mine, dar mâna mea nu va fi asupra ta’’ (I Regi 24, 10-15).

În faţa acestei dovezi de omenie şi de ataşament faţă de poruncile Dumnezeieşti, Saul îşi recunoaşte păcatul şi nevrednicia: ,,Tu eşti mai drept decât mine, că mi-ai răsplătit cu bine, iar eu te-am răsplătit cu rău. Tu astăzi ai dovedit aceasta, arătându-te cu mine milostiv; când Domnul m-a dat în mâinile tale, tu nu m-ai omorât. Cine oare, prinzând pe vrăjmaşul său, i-ar da drumul să meargă cu bine? Domnul să-ţi răsplătească cu bine pentru ceea ce ei făcut tu astăzi cu mine’’ (I Regi 24, 18-20).

Se părea că vrăjmăşia dintre Saul şi David a fost înlăturată, şi lucrurile vor intra pe un făgaş firesc. Din păcate, ura mocnită a lui Saul a reizbucnit şi iarăşi a căutat să ia viaţa lui David. A fost voia lui Dumnezeu ca acele descrise mai sus să se repete întocmai şi Saul a ajuns iarăşi în puterea lui David şi acesta ar fi putut să-l ucidă. David însă s-a comportat la fel, fără ură, fără răzbunare, lăsând toate în ştirea şi voia lui Dumnezeu.

Judecata lui Dumnezeu n-a întârziat. Într-un război cu filistenii, Saul a fost greu rănit şi, neavând nădejde de scăpare, i-a cerut însoţitorului său să-l omoare. Omul însă s-a temut să-l ucidă pe unsul Domnului, de aceea Saul şi-a curmat singur viaţa. Acesta a fost sfârşitul acestui rege care a supărat pe Dumnezeu cu multe şi grele păcate.

Ceea ce a urmat, a fost o încununare a credincioşiei lui David faţă de Dumnezeu. Vestea morţii lui Saul a ajuns la David. Credeţi că acesta s-a bucurat de moartea prigonitorului său? Nicidecum. ,,Atunci a apucat David hainele sale şi le-a rupt; asemenea şi oamenii care erau cu el şi-au rupt hainele lor, şi au plâns şi s-au tânguit şi au postit până seara după Saul’’. Dumnezeiască pildă de iertare şi de iubire a vrăjmaşului! Împlinirea poruncii de a iubi pe vrăjmaş şi a-i face bine este deplin ilustrată de comportamentul lui David. Cugetând asupra acestor fapte, nu putem decât să conchidem că porunca iubirii vrăjmaşului este vrednică de crezare şi demnă de împlinire.

Trăim într-o lume a absurdului, a violenţei, a urii şi răzbunării. Lăsăm prea lesne ca ura să ne inunde şi să ne otrăvească sufletele. Simţim plăcere atunci când ne răzbunăm pe cineva, fără să ne dăm seama că e o plăcere diavolească. Vedem cum crimele şi sinuciderile proliferează ca nicicând, rămânem consternaţi şi nu găsim explicaţii. În mijlocul acestei lumi a fărădelegii, Sfânta Biserică Ortodoxă vine, iară şi iară, să ne aducă aminte de menirea noastră ca oameni muritori, de datoriile noastre faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Binefăcătorul nostru, faţă de semeni, prieteni sau vrăjmaşi. Acesta este rostul Evangheliei rânduite a se citi şi explica în această Duminică. Desigur că aţi observant că rugăciunile noastre bisericeşti au o alcătuire deosebită, încât ne fac să ne rugăm pentru ,,cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi’’. ,,Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş nu are viaţă dăinuitoare în el’’, ne spune Dumnezeu prin scrisul Sfântului Apostol Ioan.

Sfântul Apostol Pavel are o minunată pledoarie pentru iubirea vrăjmaşilor, pledoarie pe care îmi îngădui să o reproduc mai jos: ,,Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Cugetaţi aceleaşi lucruri unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, precât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci este scris: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul. Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea, căci făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele’’ (Romani 12, 14-21). Amin.

Presbiter Iovita Vasile

Antihriştii ne supun copiii unei morţi lente

Am primit un video extrem de sugestiv, care ne arată, indubitabil, intenţiile criminale ale antihriştilor infiltraţi în Sfânta Biserică şi în toate instituţiile statului ,,de drept’’. El  se referă la introducerea abuzivă a obligativităţii purtării botniţei de către copii în şcoli. Puteţi constata efectele nocive pe care le are dioxidul de carbon asupra sănătăţii copiilor, atunci când sunt obligaţi de nişte inconştienţi (cadrele didactice) să poarte mască, ordonată de antihriştii timpului prezent (Iohannis, Orban, Tătaru, Arafat şi nemernicii din jurul lor)

Precizare necesară:

Nivelul maxim admis, pentru a nu dăuna sănătăţii omului, este de 1000 de unităţi. Când într-o încăpere, în care  lucrează oameni, acest nivel este depăşit, este obligatorie ventilarea naturală, prin deschiderea ferestrelor.

Experimentul a decurs în acest mod:

1.Aparatul a masurat concentraţia de dioxid de carbon – element toxic regăsit în aerul expirat de o persoană. Valorile din încăperea experimentului se situează în jurul a 430 de unităţi, deci sunt în limitele admise.

2.Aparatul este plasat pentru a măsura concentraţia de dioxid de carbon îndărătul unei măşti zise de protecţie, între gură şi mască. Ce se constată? Concentraţia dioxidului de carbon creşte rapid la 1000, la 2000, până la valoarea de 10 000 de unităţi, capacitatea maximă de măsurare a aparatului. Cutremurător! Otrava administrată copiilor este de 10 ori mai mare decât limitele admise!

Concluzii:

Antihriştii cunoasc prea bine cele relatate mai sus, de aceea obligă pruncii din şcoli să poarte măşti, profund dăunătoare, pentru că împiedică oxigenarea creierului. Cu cât perioada de purtare a măştii va fi mai îndelungată, cu atât se va deteriora starea de sănătate a copiilor. Este tocmai ceea ce urmăresc nemernicii Iohannis, Tătaru, Orban, Arafat. Încetaţi, ticăloşilor! Nu ne ucideti copiii!

Dascăli români, nu vă faceţi părtaşi la acest asasinat al copiilor noştri.

Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare, spuneţi oamenilor primejdia la care ne sunt supuşi copiii, altfel veţi fi părtaşi la toate ticăloşiile antihriştilor.

Părinţi, gândiţi-vă bine la copii, şi nu acceptaţi să fie asasinaţi în masă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Masca nu e obligatorie în şcoală. Dascălii noştri sunt intelectuali, sau căprari hârşiţi?

Haideţi să ne înţelegem, masca la ore pentru copii NU ESTE OBLIGATORIE, este doar o recomandare. Şi e foarte simplu de verificat: nu exista nicio posibilitate de a-i sancţiona. Trecem peste ieşirea lui Arafat care spunea să-i dăm pe copii afară de la ore. Aşa ceva este o imposibilitate rapid sancţionabilă, NU AVEM VOIE SĂ SCOATEM COPIII DIN ORE. Nici pentru întârziere, nici măcar pentru indisciplină. Nu putem să le scădem notele la purtare. N-are rost să adaug: nu putem să le dăm castane, să-i punem pe coji de nucă, să-i batem cu linia la palmă. Adică nu pot fi pedepsiţi deloc, deloc, deloc. Pentru că este vorba doar de nişte recomandări. Pot fi însă abuzaţi de o profesoară isterică, pot fi spălaţi pe creier că „aşa sunt responsabili” sau „e o chestiune de respect”.

Fireşte, o masă imensă de profesori şi-au dat acum arama pe faţă. Inculţi juridic ca nişte iobagi supuşi (dar, spre deosebire de aceştia, incapabili de răscoală), despotici şi abuzatori ca nişte căprari hârşiţi în spălatul creierelor recruţilor, au scos bau-baul cu “obligativitatea măştilor”, s-au repezit să-i manipuleze pe copii fără să-şi pună întrebarea cu ce preţ vor purta aceştia echipamente medicale pentru chirurgi, fără să se intereseze de efectele secundare nocive ale acestei schimbări. Ei, care ar trebui să fie modele de discernământ, de rectitudine morală, au devenit fuliile unei dictaturi sanitare stupide. Elementul uman, care este cel mai important după dimensiunea intelectuală a şcolii, s-a dovedit, vai, viciat şi profund dăunător.
Textul ordinului comun al ministrului sănătăţii şi ministrului educaţiei, cel care formulează recomandarea purtării măştilor de către elevi, suferă de foarte multe vicii de legalitate. Este anticonstituţional şi ilegal.

Un prieten jurist l-a atacat la Curtea de Apel Bucuresti. Săptămâna viitoare îl voi ataca şi eu la Curtea de Apel Cluj. Un alt prieten îl va ataca la Curtea de Apel Timişoara. Dacă cel puţin într-un singur loc va fi suspendat, pseudo-obligativitatea purtării măştilor de către elevi pică în toată ţara. Inima sus, avem nevoie de un complet de judecată care să aplice legea! Din păcate, pentru incultura juridică a profesorilor nu există alt leac decât să pună mâna pe carte şi să mai închidă televizorul.”

Radu Iliescu