Gânduri optimiste

Am pășit cu speranțe de mai bine în anul 2021. Nu mă gândesc la un bine lumesc,ci la acel bine pe care ni-l poate da Hristos, la acea pace sufletească prin care El ne arată că e în inimile noastre.

Deși afară nu e zăpadă, fiind luna ianuarie, mă gândesc cu drag la Părintele Arsenie, Acuzatul ,,ZEC – 18376”, un sfânt în lagărele comuniste din Rusia. (Asta în caz că se va începe o nouă prigoană împotriva creștinilor.) Acest Părinte a fost condamnat la carceră pentru 48 de ore, împreună cu un alt deținut necredincios, la o temperatură de minus 30 de grade Celsius! Aceasta echivala cu o condamnare la moarte! Deprins fiind cu păstrarea păcii sufletești și cu rugăciunea, Părintele s-a gândit că a sosit pentru el un prilej bun de a se ruga cu voce tare! După ce au trecut cele 48 de ore, fiind găsit în viață, a mărturisit că l-a salvat credința în Dumnezeu și rugăciunea! În plus, prin puterea exemplului, a salvat și sufletul camaradului său care, speriat de iminența morții, a început să se roage.

Mă gândesc, de asemenea, și la Irod care nu încetează a-L prigoni pe Hristos! Pentru o parte a lumii, Irod a creat comunismul ca să-L nege cu vehemență. Dar Hristos a învins prin cei care L-au mărturisit și, astfel, o oștire de Sfinți s-a ridicat spre Cer și se roagă acum pentru noi.  Pentru o altă parte a  lumii, Irod a luptat în mod mai viclean, prin promovarea păcatului, care-L îndepărtează pe Hristos de inima omului. Păcatul și patimile au atras lumea în secte și erezii și au dat drepturi necuratului asupra lumii. Omului i s-a creat mai întâi iluzia că este independent, că se poate descurca și fără Dumnezeu! Însă știm cât de mult se ostenește necuratul să câștige suflete de partea lui! Dacă în sufletul omului nu e Hristos, locul acela nu rămâne liber, ci este ocupat de necuratul! De aceea, în ciuda oricăror provocări, trebuie să dorim ca Hristos să învingă în sufletele noastre!

În același timp, observ cum necuratul din nou își ascute săbiile pentru a aduce alte provocări creștinilor! Provocări mai mari decât toate cele de până acum. De când își dorește Irod să controleze mintea creștinilor și să-i facă inapți pentru mântuire!!! Dacă Hristos a dat posibilitatea oricărui păcătos să devină Sfânt, Irod vrea acum să-i ia această posibilitate. Prea puțini știu că, prin  vaccinarea începută deja, omul este pus să aleagă între suflet și trup, între cruce și pâine, așa cum scrie în Apocalipsă, capitolele 13-15. (Deja se pune problema anulării unor drepturi ale celor care nu se vaccinează). Cei mai șubrezi riscă să-și piardă și sufletul și trupul. Iar Hristos ne învață: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei, cap. 10, vs. 28) Deci nu greșesc dacă recunosc că mă tem de ceea ce ar putea face Irod în aceste vremuri! Dar am promis că voi fi optimistă, deci trebuie să-mi temperez teama și să-L însoțesc pe Hristos fie în Egipt, fie pe Cruce, astfel încât nimeni și nimic să nu mă despartă de El.

Unii încearcă să arunce în derizoriu teama creștinilor de pecetluire, deși se știe că acesta este scopul real al creării pandemiei! (1) Alții spun că există șapte vaccinuri și abia în al șaptelea se află cipul! Există și cercetători onești care susțin că serul din vaccinul care se dorește a ajunge la toți locuitorii Planetei conține hydrogel care este, de fapt, un cip care se solidifică după injectare și care poate fi dirijat oriunde în corp. (2) Ținta este, bineînțeles, creierul! Pierzându-și independența gândirii, după conectarea sa la tehnologia 5G, omul cipuit prin vaccinare cu nanoboți, nu mai poate aspira spre mântuire și nu se mai poate opune forțelor malefice.

Ar fi de dorit ca Patriarhia Română să explice credincioșilor aceste lucruri. Dacă nu o va face, va răspunde pentru sufletele care se vor pierde din cauza lipsei de informație. Ar fi de dorit, ca în cazul în care vor exista constrângeri pentru acceptarea vaccinului, să cerem evitarea vaccinului din motive religioase, așa cum s-a procedat și în cazul cardurilor de sănătate. Dacă minoritățile de tot felul își cer drepturi, trebuie să ni le cerem și noi.

Indiferent ce se va întâmpla, Hristos va învinge prin cei care vor face voia Sa și nu se vor lăsa modificați genetic,(3) manipulați și controlați de la distanță prin nanotehnologia introdusă prin vaccin, ci se vor lipi cu toată ființa de El! Vaccinurile venite acum în România sunt cu ARN-mesager și sunt de la Pfizer-Biontech! (4)

Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa!

Lucreţia P. 

Episcopul sârb Dimitrije s-a supus orbeşte autorităţilor, a batjocorit Sfânta Împărtăşanie şi a fost pedepsit de Dumnezeu. Nevrednic este

Episcopul Dimitrije, fiul duhovnicesc al episcopului Grigorie, a slujit la sărbătoarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Zavala, hramul mănăstirii. A luat cu el un pachet cu măști, pe care le-a distribuit oamenilor și a spus că doar cântăreții nu trebuie să le poarte.

Apoi i-a spus părintelui Vasilije să-şi pună o mască pentru a împărtăşi oamenii, lucru pe care l-a refuzat, de trei ori. Episcopul și-a luat apoi potirul și a spus: „Ei bine, voi împărtăşi eu atunci!” Și-a pus o mască și când a ieșit pe ușă, a început să ardă şi flăcările s-au extins peste trupul episcopului. Credincioșilor prezenți li s-a părut că focul provine de la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Episcopul a început să-și bată mâinile, potirul a căzut, a vărsat Împărtășania, a fugit în altar.

Martorii oculari spun că nu au văzut niciodată ceva mai rău în viața lor. Cu toate acestea, unii dintre credincioși oferă următoarea explicație a modului în care a avut loc incendiul: ,,Dimitrije a introdus inovația de a înmuia un șervețel cu alcool și de a șterge lingura de împărtășanie după fiecare utilizare.” În timp ce ieșea la Ușa Sfântă, primul care se apropia de împărtășanie a fost fratele nou consacrat, cu o icoană în mână și o lumânare aprinsă. Pentru că șervețelul, puternic îmbibat cu alcool, a intrat în contact cu flacăra lumânării, focul a izbucnit ca un fulger, arzând șervețelul, hainele și mâinile lui Dimitrije. A alergat la altar, a aruncat un șervețel, a vărsat Sfintele Daruri și abia a stins focul „.
Apoi a spus în predică că a fost o mare ispită pentru el. De asemenea, a încercat să glumească: „Aici ardeam, dar nu ardeam”. Dar, pentru prima dată, diaconul Rajković, care editează site-ul eparhial, nu a postat predica lui Dimitrije, deși o face în mod regulat. Apropo, ștergerea lingurii de împărtășire într-un șervețel îmbibat în alcool nu este singura inovație introdusă de Dimitrije. Acesta slujeşte alături de romano-catolici, îi pomeneşte la slujbe, respectă cu strictețe „măsurile sanitare”, se comportă despotic, de parcă ar fi proprietarul Bisericii, nu-i binecuvântează pe credincioşi, îi persecută pe călugării și preoții adevărați. Într-un cuvânt, el este un alt distrugător al Bisericii și o continuare consecventă a atrocităților părintelui său duhovnicesc, episcopul Grigorie.

Sursa:Borbazavera. Traducere: Google, cu adaptări

Nebunia unui ecumenist lucid: Rafail Noica

Cu mai mulţi ani în urmă, Rafail Noica ne era prezentat drept un pustnic retras în Munţii Apuseni, scump la vedere şi la vorbă. Foarte bine, m-am gândit, bine a făcut că s-a retras din tumultul păcătos al lumii şi stă mai aproape de Dumnezeu, rugându-se pentru binele şi mântuirea lumii. Era apoi comparat cu pustnicii din primele secole care, atunci când era primejduită Sfânta Credinţă Ortodoxă, coborau în lume şi-i întăreau pe credincioşii dezorientaţi, prin cuvânt, faptă şi, mai ales, prin rugăciune.

N-a trecut mult, şi l-am văzut pe monahul Rafail coborât din munţi, tocmai la Cluj, gudurându-se pe lângă locatarul arhiepiscopiei din acest oraş, Andrei Andreicuţ. Nu-i de bine, mi-am zis. Şi n-a fost.

Am văzut acum o înregistrare video în care monahul nostru a coborât tocmai la Doxologia, să ne lămurească cum a fost în Creta, la sinodul tâlhăresc, şi iată ce aflăm:

1.,,Nu s-a făcut nimic pe linia de vânzare a Ortodoxiei’’. E adevărat. Ortodoxia a fost vândută şi Hristos a fost trădat cu mult înainte. În Creta s-a semnat doar contractul de vânzare-cumpărare, in valoare de treizeci de arginti.

2.Despre recunoaşterea sectelor ca fiind ,,biserici’’; ,,Cum să spunem că ei nu sunt ,,biserică’’, când ei au conştiinţa că sunt ,,biserici’’? Frumos raţionament.Dacă un nebun se crede că este Adolf Hitler, de ce să-l contrazicem? Dacă alt nebun, şi mai mare, cum au fost destui în istorie, zice că este Iisus Hristos, n-are niciun rost să-l contrazicem.

3.,,Aşa că râvna noastră să nu fie ca a talibanilor’’. Talibanii, aţi înţeles, suntem noi, nepomenitorii. Nu ştiu de ce vede la noi atâta râvnă, când noi tocmai asta ne reproşăm, că nu avem râvnă suficientă. Mă rog, fiecare cu viziunea sa.

4. ,,Nu e cazul încă să ne despărţim’’. N-am înţeles, cine de cine să se despartă? Ereticii de cei credincioşi? Apostaţii de ortodocşi? Lumina de întuneric? Povestea asta cu ,,nu e cazul încă’’ am auzit-o cu ani în urmă. Activiştii ( inclusiv cei bisericeşti) ne spuneau, prin 2012, că Băsescu trebuie suspendat, dar nu acum. Când? După moartea lui?

Oricum, Rafail Noica nu se va despărţi de ecumeniştii lui până la moartea lui. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel.

5. ,,Am citit un articol care a fost pe internet şi a zis (Ierotheos Vlahos, vaccinatul) două lucruri: Biserica Română a fost foarte bine pregătită (pentru sinodul eretic cretan, n.n.), toţi s-au uimit de cât de bine a fost pregătită. Al doilea lucru, patriarhul nostru Daniel, departe de a fi un ecumenist, a fost coloana vertrebală a Ortodoxiei în acest sinod, unde riscau tot felul de lucruri. Ăăă… şi cred, aşa cum am auzit, că nu este altul care, ca Prea-Fericitul Daniel, poate apăra Biserica noastră, în zilele noastre. Şi, în acelaşi articol, al lui Ierotheos, avea cuvinte mai puţine, dar nu de mai puţină laudă, faţă de Înalt-Preasfinţitul Teofan. Nu e cazul să ne despărţim de ei acuma. Ferească Dumnezeu ca mai târziu să picăm oricare dintre noi în altceva, dar acuma în niciun caz nu este, şi nu aşteptăm ca mai târziu să fie… n-am aşteptări pesimiste de la ei’’. Optimist, monahul!

Comentariu

Sfinţii îi obligau pe demoni să spună adevărul. Dumnezeu îl pune pe Rafail Noica să spună adevărul, împotriva voinţei lui. Bineînţeles, adevărul amestecat cu minciună, după obiceiul ecumeniştilor. Haideţi să separăm adevărul de minciună.Şi noi ne uimim cât de bine şi-a pregătit Daniel suita sa pentru pseudo-sinod. Să ai 25 de figuranţi, care să semneze, fără să gândească, nişte documente eretice dinainte scrise, nu e lucru puţin.

Pseudo patriarhul Daniel nu este ecumenist (,,departe de a fi ecumenist’’), a fost coloana vertrebrală în acest sinod. E bine că i se recunoaşte rolul. I-l recunoaştem şi noi. Cu amărăciune, dar i-l recunoaştem.

,,…că nu este altul care, ca prea-fericitul patriarh Daniel,poate apăra biserica noastră (a lor, a ecumeniştilor), în zilele noastre’’.

Straşnic apărător! Îi împige Daniel pe credincioşi spre vaccinul înrobitor şi ucigaş, dar rămâne un vajnic apărător al Bisericii.

,,Unde eşti tu, Ţepeş doamne…’’

Presbiter Ioviţa Vasile

Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului. Pregătiţi calea Domnului

Din vremea-n care oamenii cei dintâi au nesocotit şi au călcat porunca dată lor, Dumnezeu n-a încetat să pregătească neamul omenesc pentru venirea în lume a Fiului Său. Dintru început, Dumnezeu a spus şarpelui înşelător: ,,Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul’’ (Facere 3, 15). Sfânta Biserică Ortodoxă ne învaţă, cu înţelepciune şi dreptate, că sămânţa femeii este chiar Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care a binevoit a se întrupa de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi a Se face Om asemenea nouă, dar fără de păcat.

Sfinţii Prooroci au fost trimişi în mijlocul poporului îndărătnic, pentru a-l întoarce de la căile sale cele rele şi a-l face vrednic de primirea Mântuitorului, Care avea să se nască ,,la plinirea vremii’’ (Galateni 4, 4). Aşa bubăoară, Isaia a primit de la Dumnezeu vestea cea bună a Întrupării, a împărtăşit-o oamenilor, lăsând-o scrisă în Cartea sa (7, 14): ,,Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui, Emanuel’’. Atât de puternică era credinţa lui Isaia Proorocul că aceste cuvinte se vor împlini, încât a ajuns să vorbească şi să scrie despre Domnul Iisus la timpul trecut, ca de un fapt împlinit, deşi aveau să mai treacă sute de ani până la Naşterea Mântuitorului: ,,Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire este pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie’’ (Isaia 9, 5).

Apropiindu-se vremea ieşirii în lume a Mântuitorului la propovăduire, Sfântul  Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, răspundea oamenilor nedumeriţi: ,,Nu sunt eu Hristosul… eu sunt glasul celui care strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului precum a zis Isaia Prorocul’’ (Ioan 1, 23)… În mijlocul vostru se află Acela pe care voi nu-L ştiţi, Cel Care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei’’ (Ioan 1, 26-27).

Cel dintâi chemat la apostolie, Sfântul Andrei, cel care ne-a adus pe pamânt românesc lumina Evangheliei, s-a dus şi l-a înştiinţat pe fratele său Petru: ,,Am găsit pe Mesia, Care se tâlcuieşte Hristos’’ (Ioan 1, 41). Aceşti Apostoli fraţi, alături de ceilalţi Sfinţi Apostoli, au fost dintre iudeii care L-au primit cu inima deschisă pe Fiul lui Dumnezeu şi au crezut în El; ceilalţi iudei L-au batjocorit şi apoi L-au răstignit.

Porunca sub care stăm noi astăzi, este aceeaşi: ,,Pregătiţi calea Domnului’’, deoarece Mântuitorul nostru ,,iarăşi va să vină să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit’’ . Aşa credem şi aşa mărturisim. Acum însă, noi suntem cei care avem datoria de a pregăti calea Domnului. Calea Domnului este, potrivit Sfintelor Scripturi, chiar Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. ,,Eu am prigonit această Cale, legând şi dând la închisoare pe bărbaţi şi femei’’ (Fapte 22, 4). Spunând că a prigonit Calea, înţelegem prea bine că răutatea dintâi a Apostolului se îndrepta împotriva Bisericii. Apostolul pune semnul egalităţii între Cale şi Biserică, adică le aduce în starea de noţiuni sinonime. Deoarece noi suntem în Biserica lui Hristos, ca mădulare ale acesteia, rezultă, în chip logic, că pregătindu-ne pe noi înşine pentru a doua Venire a Domnului, pregătim Calea Lui.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut grijă, în multe rânduri, să ne atragă atenţia asupra necesităţii de a fi pregătiţi în orice moment pentru a Doua Venire a Sa: ,,Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru… De aceea, şi voi fiţi gata, că în ceasul care nu gândiţi Fiul Omului va veni’’.

Prin urmare, grija noastră de căpetenie nu este cunoaşterea vremii când va veni Mântuitorul, ci pregătirea noastră temeinică pentru a-L întâmpina. Cei care au nesocotit aceasta şi au iscodit vremurile, stabilind soroace pentru Venirea Sa, au rătăcit de la adevăr şi au atras şi pe alţii în rătăcire, iar la urmă Dumnezeu i-a arătat ca fiind prooroci mincinoşi

Totuşi, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a îndemnat să fim cu luare aminte la semnele care vor anunţa Venirea Lui: ,,Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi’’ (Matei 24, 33). Semnele ne sunt date tocmai pentru a le cunoaşte, a le înţelege şi a spori în pregătirea noastră. Chiar dacă Domnul nu va veni în vremea vieţii noastre pământeşti, se poate întâmpla să vină neştiutul ceas al morţii, prin urmare, avem încă un motiv temeinic să priveghem şi să ne pregătim, să gătim adică, Calea Domnului. Semnele ce se arată acum ne spun că, într-adevăr, vremea Venirii Mântuitorului s-a apropiat mult. Aşadar, să sporim în rugăciuni pentru noi şi pentru lumea întreagă şi să înmulţim faptele cele bune. Prezenţa  noastră la sfânta biserică  este împiedicată de antihrişti, în fiecare Duminică şi Sărbătoare pentru că aici primim învăţaturile şi bunele sfătuiri pe care le vom urma, deoarece păstorii cei buni priveghează pentru sufletele voastre, ,,având să dea seama de ele’’. Să fim mădulare lucrătoare ale Bisericii, deoarece aceasta este mama noastră şi înfruntă răul din lume; ea singură va fi biruitoare în lupta cu puterile diavoleşti, după sfintele cuvinte ale Mântuitorului ,,porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18).

Doresc să vă spun şi să vă previn asupra a două semne prevestitoare ale Venirii Domnului. Întâi, despre scurtarea vremurilor pe care le trăim. Simţim cu toţii curgerea vremii ca fiind deosebit de rapidă, timpul nu ne mai ajunge. Chiar necredincioşii admit faptul că durata unei zile astronomice ar fi de numai 16 ore! Ce se-ntâmplă, de fapt? Se împlinesc preasfintele cuvinte ale Mântuitorului, rostite cu două mii de ani în urmă: ,,Căci atunci va fi strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa niciun trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile’’ (Matei 24, 21-22). În scurtarea zilelor vedem un semn evident al apropierii sfârşitului acestui veac, dar şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Strâmtorarea este pe zi ce trece mai mare şi ne gândim la aşa zisa pandemie, pretextul diabolic găsit de antihrişti pentru înrobirea făpturilor lui Dumnezeu, pe care voiesc să le piardă în iadul în care ei înşişi se vor chinui în vecii vecilor.

Al doilea semn este pecetluirea oamenilor cu semnul blestemat al antihristului care, sub diferite forme, a început de mai multă vreme. Nu mai putem intra în anumite localuri publice decât trecând prin faţa unui boactăr care, sub motivul luării temperaturii, proiectează asupra noastră un fascicul cu valoarea în terra hertzi de 666. Exact numărul satanic despre care a scris Sfântul Ioan Evanghelistul! Sataniştii vor să ne imprime semnele şi simbolurile lor, în locurile unde am fost însemnaţi la Botez cu semnul Mântuitorului Hristos, Sfânta Cruce. Înţelegeţi viclenia? Cel care de bună voie va primi semnul antihristic, nu va mai aparţine lui Hrisos, va fi luat în stăpânire de diavolul şi slujitorii lui şi va pierde orice nădejde de mântuire.

,,Dar, Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?’’ (Luca 18, 8) Va găsi, desigur, dar la foarte puţini oameni, pentru că cei mai mulţi vor fi îmbrăţişat credinţa cea mincinoasă şi pierzătoare a lui antihrist. Să ne străduim să fim printre cei puţini: ,,Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care apucă pe ea. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află’’ (Matei 7, 13-14).

Iubiţi credincioşi, Sfântul Prooroc Iezechiel în Cartea sa (33, 4-6) are un mesaj excepţional pentru făpturile lui Dumnezeu: ,,Dacă va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se va păzi când va veni sabia şi-l va prinde, sângele aceluia va fi asupra capului său… iar cel ce se va păzi va scăpa viaţa sa. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din trâmbiţă, şi poporul n-a fost prevestit, şi va veni sabia şi va ridica viaţa cuiva, acela s-a răpit pentru păcatele lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului’’. Străjerii noştri sunt Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Ei ne-au vestit, în toate timpurile, primejdiile prin care trecem acum. Trâmbiţele lor se aud şi acum. Cine ia aminte? Străjeri de nădejde ar trebui să fie ierarhii Bisericii, că pentru aceasta ocupă scaunele episcopale. Trâmbiţele lor sunt mute, nu se vor auzi niciodată, pentru că dumnealor sunt preocupaţi nu de Turmă, nu de sufletele credincioşilor, ci de tihna şi confortul lor de fiecare zi. Ei au trecut în tabăra vrăjmaşului şi fac voia acestuia. Ne rămâne nouă să priveghem, să ne străduim, să ne pregătim, cu vreme şi fără vreme, pentru Venirea Domnului. ,,Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui’’. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Părintele Mitropolit Augustin de Florina: Cuvinte de foc pentru vremea noastră

Necredincioşi ai veacurilor, să presupunem, pentru o clipă, că dezrădăcinaţi copacul creştinismului. Vă pun o întrebare: în locul lui ce veţi sădi? Este uşor să dezrădăcinezi, dar este greu să sădeşti. Ce aveţi să sădiţi? Zero-ul? Dar pe zero nu se sprijină nimic; doar ruine…

Dar voi, credincioşii, aşa cum spune astăzi Apostolul Pavel, astupaţi-vă urechile, ca să nu auziţi sirenele ateismului şi ale necredinţei. Suntem un popor creştin. Să fim foarte atenţi. Ce să facem? Să credem aşa cum au crezut părinţii noştri din neam în neam. Dacă naţiunea aceasta a existat şi va exista în viitor, va exista datorită Credinţei în Dumnezeu. Să credem, aşa cum a crezut Vasile cel Mare.

I-a citit pe Platon, pe Aristotel, a mers la şcoli înalte, i-a ascultat pe oratori… Şi ce spune Vasile cel Mare? Eu nu ascult ce zice X, Y sau Z; ascult Credinţa pe care am învăţat-o de la bunica mea. Această credinţă să o ținem şi noi. Cuvintele pe care ni le-a spus sfânta noastră bunică, pe acestea să le păzim, fraţii mei. Nu există nimic mai mare decât credinţa noastră, pe care au ţinut-o părinţii noştri din neam în neam.
Şi să spunem şi noi împreună cu poetul:„Hristoase, în aceşti ani blestemaţi ai necredinţei,/ În care oamenii nu cred în nimic, nici iubesc pe cineva,/ Eu cred şi Te iubesc din tot sufletul pe Tine. /Cred precum mama mea, cred precum un copilaş, /Beau din apa cea fără de moarte şi părăsesc otrava”.

(fragment din omilia înregistrată, care a fost rostită în biserica „Sfântul Pantelimon” din Florina, miercuri, 1-1-1975).

Pentru evenimentul cosmo-istoric al Naşterii Domnului Iisus Hristos şi pentru Noul An, mă rog din inimă Domnului, ca să ne învrednicească pe toţi a pătrunde, pe cât mai mult posibil, în marea taină a Întrupării lui Dumnezeu şi să trăim aceasta mai intens, ca să gustăm mai viu rodul Venirii Lui în lume, adevărata bucurie şi veselie.

Domnul, Cel ce S-a făcut Prunc pentru noi, aduce în lume adevărata bucurie, deoarece oferă bucuria izbăvirii, adică a mântuirii. Câţi suspinăm pentru neputinţele noastre, să ne bucurăm acum şi să ne veselim pentru iertarea păcatelor noastre, mântuirea şi slava noastră.

† Mitropolitul Augustin de Florina, Prespe şi Eordeea

Mă rog ca toţi copiii Ortodoxiei să devină în Noul An fierbinţi vestitori ai unicităţii şi ai importanţei mântuitoare a Ortodoxiei şi vehemenţi războitori ai mişcării degenerate şi eretice a ecumenismului eretic şi pierzător de suflete.

Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă