Cuviosul Părintele nostru Iustin Pârvu, despre vremea prigoanei (I)

– Mergem în biserici până-n momentul împărtăşirii cu ereticii

– Când păstorii greşesc în cele ale Credinţei, ortodocşii să-i urmeze pe Sfinţii Părinţi. Î

– În vrea prigoanei, harul lui Dumnezeu va creşte.

– Dreapta Credinţă se poate păstra printr-un singur drept

Cred că Biserica noastră acum se află într-o ispită mult mai grea decît altele, de pe alte coordonate geografice. Se pare că noi am fost obligaţi să facem greşeli în istorie. Fiindcă la noi, din 1925, Biserica a fost mereu sub dirijarea şi sub osînda străinilor. Ce să vorbim de Carol al II-lea cu toate acţiunile camarilei lui împotriva Ortodoxiei şi neamului românesc? Ce să spunem de anul 1944, cînd hoardele bolşevice vin peste noi? De atunci, în continuare, au fost puşi păstori şi conducători fără nici o legătură cu viaţa spirituală, morală, politică a românilor. În această perioadă s-au petrecut atîtea nelegiuiri iar securitatea nu a avut alt scop decît de a pătrunde şi a dirija viaţa religioasă. Aşa se face că i-a prins pe toţi şi le-a pus în faţă un dosar. Vrînd-nevrînd, adevărat sau neadevărat, semnezi. Unii necunoscători, neştiutori, au semnat nişte lucruri pentru care acum îi scot vinovaţi. […]

– Mai devreme aţi afirmat că pe măsură ce se vor înteţi atacurile vrăjmaşilor, va creşte şi harul de la Dumnezeu în ajutorul apărătorilor Ortodoxiei. Totuşi, dacă în Biserica noastră se produc schimbări ecumeniste, care afectează clerul şi ierarhia, precum în exemplul dat de Sfinţia Voastră mai înainte, ce se va întîmpla cu harul? Întreb aceasta, ştiind că amestecul cu ereticii provoacă retragerea harului lui Dumnezeu…

– Dar spune într-o viziune a marelui rugător, ascet şi pustnic şi trăitor în Hristos, Sfîntul Serafim de Sarov, că se vor ridica biserici, paraclise, schituri, clopotniţe şi altare în toată splendoarea aurăriei lor, dar creştinii nu vor putea intra în ele. Am stat şi eu şi m-am gîndit, ce-o fi asta, domnule!? Am fost pus în situaţia să le răspund şi credincioşilor mei la această întrebare, că unii ziceau: „Mai putem noi intra în cutare biserică din Bacău, din Timişoara, sau din Iaşi, dacă s-a făcut acolo o slujbă ecumenistă ori un ritual al Cavalerilor de Malta sau un jurămînt masonic?” Ei bine, să ştiţi că aceasta este cea mai adîncă blasfemie! Le-am spus credincioşilor să meargă la biserică, să participe la rugăciune, pînă se va ajunge, ferească Dumnezeu, la împărtăşirea comună cu ereticii. Cînd ai să vezi că iau din acelaşi potir şi ereticii şi ortodocşii, atunci să nu mai intri. Pînă aicea merge să ascultăm, fiindcă spun Sfinţii Părinţi că, atunci cînd e vorba de ascultarea de Dumnezeu, nu-i mai ascultăm pe oameni. Lucrurile s-au mai întîmplat în decursul istoriei. S-au făcut greşeli din partea oilor, dar şi din partea păstorilor. Sfatul duhovnicilor celor bătrîni este ca păstorul să meargă pe drumul lui, dar dacă greşeşte acesta, oaia să-i urmeze pe Sfinţii Părinţi. E supus greşelii oricine, că diavolul îl încearcă pe fiecare. Au existat cazuri în istorie de greşeli grave, cînd credincioşi au rămas doar 30 la sută, dar au dus mai departe adevărul de credinţă, chiar dacă 70 la sută dintre păstori s-au pierdut. Asta înseamnă că acum, în momentele grele pe care le trăim, cu ispite puternice, înfricoşătoare, harul lui Dumnezeu va creşte. Sporeşte această forţă dumnezeiască în forţa noastră de rugăciune. Dacă ne vom ruga! Dacă vom păstra unitatea în Biserică, dacă nu ne va împrăştia această ispită, noi vom rezista. Nu contează numărul celor care se vor risipi, ne interesează calitatea şi valoarea celor care rămîn în dreapta credinţă. Poate să rămînă numai unul drept în toată tulburarea aceasta.

(interviu de Ioan Enache, publicat în revista Credinţa Ortodoxă)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

23 de gânduri despre „Cuviosul Părintele nostru Iustin Pârvu, despre vremea prigoanei (I)”

  1. Despre înţelesul cuvintelor lui Hristos:
    „Nu am venit să aduc pace, ci sabie”
    (Răspuns fierarului Kosta)

    Oare un om atât de drept şi de milostiv să nu ştie adâncul înţeles al acestor cuvinte? Eu cred ca ştii şi cauţi doar o întărire. Celor drepţi şi milostivi Dumnezeu Însuşi le descoperă tainele prin Duhul Său. Dacă ai fi fost singurul fierar din Ierusalim atunci când evreii L-au răstignit pe Domnul, nu ar fi avut cine să facă piroanele.

    „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace ci sabie”. Aşa a grăit Domnul.
    A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”.

    Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiindcă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.
    Apostolul Pavel sfătuieşte: „luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu”. Iar sfântul Ioan a văzut în vedenie pe „Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile”. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi până în veac.
    Că această înţelegere este dreaptă se vede şi din ce spune Hristos în continuare: ca am venit să despart pe om de tatăl său, şi pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa. Căci dacă fiul merge după Hristos, iar tatăl rămâne în întunericul minciunii, sabia adevărului lui Hristos îi va despărţi. Adevărul este mai vrednic de iubit decât tatăl. Şi dacă fiica merge după Hristos, iar mama rămâne îndărătnică în tăgăduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decât mama? La fel şi nora şi soacra ei.

    Dar să nu înţelegi strâmb – că cel ce Îl cunoaşte şi-L îndrăgeşte pe Hristos trebuie deodată să se despartă trupeşte de rudele sale. Aşa ceva nu scrie. Este destul a fi despărţit cu sufletul şi a nu primi în el nimic din gândurile şi faptele necredinţei; căci dacă credincioşii s-ar despărţi şi trupeşte de necredincioşi s-ar face în lume două tabere potrivnice. Cine i-ar mai învăţa şi îndrepta atunci pe necredincioşi? Şi Domnul Însuşi l-a răbdat lângă Sine pe necredinciosul Iuda trei ani în cap. Înţeleptul Pavel scrie: „că se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă, şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”.

    În fine, pot sa-ţi aduc la cunoştinţă felul în care tâlcuieşte duhovniceşte aceste cuvinte ale lui Hristos slăvitul Teofilact al Ohridei: „Prin tată, mamă şi soacră înţelege tot ce este vechi, iar prin fiu şi fiică tot ce este nou.
    Aşadar, Dumnezeu voieşte ca noile şi dumnezeieştile Lui porunci şi învăţături să biruiască toate vechile noaste obiceiuri şi deprinderi păcătoase”.

    Aşadar, cuvintele despre aducerea sabiei pe pământ sunt pe deplin potrivite cu Hristos – Făcătorul de pace şi Dătătorul de pace. El dă cereasca Sa pace, ca pe un balsam ceresc, celor ce cred în El fără făţărnicie. Însă nu a venit să facă pace între fiii luminii şi fiii întunericului.

    Sănătate ţie şi copiilor. Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra voastră!

    Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici – „Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi. Scrisori misionare”, Editura Sophia, Bucureşti, 2002.

    Apreciază

  2. ”Din gura unei ciori…”

    ”Din gura unei ciori, doar «cra» va ieși”, spune un proverb. Tot astfel, din gura unui măgar, răgete vor ieși, iar din gura unui bou, muget se va auzi. Din gura omului bun însă, cuvânt bun va ieși, iar din gura celui rău, cuvânt rău va ieși. ”Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea va scoate afară cele rele” (Matei 12, 35).

    Un izvor este fie curat, fie murdar, în funcție de apa ce se află în adâncul pământului. Este apa curată? Curat va fi și izvorul. Este apa murdară? Apă murdară va izvorî și izvorul. Ce este în inima noastră, aceea va grăi și gura noastră. Inimă grea, cuvinte grele. Inimă smerită, cuvinte smerite. ”Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană” (Luca 19, 22), spune Domnul.

    Așadar, ca să înțelegi ce ascunde aproapele tău, lasă-l să vorbească. Din gura lui, îi vei cunoaște inima.
    ”Cum puteți să grăiți cele bune, de vreme ce sunteți răi?” (Matei 12, 34), le-a spus Hristos fariseilor.

    Și ”gura omului grăiește din prisosul inimii lui” (Luca 6, 45). Voi da un exemplu practic privitor la acest verset: într-un rezervor punem apă astfel încât rezervorul se umple până sus și dă pe dinafară. Ceea ce dă pe dinafară este de prisos. Tot astfel, cuvântul ce se revarsă din gură. Așadar, omul rău, când vorbește cu pace, nu ”își revarsă” conținutul inimii fie de frică, fie de rușine, fie din varii motive. Însă înlăuntrul lui, unde nimeni nu-l vede, ”are loc un dezastru!”

    Când se supără, își pierde controlul, exteriorizându-și răutatea până atunci ascunsă. O să-l auzi spunând lucruri nemaiauzite. De pildă, se prea poate să auzi o mamă să înjure, să-și ocărască și să-și blesteme copiii. Apoi, când îi trece supărarea, să zică: ”Ce am pățit, ce am făcut, ce am spus copiilor mei?!” Vedeți? Cuvintele pe care le-a spus această mamă în supărarea ei nu o reprezintă, fiindcă, în acel moment, nu vorbea sinele ei ”firesc”. De aceea, orice vorbește aproapele la supărare nu trebuie să luăm ”de bun”, deoarece este ”ieșit din minți”, mai precis este ”ieșit de sub control”.

    Omul bun vorbește din preaplinul inimii lui. Din smerenie, o să spună puține lucruri, Când se va supăra, va spune și el, la rândul lui, lucruri pe care le ascundea în inimă. Nu va rosti, desigur, lucruri urâte sau blasfemii, deoarece astfel de lucruri sunt străine inimii lui curate. Pur și simplu o să ridice vocea, spunând câteva cuvinte care sunt de prisos. De exemplu, ați putea să vi-l imaginați pe Cuviosul Paisie Aghioritul mânios și rostind cuvinte nepotrivite?

    Și totuși, Apostolul Pavel a spus magului Elima: ”fiule al diavolului, cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea” (Faptele Apostolilor 13, 10). Dar acestea le-a spus cu pace, din prisosul inimii lui. Ne ”scapă” însă un ”amănunt” fundamental. Sfântul Pavel mai întâi ”a fost inundat de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 7, 9(, și apoi i-a spus lui Elima ”fiule al diavolului…”, așadar aceste cuvinte nu au fost din inima lui. Ceva asemănător s-a petrecut și cu Sfântul Ștefan. Și-a ”jignit” compatrioții pentru necredința lor, denumindu-i ”tari în cerbice” (Faptele Apostolilor 7, 51) și fanatici. Și totuși, fața lui strălucea ”ca o față de înger” (Faptele Apostolilor 6, 15). Aceasta este dovada că vorbea în Duhul Sfânt, în timp ce noi vorbim sub stăpânirea patimilor, înnegrindu-ne și mai mult sufletul deja întunecat.

    Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Vorbele pot răni – Cum să nu greșim prin cuvânt”, Editura de Suflet Editura Tabor, București, 2019

    Apreciază

      1. Cu hotararea nr.52/2020 a CNSU democratia a plecat din Romania,Constitutia devine nula si se incepe liber la arestari in masa cu scopul ca fiecare cetatean roman sa aiba dosar electronic patat si forta de munca sclava si fara drepturi cu acest gen de dosar electronic patat,sau marcat.In faza de inceput a urmaririi penale in care vor fi introdusi toti cetatenii romani de toate varstele,barbati si femei apti fizic si mental de munca se vor aduce la dosar orice motive inventate de oricine,numai sa existe la dosar hartii pt.cat de mica condamnare.

        Apreciază

    1. Uzand de Protocoale,mi a venit in minte si posibilitatea de a pacali sistemul declarandu-te „decedat”social .E portita mare de a ti folosi mintea in sensul bun.Se pot folosi n.”inginerii” pt.a nu mai exista”in viata” si a figura ca”mort” oriunde.Asta tine de istetime,agerime,inteligenta pe care,nu ma indoiesc ca o are toata lumea,numai sa vrea.

      Apreciază

  3. Doamne ajuta!
    Parinte, va rog sa ne ajutati cu un sfat. Se tot vorbeste, deja foarte intens pe toate canalele media(TV, internet s.a.) despre vaccinul „anti-covid”. Parinte, ca acest vaccinu nu trebuie acceptat de catre cei credinciosi, este cat se poate de clar pentru toti. Dar ce parere aveti: este/ ar putea fi acest vaccin pecetea despre care se vorbeste in Sfanta Scriptura, la Apocalipsa? Va rog frumos, din informatiile pe care le detineti, sa ne ajutati cu un sfat. Vorbesc la plural, intrucat sunt sigur ca multi sunt interesati de acest lucru.
    Va multumesc anticipat.

    Apreciază

    1. Doamne ajuta
      Nu mai exista idoieli, va fi pecetluirea, sau in orice caz parte sau etapa a ei. Cel vaccinat s-ar putea sa primeasca semnul vizibil pe mana dreapta sau pe frunte, dupa care va putea fi identificat imediat, vizual, dupa cum spune Cartea Apocalipsei. Chiar de n-ar fi pecetluire, trebuie evitat chiar cu pretul vietii. Cel care va avea taria sa nu primeasca va fi ucis, si aceasta va insemna mucenicie. Cel care va primi vaccinul cu inima deschisa, isi va pierde viata in scurt timp. Leucemia va fi una din bolile provocate de asasini, prin vaccinare. Dumnezeu sa ne intareasca in lupta ce ne sta inainte. Condamnati la moarte suntem, oricum, si deja a inceput exterminarea in masa a populatiei, sub pretextul covitului. Dupa cum vedem, sistemul antihristic e extrem de ,,bine” pus la punct, prin slujitorii care si-au vandut sufletele diavolului. Acestia detin pozitiile cheie in toate tarile globului.
      Am ajuns sa intelegem dureros cuvintele Parintelui Iustin Parvu: Este vremea muceniciei

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s