Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? (Romani 8, 31). Cele pe care le făptuiesc ei, se vor întoarce împotriva lor

Nimeni și nimic nu îi poate opri pe adoratorii idolului vaccin de la nesăbuitele lor acțiuni în pofida a toate semnalele de alarmă publicate de specialiștii de pretutindeni. Masca a fost reiterată a fi purtată de copii la orele de sport desfășurate în interior, o acțiune criminală, pe care numai Atotputernicul Dumnezeu o poate opri.

Pe lângă vaccinarea obligatorie și pașapoartele digitale de vaccinare, apariția cărţii de identitate biometrică este anunțată de corifeii slugilor antihristice pentru luna august, întregind astfel spectrul lucrării demonice elaborată de oculta msonico -sionistă pentru instaurarea deplină a noii ordini mondiale. Implantarea cipurilor în creier, este noul proiect satanic pus în practică de multi-miliardarul fără de Dumnezeu, Elon Musk, probabil gata pregătit cu mulți ani în urmă. Toate măsurile decretate de slugile antihristice ale leviatanului sunt stigmatizante, discriminatorii și autoritariste. Aşa cum remarca dl. avocat Gheorghe Piperea, se cultivă cu persuasiune „incredibile fobii, tipice Evului Mediu – xenofobia (teama de străini), antropofobia (teama de atingerea umană), agorafobia (teama de mulțime), teama de persoane bolnave, ipohondira și chiar iatrofobia (teama de medici). Totul este pus sub controlul serviciilor secrete, ele însele ierarhizate și polarizate după sferele de influență ale puterilor suzerane.”

Copreședintele AUR, dl.Claudiu Târziu ne descoperă acțiunea de monolit a dictaturii sanitare decisă să lupte împotriva binelui și a libertăților constituționale ale necăjitului popor român, incapabil de a mai lupta împotriva dușmanilor săi.

„În urmă cu cîteva ore (3 martie 2021) am ieșit din ședința comisiilor reunite de Apărare și Sănătate ale Senatului, unde mi-a devenit și mai clar că politicienii vechilor partide s-au pus de acord pentru a ne vaccina cu orice preț. Și indiferent de costuri. Nu doar costuri financiare, ci și cîntărite în vieți de oameni. În dezbatere a fost un proiect de lege care modifică o ordonanță de urgență, prin care se înființează centre de vaccinare în unitățile militare (pentru militari activi sau pensionari și pentru familiile lor) și pune o recompensă pe cap de vaccinat. Astfel, medicii de familie sînt îmbiați cu bani mai mulți cu cît conving mai mulți români de pe listele lor de pacienți să se vaccineze.

Am obiectat că este o măsură inacceptabilă, pentru că astfel se forțează o vaccinare în masă, în condițile în care vaccinurile nu sînt sigure. În acest moment, producătorii de vaccinuri recunosc că acestea nu sînt testate suficient, deci nu sînt cunoscute eficiența lor, ca și efectele advserse pe care le pot avea. De asemenea, sînt cazuri de îmbolnăviri grave și de decese după vaccinare, care nu preocupă deloc autoritățile decît în sensul mușamalizării lor. Mi s-a răspuns cu obișnuitul text de propagandă obsesiv-vaccinistă, că sîntem în pandemie, că într-o astfel de situație orice măsură este bună și că, altfel spus, orice risc merită asumat. O atitudine iresponsabilă, din punctul meu de vedere, față de sănătatea românilor! Tocmai pentru că statul român are obligația de a avea grijă de sănătatea poporului român, ar trebui ca noi, politicienii care facem parte din structurile de conducere ale acestui stat, să nu ne jucăm cu hotărîri care țin de viață și de moarte. Din păcate, doar doi (ambii din AUR) dintre cei 32 de senatori prezenți la ședința comisiilor reunite am înțeles asta, colega mea de la Sănătate, Evdokia Aelenei, și cu mine. Și am votat contra proiectului de lege. Restul senatorilor, liberali, pluseriști, udemeriști, pesediști, au votat pentru. Avem de-a face cu o coaliție obsesiv-vaccinistă, care va adopta inclusiv un pașaport de vaccinare și care, prin acesta, va restrînge și mai mult drepturile și libertățile românilor, sub pretextul pandemiei. Și, mai mult, ne vor pune în pericol de moarte pe toți”.

Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Gherasim de la Iordan a străbătut drumul de la erezie la sfinţenie

Sfantul Agaton spunea cu multă dreptate că erezia este despărţire de Dumnezeu. Zadarnic se revendică ereticii a fi slujitori ai lui Dumnezeu, zadarnic îşi numesc adunarea lor Biserică. Ei nu sunt alceva decât nişte lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. Peste doar câteva luni vom încheia un cincinal de erezie propovăduită obsesiv, ostentativ, sfidător, cu capul descoperit.

Ereticii se deosebesc între ei după modul în care se raportează la erezie. O seamă din ei sunt atât de convinşi că se află în adevăr, încât nu-i chip să-i clinteşti din rătăcirea lor. Sunt apoi aceia care au făcut pactul cu diavolul, şi-au vândut sufletele şi propovăduiesc erezia după cum le dictează stăpânul şi stăpânii lor pământeni. O a treia categorie ar fi aceia care au fost distribuiţi pentru a juca roluri de păstori ai Bisericii, atârnă de sfori care se găsesc în mâinile slujitorilor diavolului şi, neavând voinţă proprie, execută comenzile întocmai şi la timp. În sfârşit, unii oameni au căzut în erezie din neştiinţă şi-atunci când li se spune vorbă bună înţeleg, se leapădă de cele ale satanei şi degrabă se întorc la Dreapta Credinţă. Sfântul Gherasim de la Iordan ilustrează, în chip fericit, această categorie de oameni.

Sfântul Gherasim a trăit în asprimile vieţii călugăreşti, în vremurile Sinodului IV Ecumenic din 451 de la Calcedon. Părinţii de la acest Sfânt Sinod au luptat cu multă osteneală împotriva ereticilor monofiziţi, cei care nesocoteau adevărul revelat de Dumnezeu şi învăţau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură fire. Dumnezeu l-a împodobit cu multe daruri. Avea putere asupra duhurilor necurate, scoţându-le din oameni şi alungându-le în pustie. Ceea ce n-au reuşit vrăjmaşii nevăzuţi, diavolii, au reuşit vrăjmaşii văzuţi ai lui Dumnezeu, ereticii monofiziţi, care l-au atras la rătăcirea lor. Auzind de această cădere, Sfântul Eftimie s-a dus la dânsul şi l-a învăţat Dreapta Credinţă, iar el degrabă a părăsit vătămarea eretică şi s-a pocăit vreme îndelungată pentru înşelăciunea în care căzuse.

Ne-a rămas scris despre Sfântul Gherasim că ,,era atât de postitor, încât în Sfântul şi Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai işi întărea trupul şi sufletul cu Sfânta Împărtăşanie a Dumnezeieştilor Taine’’.

          Bunătatea lui se arăta pentru toate fiinţele aduse de Dumnezeu la existenţă. A întâlnit într-o zi un leu bolnav din pricina unui ghimpe mare care i-a intrat în picior. În faţa Sfântului, s-a arătat blând şi din priviri l-a rugat să-l ajute. Acesta i-a scos ghimpele, i-a curăţat rana şi din acel moment leul nu se mai despărţea de el, încât se mira cât de recunoscătoare poate fi o fiară necuvântătoare.

           A venit vremea ca Sfântul Gherasim să se despartă de trup şi să urce spre locaşurile fericirii veşnice. În acea vreme leul lipsea din lavra vieţuirii Sfântului şi când s-a întors, nu l-a găsit. Atunci a început a se tângui ca un om, până când l-au dus la mormânt. ,,Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul ar fi avut suflet cuvântător, ci pentru că Dumnezeu a voit să preamărească pe cel care L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte, şi să ne arate nouă câtă ascultare aveau fiarele către Adam, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai’’ (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 61-66).

Pentru rugăciunile Sfântului Gherasim de la Iordan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul despre modul în care Dumnezeu schimbă răul în bine

–  Părinte, pentru ce Dumnezeu îngăduie diavolului să ne ispitească?

– Ca să îşi aleagă fiii Săi. „Fă, diavole, orice vrei!” îi spune Dumnezeu, pentru că orice ar face, în cele din urmă îşi va zdrobi mutra sa de Piatra cea din capul unghiului, care este Hristos. Dacă noi credem că Hristos este Piatra cea din capul unghiului, atunci nimic nu ne va înfricoşa.

Dumnezeu nu îngăduie o încercare dacă nu va ieşi ceva bun din ea. Când Dumnezeu vede că din ea va rezulta un bine mai mare, lasă pe diavol să îşi facă treaba sa. Aţi văzut ce a făcut Irod? A omorât 14.000 de prunci, dar a făcut 14.000 de mucenici îngeri. Unde ai văzut tu mucenici îngeri? Diavolul şi-a dat peste mutră! Diocleţian s-a făcut împreună-lucrătorul diavolului chinuind pe creştini cu asprime, dar fără să vrea a făcut bine Bisericii lui Hristos, pentru că a îmbogăţit-o cu Sfinţi. Credea că va face să dispară toţi creştinii, dar n-a făcut nimic. A lăsat o mulţime de Sfinte Moaşte ca să ne închinăm la ele şi a îmbogăţit Biserica lui Hristos. Dumnezeu putea să-l desfiinţeze pe diavol; doar este Dumnezeu. Dacă ar vrea, chiar şi acum i-ar putea aduna ghem în iad, dar îl lasă spre binele nostru, îl va lăsa să chinuiască făptura Lui? L-a lăsat, însă numai până la un punct şi până la o vreme, ca să ne ajute prin răutatea lui; să ne ispitească şi astfel să alergăm la El.
Numai dacă vede de mai înainte că va ieşi un bine, Dumnezeu îi îngăduie lui aghiuţă să ne ispitească. Dacă nu iese binele, nu i se îngăduie.

Toate le îngăduie Dumnezeu pentru binele nostru. Să credem aceasta. Dumnezeu lasă pe diavolul să-l lupte pe om. Fără luptă nu se face nimic. Dacă nu ne-ar ispiti diavolul, am crede poate că suntem chiar şi sfinţi. Aşadar, Dumnezeu îngăduie diavolului să ne lovească cu răutate, pentru că prin lovitura ce ne-o dă, alungă tot praful de pe noi şi ne scutură sufletul nostru cel prăfuit. Sau îl lasă să se repeadă să ne muşte, ca astfel să scăpăm la El. Dumnezeu ne cheamă mereu, dar noi, de obicei, ne îndepărtăm de Dânsul. Numai atunci când se iveşte vreo primejdie, alergăm la El. Când omul se va uni cu Dumnezeu, nu va mai exista loc să mai intre cel viclean, dar nici motiv ca Dumnezeu să îngăduie celui viclean să-l ispitească, ca să fie nevoit omul să scape la Dumnezeu. În tot cazul, oricum ar fi, cel viclean ne face bine; ne ajută să ne sfinţim. De aceea şi Dumnezeu îl îngăduie.

Dumnezeu a lăsat liberi nu numai pe oameni, ci şi pe diavoli, pentru că nu pot vătăma sufletul omului. Afară numai dacă el însuşi vrea să-şi vatăme sufletul său. Ei pricinuiesc răsplată sufletelor noastre atunci când oamenii răi sau neatenți ne fac nouă rău fără să vrea. De ce oare spune acel avvă: Ridică ispitele şi nu se va mântui nimeni? Pentru că ispitele ajută foarte mult. Nu pentru că diavolul poate face vreodată binele – fiind el rău -, ci Bunul Dumnezeu împiedică piatra ce ne-o aruncă să ne spargă capul şi ne-o dă într-o mână, iar în cealaltă ne dă migdale, ca să le spargem şi să le mâncăm. Adică Dumnezeu îngăduie ispitele nu pentru ca diavolul să ne tiranizeze, ci în felul acesta să dăm „examene” pentru cealaltă viaţă şi să nu avem pretenţii nesăbuite la a Doua Venire. Trebuie să înţelegem bine că ne războim – şi avem să ne războim câtă vreme ne vom afla în viaţa aceasta – cu însuşi diavolul. Câtă vreme trăieşte omul, are multă treabă de făcut pentru îmbunătăţirea sufletului său şi are dreptul să dea examene duhovniceşti.
Dacă moare şi nu trece, cade. Reexaminare nu există.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 59-60)

Text editat de Dr. Gabriela Naghi

Unirea trădătorii au făcut-o

Ecumeniştii, mai vechi şi mai noi, clamează pe toate drumurile şi la toate răspântiile că trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce ne uneşte, nu asupra deosebirilor dintre ortodocşi şi catolici, protestanţi şi ceilaţi, câţi or mai fi. S-au pus ei pe lucru şi degrabă au găsit ,,temeiurile’’ care să-i apropie şi apoi să-i unească Să enumerăm câteva dintre ele: ecumenismul, erezia, schisma, apostazia, arghirofilia, necredinţa sau reaua credinţă, ne-temerea de Dumnezeu, ne-ruşinarea faţă de oameni, slava deşartă, dorinţa de stăpânire, apartenenţa la organizaţii oculte satanice, sodomia pe care o promovează cu sârg, întunecimea minţii şi… cred că este suficient.

După ce-au identificat aceste puncte comune, unirea trădătorilor din Ortodoxie cu ceilalţi rătăciţi ai lumii a venit de la sine. Nu sunt uniţi, în cuget şi simţiri, Bartolomeu din Constantinopol cu Francisc de la Vatican? Nu se socotesc pseudo-ierarhii din spaţiul ortodox ca fiind una cu omologii lor din Occident şi de aiurea? Aşadar, putem afirma că unirea dorită de ecumenişti e realizată de facto.

Neajunsul lor major e că aceia care L-au trădat pe Mântuitorul Hristos şi Ortodoxia nu reprezintă Sfânta Biserică Ortodoxă şi n-au nicio îndreptăţire să vorbească în numele ei. ,,Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt. Şi ca s-o sfinţească Sieşi Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27). Am spus în repetate rânduri că Mireasa lui Hristos, Biserica noastră, nu poate sta alături cu desfrânata apocaliptică (Apocalipsa 17). Zadarnic aşteaptă ei anul 2025 spre a proclama unirea Dreptei Credinţe cu ereziile apusene. Se spune că textul proclamaţiei este scris, doar să se împlinească 1700 de ani de la Sfântul Sinod Ecumenic de la Niceea, 325, şi căpeteniile amintite mai sus îşi vor pune semnăturile pe document.

,,Unirea cu catolicii de va face, indiferent dacă vor sau nu unii’’, a declarat ereticul şi dezbinătorul Bartolomeu. Ei uite, noi nu vrem să ne unim cu papistaşii şi cu ceilalţi rătăciţi ai lumii. Uniţi-vă voi, ereticilor, pentru că sunteţi compatibili unii cu alţii, dar lăsaţi Sfânta Biserică în pace. Nu o veţi putea birui, pentru că biruinţa aparţine lui Hristos. Vremea voastră, oricum, este scurtă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Iubiti cititori,

In aceste momente, ora 18:56, Inalt-Preasfintitul Parinte Mitropolit Longhin de la Banceni este supus unei interventii chirurgicale. Va chem pe toti, care-l cunoasteti si-l iubiti, sa inaltati rugaciuni catre Parintele luminilor pentru sanatatea si mantuirea Arhieriei Sale. Maica Domnului sa-l acopere cu Acoperamantul Sau. Sfintii nostri dragi sa mijloceasca pentru Inalt-Preasfintitul inaintea tronului ceresc. Amin.