Muntele Athos îşi desăvârşeşte căderea

A început campania de vaccinare în Muntele Athos. Fără incidente, fără comentarii sau împotriviri, purtătorii de veşminte monahale se perindă prin faţa personalului medical şi primesc semnul pierzaniei. Scriu aceste lucruri cu tristeţe şi amărăciune pentru că întotdeauna am crezut că această Republică Monahală este o redută de necucerit a Ortodoxiei. Mă întreb, ce rost are să te retragi în mănăstire, când la fel de bine puteai să-ţi pierzi mântuirea, rămânând în lume? Articolul de mai jos l-am publicat în 27 martie 2018 şi socotesc că e util să-l reiau acum, deoarece explică ceea ce pare de neînţeles.

Sfântul Munte Athos a căzut in mâinile ecumeniştilor

,,Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălaşlui în muntele cel sfânt al Tău? Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa’’ (Psalmul 14, 1-2)

Din nefericire, cei care odată au urcat muntele Domnului, cu nădejdea mântuirii, având adevărul în inima lor, au fost alungaţi şi nevoiţi să coboare, să facă drum intors şi să se risipească fiecare pe unde le-a ajutat Dumnezeu. Tocmai pentru că aveau adevărul în inima lor. Sfântul Munte Athos, supranumit ,,grădina Maicii Domnului’’, a căzut în mâinile ereticilor ecumenişti.

Cum a fost cu putinţă? Ce s-a întâmplat? Cum am ajuns ca aceasta adevărată cetate a Ortodoxiei, care a dat mii de Sfinţi, să fie călcată în picioare eretici?

Cauzele trebuie căutate în urmă cu mai multe decenii. Vrăjmaşii Bisericii lui Hristos, mânaţi de puterea celui rău, n-au suferit ca în Atos să se preamărească Dumnezeul Cel Viu, şi atunci au alcătuit un plan diabolic, urmărit şi aplicat cu rigurozitate. Rând pe rând, ecumeniştii s-au insinuat în Sfântul Munte sub chipul mincinos al evlaviei închipuite, sub acoperământul veşmintelor monahale. Au aşteptat cu răbdare, au făcut ascultare până când, treptat, şerpeşte, s-au strecurat şi au ajuns să ocupe jilţurile stăreţeşti şi celelalte dregătorii. După ce s-au văzut stăpâni peste această cetate a lui Dumnezeu, au început să taie şi să spânzure. Între timp, a avut loc sinodul II tâlhăresc din Creta şi apele au început să se despartă.

Cei care purtau adevărul în inimile lor nu s-au împăcat cu gândul că Hristos a fost trădat, iar Biserica batjocorită. A urmat perioada aceea de consternare, de întrebări rostite sau nu. Cum e cu putinţă?, se întrebau nedumeriţi monahii din Sfântul Munte. A fost cu putinţă pentru că planul satanic îşi dădea primele roade. Când şi-au revenit din uluire, au priceput şi drumul de urmat: s-au îngrădit de eretici şi de erezii. Atunci s-a declanşat şi prigoana împotriva lor.

Ceea ce relatez în continuare am aflat nemijlocit de la un monah care a trăit aceste evenimente, fiind el însuşi victimă a ecumeniştilor. Oamenii fărădelegii le-au spart chiliile, tăindu-le închizătorile cu flexurile, le-au devastat şi i-au dat pe mâna poliţiei din Atos. Musulmanii albanezi au fost aleşi să pustiască chiliile şi s-au arătat neîndurători cu bieţii monahi. În locul sfinţeniei, s-a înstăpânit barbaria. A urmat retragerea cetăţeniei şi încercarea de a-i deposeda de actele de identitate. ,,Vă rog să-mi daţi un înscris prin care să motivaţi retragerea cetăţeniei, să-mi spuneţi ce am greşit şi sunt gata să mă pocăiesc şi să-mi îndrept greşeala’’, a fost cererea firească a monahului, care a refuzat predarea actului de identitate. Poliţia s-a arătat oarecum înţelegătoare, dar şi neputincioasă. Directiva era clară: monahul trebuia să părăsească Sfântul Munte, fără a i se da vreo explicaţie. Ce-ar fi putut să-i spună, că a greşit când s-a ridicat pentru apărarea Sfintei Credinţe Ortodoxe? Nu i-au spus nimic, decât că nu mai poate să rămână. Nu şi-a putut explica cum oamenii care s-au pronunţat constant împotriva pan-ereziei ecumeniste, să se schimbe radical, şi să se aşeze în rândul prigonitorilor. Aşa a fost constrâns să revină în ţară. În mod similar s-au desfăşurat lucrurile şi la Mănastirea Lacul Frumos din judeţul Vâlcea.

Cum a fost cu putinţă? A fost, pentru că Dumnezeu a îngăduit. Cum va îngădui ca fiara antihrist să biruiască pe Sfinţii lui Dumnezeu (Apocalipsa 13, 7); la fel va îngădui Dumnezeu ca Sfinţii Enoh şi Ilie să fie ucişi de puterile antihristice (Apocalipsa 11, 7).

Istoria Bisericii lui Hristos consemnează câteva mari căderi. La anul 70 după Naşterea Mântuitorului, Ierusalimul a căzut şi a fost pustiit. În 1453, Constantinopolul a căzut sub păgânii turci, care l-au devastat. Acum a venit rândul Sfântului Munte Atos. Ecumeniştii s-au înstăpânit asupra lui, pângăresc sfintele biserici, se bucură de posesia tuturor construcţiilor ridicate în mai mult de o mie de ani. Biruinţa lor înseamnă pierzarea lor, după cum înfrângerile temporare ale Bisericii lui Hristos sunt începutul marii biruinţe a Mântuitorului.

Vino, Doamne Iisuse!

Pr. Ioviţa Vasile

5 gânduri despre „Muntele Athos îşi desăvârşeşte căderea”

  1. Sat Tufani ,jud.Constanta,la 5 km de granita cu Bulgaria,10 case parasite cu terenuri de 1000-1500 mp la pret de 5-7 lei mp.locatie buna pt retragere la tara,zic,pt comunitate.E zona de deal,sat de 150 de case,ciobani majoritatea.Multe case parasite se afla la iesirea din sat spre satul Sipotele.Se vad de ls drum.Preotul satului se numeste Tanase Nicolae si tine de Arhiepiscopia Tomisului.E tanar de vreo 33 de ani si e sa zicem,cumsecade.Aceasta e parerea mea despre acest sat.

    Apreciază

  2. Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, Cinstite Părinte Vasile!
    Trist, foarte trist!
    Nu au vrut să primească mucenicia pentru Hristos!
    O parte a lumii ortodoxe îi priveşte cu amărăciune şi neînţelegere!

    „Să facem faptele credinţei, ca prin aceasta să îndreptăm şi pe fraţii noştri care încă nu au ajuns la cunoaşterea adevărului, spre slava lui Dumnezeu. „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5:16).-Mărturisitorul Arhim. Roman Braga

    *„Domnul bate la inima fiecăruia în parte, chemându-l la acea bucurie şi lumină care nu se termină odată cu ieşirea sa din viaţa pămânească. Chemarea Lui diferă de la om la om, pentru că Domnul cunoaşte cine ce va auzi mai repede şi va răspunde chemării.

    Iată că a bătut şi la uşa dumneavoastră, până ce I-aţi deschis. Mulţumiţi-I pentru aceasta. Nu vă grăbiţi, şi prin aceasta să sfărâmaţi viaţa dumneavoastră.
    Atenţie! Fiţi cu băgare de seamă, pătrundeţi cu atenţie în tot ce dăruieşte Dumnezeu prin Biserică, prin Sfintele Scripturi, şi învăţaţi, tot aşa cum aţi învăţat cândva la şcoală, în clasa I, pentru că sunt noi toate cele ce trebuie primite în suflet. Numai atunci, fără durere şi împuţinare, va creşte în dumneavoastră Legea lui Dumnezeu, înţelegerea creştinească a lumii şi simţirea păcii.
    Domnul nu face greşeli, iar dacă omul Îi este credincios, atunci această credinţă îi e răsplătită cu fericirea de a trăi cu suflet limpede şi cu o conştiinţă împăcată. Iar tu să alegi. Căci alegerea trebuie să o facă fiecare om în parte”

    **„Stăpînul nostru Hristos este singurul Care a grăit adevărul următorilor Săi, arătîndu-le atît partea amară, cît şi cea dulce a lui.

    El nu a făgăduit nicicum şi nicicînd roade dulci fără mai întîi slujire, nici slavă fără mai întîi suferinţă, nici odihnă veşnică fără mai întîi mergerea pe cărarea cea strimtă şi plină de spini, nici biruinţă fără luptă, nici plăcere fără mai întîi gustul amar al nevoinţelor, nici împărăţia fără mai întîi plîns cu lacrimi şi jertfire de sine. Deşi Stăpînul nostru a înşiruit cu exactitate toate suferinţele prin care trebuie să treacă ucenicii Lui, El nu-i lasă fără să-i mîngîie cu descoperirea bunătăţilor ce vor să fie. El le descoperă înţelesul mai adînc al suferinţelor, nelăsîndu-i în întunericul deznădejdii. El zice: „Dar cel ce va răbda pînă la sfîrşit, acela se va mîntui”.
    Iar care anume este acea binecuvîntare care îi aşteaptă pe cei ce rabdă pînă la sfîrşit, Mîntuitorul însuşi a arătat-o cu îndestulare. Această binecuvîntare a fost mărturisită de mulţi pînă astăzi şi continuă să fie mărturisită de mulţi sfinţi, fie dintre aceia care s-au înfăţişat în slavă din tărîmul celălalt celor dintre cei vii socotiţi vrednici de aceasta, fie dintre cei care, încă în trup fiind, s-au învrednicit de vederile cele cereşti ale binecuvîntărilor care îi aşteaptă pe cei puţini care, cu credinţă şi cu stăruinţă, bine se nevoiesc şi rabdă pînă la sfîrşit.

    O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti puterea noastră. Ajută-ne nouă să răbdăm pînă la sfîrşit în credinţa că Tu cu noi eşti pînă la sfîrşitul veacurilor. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!”

    *Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 38-39

    **Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Vol. I, Editura Cartea ortodoxă, Editura Egumenita, Bucuresti, 2005

    Apreciază

  3. Odată cu Pașaportul de Vaccinare, indiferent cum s-ar numi el, intrăm în faza a II-a a Operațiunii COVID.
    Faza I a constat în strivirea populației cu restricții draconice și cu impunerea unui regim polițienesc, de neimaginat în urmă cu un an în lumea care își spunea „Liberă”.

    Drepturile și libertățile au dispărut peste noapte. Omenirea s-a trezit brusc într-o dictatură medicală. În realitate, o dictatură politică ascunsă sub halat alb.

    Halatul alb este cea mai bună deghizare pentru această mârșăvie globală. Cine îndrăznește să se pună în calea nobilului scop al sănătății publice?
    Politicienii s-au retras din scenă și s-au spălat regulamentar pe mâini. Se jură că nu mai conduc ei, ci halatele albe. Ei doar asumă și oftează. Asumă dictatura și oftează compătimind cu gloata cum se duc drepturile cetățenilor ca rândunelele toamna.

    *

    La exact un an de când omul este stâlcit sub sabotul medical, cu fizicul șubrezit de stat în casă și aer îmbâcsit de mască, cu psihicul zdruncinat de teroare și recluziune, iată că apare Speranța.
    Canarului jumulit i se deschide colivia: zboară, puiule, zboară! Cu o condiție: să te lași vaccinat.

    Sesizați monstruozitatea? Te vaccinezi nu pentru Sănătate, ci pentru Libertate.

    Setea de libertate acoperă frica de vaccin. Vom muri și vom fi liberi!

    Faza a II-a a Operațiunii COVID începe cu condiționarea unui drept fundamental – libertatea de mișcare – de un act medical.

    În entuziasmul eliberării, al bicepsului întins cu bravură spre ac, cu privirea holbată în extaz spre ușița întredeschisă a coliviei, cine să mai stea să cugete la detalii?
    Ca de pildă faptul că vaccinații se pot infecta și ei, deci îi pot infecta și pe alții. Atunci, ce mai certifică de fapt „Certificatul Verde Digital”?

    *

    În mod straniu, de un an de zile, de la începutul pandemiei, ne învârtim în jurul vaccinului ca molia în jurul becului. Nu mai există nimic altceva.

    În mod la fel de bizar, când a izbucnit pandemia, când nici măcar nu se cunoștea genomul virusului, o grămadă de companii și laboratoare s-au repezit să anunțe că lucrează la un vaccin anti-COVID.

    Cât e Big Pharma de mare, nici o companie nu a anunțat că lucrează la un tratament.
    Asta, în condițiile în care cercetarea pentru crearea unui vaccin este mult mai scumpă, mai lungă și mai anevoioasă decât a unui tratament.

    Până la COVID-19, nici un vaccin nu s-a dezvoltat într-un interval mai scurt de câțiva ani. Și, până la COVID-19, nimeni nu a reușit să creeze un vaccin eficient împotriva coronavirușilor. Fie că se numesc SARS, MERS sau HIV.

    Poate că Moderna, și Pfizer, și AstraZeneca, și Johnson & Johnson, și Sputnik, și Sinovac au reprezentat o conjunctură unică în istorie. O concentrare fără precedent de geniu uman. O generație spontanee, o supă primordială din spuma căreia a apărut Vaccinul Mântuitor.
    Și, totuși, nu este ciudat acest optimism debordant al companiilor Big Pharma de a miza totul pe un vaccin care părea utopic și nimic pe un tratament mult mai accesibil?

    Nu este ciudat că guvernele lumii, ca la un semnal, s-au molipsit de entuziasmul Big Pharma și s-au repezit să comande în avans acest vaccin utopic, cu sume colosale de bani în avans, dar nici unul nu s-a interesat de vreun tratament anti-COVID?

    *

    Cazul Flavia Groșan este simptomatic. Asemenea mult mai celebrilor Didier Raoult din Marsilia sau Ion Alexie din Las Vegas, admirabila doctoriță de la Oradea nu a stat cu mâinile în sân așteptând vaccinul providențial. A refuzat să-și lase pacienții să moară în secțiile ATI, legați de pat și intubați. Și-a pus cunoștințele medicale la contribuție.
    Așa a identificat o schemă de tratament simplă, eficientă și ieftină. Cu rată de vindecare de 100%. Zero morți. La fel cum Didier Raoult a mizat pe hidroxiclorochină, iar Ion Alexie pe ivermectină, Flavia Groșan și-a constituit schema de tratament pe claritromicină.

    Hidroxiclorochina, ivermectina și claritromicina se găsesc pe toate drumurile și sunt ieftine. Logic era ca lumea medicală să se entuziasmeze și să se intereseze de aceste tratamente spectaculoase cel puțin în măsura în care au făcut-o cu vaccinurile.
    Halucinant, însă, efectul a fost invers.

    În capul Flaviei Groșan, ca și al lui Raoult sau Alexie, s-au vărsat toate țucalurile cu dejecții ale lumii „științifice”, politice și presei. O acțiune „canalizată”.

    Nici un contra-argument științific enunțat împotriva tratamentelor lor. Doar calomnie și propagandă de cea mai joasă speță stalinistă.
    Ce caută ideologia într-un domeniu, despre care ni s-a spus că trebuie să rămână exclusiv al experților? De ce dezbaterea științifică în jurul tratamentelor Flaviei Groșan, lui Didier Raoul sau Ion Alexie seamănă cu procesele de înfierare cu mânie proletară din anii 1950 sau cu fesenismul agresiv de APACA din anii 1990?
    Există o singură explicație logică: pentru că „elemente deviaționiste” ca Groșan, Raoult, Alexie pun în pericol noua Orânduire.

    Prin tratamentele lor simple și eficiente, ei demitizează caracterul apocaliptic al Virusului. Izgonesc Frica pe care se bazează Marea Resetare.

    Și – mai presus de toate – demitizează Vaccinul ca unic Mântuitor.

    Or, așa ceva este intolerabil. Pentru că, în lumea care ni se pregătește, Vaccinul are o triplă funcție esențială:
    1. de impunere a obedienței;

    2. de verificare și control;

    3. de triere a cadrelor de nădejde.

    Vaccinul va fi în viitor ceea ce a fost Dosarul în comunism: un alter ego ideologic. Dovada adeziunii la Noua Ordine Mondială.

    Ni s-a spus că suntem în război. Au avut dreptate. Până acum, a fost faza I: Invazia și Ocupația.

    Urmează faza a II-a: Consolidarea puterii prin Epurarea Maselor.

    ADRIAN PĂTRUȘCĂ-Fragmente

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s