Întindem mâna Părinţilor care s-au despărţit de noi

Părinţii Andrei Cojoacă şi Ieromonah Ghervasie Giurgiu au realizat un film de o oră, pe care apoi l-au postat şi poate fi găsit pe youtube. Ce i-a determinat să purceadă la această lucrare?

Spun Părinţii că în zona Buzăului există nişte credincioşi, adepţi ai Ierodiaconului Visarion Iugulescu, aflaţi acum sub oblăduirea lor. Acest cleric, zice-se, a fost promotorul unor erezii, exprimate în pictură şi cuvânt. Prilej tocmai potrivit pentru Domnul Staicu Ciprian, care a pornit un atac furibind asupra zişilor visarionişti  şi a celor doi preoţi pomeniţi mai sus, acuzându-i de idolatrie şi de multe altele. Grijuliu cu puritatea Ortodoxiei şi atent veghetor la unirea dintre fraţi, cum îl ştim, Domnul Staicu a declarat că nu se va mai spovedi de-acum înainte la Părintele Andrei. Mai mult, a întrerupt comuniunea euharistică cu cei doi şi a formulat nişte pretenţii greu de împlinit, ca preţ pentru restabilirea comuniunii. Analizaţi-le şi Dumneavoastră:

1. Să înceteze în mod public orice comuniune bisericească cu cei care au fost sau sunt încă visarioniști, de vreme ce ei înșiși (cei doi preoți) au mărturisit public că ierodiaconul Visarion a fost eretic.

2. Mărturisire de credință individuală, scrisă și semnată de toți cei îngrădiți de ecumenism, dar care sunt acuzați a fi visarioniști și sunt sub oblăduirea duhovnicească a celor doi preoți, precum și arderea în public a tuturor materialelor visarioniste deținute de mirenii acuzați de visarionism.

3. Pentru că am primit vești despre părerea unor visarioniști de azi care cred în reîncarnare și că ei înșiși sunt tot felul de persoane biblice reîncarnate, inclusiv unii care ar fi noi hristoși și noi apostoli, de dumnezeu tatăl nu mai zic – și el e folosit (intenționat am scris cu litere mici), se impune verificarea totală a crezului actualilor sau „foștilor” visarioniști de la Buzău și trecerea lor, în cazul pocăinței, prin rânduiala primirii Tainei Mirungerii a ereticilor care se întorc la Ortodoxie (Preluare de pe Prietenii Sfântului Efrem).

Acesta a fost motivul pentru care Părinţii Andrei şi Ghervasie au făcut acest film, în care recunosc că într-adevăr, Visarion Iugulescu a fost eretic, însă nu se angajează la mai mult. De asemenea, cer revenirea la starea anterioară de comuniune. Urmărind filmul, am simţit nevoia unor reflecţii pe teme vechi şi noi.

– Părinţii Andrei şi Ghervasie greşesc grav atunci când se raportează, în orice împrejurare, la monahul grec Sava Lavriotul, ca la un papă-arbitru, infailibil şi a-toate-ştiutor. Să nu le scape din vedere că Sava e un călugăr şi nimic mai mult. E, cu alte cuvinte, un mirean, nefiind cleric. Şi-atunci cum pot fi atât de naivi Părinţii încât să socotească literă de Evanghelie tot ce spune Sava? Şi spune multe. Eu cred că rolurile trebuie inversate şi Sava să asculte de clerici. Omul nu are un nume bun nici în Grecia, şi-atunci vine în România şi face valuri.

-Aş dori ca Părinţii Andrei şi Ghervasie să înţeleagă că cei doi, Sava şi Staicu, sunt agenţi infiltraţi printre nepomenitori, cu misiunea precisă de a învrăjbi şi dezbina. Au déjà la activ dezbinarea din 2018, când au rupt o parte din pomenitori şi i-a îndepărtat de noi. Acum, cinstiţi Părinţi, aveţi ocazia să vă convingeţi pe proprie piele de lucrarea distructivă a celor doi, pe care noi o clamăm de câţiva ani. Staicu a trădat o dată, a doua oară şi va mai trăda dacă i se dă posibilitatea. Nu vă aşteptaţi să-şi pună cenuşă în cap şi să revină la sentimente mai bune. E prea adânc băgat afaceri murdare şi are prea multe facturi de plătit.

-Apropo, tot ne acuzaţi că suntem conduşi de fratele mirean Silviu Chirilă, gogoriţă lansată de Staicu. Nu ştiaţi că şi Domnul Staicu e trecut în rândul mirenilor, prin caterisire validă, deoarece a refuzat să se ducă într-o parohie în care a fost mutat? Vă spunem noi acum. Aşadar lăsaţi-o mai moale cu Silviu Chirilă. Dânsul nu are pretenţii de leader, face o bună lucrare de mirean întru apărarea Ortodoxiei, lucru de care vă puteţi convinge, urmărindu-i postările.

-După minutul 32 al filmului, Părintele Andrei spune un adevăr pe care noi l-am spus dintru început: ,,Credem că aceşti fraţi s-au despărţit de noi şi din cauza atitudinii părintelui Ciprian, total lipsite de tact pastoral, total lipsite de dragoste, total lipsite de manieră patristică de abordare a lucrurilor’’. Bine ziceţi, Preacucernice, Staicu e autorul principal al dezbinării. El a născocit povestea cu părtăşia la erezie, ne-a atribuit-o, a umflat-o, a dus-o în Moldova şi i-a convins pe Părinţii de-acolo că suntem eretici. De-aici până la ruptură a fost un pas, făcut la Roman.

-Părinte Andrei, soluţia pe care o propuneţi e nerealistă, iertaţi-mă. Staicu nu va veni la noi să-şi ceară scuze şi dacă ar fi să fim câştigaţi pentru Ortodoxie, nu dânsul e persoana potrivită să ne convingă. Dar nu e cazul. Noi nu ne-am despărţit de nimeni. Continuăm să mergem pe drumul început în 2016. Am început mărturisirea pe treapta cea mai de jos a Ortodoxiei şi acolo am rămas, împovăraţi de păcate, însă nu am trădat Dreapta Credinţă. Eretici nu suntem, pentru că erezia înseamnă despărţire de Dumnezeu. Nimic n-am schimbat în mărturisirea noastră. Vorbiţi de mai multe erezii de care ne-am face vinovaţi. Care sunt celelalte, ca să ştim să ne pocăim. Povestea cu părtăşia la erezie nu s-a pomenit între noi, dovadă că a fost o făcătură a lui Staicu. Şi-atunci? Atunci hai să le lăsăm toate în urmă şi să refacem comuniunea între noi, dacă este cu putinţă. Haideţi să socotim că e vorba de treburi bisericeşti care se pot îndrepta uşor. Nu avem resentimente faţă de Sfinţiile Voastre. Ruptura dintre noi ne-a durut. Nu vrem să dăm satisfacţie diavolului şi slujitorilor lui, rămânând despărţiţi. Vă întindem frăţeşte mâna şi suntem gata să vă cerem iertare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Notă. Dacă aveţi posibilitatea să transmiteţi acest text Părinţilor Andrei şi Ghervasie, vă rog să o faceţi, deoarece eu nu mai am nicio cale de comunicare cu dânşii.

10 gânduri despre „Întindem mâna Părinţilor care s-au despărţit de noi”

  1. Sarut mainile! Parintele Visarion nu a fost un eretic cum spun acesti oameni! Cititi cartea Marul inflorit scrisa de parintele George Burlanescu si ing. Stefan Ungureanu si cartea Un misionar prigonit al Bisericii Ortoxe Romane, scrisa de Sergiu Ciocarlan!

    Apreciat de 1 persoană

  2. 10 sfaturi de la părintele Nicolae Steinhardt

    „Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă, o bigoterie, ca și cum menirea creștinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forțele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiție osândit la cecitate și paraplegie.
    Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5, 17: “Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, II Tim. 4, 5: “tu fii treaz în toate…”, Tit. 1, 8: “să fie treaz la minte” şi mai îndeosebi:
    “Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari*”).

    Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric “să le tâmpim”.)
    Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana?
    Şi-apoi, stă scris că “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea.”
    […] Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului.
    “Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns”.)**[…]
    Lumina nu este numai Beatitudine ci şi Înţelegere, în contrast cu prostia din care face o netrebnică armă diavolească.”

    1. Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.

    2. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine.

    3. Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați.

    4. Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.

    5. Elementara deșteptăciune e o îndatorire.

    6. Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta.

    7. Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.

    8. În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.

    9. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.

    10. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.
    *Corinteni 14;20
    **Facerea 3; 8
    Extrase din ”Jurnalul Fericirii” Nicolae Steinhardt, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002

    Apreciază

    1. Am dat peste o dare de seama a Arhiepiscopiei Tomisului,in care domnul Mihai Silviu Chirila apreciaza activitatea filantropica a IPS Teodosie.Stiindu se ca este ecumenist si invata erezia cu capul descoperit este foarte limpede ca activitatea IPS Sale nu e primita,pt ca si sectarii fac multe fapte bune si mult bine semenului dar nefiind in Adevar nu e primit la Dumnezeu nimic ce fac ei pt ca tot ce fac ei atsta timp cat nu sunt cu Adevarul,e viclenie.Ar fi util pt noi daca domnul Mihai Silviu Chirila ar veni cu precizari pt ca IPS Teodosie nu este un primar,sau un monah,sau un mirean care ,ecumenist fiind face acte de caritate multe la numar;el este un ierarh si atunci se cere o prudenta in acest caz pt ca oamenii sunt asa cum sunt si cand apreciezi in scris un ierarh filantrop totusi,e bine sa tii cont si cine este acest ierarh din punct de vedere ortodox.
      https://ortodoxinfo.ro/2021/02/23/ips-teodosie-tun-de-peste-un-milion-de-euro-in-plina-pandemie/

      In legatura cu povestea cu pr.Andrei si Ghervasie as vrea sa punctez cateva aspecte despre ierodiaconul Visarion Iugulescu,eu fiind in perfecta consonanta si cu studiul pozitiv al pr Claudiu Buza despre aceasta mare personalitate misionara :
      1.Cine minte cu nerusinare ca Visarion Iugulescu a fost eretic?Icoana Iisus Hristos-Imparatul Crestinilor care a fost pictata de acest ierodiacon in plina suferinta si prigoana comunista pentru credinta si marturisirea Adevarului ortodoxiei plus o alta icoana cu Maica Domnului pictata tot atunci de el,se afla in casa din Brasov a unei familii evlavioase de crestini ortodocsi „visarionisti” din Brasov si curge continuu mir din aceste Icoane.Atentie ca putem cadea in hula impotriva Duhului Sfant.
      2.Parintele Cleopa Ilie a fost auzit de mine care ma aflsm si eu in cimitirul manastirii Sihastria cand la intrebarea unor credinciosi cu privire la personalitatea ierodiaconului Visarion Iugulescu,acesta a venit pe loc cu urmatorul raspuns pe care l am auzit cu urechile mele:”Acela(„aşiala”),cum obisnuia parintele sa se pronunte,e sfinte moaste.Postitor ca asiala nu am auzit.Sa te hranesti doar o data pe saptamana si cu verdeturi fierte,fara paine si fara ulei,arata ca avem un mare postitor si un mare om al rugaciunii.A cuprins aproape toata tara,organizand crestinii la faptele bune.E un exemplu de misionarism.Sa increstinezi tu mii de suflete scoase din cele mai cumplite patimi si betii si destrabalari asta arata ca e un mare om al lui Dumnezeu.Daca Sf Sinod al BOR a hotarat ca lucrarea pastorala si misionara a ierodiaconului Visarion Iugulescu este pt binele Bisericii,este de suflet folositoare,invatatura sa este conforma cu invatatura Bisericii si aduce multa zidire duhovniceasca,atunci noi cu ce suntem mai presus decat Sf Sinod care este autoritatea indiscutabila,doctrinara,canonica,disciplinara si este sub inspiratia Sf.Duh?Daca sinodul asa hotaraste,apai noi nu suntem mai presus decat forul suprem al unei Biserici Ortodoxe locale care este Sf Sinod.”
      3.In 1990 cand pr Dumitru Staniloaie era in preajma patriarhului Teoctist cand l a chemat pe pr Visarion Iugulescu in biroul sau si cand patriarhul l a intrebat:”Care este invatatura ta ,cuvioase parinte Visarion?”,pr Staniloaie i a raspuns prompt patriarhului Teoctist cu cuvintele:”De mult ma indulcesc cu cuvintele parintelui Visarion care sunt dulci ca mierea si nu am gasit in scrierile si in predicile sale de pe casetele audio nici cea mai mica urma de ratacire ori vreo abatere de la linia invataturii dogmatice a Bisericii Ortodoxe.Binecuvantati ,parinte Visarion si va indemn sa propovaduiti Cuvantul Adevarului pe mai departe asa cum ati facut pana acum”.La care patriarhul a raspuns spontan:”Si eu binecuvantez cu toata dragostea lucrarea Sf Tale.Mergeti sanatos”.
      4.Profesori de teologie ortodoxa romani au folosit la catedra de Catehetica si Omiletica in Seminarii si facultati predicile scrise ale pr Visarion ca adevarate modele de predici crestine pt viitorii preoti pt ca acestea se incadreaza perfect in disciplina tinerii unei predici de succes.
      5.Exista marturii pozitive si de evlavie ale tuturor marilor duhovnici ai vremii pe care nu mai stau sa le insir pt ca mi ia din timp,oameni care vorbeau la unison despre Visarion Iugulescu ca de un mare om al lui Dumnezeu.Au fost ierarhi ai vremii precum:Nestor Vornicescu,Damaschin Coravu,Casian Craciun,Antonie Plamadeala,Antim Nica,ierarhi care l au apreciat si il invitau sa tina predici in eparhiile acestora.Multi profesori de teologie precum pr Constantin Galeriu,pr Ilie Moldovan,pr Mircea Pacurariu si altii,l au avut la mare evlavie si purtau adevarat respect pentru acesta.

      Nu se cade sa vorbim atat de usor personalitatile din trecutul Bisericii Ortodoxe Romane pt ca riscam sa facem erori si pacate grele.Iar despre ce fel de comunitate de crestini ortodocsi mireni cu viata sfanta,din cate am auzit de pe la Buzau ,a initiat pr Visarion acolo si cat de uniti in dragoste si credinta si in aceasi cuget cu Biserica sunt crestinii formati de pr Visarion cu jertfa si pilda sa e bine totusi sa se taca pt a nu pacatui greu.

      Apreciat de 1 persoană

  3. com,erezia lui Teodosie consta in crezul lui ecumenist de musamalizare lucida a marii erezii de la sinodul din Creta,mai consta in faptul ca pe crestinii treji si clericii treji care au intrerupt pomenirea ierarhilor eretici,ei „sunt despartiti de Biserica” si nu ierarhii eretici semnatari ai sinodului cretan.

    Apreciază

  4. Pseudo Patriarhul Bartolomeu a acordat un interviu, unde a confirmat apropiata unitate cu catolicii care urmează să fie realizată în 2025, cu ocazia aniversării a 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea.

    Despre identitatea bisericii

    La sfârșitul interviului, jurnalistul de la Avvenire a pus întrebarea: „După părerea voastră, de ce depinde astăzi autoritatea religiilor?” Întrebarea pusă într-un stil laic, înseamnă: Care este esența religiei, ce ar trebui să arate religia(ortodoxă) lumii? Și întrucât întrebarea a fost adresată primatului uneia dintre Bisericile Ortodoxe, răspunsul ar fi trebuit să fie dat în numele Bisericii Ortodoxe.

    Înainte de a cita răspunsul Patriarhului Bartolomeu, să ne întoarcem la Sfinții Părinți și să vedem cum ar putea răspunde ei la această întrebare.
    De exemplu, Sfântul Efrem Sirul ar spune că valoarea Bisericii constă în faptul că Dumnezeu locuiește acolo: „Binecuvântată ești tu, Biserica credincioșilor, căci Regele împăraților și-a așezat locuința în tine. Temeliile tale nu vor fi zdruncinate niciodată, pentru că Domnul este cel care le apără, iar porțile iadului nu o vor putea birui, iar lupii răpitori nu o vor putea zdrobi și nici nu vor putea slăbi cetatea. O, ce minunată ești, Casa lui Dumnezeu! Cât de frumoasă ești! ”

    Sfântul Ciprian din Cartagina ar spune că valoarea Bisericii rezidă în mântuirea oamenilor: „Nu există viață în afara Bisericii: Casa lui Dumnezeu este una și nimeni nu poate fi mântuit decât în ​​Biserică”.

    Sfântul Chiril al Ierusalimului subliniază că Biserica dezvăluie Adevărul oamenilor: „Biserica învață fără îndoială toate dogmele pe care oamenii trebuie să le cunoască”.

    La fel, Sfântul Teofil din Antiohia: „Pentru marinari, Dumnezeu a făcut insulele ca refugiu și pentru o lume împovărată de păcat, El a desemnat Sfintele Biserici care urmează învățătura adevărului”.
    Fără excepție, toți Sfinții Părinți spun că valoarea (autoritatea, în terminologia seculară) a Bisericii lui Hristos (care este una și aceeași cu religia creștină) constă în faptul că în această Biserică o persoană se unește cu Dumnezeu și își mântuiește sufletul pentru viața veșnică …

    Iată ce răspunde Pseudo Patriarhul Bartolomeu: „Astăzi, autoritatea religiilor este foarte apreciată pentru contribuția lor la lupta pentru pace. Este inacceptabil ca religiile, forțele păcii și ale reconcilierii, să fie fanatice și divizate. Nici progresul științific, nici dezvoltarea economică, nici comunicarea prin internet nu sunt suficiente pentru a realiza pacea. Noi, creștinii, în timp ce slujim cauza păcii și în lupta pentru dreptate, avem cea mai înaltă datorie – de a arăta unitatea indisolubilă a iubirii pentru Dumnezeu și a iubirii pentru aproapele nostru. ”

    Cele de mai sus denotă că până și poruncile dragostei pentru Dumnezeu și pentru aproapele, potrivit Pseudo Patriarhului Bartolomeu, trebuie să servească cauza luptei pentru pace și dreptate. Nici un cuvânt despre Hristos, nici un cuvânt despre mântuirea sufletului, nici un cuvânt despre Împărăția Cerurilor, nici un cuvânt despre pocăință!
    Cu toate acestea, propovăduirea lui Hristos, a Sfântului Ioan Înaintemergătorul și a Sfinților Apostoli a început cu „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor ” (Matei 4:17).

    Misiunea Bisericii

    Definind misiunea Bisericii, Pseudo Patriarhul Bartolomeu spune : „Ca patriarh, am luptat pentru stabilitatea și unitatea Ortodoxiei, pentru dialog intercultural, interreligios, inter-creștin și am luat multe inițiative să protejăm mediul, să menținem pacea și solidaritatea, respectarea drepturilor omului, dintre care prima este libertatea religioasă, întotdeauna bazată pe sursa inepuizabilă a tradiției ortodoxe. Și promovarea unității creștine este ceva pe care l-am considerat foarte important de-a lungul vieții mele.” Adică, în realitate, conducătorul Fanarului este angajat în trei lucruri:

    · Ecumenism;

    · Protecția lumii și a naturii;

    · Stabilitatea și unitatea Ortodoxiei.

    Despre ecumenism

    La începutul interviului, conducătorul Fanarului enumeră toate meritele Bisericii sale, lucrate împreună cu ereticii: „Patriarhia Ecumenică nu se limitează la participarea la evenimente ecumenice(ecumeniste), ci este unul dintre fondatorii și sponsorul central al CMB. Cu ocazia aniversării a 500 de ani de la începutul Reformei luterane, Patriarhia Ecumenică a participat la diferite evenimente. O semnificație simbolică deosebită este faptul că, în 1981, la 400 de ani după încheierea contactelor teologice prin corespondență între Tübingen și patriarhul ecumenic Ieremia II Tranos, a început un dialog teologic oficial între Federația Mondială luterană și întreaga Biserică Ortodoxă. ”
    Dar ce se întâmplă cu cei care cred că catolicii, luteranii, protestanții etc. nu sunt„ Bisericile” cu care „trebuie să avem un dialog teologic”, ci comunitățile care s-au îndepărtat de Biserică.
    „În lumea ortodoxă de astăzi există diferite grupuri care exprimă un spirit anti-ecumenist extrem și caracterizează ecumenismul drept„ erezie ”. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, desfășurat la Creta în 2016, i-a condamnat pe toți cei care „sub pretextul apărării adevăratei ortodoxii” încalcă unitatea Bisericii. ”

    Cu alte cuvinte, cei care consideră structurile religioase neortodoxe drept eretici, potrivit pseudo patriarhului Bartolomeu, încalcă unitatea Bisericii. Printre acestea se numără, de exemplu, Mitropolitul Atanasie din Limassol, care a refuzat să semneze documentele Consiliului Cretan, explicând că „nu există biserici și confesiuni, există doar cei care au părăsit Biserica și ar trebui să fie numiți eretici și schismatici .”
    Atunci cum sunt priviti Sfintii Parinti care au spus:
    Sfântului Ciprian de Cartagina: *„Logodnica lui Hristos nu poate fi adulteră: ea este nestricată şi neprihănită. Ea cunoaşte o singură casă, păzeşte sfinţenia unui singur alcov printr-o sfială feciorelnică. Ea ne păstrează pe noi lui Dumnezeu, ea destinează Împărăţiei Cerurilor pe fii pe care i-a născut.
    Acela care, separându-se de Biserică, se uneşte cu adultera, se desparte de făgăduinţele Bisericii. Şi nu va ajunge la răsplătirile lui Hristos acela care a părăsit Biserica lui Hristos. Străin este, nelegiuit este, duşman este. Nu poate avea pe Dumnezeu de Tată cine nu are Biserica de Mamă. Dacă s-ar fi putut salva cine s-a aflat în afara arcei lui Noe, atunci şi cel aflat în afara Bisericii, s-ar putea mântui.”
    „Biserica este asemenea corăbiei lui Noe, în afara căreia nimeni nu se va putea mântui”.
    Cămaşa Lui cea ţesută şi alcătuită de-a-ntregul nu se poate sfâşia de către cei care o au: neîmpărţită, unită, legată, ea simbolizează armonia poporului ortodox, al celor care ne-am îmbrăcat cu Hristos.
    Prin taina şi simbolul cămăşii, Hristos a vestit unitatea Bisericii Sale.

    Sfântul Ignatie (Briantchaninov) a mai scris că nu este posibil nici un dialog teologic cu cei care s-au abătut de la credința ortodoxă: „Ereticii sunt creștini? De unde ai luat asta? Multe armate de sfinți au suferit martiriul, au preferat chinul cel mai înverșunat și mai prelungit, închisoarea, exilul, mai degrabă decât să accepte să participe cu ereticii la învățătura lor hulitoare. Biserica Ecumenică a recunoscut întotdeauna erezia ca un păcat de moarte, a recunoscut întotdeauna că o persoană infectată cu teribila boală a ereziei a murit în suflet, străină de har și mântuire, fiind în comuniune cu Diavolul și distrugerea lui … ”
    Astfel, este destul de clar că pseudo patriarhul Bartolomeu își conduce susținătorii către cea de-a treia unire (după Lyon în 1274 și Florența în 1439) cu Vaticanul, iar 2025 este un pas important fie în inaugurarea acestei uniuni, fie în realizarea unui mare pas înainte în acea direcție.

    *Sfântul Ciprian al Cartaginei, „Despre unitatea Bisericii universale”

    Traducere si selectie text:https://orthodoxologie.blogspot.com/2021/02/kirill-aleksandrov-le-spectre-de-la.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s