A plecat un scelerat, va veni altul

Zarvă mare în jurul demiterii ilustrului ministru de paie, Vlad Voiculescu. Spiritele se încing, se fac declaraţii contradictorii, ameninţările curg din toate părţile şi coaliţia de nulităţi, zice-se, se clatină, totul pe fondul absenţei lui Klaus Iohannis. Nu vă faceţi iluzii, adunătura de la Palatul Victoria va rămâne în continuare la cârmă, nu pentru că ar fi animată de bune intenţii, ci pentru că are de executat un plan trasat de grangurii lumii, care-i şi ţin în posturi.

Vlad Voiculescu a fost şi va rămâne până la sfârşitul vieţii o nulitate. Nefiind în stare să termine o facultate în ţară, s-a dus la ai săi în străinătate, a adus o hârtie fără valoare, o adeverinţă se pare, şi imediat i s-a deschis drumul spre fotoliul ministerial, tocmai la Sănătate! Medici excepţionali în profesia lor, buni organizatori şi administratori stau la te miri ce spital din provincie, pentru că nu încap de un Voiculescu. E cel mai bun, zic usr-istii, şi-i credem. Înseamnă că ceilalţi sunt sub nivelul lui, deci vă daţi seama ce troglodiţi ne conduc.

Privit din cealaltă parte a baricadei, acesta a fost un ministru bun şi eficient. Şi-a luat rolul în serios şi a trimis în mormânt Dumnezeu ştie câţi oameni. A făcut tot ce i-a stat în putere sa destructureze sistemul de sănătate ştiind că în felul acesta oamenii mor cu zile. Tocmai acesta este planul antihriştilor care ne sufocă, la propriu şi la figurat, să reducă populaţia ţării şi implicit a lumii. Un singur exemplu: transformarea Spitalului Foişor în unul destinat celor infectaţi cu virusul blestemat. Practic, acest spital este scos din circuitul firesc şi nu-şi va putea împlini rosturile pentru care a fost înfiinţat. Pacienţii au fost alungaţi în condiţii umilitoare. Nimeni n-a intervenit pentru revenirea la situaţia dinainte, pentru că această pierdere este ,,bun’’ câştigat de satanişti. Ce nesimţire! Ce lanţ de imbecilităţi! Ce barbarie!

Campania de vaccinare nu merge cum şi-au propus, de aceea-i stroşeşte pe asasini. Suntem pe locul 25 din 27. Nu e rău, dar nici bine, gândindu-ne că atâţia din semenii noştri s-au grăbit să se vaccineze, apucând pe un drum ce s-ar putea dovedi fără întoarere. Nu mai e mult până când vaccinarea va fi obligatorie, prin lege, pentru toată suflarea, inclusiv pentru copii. Aici e marea durere. Antihriştii vor să decadă din drepturi părinţii care-şi vor ocroti copiii, refuzând să-i expună unei primejdii de moarte!

Cine va fi numit ministru la Sănătate? Unul de-al lor, cu sarcini précis stabilite de a semăna moartea în rândul populaţiei şi a intensifica haosul în care ne aflăm. Ştim bine că antihristul va fi ridicat în vârful piramidei mondiale pe fondul haosului, tulburărilor sociale, crizelor de tot felul, deliberat create. Vajnicii noştri conducători excelează în zelul cu care pregătesc calea omului fărădelegii.

Spun cunoscătorii că îndemnul ,,nu vă temeţi’’ e cuprins în Sfintele Scripturi de peste 360 de ori, ceea ce înseamnă încurajarea pe care ne-o insuflă Atotputernicul Dumnezeu în zilele acestea de răstrişte. Aşadar: ,,Ascultaţi-Mă pe Mine, voi cunoscători ai dreptăţii, Popor care eşti cu Legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un veşmânt îi va mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui’’ (Isaia 51, 7).

Presbiter Ioviţa Vasile

3 gânduri despre „A plecat un scelerat, va veni altul”

  1. “SĂ REVIZUIM DOGMELE ÎNSEAMNĂ SĂ NE TĂIEM CAPUL!”
    Cuviosul Părinte Justin Pârvu

    -Părinte Justin, cu puţine zile în urmă ati fost la Sighet să vizitaţi celulele de tortură ale deţinutilor politici. Ce impresii şi sentimente v-au trezit aceste mărturii ale jertfei martirilor noştri împotriva comunismului?
    – În situaţia grea, de scandaluri, discuţii tumultuoase şi tulburări care s-au abatut asupra Bisericii şi naţiunii noastre în ultima vreme, mi s-a cuprins sufletul de durere şi m-au lăsat fără de glas. Duşmănia s-a înmulţit până şi între noi, crestinii ortodocşi, şi ajungi să nu mai poţi spune nimic, ca totul ţi se răstălmaceşte şi îţi intorc împotriva ta orice cuvânt sau atitudine. Atâta diferenţă este între creştinii de azi şi fraţii mei de suferinţă care şi-au dat viaţa în puşcării pentru Dumnezeu şi neamul lor! .[…]
    Noi purtăm această cruce a Gherlei, a Aiudului, a Sighetului, pentru ca să răsplătim toate păcatele neamului nostru, de la începuturile vieţii politice după secolul XIX si până-n prezent. Dacă va veni peste noi o altă pedeapsă, şi care va veni numaidecât, va veni pentru nerecunostinţa noastră a românilor ortodocşi care călcam pe jertfele Martirilor.
    Oriunde ne-am îndrepta e picătura de sânge pe metru pătrat.

    – Nu credeţi că ar trebui canonizaţi, Părinte, aceşti Martiri ai neamului?
    – Avem această perioadă în istorie cu care ne putem duce în faţa lui Dumnezeu cu icoanele acestor martiri din tot cuprinsul ţării, din toate puşcăriile, martiri care împlinesc toate condiţiile canonice necesare unei canonizări. Dacă Biserica noastră ortodoxă nu se va apropia cu toată dragostea, cu tot dinadinsul de jertfa acestor tineri, vom avea soarta cea mai degradantă şi mai disperată a popoarelor care au dispărut de pe harta Europei.
    De aceea, nu ne rămâne astăzi decât să ne reîntoarcem la aceste jertfe înalte pe care Dumnezeu i-a ales şi i-a aşezat să moară în cele mai groaznice chinuri. Nu trebuie să stea în cale coloratura politică; politica este ceva omenesc, dar ce-i revine Bisericii este ca dumnezeiescul să-l scoată din omenesc şi să-l pună la adevărata valoare.
    Nu ne interesează ce a fost Sf. Gheorghe, ce a fost Sf. Dumitru, ce a fost Sf. Ioan Iacob, nu ne interesează dacă a fost pe vechi sau pe nou, dacă a fost legionar sau nu – ei rămân martiri pentru că au jertfit viaţa lor pentru Dumnezeu şi neamul lor, ca nişte adevăraţi chemaţi şi aleşi ai Lui. Trebuie să ne dezbracăm de mentalitatea că a fost dintr-un partid sau altul.
    Noi suntem datori să-i punem în icoană pentru viitorul naţiei şi Bisericii noastre, ca oglinzi bine roditoare în viaţa noastră creştin-ortodoxă. Pentru că sămânţa creştinismului este sângele acestor martiri.
    Aşa sa ne ajute bunul Dumnezeu să ajungem la o lumină care să bucure neamul prin canonizarea măcar a unora dintre ei.
    Dumnezeu să ne ierte pe toţi şi să aleagă Domnul ceea ce este de folos neamului nostru.

    – Sfinţia Voastră cum vedeti relaţia între Biserică şi Stat?
    – Biserica şi statul trebuie sa fie foarte strâns legate. Pentru ca ce înseamnă o biserică într-un stat? Biserica este cea care educă omul politic de mâine. Biserica este mama de creare a ţăranului nostru, a românului nostru dintotdeauna şi de pretutindeni; este şcoala de formare a omului de mâine care sa ştie sa-şi ia soarta neamului, să-l ducă mai departe pe umerii lui. Statul cine este? Statul este orice cetăţean român, născut şi educat în limba şi în credinţa acestei ţări; fiecare cetăţean trebuie să se îndrepte în casa lui de unde a plecat – adică în biserică. Biserica trebuie să fie aceea care stăpâneşte viaţa spirituală, viaţa culturală şi de aici plecând, şi viaţa politică. Un creştin adevărat trebuie să ştie ce alege copiilor şi strănepoţilor lui. Dacă noi vom forma o generaţie de oameni luminaţi de Duhul Sfânt, avem un viitor strălucit pentru naţia noastră.
    Dacă avem o spiritualitate ortodoxă într-un neam, avem şi o economie bună, avem oameni care să se sacrifice pentru aproapele şi pentru buna conduită a ţării. Cine are drept mai mult asupra unui cetăţean dacă nu Biserica care l-a născut din cristelniţă, l-a împărtăşit, l-a miruit şi l-a făcut un ostaş al lui Hristos. Dar din păcate, acest duh al vieţii politice din ziua de azi este străin de viaţa şi de chemarea şi de rostul pe care-l avem noi, ca români, al unui stat de mântuire. Dar nu, vine interesul străin din afară care se opune la orice ideal frumos. De exemplu, dacă se alege un guvern creştin – nu, ăştia nu-s buni, ăştia-s legionari!

    Elita neamului au băgat-o în închisori, iar duşmanii domnesc în ţara noastră. Rostul partidelor la noi în ţară şi peste tot nu este altceva decât dispersarea unităţii neamului. Dar noi suntem aşa de slabi şi nu ne dăm seama de mafia asta străină care dezmembrează unitatea noastră prin toate mijloacele. Nu mai avem voie să pomenim numele de român, să numai avem noţiunea de bulgar, de rus, de german; toate nationalităţile să fie una, o apă şi un pământ peste tot, să nu mai şti de unde vii şi încotro mergem.

    – Și în Biserică se vorbeşte acum de un duh nou, de o redefinire a dogmelor. Avem dreptul să redefinim dogmele?
    – Aceasta este o îndrăzneală prea înaltă, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc – ca noi să revizuim dogmele. Înseamnă să ne tăiem capul. Să rămână numai picioarele, capul să se ducă în altă parte; capul să meargă într-o parte, iar picioarele într-alta. Cam aşa înţeleg eu. Ce să redefinim? Putem noi să ne întoarcem împotriva Sf. Vasile?
    Pot să mă iau eu de Sf. Ioan Gură de Aur? Putem noi să ne ridicăm împotriva celor şapte sinoade ecumenice? Putem oare să ne ridicăm împotriva jertfelor care au pecetluit cu sângele aceste canoane şi rânduieli? Eu mă înspăimânt numai când trebuie să dau numai un canon de penitenţă. Tremur în faţa Sf. Vasile cel Mare când mă simt nevoit să reduc un canon de 20 de ani pentru păcate grave, cum ar fi avortul, la şapte ani sau mai puţin, în funcţie de pocăinţa fiecăruia – darămite să redefinim dogmele? Mă cutremur când mă pun în postura ca eu să fiu mai mare decât Sf. Vasile. Îs duhurile astea aşa de grele, încât acum noi, aproape numai avem glas. Nu vedeţi că toate încercările noastre de a limpezi cumva o stare de lucru nu ajung decât să fim sfidaţi şi consideraţi nebuni faţă de lumea aceasta? Homosexualii care mărşăluiesc însă pe străzile Bucureştiului sunt în regulă, de ei nu se mai leagă nimeni.

    De aceea şi spun: cât priveşte viaţa noastră bisericească, noi nu putem să avem nici o stare bună, atâta vreme cât vom avea în fruntea Bisericii o ceată de tâlhari şi de vânzători. Toate relele vin tot din cauza trădătorilor care au fost cumpăraţi. Am ajuns la ora actuală să nu mă mai intereseze uniformele şi coroanele, când văd în ce hal am ajuns noi, încât să ne renegăm existenţa noastră spirituală şi morală.

    – Vedeţi că ei vin acum cu duhul acesta împăciuitor şi ne zic să nu mai folosim cuvântul “eretic”, pentru că nu mai intră în acord cu Uniunea Europeană…
    – Doar aceste cuvinte nu sunt inventate de noi – “eretic”, “schismatic”, “apostat” – sunt tot invenţia Sfinţilor Părinţi, inspiraţi nu de altcineva decât de Duhul Sfânt. Și să nu amestecăm lucrurile. Uniunea Europeană are alt scop, noi avem alt scop. Ei sunt cu scopul pământului, noi avem, pe lângă aceste scop, şi scopul cerului. E mare deosebire între unul şi altul. Nu putem discuta terminologia lor şi convingerile noastre. Ei au o lume a lor, cu totul aparte; noi întotdeauna am avut o lume a noastră, aparte şi, în general, foarte puţin ne-am potrivit noi cu occidentul.
    Și aceasta datorită numai acestei mari frumuseţi care a mai rămas în lume – Ortodoxia. Nimic nu i-a deranjat pe occidentali mai mult decât Ortodoxia. De aceea trebuie să fim consecvenţi, să fim puţin mai curajoşi, să avem oleacă de intenţie bună şi Dumnezeu ne va dezbrăca de duhul acesta al temerii, al fricii, ca să putem duce mai departe carul acesta al Ortodoxiei care merge aşa de greu, pentru că toţi se opun acestui ideal creştin-ortodox.
    Dumnezeu să-i ierte pe toţi ai noştri şi mă rog ca să le lumineze Bunul Dumnezeu minţile, ca să fie cât mai aproape de Adevărul acesta ortodox. Pentru că dacă nu vor fi atenţi şi vor lua numai partea acesta a veniturilor şi a afacerilor, atunci noi ne vom prăbuşi. Dar sigur, ca întotdeauna, va rămâne totuşi şi o elită de oameni, care vor lua asupra lor destinul ţării.
    Întotdeauna au fost şi trădatori, au fost şi eroi în cadrul neamului şi Bisericii. Aşa că nu deznădajduim, ci ducem mai departe greutatea şi povara acestor vremuri în care ne aflăm. Pentru că, să nu uităm, Hristos ne-a făgăduit:

    “Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului. Amin“.

    Interviu cu Părintele Justin Mărturisitorul 22/07/2008-preluat din ziarul Ziua de astăzi, 22 iulie, la exact 25 de ani de la mutarea împreună cu sfinţii a Părintelui nostru Mărturisitor, Ilie Lăcătuşu, ale carui Sfinte Moaşte întregi şi nestricate se găsesc într-o criptă din Cimitirul Giuleşti

    Apreciază

  2. Înainte să ne gândim la vindecare, trebuie să ne gândim la Dumnezeu

    Deși Dumnezeu ne-a dat medicamentele, noi trebuie întotdeauna să ne raportăm la Dumnezeu, și nu la medicamente. Când merg la un medic sau iau un medicament, în realitate mă încredințez lui Dumnezeu. Dacă nu gândesc așa, atunci, chiar dacă mă fac bine, e valabilă zicala care spune că operația a reușit, dar bolnavul a murit, fiindcă, deși m-am făcut bine, am murit duhovnicește, de vreme ce nu m-am încredințat lui Dumnezeu.

    Așadar, înainte să ne gândim la vindecare, trebuie să ne gândim la Dumnezeu. Adică să ne gândim că slăbiciunea, hipotensiunea, hipertensiunea, hemoragia care nu poate fi oprită, durerea puternică sau orice altceva nu sunt departe de știința lui Dumnezeu și, prin urmare, să le văd pe toate acestea nu ca pe ceva rău, ci ca pe un prilej de a-L cunoaște mai mult pe Dumnezeu.

    Altfel, arăt că vreau să am propriul meu huzur, propria mea viață ușoară, lipsită de durere și, prin urmare, zădarnică. Nu există o deșertăciune mai mare decât faptul ca cineva să trăiască cu ușurință, tihnit și fără durere. Durerile ne așează în Cer, dar viața fără dureri, niciodată.

    Prin urmare, e nevoie de o mare înțelepciune și atenție atunci când avem o boală oarecare, o durere sau o neputință, fie trupească, sau sufletească. Vom încerca, în realitate, să nu ne pese de sănătate. Dar atunci ce ne va interesa?
    Ne va interesa să se facă voia lui Dumnezeu…

    Arhim. Emilianos Simonopetritul, Așteptarea lui Dumnezeu. Despre boală suferință și moarte. Ed. Sf. Nectarie 2019, p.82-83

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: