Prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu

Cum să purtăm cu calm boala cea grea?

Tu ești bolnav, iar boala este foarte dureroasă. Ai căzut cu duhul, te-ai întristat. Gândește-te doar că o boală mai grea te va cuprinde. Inima ta și gura ta sunt pregătite de cârteală, de hulă împotriva lui Dumnezeu. Fratele meu! Primește un sfat sincer de la mine: rabdă cu mult calm boala ta și nu numai să nu te întristezi, ci dimpotrivă, dacă poți, să te bucuri de boala ta.

Pentru ce să mă bucur, întrebi, atunci când tot corpul meu este vătămat? Să te bucuri atunci, căci Domnul ți-a dat o pedeapsă trecătoare, ca să curățească sufletul tău de păcate. Căci pe cine îl iubește Domnul, îl ceartă (Evrei 12, 6). Să te bucuri de aceea că acum nu te mai desfătezi de acele patimi de care te-ai desfăta dacă ai fi sănătos. Să te bucuri, căci porți crucea bolii și asta înseamnă că mergi pe drumul îngust și cu încercări, care duce spre Împărăția Cerească. Trebuie avut în vedere folosul bolii, pentru a putea suferi mai ușor și mai liniștit. Cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul (I Petru 4,1) − este scris în Scriptură.

Sfinte Ioan de Kronstadt, roagă-te lui Hristos pentru noi păcătoșii! Amin.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Cum ne mântuiește Dumnezeu. Sfaturi de urmat pentru toată vremea, traducere din limba rusă de Corina-Alexandra Toader, Editura Sophia, București, 2012, pp. 29-30).

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

4 gânduri despre „Prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu”

  1. Cine are pe Duhul Sfânt are dragoste
    Monah Proclu Nicău

    Are mare însemnătate frica de Dumnezeu. Cine are frică de Dumnezeu, va câștiga mântuirea. Pentru că am observat un lucru: toți care se smeresc și se văd mici în sufletul lor, Duhul cel Sfânt îi ajută la mântuire și nu-i lasă să-și piardă sufletele. Are mare însemnătate a nu osândi. Patima osândirii o au de multe ori cei invidioși. Cei care sunt invidioși sunt oameni periculoși și omului invidios niciodată să nu-i spui bucuria ta, să-i spui numai scârba ta. Dacă îi spui scârba ta, el se liniștește. Un om care este invidios, are un duh necurat, nu-L are lucrător pe Sfântul Duh în viața lui. Cine are pe Duhul Sfânt are dragoste, iartă, are milă față de toți. Toți cei care au fericirea să aibă duhovnic au multă pace în suflet, dacă se mărturisesc cu sinceritate și împlinesc ce le spune părintele. Au pace în suflet pentru că, de câte ori se duc la biserică și se smeresc, se roagă și ascultă Sfânta Liturghie, sunt binecuvântați de Dumnezeu. Iar Duhul Sfânt le descoperă darurile lui Dumnezeu pe măsură ce se smeresc.

    Monah Proclu Nicău, Conștiință, spune-mi tu, colecția „Crinii țarinii”, vol. 3, Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2016

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ce anume vrea Dumnezeu de la noi?
    Sf. Paisie Aghioritul

    Dumnezeu vrea de la noi bunăvoința noastră, intenția noastră cea bună, pe care s-o manifestăm fie și prin puțina noastră nevoință făcută cu mărime de suflet, și sentimentul păcătoșeniei noastre. Pe toate celelalte ni le dă El.
    În viața duhovnicească nu e trebuință de brațe solide. Să ne nevoim cu smerenie, să cerem mila lui Dumnezeu și să-I fim recunoscători pentru toate. Cel care se predă pe sine în mâinile lui Dumnezeu fără niciun plan al său trece în planul lui Dumnezeu. Cu cât omul e mai lipit de sinea sa, cu atât rămâne în urmă, nu înaintează duhovnicește, pentru că împiedică mila lui Dumnezeu. Ca să sporească, este trebuință de multă încredere în Dumnezeu.

    Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Ed. Evanghelismos, București, 2017

    Apreciat de 1 persoană

  3. Hristos-Fiul este slava lui Dumnezeu-Tatăl
    Sfântul Chiril al Alexandriei

    Toate sunt de la Tatăl prin Fiul în Sfântul Duh. Înțelegem că Tatăl este împreună cu Fiul nu pentru că Acesta n-ar putea să facă ceva din cele ce sunt, ci pentru că este întreg în Fiul pentru identitatea ființei și pentru extrema și nemijlocita apropiere de El deoarece Fiul a provenit în mod natural din Tatăl. E ca și cum ar zice cineva că împreună cu mirosul ce se răspândește din floare și în lucrarea răspândită din mireasmă este floarea însăși, deoarece mirosul provine natural din ea.

    „Toate prin El s-au făcut, și fără El nimic nu s-a făcut.” (Ioan 1, 4)

    Nu pot să nu mă uimesc mult de lipsa de evlavie a ereticilor. Căci folosesc cele ce li se par că micșorează demnitatea Unuia-Născutului și Îl înfățișează ca mai prejos de Născător, potrivit scopului lor, iar cele ce sunt spuse în chip sănătos și drept, văzând în Fiul slava Tatălui, le scufundă în adâncurile tăcerii, având un singur scop: să calomnieze pe Cel slăvit de toată creația. Căci, auzind că toate s-au făcut prin El, adaugă cu pasiune numele de slugă, voind să vadă pe Fiul, în loc de liber, slugă, și în loc de Stăpân, servitor.

    Dar când Evanghelistul spune că fără El nimic nu s-a făcut, arată că nu s-a potrivit lui Dumnezeu-Tatăl să creeze altfel decât prin Cel Născut din Sine, Care este Înțelepciunea și Puterea Lui. De aceea, Unul-Născut este și slava lui Dumnezeu-Tatăl. Căci Tatăl e slăvit ca Creator, prin Cel prin Care, lucrând toate, a adus cele ce nu sunt la existență.

    Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 41, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000

    Apreciat de 1 persoană

  4. *Sufletul nostru este asemenea unui pom
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI CUVINTE DUHOVNICEŞTI

    Ca să poată crește, pomul trebuie să fie adăpat cu apă. Tot așa și sufletul trebuie să fie adăpat cu harul Duhului Celui Sfânt, ca să fie sănătos și puternic. Sfântul Antonie spune: „Pomii, de nu se vor adăpa cu apă, nu vor putea crește: nici sufletul nu poate crește dacă nu soarbe din dulceața cea cerească. Cresc numai sufletele care au primit Duhul și sunt udate cu dulceața cea cerească”.

    Ca pomul să poată aduce roadă, trebuie să aibă lumină și căldură de la Soare. Tot așa și sufletul trebuie să fie luminat și încălzit de Dumnezeu, Soarele dreptății celei veșnice. Pentru că numai în lumina și în căldura care vin de la Dumnezeu, Cel viu și de-viață-Făcător, poate sufletul să trăiască, și să crească, și să aducă roadă.

    *******************************************************************

    **Când este silit omul să-și aducă aminte de Dumnezeu
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI CUVINTE DUHOVNICEŞTI

    Și cel mai rău om este silit să-și aducă aminte de Dumnezeu de trei ori în viață:

    – când vede pe cel nevinovat că suferă din vina lui;

    – când suferă el din vina altuia;

    – când îi sosește ceasul morții.

    Și cel mai mare păcătos este silit să plângă de trei ori în viață:

    – când este gonit de oameni ca o fiară sălbatică și-l mângâie mâna mamei sale;

    – când este bolnav și părăsit și vine la el vrăjmașul lui de-o viață, aducându-i daruri și iertare;

    – când este pe patul de moarte și îi spune preotul: Nu te teme, mila lui Dumnezeu este mai mare decât toate păcatele tale!

    Omul seamănă cu Dumnezeu de trei ori în viață:

    – când i se naște un fiu;

    – când pricepe și se împărtășește cu Hristos;

    – când se împacă cu suferințele sale, pentru dreptate.

    *Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, Editura Predania, București, 2009, p. 28

    **Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 66

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s