Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Despre păzirea minţii de gândurile cele rele

Pierdem timpul preţios al rugăciunii extrem de important, care se cere a fi sporită în aceste vremuri de rătăcire, timpul dedicat luptei împotriva panereziei ecumeniste, timpul mărturisirii permanente a Adevărului Hristos.

Vorbirea cu gândurile
– Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.

– Îl ţii înlăuntrul tău?

– Da.

– De ce îl ţii? Închide-i uşa! Dacă îl ţii înlăuntrul tău, te vatămi. Gândul vine ca un hoţ, iar tu îi deschizi uşa, îl bagi înlăuntru, începi discuţia cu el şi, după aceea, acela te fură. Discută cineva vreodată cu hoţul? Nu numai că nu discută, ci încuie şi uşa ca să nu intre înlăuntru. Se poate să nu discuţi cu el, dar de ce îl laşi să intre înlăuntru? Să dăm un exemplu; nu spun că ai astfel de gânduri, dar să presupunem că îţi vine un gând că puteai să fii tu stareţă. În regulă, a venit gândul. De îndată ce a venit, spune-ţi ţie: „Foarte bine. Vrei să fii stareţă? Fă-te mai întâi stareţă pentru tine”, şi aşa imediat tai discuţia. Ce, vom discuta cu diavolul? Vezi, atunci când diavolul s-a dus să-L ispitească pe Hristos, El i-a spus: Mergi înapoia Mea, satano[1]. Dacă Hristos i-a spus diavolului „haide, pleacă…”, noi ce să discutăm cu el?

– Părinte, este rău să discut cu un gând de-a stânga ca să văd de unde vine?

– Răul este că nu discuţi cu gândul, aşa cum crezi, ci cu aghiuţă. În clipa aceea simţi plăcere, dar după aceea te chinuieşti. Să nu discuţi deloc cu astfel de gânduri. Apucă grenada şi arunc-o în duşman, ca să-l omori. Grenada este astfel construită încât să nu explodeze imediat, ci după 2-3 secunde. Tot astfel şi gândul cel de-a stânga, nu te poate vătăma dacă îl alungi imediat. Dar tu de multe ori nu eşti atentă, nu rosteşti Rugăciunea şi de aceea nu te poţi apăra. Vine telegrama diavolului de afară, o iei, o citeşti, o reciteşti, eşti de acord cu ea şi o pui în arhivă. Aceste dosare le va prezenta diavolul în Ziua Judecăţii, ca să te acuze.

– Părinte, când devine cădere atacul unui gând de-a stânga?

– Vine gândul şi-l alungi imediat. Aceasta nu este cădere. Vine şi discuţi cu el? Aceasta este cădere. Vine, îl primeşti puţin şi apoi îl alungi? Aceasta este o jumătate de cădere, pentru că şi în cazul acesta te vatămi, fiindcă diavolul ţi-a întinat mintea. Adică este ca şi cum ar veni diavolul şi tu i-ai spune: „Bună ziua. Ce faci? Bine? Ia loc, să te cinstesc cu ceva! A, eşti diavolul? Pleacă!”.
Dacă ai văzut că este diavolul de ce l-ai băgat înăuntru? L-ai cinstit şi de aceea va reveni.

(Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

7 gânduri despre „Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Despre păzirea minţii de gândurile cele rele”

  1. Parintele Teofil Paraianu spunea ca nu poti avea paza mintii daca nu te raportezi la credinta Femeii Cananeence,a lui Petru si a Sutasului Cornelie.Nu poti avea paza mintii daca nu iei lucrurile asa cum sunt,in intelesul ca asa e firea noastra cazuta si nu poti ocoli o situatie care nu este de ocolit.Paza mintii nu este o chestiune ca si cum am mancat,ne stergem mainile,gura si gata;aceasta este o angajare interioara permanenta,participativa,un nou mod de a fi,de a trai,de a gandi,de a exista.Paza mintii este corecta raportare fata de tot ceea ce ne inconjoara,fata de aproapele,caci mantuirea noastra depinde de mantuirea aproapelui:”Mantuiesti,mantuieste-te pe tine insuti”,dupa cum spune Sf Isaac Sirul.

    Apreciază

    1. Vaccinul acela cu marcare izotopica este vaccinul anticovid 19.Al saptelea vaccin de care zicea pr Elpidie este acesta dar nu de la capatul celalalt de la final,ci de la capatul acesta de la inceput.

      Apreciază

      1. Vaccinul acesta nu este un marcator pt identificarea vaccinatilor?Marcatorul nu este unul izotopic?Faptul ca acel marcator numit luciferase,deosebindu se de alte substante si operatiuni medicale a caror marcare dureaza in corp cred ca vreo 2 zile maximum dupa aceea se dizolva,dispar ,e menit sa faca ca locul acela sa fie marcat si sa arate pt totdeauna ca acolo s a savarsit o vaccinare anticovid,nu arata ca e vorba de fapt de marcare izotopica(ceva de gen incrustare)?Logic. Daca si acum cuiva i se pare acest subiect pierdere de vreme,cand cuviosi mari te pun in tema si iti arata ca ,lucruri de care nu trebuie sa ne sperie,totusi se intampla,atunci ce poti sa mai spui.Ramai tacut.Eu stiu ca lucrurile acestea sperie doar cativa fricosi si doar atat.

        Apreciază

  2. Cât de mult pierdem aflându-ne neatenţi în biserică!

    Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

    Slujbele Bisericii sunt cuvinte prin care îi vorbim lui Dumnezeu în adorarea noastră, în iubirea noastră. Înlăuntrul bisericii, împreună cu toţi fraţii, luând aminte la dumnezeiasca învăţătură, cântând, împărtăşindu-ne – acestea sunt cele mai înălţătoare ceasuri ale noastre. Când toţi împreună urmărim sfintele slujbe, cuvintele Domnului, Evanghelia, Apostolul, canoanele şi troparele Octoihului, ale Triodului, ale Mineielor, atunci izbândim unirea noastră cu Hristos.

    Dar cursele satanei sunt multe pentru oamenii care-L slăvesc pe Dumnezeu. Ispita ne îndeamnă aici să nu fim deloc cu luare aminte. Deseori mergem la biserică numai pentru a ne continua somnul. Îndată ce auzim cuvintele, cântările, ni se închid ochii. Ajungem la o stare de moleşeală şi nu putem urmări cuvintele, troparele, imnele; un lucru satanic, care se vădeşte pe de-a-ntregul în această moţăială.

    Cât de mult pierdem aflându-ne neatenţi în biserică! În vreme ce pe dinafară spui „o să fiu atent, n-o să mai fac, o să mă străduiesc”, nu izbuteşti. Acest „o să fiu atent” şi celelalte, sunt toate lucruri silite, care ne tulbură sinele, îl fac să se împotrivească. Nu se face nimic prin siluire. Dimpotrivă, ne adânceşte starea cea rea şi ne nimiceşte. „Strânge-te, concentrează-te, fă ce socoteşti; eu, omul cel vechi, te am în mână, o să te strâng şi, dacă mai poţi, înaintează!”

    Tot ceea ce faci din corvoadă îţi vatămă sufletul. Am spus asta de multe ori. Am văzut şi monahi şi oameni de toate vârstele părăsind desăvârşit Biserica şi pe Dumnezeu, nerăbdând strânsoarea lăuntrică sau pe cea a altor persoane.
    Din pricina acestei strânsori, nu numai că se împotriveşte Bisericii, ci nici nu o mai vrea. Nu îl mai înrâureşte spre bine. Nu rodeşte. O face silit, fireşte, pentru că a spus-o Bătrânul, a spus-o duhovnicul. Şi zice: „Acum trebuie să merg, de pildă, la pavecerniţă”. Da, toate se fac, dar când se fac doar fiindcă aşa cere tipicul, atunci vatămă, nu folosesc.

    Eşti nevoit de multe ori să faci binele. Dar nu trebuie să se facă cu strânsoare, nu foloseşte, nu zideşte. De pildă, ceea ce spunem despre „Doamne lisuse…”. Dacă îţi sileşte sinele să o facă, în curând vei fi strâmtorat, îl vei arunca în lături şi mai târziu ce va fi? Dacă o faci de corvoadă, te sileşti, te chinuieşti şi izbucneşte în rău. Se poate, chiar, ca o asemenea împresurare să te facă să nu mai mergi nici la biserică. Adică la biserică nu trebuie să mergi cu siliri şi îmbrânceli, ci cu mulţumire. Pentru ca să se întâmple aceasta, trebuie să iei aminte şi să te desfeţi şi să te bucuri de slujbe, de tropare, de citiri, de rugăciuni. Să iei aminte la fiecare cuvânt, să urmăreşti înţelesurile. Aţi priceput? De acolo începe fericirea.

    Însă există încă o altă mare primejdie. Dacă nu luăm aminte, este cu putinţă ca pe toate acestea să le ascultăm şi să le cântăm după tipic. Să le spunem şi să le ascultăm pentru că trebuie. Monahul merge, de pildă, la slujba de seară şi aude: Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu, după curţile Domnului… (Ps. 83, 1). Le aude azi, aude mâine, aude poimâine, tot anul. Nimic altceva; aceleaşi şi aceleaşi? Când la aude, dacă nu participă, atunci oboseşte, doarme, nu se adânceşte, ajunge la saturaţie, iar apoi vine împotrivirea. Pe urmă, nici un folos, nici o bucurie. Începe deznădejdea, iar diavolul nu pierde prilejul să facă rău.

    Slujbele sunt o mare temelie. Slujbele sunt totul. Am trăit asta. Este de-ajuns ca totdeauna să se facă cu dragoste, cu mărime de suflet, cu o sinceră aplecare spre slăvirea lui Hristos. Nu de corvoadă şi mecanic. E nevoie de dragoste, de însufleţire dumnezeiască. Dacă nu simţim astfel, nu au valoare. Nu numai că nu au valoare, dar fac şi rău. O să-mi ziceţi: „Atunci să nu le facem?” Nu, fireşte. Însă, pe cât poate cineva, să fugă de formă şi să privească miezul.
    Adică să o vrea, să o poftească, să afle mulţumire în rugăciune, în împreună-vorbirea cu Dumnezeu. Saturaţia este nenorocire pentru monah.

    Eu, ce să vă spun, despre asta nu ştiu. Mă desfătam de slujbe. Nu mă strâmtoram pe sine-mi, nu ştiam să fac ceva de corvoadă. Dimpotrivă, dacă este cu putinţă, să aud în fiecare zi aceleaşi, azi şi mâine şi poimâine. Tot aceleaşi; dar asta are valoare. Nu mă satur să le rostesc întreaga zi. Şi cred că toate astea ne folosesc mult. Au atâta suc, încât răcoresc sufletul şi-l hrănesc. Aşa şi voi, să vă dăruiţi din inimă lui Hristos.

    Într-o Vineri Mare, la Policlinică, ziceam rugăciunea „Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat…”(Rugăciunea Ceasului al nouălea), o citeam şi o trăiam. În ziua următoare, la chirurgie, profesorul mi-a spus în faţa copiilor, adică a studenţilor:

    – Părinte, ce frumoasă a fost rugăciunea! Tu trebuie să fii sfânt.

    – Nu sunt sfânt, îi zic, dar întrucât vreau să devin sfânt, ceream mila lui Dumnezeu ca să mă facă sfânt, şi sufletul meu a fost mişcat. Eu sunt foarte păcătos şi aceasta a fost numai o lucrare a lui Hristos.

    Această rugăciune este o capodoperă, nu-i aşa? De-asta vă spun iar şi iar să o citiţi.

    Rugăciunile liturgice, care sunt după rânduială, când sunt spuse cu noimă şi trezvie, devin ale voastre. Rânduiala Sfintei împărtăşanii, chiar şi atunci când este citită de cel mai păcătos om, îl sfinţeşte mult pe acesta.

    Aşa se lucrează cultivarea, fără să ne dăm seama. Adică omul scoate din folosinţă sinele cel vechi. îl scoate din folosinţă fără război. Nu îl mânie, ci îl scoate din folosinţă, iar atunci creşte omul cel nou înlăuntrul său.

    Din Ne vorbește părintele Porfirie, Editura Bunavestire, Galați, 2003

    Apreciază

  3. CE VREA NOUA ORDINĂ MONDIALĂ
    MITROPOLITUL NEOFIT DE MORPHOU

    Reporter- Sentimentul multora este că nu primim îndrumarea pe care ar trebui să o primim din partea Bisericii, cel puțin în cadrul națiunii grecești. Nu vreau să fac o comparație între Cipru și Grecia, deoarece, după cum cred, aceasta este o impresie generală.

    Mitropolitul Neofit- Și în Cipru, e la fel, da! Să nu credeți că este diferit.

    R.- Ați spus de la bun început „Voi face Binecuvântarea Apelor” (pentru Teofanie), și ați realizat-o, fără ca nimeni să se opună. Spuneți-mi, cum au reacționat credincioșii în timpul slujbei și la aruncarea crucii (în ape).

    M.- Ei bine, uite, oamenii au venit și s-au adunat, atât din satul, unde am rămas episcop timp de 22 de ani, în Evrichou, cât și din multe părți ale Ciprului, unii din Paphos, Limassol, Larnaca, Nicosia, Kokkinochoria și am avut reprezentanți din zone ale Ciprului liber .
    Oamenii au venit să ajute la atingerea acestui obiectiv pe care noi trebuia să-l împlinim, conform ordinii și credinței ecleziastice, în mod liber, fără limitări, la fel cum am primit de la Părinți și continuăm mai departe să îl împlinim.
    Chiar dacă este posibil ca această epidemie să existe, credem că nu numai că avem un corp, dar avem și un suflet, iar Biserica este un loc care, de preferință, hrănește sufletul credinciosului, cu sănătate., Cu Energia lui Dumnezeu , cu Trupul și Sângele lui Hristos, pentru iertarea păcatelor și viața veșnică.
    Și astfel, de aici înainte, ne predăm viața milostivirii lui Dumnezeu, care cu siguranță ne iubește mai mult decât orice polițist, orice jurnalist, orice episcop, nu?
    Asta înseamnă credința. Avem încredere în dragostea lui Hristos; orice îmi permite El este în avantajul meu. Acum, dacă Hristos vrea să depășesc întâmplarea cu acest virus, atunci voi trece cu bine peste el.
    Să treaca cu bine și Mitropolitul de Morfou, așa cum mulți oameni au făcut-o deja. Dar nu pot renunța la marea Binecuvântare a Apelor, a Teofaniei și nici măcar nu o voi face în spatele ușilor închise, pentru că sunt plin de frică și că mi -e teamă..
    „Liturghie” înseamnă lucrarea credincioșilor și nu pot decide cine poate rămâne și cine ar trebui să plece. Unii au venit cu măști. Bine. Le este frică de ceva; lasă-i să vină așa. Nu-i voi alunga. Nu-i voi rușina. Majoritatea au venit fără mască. Suntem autorizați să primim doar 95 de persoane în biserică.
    Peste 300 de oameni au venit și foarte mulți erau afară. Unii tineri au fost puțin provocatori către poliție, dar au venit din alte regiuni, nu erau de aici. Trebuie să mulțumim poliției care a arătat reținere.

    – Înțeleg. Au fost mulți ofițeri de poliție?

    – Da, au fost aproximativ 30-40. Dar nu ne-au deranjat, ci doar s-au uitat la noi și au observat că există oameni fără măști. Le-am spus, faceți-vă datoria voastră de polițisti și noi o vom face pe a noastră, ca slujitori ai Bisericii, așa cum am primit, așa vom face. Avem un râu mare aici, să știi, care îmi amintește foarte mult de Iordania, de Klarion.

    – Erau într-adevăr o mulțime de oameni. Oricum, IPS Voastră, aici în Grecia și Cipru majoritatea nu v-au urmat exemplul.
    Cu alte cuvinte, aici, în Grecia, am văzut un comportament îngrozitor. Am fost prezent la evenimentele de la Turnul Alb (în Salonic), au fost laici care au încercat să arunce crucea (în ape), care au avut vorbit în prealabil cu preoții, care le spuseră câtorva că vor veni, dar în final nu s-au prezentat . Aici, ei nu v-au urmat îndrăzneala si curajul.

    – Chiar în Cipru, evenimentul nostru a fost izolat. Și acum, chiar și aici, jurnaliștii din Cipru încearcă cu disperare să mă descrie ca un ierarh extremist. Am declarat că nu respect legile statului.
    Le-am spus: „Uite, avem un stat Cipru din 1960. Statul Cipru a fost creat de Biserica Ciprului. Acest lucru nu a fost făcut prin anumite acorduri, ci Biserica a făcut-o, primul președinte fiind Arhiepiscopul Makarios.
    Astfel, ei trebuie să respecte domeniul Bisericii. În al doilea rând, aici încearcă să mă descrie ca un extremist. Ei bine, dacă vrei să mă bagi în închisoare, fă-o.
    Nu putem asculta doar legile statului, avem și propriul nostru președinte, avem și propriile noastre legi. Președintele nostru este Hristos care a spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;(Ioan 6:37).
    Deci, de aici încolo fiecare va face propria sa alegere. Nu vreau să impun comportamentul meu altor ierarhi, dar fiecare mitropolit din propria sa episcopie, conform canoanelor Bisericii, este arhiepiscop, are dreptul și obligația de a împlini legea lui Dumnezeu. Și ce au hotărât Sinodele ecumenice, așa cum ne obligă aceste sfinte canoane și asta încerc să fac în propria mea mitropolie, Morfou. Nu îi critic pe alții și nu mă aștept să mă imite, dar le cer doar să respecte acest efort pe care îl fac.
    Acum, dacă statul, aflat sub conducerea domnului Anastasiadis, care este președintele democrației, are o opinie diferită, sunt gata și am avocați cu mine și eu însumi am pregatire și în drept. Și vom urma procedurile legale.

    – Clar ca apa de stâncă. Ati spus că unii oameni au venit cu măști, nu i-ati certat și ati spus că nu îi veti opri de la Împărtășanie. Cu câteva zile mai devreme, în Peloponez, un preot a spus că va chema poliția, pentru că cineva nu purta mască. Aceasta corespunde cu religia noastră; cu credința noastră?

    – L-am văzut ! L-am văzut ; în Kalamata!
    Nu, este oribil. L-am văzut, nu aș putea suporta să-l văd din nou, având în vedere modul în care se comporta preotul. Nu putem vorbi în acest fel cu creștinii, care au venit să se închine adevăratului Dumnezeu. Dumnezeu să aibă milă de noi!
    Pentru că, fie că ești episcop, patriarh, preot, să te transformi într-un promotor al legii umane … nu acesta este rolul nostru. Poliția ar trebui să facă acest lucru; este obligația lor, dar într-un mod decent.
    Când am trecut pe lângă polițiști în timp ce mergeam la râu, i-am binecuvântat și ei s-au închinat și au spus: „Mulți ani să trăiți ÎPS Voastră !” Le-am răspuns: „Mulți ani să trăiți copiii mei și să fiți binecuvântați!” .
    Sunt lucruri simple , omenești. Unde traim acum, într-un fel de loc comunist german? Suntem greci ortodocși.

    – Da, desigur. Trăim într-o realitate în care, cu câteva zile în urmă, l-am văzut pe președintele Greciei îndepărtându-se, ca să nu sărute crucea care i-a fost prezentată.

    – Ascultă aici Stefanos, trebuie să înțelegem că în Grecia, Cipru și în întreaga lume aceasta este o problemă pan-cosmică pe care am început să o discutăm acum …
    Înțelegem din acest comportament al liderilor noștri, indiferent de partidul lor și al jurnaliștilor din mass-media, majoritatea dintre ei ne spun clar că „statul este ateu”. Cu toții trebuie să înțelegem acest lucru, Prea Sfințiile, Prea Fericirile Voastre și toți credincioșii , când ni se spune: „Vreau să fiu un stat ateu, aceasta este ceea ce cere Noua Ordine Mondială de la mine”.
    Acesta este mesajul clar pe care îl transmit tuturor președinților și parlamentelor, cel puțin în Europa și America.
    Acum aceasta este noua realitate. Statul și Biserica merg acum pe două căi separate.
    Noua Ordine Mondială nu vrea doar un stat ateu. Și au dovedit-o, cu proiectele de legi pe care le-au votat în toți acești ani, la care noi am răspuns cu demonstrații blânde, cu câteva anunțuri din partea Sfântului Sinod, atât în ​​Cipru, cât și în Grecia.
    Și totuși statul ne spune „Eu vreau să fiu antihrist”. Dacă nu înțelegem acest lucru și cât de profund este acest mesaj anticreștin al statului și noua realitate impusă de Noua Ordine Mondială, atunci nu vom putea interpreta corect evenimentele, nici în privința interzicerii Binecuvântării apele, nici atunci când se vorbește despre Sfânta Împărtășanie.
    Deschidem un dialog. Noi, episcopi, teologi, creștini, suntem de bună credință. Dar cu cine vrem să vorbim? Cu ideile antihristice? Desigur, ele sunt adesea destul de superficiale, dar sunt totuși ideile principale ale N.O.M.
    Noua Ordine a Lucrurilor, semantica reală a acestor cuvinte vorbesc de la sine. Și, după cum spun cuvintele, aceasta este o „Noua Realitate”. Am sentimentul că cumva nu vrem să acceptăm „Noua Realitate”. În martie, vom finaliza un an întreg de „Nouă Realitate”. Și ne ia mult să înțelegem acest lucru?

    – ÎPS Voastră, scuzați-mă că vă întrerup, lucrurile pe care le spuneți sunt foarte serioase. Această „Nouă Realitate” nu a început doar în martie anul trecut, ci s-a întâmplat, după cum ați spus, pas cu pas de mult timp. Cu alte cuvinte, care sunt aceste etape?

    – Îți amintești ce ți-am spus în timpul ultimului nostru interviu? Aceste etape au început de la Revoluția Franceză.

    – Adevărat, adevărat, adevărat. De ce ?…

    – Pas cu pas !

    – Pas cu pas ! Și prin ultimii pași, au scos lecții de religie din școlile noastre; au eliminat icoanele din sălile de clasă.

    – S-a legalizat lipsa de etică prin avorturi.

    – Și anunțăm totul! Noi, jurnaliștii, îl promovăm, pentru că totul este „la modă”.

    – Desigur ! Desigur !

    – Și am ajuns acum la situația actuală.

    – Între timp, trebuie să realizăm acest lucru: această Nouă Ordine a Lucrurilor lumii, dacă o respingi, va avea un preț, nu-i așa? Dacă o accepți, te va ajuta, dar mai târziu te va înrobi, atât duhovnicesc cât și trupesc.

    – Omul înțelept, omul liber și ortodoxul, care vor respinge această Nouă Realitate, vor trebui să plătească un preț; fie pe termen lung, fie pe termen scurt.
    Acum, pentru oamenii obișnuiți, a apărut problema sănătății. Ei îți spun: „uite, din moment ce tu nu accepți v … am să te dau afară din locurile de muncă”.

    – „Te voi exclude cu totul din viața însăși”.

    – Da, a vieții însăși! În primul rând din partea guvernului, începe o restricție a drepturilor și libertăților individuale. Dreptul la libera circulație, dreptul la închinarea religioasă liberă, dreptul la sănătate, educația copiilor.
    Oamenii trebuie să înțeleagă că în următoarele luni, N.O.M. va începe să lanseze aceste restricții sub pretextul apărării sănătății, să fie atenți la tot ceea ce se întâmplă în lume sub acest pretext.
    Pentru noi, clerici, ierarhi sau preoți, trebuie să ne dăm seama că prețul pe care îl vom plăti va fi mai mare decât cel al laicilor. Pentru că mâine s-ar putea să nu mai primim salariul , „Pentru că, Prea Sfinția Voastră, vă împotriviți celor spuse de legile Noii Ordini Mondiale”.
    Acestea nu sunt legile Greciei și Ciprului. Vorbim despre o mare guvernare, care a fost pusă în aplicare între Anglia și America și care încearcă să coordoneze întreaga lume.

    – Și pentru sa adăugam, Înalt Prea Sfinția Voastră, și un pic de Germania!

    – Ehhh … Germania este interesată doar de aspectul economic. Alții sunt mult mai interesați de aspectul duhovnicesc. De ce atâta restricție în jurul temei Teofaniei și Binecuvântării Apelor?

    – Așadar, toate aceste lucruri, Înalt Prea Sfinția Voastră, vor avea loc în 2021.

    – Bine, dar Hristos are și El un plan. Am spus acest lucru în multe omilii, despre ceea ce mi s-a comunicat de către unii oameni înduhovniciți.
    Mai este nevoie de puțin timp … Planul lui Hristos este că El le va permite acestor oameni să facă o încercare și, în cele din urmă, va răsturna totul asupra lor, fie prin fenomene geofizice, fie prin războaie civile, care în America au început deja precum și în alte națiuni.

    – Un fenomen geofizic, părinte?

    – Absolut, toate aceste păcate comise, crezi că nu au consecințe? Pământul nostru nu primește efectele păcatelor noastre? Ei bine, se vor întoarce asupra noastră la un moment dat. Și oceanul la fel, și aerul la fel, vor reacționa.
    Desigur, elementele naturii, așa cum le numesc oamenii de știință; noi credincioșii spunem că creația își va manifesta rezistența în felul ei, cu propriile sale efecte secundare asupra acțiunilor noastre. Legislațiile sunt cele care le creează, legile date împotriva eticii, împotriva umanității sunt cele care vor crea aceste efecte secundare. Nu doar drogurile și
    v … au efecte secundare.
    Și tot ceea ce îl leagă pe om de Dumnezeu are propriile sale efecte. Se pare că America trebuie să suporte o mare parte din această „dreptate”. Creștinii care locuiesc în America ar trebui să ia aceste lucruri foarte în serios.

    – Da, am înțeles. Acestea sunt lucruri extrem de serioase pe care ni le spuneți , ÎPS Voastră.

    – Într-adevăr, toate acestea trebuie luate în serios, de aceea vorbim; este responsabilitatea mea. Nu pot ascunde adevărul care este încredințat sfântului popor al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a ales o persoană ca Sfântul Paisie doar ca să putem discuta despre minunile sale. Sfântul Paisie ne-a pregătit, Sfântul Cosma din Aetolia ne-a pregătit, sfinții Rusiei …

    – Sfântul Porfirie a spus lucruri care sunt …

    – Adevărat! De ce a trimis Dumnezeu pe sfinții timpului nostru? Ca să-i putem sărbători o dată pe an? Ci pentru a ne ghida ca o busolă, astfel încât să știm ce urmează și ce trebuie să facem.

    – Și spuneți că aceste informații pe care le-au lăsat ne vor fi utile in evenimentele care vor veni.

    – Nu evenimentele care vor, ci evenimentele în care trăim în prezent și de care nu suntem conștienți, deoarece trăim în prezent într-o seră cu multe găuri, care nu oferă nicio protecție!

    – Înalt Prea Sfinția Voastră, vă cer binecuvântările pentru ascultători. Binecuvântați Prea Sfințite Părinte!

    – Binecuvântarea lui Hristos, a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților! Să ne apere și să ne păzească! Și să citim Psaltirea cât de mult putem, care este o parte neprețuită a Bisericii noastre, este expresia unei persoane care suferă, care se căiește, care plânge pentru starea umanității și a noastră. Asta doresc.
    Să nu stăm ca niște statui, să facem ceva. Ceea ce pot face credincioșii este să se roage, să postească, să primească Sfânta Împărtășanie frecvent și să citească Psaltirea acasă.

    https://orthodoxe-ordinaire.blogspot.com/2021/01/ce-que-veut-le-nouvel-ordre-mondial-par.html

    Apreciază

  4. Saptamina spurcaciunilor la Hamburg, cu reprezentant al b.o.r in numele lui Radu Constantin Miron, B.O.Ru, chipurile zicase ca au incetat comuniunea cu Fanarul, dar sunt impreuna in cuget si simtiri, acestia ruganduse impreuna

    Apreciază

    1. Draga Strajerule,
      Cei care sunt trimisi afara au misiuni precise. Sunt salariati si ai statului roman, de la care prmesc o anume suma (primeau 500 de euro pe luna). In 2012, m-am confruntat cu un specimen care a venit in tara pentru sustinerea antihristului Basescu, cand era sa fie destituit. A fost trimis in tara, tocmai pentru a ne convinge ce bine e cu chiorul. Vedem tot felul de ciudati, ca sa nu spun mai mult.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s