Consimțământul și obligativitatea dozării

După opinia mea, dozarea (vaccinarea) nu cred că va deveni obligatorie până în 2023, până la terminarea testării (terapeuticii genetice experimentale) la nivel mondial. Până atunci (finalul experimentului) autoritățile vor folosi campanii de convingere și constrângere pentru a ajunge la un procent mulțumitor al celor dozați, care să le dea „motivul” de a iniția mecanisme de instituire a dictaturii medicale prin „înțepare”, sub paravanul unei viitoare legi abuzive și neconstituționale. 

În această ecuație, problema cea mai gravă este cu totul alta, Nu obligativitatea dozării! Probleme au fost și sunt în legătură cu efectele secundare ale dozării, cu posibila zombificare sau chiar cu moartea. Dar nu acestea sunt cele mai grave. Cea mai mare problemă este CONSIMȚĂMÂNTUL pe care omul îl dă în legătură cu dozarea! De ce spun acest lucru? Pentru că în spatele acestei plandemii este o lucrare demonică prin care nu se urmărește neapărat o reducere a populației, ci se caută pierderea sufletelor prin CONSIMȚĂMÂNTUL dat pentru dozarea care este parte a peceții și conduce spre pecetluire.

De aceea, gândul îmi spune că obligativitatea dozării (în această fază) este un steag fals, o fumigenă, pentru că diavolul (prin autorități) nu caută să oblige omul să se dozeze, printr-o lege silnică, fără consimțământul lui, iar în cazul morții să aibă „răspuns bun la înfricoșata Judecată a lui Hristos”! 

Prin urmare, acum se urmărește dozarea prin consimțământul omului, pentru ca diavolul să ajungă la sufletul omului și să-i pregătească pecetluirea finală. Apoi, negreșit, va urma persecuția celor care nu vor consimți la această înșelare. Unii, din frică, vor ceda. Cu siguranță dozarea conduce la pecetluire!

Preot Claudiu Buză 

De la chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, la condiţia înjositoare de cobai

Rugăciunile noastre bisericeşti spun că Dumnezeu l-a împodobit pe om cu înfăţişare şi frumuseţe, ca pe o cinstită făptură cerească. De altfel, chiar Mântuitorul Hristos ne pune în faţă, ne sugerează valoarea fiinţei umane în faţa Creatorului său  ,,Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb, pentru sufletul său?’’ (Marcu 8, 36-37). Iar Psalmistul grăieşte: ,,Ce este omul că îţi aminteşti de el?, sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui’’ (Psalmul 8, 5-6).

Din păcate, acelaşi Psalmist constată cu amărăciune: ,,Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’ (Psalmul 48, 12). Drumul de la asemănarea cu Dumnezeu până la asemănarea cu dobitoacele cele necuvântătoare măsoară drama omului contemporan, care L-a părăsit pe Dumnezeul Adevărului şi s-a alăturat vrăjmaşilor Lui: Iohannis, Câţu, Arafat, Rafila, Cercel, Tătaru şi altor personaje malefice. Aceştia lucrează cu osârdie pentru a ne pune pecetea diavolului, prin care ne pierdem calitatea excepţională de fii ai lui Dumnezeu şi ne îndreaptă pe drumul iadului. Cum poate un om aflat în deplinătatea facultăţilor mintale, să se alăture vrăjmaşilor lui Dumnezeu, transformându-se în cobaiul acestora? Câtă întunecime de minte trebuie să aibă, pentru a schimba darurile Dumnezeieşti cu starea de mic animal rozător, folosit în experienţele de laborator (DEX). Pentru că acesta e cobaiul: o fiinţă care are o anume valoare atâta vreme cât furnizează date utile, după care moare sau este înlăturat de autorii experimentului. Vaccinaţii sunt cobaii care le arată antihriştilor calea de urmat pentru ca procesul de exterminare al făpturilor lui Dumnezeu să fie cât mai eficient. În multe ţări, substanţa produsă de Astra Zeneca a provocat numeroase decese şi a fost interzisă. La noi e inoculată în continuare, prin vrerea tembelilor de la putere, pentru că românii sunt consideraţi buni cobai. Revoltător!

Sfânta Biserică Ortodoxă ne învaţă că, atâta vreme cât trăim pe pământul acesta, Dumnezeu nu ne închide uşile pocăinţei, iar Măicuţa Sfântă ne deschide, în fiece clipă, uşa milostivirii. Am bună nădejde către AtotBunul Dumnezeu că-i va primi pe toţi vaccinaţii care s-ar pocăi. Opriţi-vă odată, oameni buni!

Presbiter Ioviţa Vasile

Predică la Duminica a 5-a după Paşti (a Samarinencii). Lucrul lui Dumnezeu

Hristos a înviat!

Samaria era o provincie a Ţării Sfinte. Ceea ce-i deosebea şi-i separa pe locuitorii ei de ceilalţi evrei era faptul că aceştia se amestecaseră cu populaţiile păgâne, depriseseră obiceiurile acestora, aşa încât păgânismul pătrunsese adânc în viaţa acestor oameni. Pe lângă aceasta, au întrerupt orice legătură cu conaţionalii lor în plan religios, căci nu se mai ţineau de templul din Ierusalim, ci şi-au ridicat un templu  propriu pe Muntele Garizim în care îşi practicau cultul. Rătăcirea samarinenilor era atât de mare încât nu mai ştiau de Dumnezeu, ajungând să nu mai ştie cui slujesc: ,,Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi’’ (Ioan 4, 22). Nu e, deci, de mirare că iudeii îi dispreţuiau şi-i urau pe samarineni, socotindu-i mai răi chiar decât păgânii şi refuzau orice legătură cu ei. Cu toate că părăsiseră cu totul pe Dumnezeu şi legea lui Moise, samarinenii se socoteau adevăraţii închinători iar religia lor, denaturată prin păgânizare, o vedeau mai presus de oricare alta.

În acest climat de întunecime şi rătăcire a venit Domnul nostru Iisus Hristos în Samaria şi S-a oprit, obosit de drum, la fântâna lui Iacov. Şi cea pe care a întâlnit-o acolo, femeia samarineancă, ilustra în chipul cel mai elocvent decăderea morală şi spirituală a locuitorilor Samariei: trăise înainte în mare neorânduială cu cinci bărbaţi, iar acum îl avea pe al şaselea şi îşi ducea mai departe acestă grea povară a desfrâului. Înţelegem dar, câtă lipsă era de prezenţa Mântuitorului în mijlocul acelor oi pierdute ale casei lui Israel care au părăsit pe Dumnezeu, însă grija Lui nu s-a depărtat de la ei. Lucrul lui Dumnezeu trebuia să se înfăptuiască şi în pământul Samariei. Tocmai de aceea a venit Fiul lui Dumnezeu să cerceteze pe acei oameni fără păstor şi fără nicio nădejde de a ieşi, prin puterile lor, din acea negură groasă a uitării, neştiinţei şi rătăcirii. Şi Mântuitorul a săvârşit lucrul lui Dumnezeu cu mare folos, cum vom vedea puţin mai târziu.

Sfântul Prooroc Isaia a scris în Cartea sa (55, 10-11): ,,Precum se pogoară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până ce nu adapă pământul şi-l face de rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui’’. Aşa a fost şi în Samaria: cuvântul Domnului Iisus a adus roade însutite, întâi în viaţa acelei femei şi după aceea în toată cetatea. Nu este minunat că acei oameni L-au rugat pe Mântuitorul să rămână la ei, şi El a rămas încă două zile? Câtă dorinţă şi deschidere spre adevăr au arătat acei oameni păgâni, spre deosebire de gadarenii care abia aşteptau să scape de Domnul Iisus şi ,,L-au rugat să treacă din hotarele lor’’ (Matei 8,34). Acum putem spune că Soarele Dreptăţii a strălucit şi deasupra Samariei şi a câştigat suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. Dacă iudeii aveau o aversiune nestăpânită pentru samarineni, Iudeul Iisus Hristos S-a aplecat cu dragoste şi înţelegere asupra acestor oameni izolaţi şi dezorientaţi. Cei socotiţi spurcaţi de iudei au fost aduşi la cunoaşterea adevărului şi la sfinţenie de Fiul lui Dumnezeu.

Neştiind nici măcar cui se închină, au fost învăţaţi de Mântuitorul a-l cunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu, singurul Căruia I se cuvine închinare din partea tutror făpturilor pământului şi a oştirilor cereşti. Toţi laolaltă suntem fiii Aceluiaşi Părinte ceresc şi viaţa tuturor se cuvine a fi, deopotrivă, o continuă închinare ,,în duh şi adevăr’’. Să ne amintim că Scriptura Sfântă defineşte Sfânta Biserică drept ,,stâlp şi temelie adevărului’’, aşa cum a scris Sfântul Apostol Pavel episcopului din Efes: ,,Îţi scriu acestea, nădăjduind că voi veni la tine fără întârziere; ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15). Dacă Biserica lui Hristos este păstrătoarea adevărului nealterat, descoperit nouă de Dumnezeu, ne putem imagina că închinare ,,în duh şi adevăr’’ ar putea exista în afara ei? Fără îndoială, nu! Pentru că de la Botezul său în Biserică, omul începe să se închine lui Dumnezeu. Aşa citim în rânduiala din Cărţile Bisericii: ,,Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite’’.  Căci se cuvine să fim cu mare luare-aminte că nu orice închinare este ,,în duh şi adevăr’’. Şi vechii atenieni aveau un altar de închinăciune pe care scriseseră ,,Dumnezeului necunoscut’’ (Fapte 17, 22-23), dar închinarea lor era fără de folos, tocmai din pricina necunoaşterii Adevăratului Dumnezeu.

Sectele vremurilor noastre, în frunte cu aşa numiţii martori ai lui Iehova, refuză să se închine Mântuitorului nostru Iisus Hristos, socotindu-L, asemenea celorlalţi vrăjmaşi ai Lui, un simplu om muritor. Dar să ne gândim: Lui Hristos s-au închinat Sfinţii Apostoli (Matei 28, 17); I s-au închinat magii de la Răsărit (Matei 2, 11); I s-au închinat Femeile aducătoare de mir (Matei 28, 9); I s-a închinat leprosul pe care l-a vindecat (Matei 8, 2); I s-a închinat femeia cananeiancă care era păgână (Matei 15, 25); I s-au închinat cei ce erau în corabie, mărturisind: ,,Tu eşti Fiul lui Dumnezeu’’ (Matei 14, 33); I s-a închinat omul care şi-a adus fiul lunatic spre a fi vindecat (Matei 17, 14); I s-a închinat cel vindecat de orbire din naştere (Ioan 9, 38). Iată dar, adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu în duh şi adevăr! Printre ei şi păgâni, în vreme ce acei ce se socotesc creştini, sectarii, refuză să I se închine lui Hristos! Şi încă se mai laudă pe toate drumurile că sunt cunoscători şi împlinitori ai Sfintelor Scripturi! Păgânii samarineni despre care ne vorbeşte Evanghelia Sfântă a acestei Duminici aveau o scuză măcar: nu ştiau. Dar când li s-a spus, au crezut: ,,Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut…Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui’’ (Ioan 4, 39, 41). Neopăgânii vremurilor noastre sunt mult mai răi: oricât le propovăduiesc slujitorii Bisericii, refuză cu încăpăţânare adevărata închinare. Ei singuri se fac păgâni, căci a spus Mântuitorul: ,,De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de el va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot civântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să_ţi fie ţie ca un păgân şi vameş (Matei 18, 15-17).

Istorisirea biblică despre femeia samarineancă se încheie cu finalul Evangheliei de astăzi, din care ştim că ea a fost cea dintâi care a crezut. Ce s-a întâmplat după aceea, ne spune Sfânta Tradiţie a Bisericii: a părăsit păcatele de până atunci, s-a botezat şi s-a făcut vestitoarea lui Iisus Hristos până în capitala imperiului roman păgân. Prin faptele sale cele bune, luminată de harul lui Dumnezeu, ea a devenit Sfânta Fotinia. Biserica i-a recunoscut sfinţenia vieţii din momentul întâlnirii sale cu Mântuitorul şi i-a înscris numele în calendarul său, cinstind-o, după vrednicie, în fiecare an la 26 februarie. Dumnezeu îi primeşte cu bucurie pe toţi păcătoşii pământului. Acesta este rodul lucrului lui Dumnezeu săvârşit Fiul Său. Aşa este, aşa să fie întotdeauna. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile      

Sfântul Nicolae Velimirovici: Sfat duhovnicesc pentru un om care se plânge că năvălește asupra lui duhul fricii

Duh rău e cel ce năvălește asupra ta. Unul dintre numeroasele duhuri rele care lucrează spre pierzania oamenilor. Îmi scrii că atunci când năvălește asupra ta duhul fricii ți se pare că toată lumea te urmărește, că toți oamenii ți-s dușmani, că și Dumnezeu te urăște. I-ai întrebat pe cunoscuți, și ei ți-au zis: „Este un fel de nebunie”. Nebunie și este; bine ți-au zis. Și Biserica îți va spune același lucru – numai că Biserica îți va spune mai mult, potrivit experienței și cunoașterii sale. Ea îți va spune și de la cine, și pentru ce ți-a venit această nebunie. De la duhul rău, și pentru oarecare păcat al tău. Biserica îți va prescrie și medicamentul: mărturisește-ți și pocăiește-ți păcatul, și duhul rău se va depărta de la tine. Niciodată nu s-ar depărta de voia sa, dar Dumnezeu îl va înlătura, de la tine. Știi cum a izgonit Atotputernicul Hristos duhurile din oameni. Cum a avut deplină stăpânire asupra lor. Cum duhurile rele I se supuneau necondiționat.

Stăpânirea lui Dumnezeu asupra duhurilor rele nu privește, însă, doar izgonirea duhurilor rele din oameni, ci și îngăduirea acestor câini nevăzuți asupra sufletului.
De aceea duhul rău și este numit al lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Nu citim, oare, în Vechiul Testament: Și a căzut duh rău de la Dumnezeu asupra lui Saul? (l Regi 18, 10). El nu este numit a lui Dumnezeu fiindcă e înrudit cu Dumnezeu ori fiindcă iese de la Dumnezeu – departe de asta –, ci fiindcă e legat sub stăpânirea lui Dumnezeu. Citește primul capitol al cărții despre Iov, și te vei încredința că duhul rău nu poate năvăli asupra omului dacă nu-i îngăduie Dumnezeu. De vreme ce știi asta, deznădejdea să se depărteze de la tine. Dumnezeu e și Atotputernic, și Atotmilostiv. El poate și vrea să izgonească de la tine duhul cel rău al fricii care te chinuie groaznic câteodată. Numai să recunoști puterea și milostivirea lui Dumnezeu. Și atunci, mărturisește-ți păcatul, pocăiește-te și roagă-te cu osârdie Preaînaltului Dumnezeu. Spune în rugăciune: „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, Atotputernice și Atotmilostive, iartă-mă pe mine, păcătosul, miluiește-mă și mă mântuiește pentru chinurile de pe cruce ale Fiului Tău și Mântuitorului nostru Iisus Hristos!”.

Și nu te îndoi câtuși de puțin. Dumnezeu Se va milostivi și va alunga de la tine sperietoarea neputincioasă. Dumnezeu să-ți fie într-ajutor!

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, București, 2002, pp. 72-73)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Avocat Dr. Reiner Fuellmich, despre Nürenberg 2: Acestea sunt cu adevărat crime împotriva umanității

Mulți oameni și-au pus speranțele în Avocatul germano-american Reiner Fuellmich pentru a ne salva din ghearele marilor corporații și a Forumului Economic Mondial. Ne aflăm într-un fel de al treilea război mondial, unde clasa de mijloc este distrusă, iar IMM-urile sunt preluate de giganți precum Amazon. Ei lucrează de mai bine de 10 ani la asta, a spus Fuellmich în urmă cu câteva zile în dialog cu scriitorul și jurnalistul englez James Delingpole. În două-trei săptămâni, se vor întâmpla lucruri mari. „În câteva săptămâni, vor începe procese foarte mari”, a spus Fuellmich, care îl vizeaza pe virusologul german Christian Drosten, care a proiectat testul PCR pentru corona-virus; Lothar Wieler, directorul RIVM german; și alții. „Sunt ușor de prins.” El a mai auzit de la prietenii americani care „îl urmăresc pe Fauci”. „Poate fi concediat”, declară el. „În două-trei săptămâni, lucruri mari se vor întâmpla pe trei continente diferite”, a subliniat Fuellmich, care lucrează cu alți 200 – 300 de avocați. „Atunci vom vedea dacă sistemul juridic mai există sau dacă acesta a fost deja preluat complet de partea adversă, ceea ce nu cred că este cazul”. Nu veți citi nimic despre asta în mass-media

Doi foști angajați ai OMS au mărturisit Av.Dr. Fuellmich că companiile farmaceutice au cerut OMS în ianuarie 2020 să declare o criză internațională de sănătate. Acest lucru a fost necesar pentru ca terapia lor genetică experimentală – „vaccinul contra corona virus” – să poată fi aprobat pentru utilizarea de urgență.

Vaccinul face parte din planurile Forumului Economic Mondial – Marea Resetare – și a Fundației Bill & Melinda Gates de a reduce populația lumii, a spus Av.Dr. Fuellmich. „Nu citiți nimic despre asta în mass-media, deoarece Klaus Schwab și Bill Gates au investit o grămadă de bani în companiile media”, a spus el.
„Toți oamenii care au fost vaccinați ar fi trebuit să fie informați în prealabil că acesta nu este un vaccin, ci o terapie genetică experimentală – acest lucru nu s-a mai făcut până acum – și că nu există cercetări medicale de specialitate. Acesta este un experiment. Persoanele care participă la acest experiment nu au fost corect informate. Sunt cobai. (guineea pigs)”

Îi vom prinde!
„Toți cei care fac parte din aceasta – inclusiv medicii care fac șmecherii, oamenii din conducerea guvernelor, oamenii care profită de acest lucru și guvernele care încurajează oamenii să se vaccineze – sunt responsabili. Acestea sunt cu adevărat crime împotriva umanității. Cred că avem nevoie de o curte internațională de legiști pentru a curăța toată această mizerie. În două-trei săptămâni, Av.Dr. Fuellmich ne va dezvălui mai multe despre acestă problemă.

„Acest lucru este mai rău decât ceea ce s-a întâmplat în al treilea Reich. Trebuie să facem ceva, deoarece persoanele responsabile de acest lucru nu au empatie și sunt extrem de periculoase. Le pasă doar de bani și de putere. ”

Avocat Dr.Fuellmich este plin de speranță: „Le vom obține!”, cu alte cuvinte, „Îi vom învinge!”

*Av.Dr. Reiner Fuellmich s-a născut și a crescut la Bremen. A urmat școala în Bremen și Farmington Hills, Michigan. Și-a finalizat studiile de drept la Universitatea Georg-August din Göttingen și din Los Angeles. Printre altele, a lucrat ca asistent de cercetare la facultatea de drept a Universității Georg-August din Göttingen, unde și-a făcut doctoratul. Înainte să conducă firma de avocatură Dr. Fuellmich, a lucrat în Băncile corporative ale Deutsche Bank în Germania și Japonia. Dr. Fuellmich a publicat diverse articole și cărți în domeniul dreptului bancar, al dreptului medical și al dreptului privat internațional și a predat ca profesor și lector la universități din Germania și Estonia.

Adaosuri necesare:

Criminalii împotriva umanitaţii condiţionează internarea în spitale de vaccinarea cu ambele doze. Pentru ei, aceasta însemnă că vaccinul este voluntar. Aşteptăm să întărească această afirmaţie şi atunci când vor fi în boxa acuzaţilor. În acest fel, oamenii sunt lipsiţi de asistenţa medicală firească, şi aleg drumul cimitirului, decât să primească diabolicul vaccin. Personal, n-am încredere în aşa numita justiţie omenească. Am însă o încredere nemăsurată în dreptatea lui Dumnezeu, şi de aceasta nu vor scăpa asasinii.

Martorii lui iehova s-au vaccinat, după unele estimări, în proporţie de peste 70%, respectând disciplina sectei. Cei vaccinaţi dintre ei au devenit agenţi de influenţă, îndemnând oamenii să primească vaccinurile. Aceasta, ca să ştim în ce punct ne situăm.

Presbiter Ioviţa Vasile

Paşte calul lui Gheorghiţă, priponit de-o garofiţă

,,Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită’’ (I Petru 5, 8). ,,Vai, însă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi, având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt’’ (Apocalipsa 12, 12). Aceste cuvinte biblice profetice definesc cu exactitate vremurile în care trăim. Gheorghiţă sculer-matriţerul a ieşit să ne înştiinţeze precum că nu vom scăpa niciodată de covid, că acesta se va transforma într-o gripă sezonieră şi că singura soluţie pentru omenire e să se vaccineze. Dumnealui a uitat ce-a spus cu ceva vreme în urmă, că vom scăpa de pandemia asta doar dacă ne vom vaccina în număr cât mai mare. Şi cu mare entuziasm.

Hotărât lucru, vaccinarea nu înaintează în ritmul pe care l-au gândit tembelii de la butoanele puterii. Nici voucherele, nici maratonurile, nici manelele, nici promisiunile deşarte, nici behăitorii de ambe sexe, nici măcar masajele erotice nu i-au convins pe români să ia cu asalt centrele de vaccinare. Acum, ochii hulpavi ai antihriştilor se îndreaptă spre copii şi spre locuitorii de la ţară, cu care speră ei să-şi îndeplinească normele stabilite de grangurii lumii.

Nu intenţionez, Doamne fereşte, să fac exegeza idioţeniilor debitate în neştire de Gheorghiţă, cel cu calul priponit de-o garofiţă. E de ajuns să punem alături câteva din buiguielile acestui personaj malefic:

1.Se pare că nu vom scăpa niciodată de coronavirus. Odată cu apariția unor tulpini virale mutante, trecerea prin boală nu ne va mai oferi protecție semnificativă, motiv pentru care avem nevoie de vaccinare.

2.Această boală este prevenibilă prin vaccinare, și este foarte trist, spune Gheorghiță, că sunt oameni care își pot pierde viața în continuare din cauza acestei boli, în condițiile în care avem la îndemână un vaccin care este „sigur” și care și-a dovedit eficiența.

Până mai ieri zicea despre vaccinul ne asigură boala într-o formă mai uşoară. Acum s-a sucit şi ne spune că infectarea este… prevenibilă .

3.În continuare, medicul Valeriu Gheorghiță face apel la oameni să se vaccineze, fiindcă este singura metodă de a scăpa de acest virus nemilos care ne-a schimbat viețile complet (Zicea mai sus că nu vom scăpa niciodată!)

4.Avem nevoie să ne vaccinăm fiindcă, pe deoparte să creștem numărul de persoane care nu mai sunt receptive la boală și pe de altă parte pentru a crește protecția față de tulpinile mutante care vor apărea.

Dumneavoastră mai înţelegeţi ceva? Nici eu. În schimb, înţeleg bine ce spunea Dimitrie Cantemir: ,, Cînd mădularele buiguiesc, lipsa crierilor arată’’. Şi mai înţeleg vorbele cântecului cu care am început, pentru că, ce să vezi – ghinion! ,,Garofiţa s-a uscat, calul lui Gheorghe-a scăpat’’, ş-apoi vedem cum ,,aleargă Gheorghiţă aleargă, aleargă cu capu gol, c-a scăpat calu-n ogor… Ş-auleu, leliţă…’’

Presbiter Ioviţa Vasile

Masca werner-ului

Nu-i așa că sunteți nespus de fericiți?! wernerul v-a dat iluzia că sunteți liberi, v-a dat mască mai puțină (la tot cartieru’!) și ore de noapte libere la plimbare, i-a retras în cazarme, deocamdată, pe criminalii în uniformele statului, v-a dat program normal la hipermarketurile multinaționalelor ca să puteți cumpăra suficientă hârtie igienică!

Ehei, nu-i așa că vă este un dor cumplit de degetul lui werner când vă amenința, „dragii lui români”, că de Învierea Domnului, veți avea multe înmormântări dacă nu stați în case?! Nu-i așa că vă este un dor sfâșietor de salvatoarele lui recomandări scrâșnite – să purtați mască și să vă spălați pe mâini?! Nu-i așa că simțiți lipsa corturilor de campanie militară inaugurate de werner pentru sufocarea bolnavilor?! Ce să mai zicem de izoletele naziste, inventate de genialii ingineri militari, pe care doar când le vedeai ți se lua aerul și te gândeai imediat dacă nu cumva te-ai îmbolnăvit de ebola?!

Nu-i așa că vă este un dor nemărginit de sclaveții înspăimântători în halate albe, agenți ai inoculării Fricii, de beatricele și mustele, de valericii și raezii, și mulți, mulți alții de pe listele simpozioanelor bine plătite ale big-pharma, care vă înspăimântau, ziua și noaptea, cu „sporirea” deceselor dacă nu purtați masca și nu vă distanțați „social”?! Dar de canalele tv mituite gras, ale căror maimuțe vorbitoare, spălate pe creier, vă prezentau cele mai oribile imagini din spitale, în rafale de foc automat, la vomitivele „breaking news”, și vă vânau pe străzi, prin piețe, că nu purtați masca și vă turnau mai rău ca pe vremea fostei securități?!

Iar pe acordeonistul vela marcel, fost șef la MAI, acum senator, care citea greu, pe litere, echipat în „jacă” de piele, „asezonat” cu un alt idiot, despescu, care vă promiteau că milițienii și jandarmii vor fi „necruțători” dacă veți fi prinși cu masca sub nas sau că n-ați intrat la ora exactă în vizuini, nu-i regretați?! Iar criminalii în uniformele pe care cetățenii le plăteau – milițieni, jandarmi, analfabeți interlopi locali, chiar au fost necruțători – de la crime la bătaie soră cu moartea, până la amenzi uriașe! Totul în marșuri cu sirene la maximum, cu girofaruri și cu imnul național batjocorit!

Ehei, dar de ciucă, vă amintiți?! Căruia i-a pus wernerul patru „cărămizi” pe umeraș și partenerul strategic i-a prins în piept tinichelele-răsplată care se acordă slugilor din lumea a treia?! Cum mai scotea el mercenarii, în uniforme noi, cu arme și glonț pe țeavă ca-n Afganistan, cu blindate Humvee, să nu îndrăznească poporul să crâcnească măcar!

Sunt sigur că vă este un dor nemărginit și de-alde anisie, cu „pepsiglasul” ei, de violeta bau și ligheanul ei electoral, de raluca (!) care vă trezește dimineața morți, adică de partea frumoasă și bună a guvernării României! Sunt mulți, mulți alții de care sunt sigur că vă este un dor cumplit!

Dar am o presimțire: haita werneriană va trece de la „atacul măștii” la „vânarea cu seringile”! Ei știu acum că pot orice, v-au verificat suficient. Urmează în curând copiii și tinerii. Vaccinare liberă și, mai ales, sănătoasă!

Marian Ghițeanu

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Sredţa şi-a pus viaţa pentru Hristos şi pentru Evanghelie

Mântuitorul nostru Iisus Hristosa venit în lume ca să întemeieze Sfânta Sa Biserică, în care oamenii să cunoască şi să trăiască după voia cea sfântă a lui Dumnezeu, să dobândească viaţa cea veşnică în Împărăţia cerurilor. În lume există mii de secte şi biserici mincinoase care se revendică de la Domnul Iisus Hristos şi se pretind a fi creştine, dar acestea nu sunt mântuitoare, neavând harul lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, se mai întâlnesc mai multe aşa numite religii, străine de Dumnezeu precum budismul, islamismul, taoismul, confucianismul, brahmanismul, etc. Acestea sunt plăsmuiri omeneşti şi demonice, prin care oamenii sunt ţinuţi în ignoranţă şi nu-şi pot dobândi mântuirea.

În vremea despre care vorbim, Biserica Bulgariei se găsea sub apăsarea turcilor mahomedani, care îi pricinuiau multe rele. Când Sfântul Mucenic Gheorghe din Sredţa avea douăzeci şi cinci de ani, turcii au voit să-l atragă în mrejele rătăcirii lor: ,,Gheorghe, lasă Credinţa Creştinească şi apropie-te de credinţa noastră. Ascultă pe Mahomed, trimisul lui Alah, şi primeşte legea noastră’’. I-au şi pus pe cap celmaua cu care se intră în geamia păgânească, însă s-au lovit de neclintirea Sfântului: ,,Nouă nu ni se cade să ne despărţim de Hristos, Dumnezeul cel Adevărat, Făcătorul cerului şi al pământului şi să lepădăm Sfântul Botez. Cui să cred eu? Lui Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de Proorocii Lui, nici de Apostoli, ci s-a arătat general sârguincios al cetei satanei, având steagurile diavolului? Deci voi singuri nu ştiţi cui credeţi, rătăcind astfel din calea adevărată’’.

Când cineva spune adevărul despre Mahomed şi legea sa, turcii şi arabii devin fiare turbate, fără pic de omenie. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Gheorghe. Au ridicat toiegele asupra lui şi-l loveau, încât carnea i se desprindea de trup şi sângele curgea ca pâraiele. L-au aruncat în foc şi aşa s-a sfârşit viaţa pământească a Sfântului Mucenic, în ziua de 26 mai, anul 1514 de la Naşterea Domnului (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 453- 455).

Astăzi, cinstite cititorule, mai-marii lumii doresc cu ardoare să unească Biserica Ortodoxă a lui Hristos cu sectele, bisericile mincinoase şi religiile păgâne, ,,ca toţi să fie una’’ (Ioan 17, 21), însă nu spre slava lui Dumnezeu, ci pentru a întemeia religia unică, al cărei dumnezeu va fi antihrist. Aceştia nu înţeleg că Biserica, Poporul lui Dumnezeu, nu se poate uni cu rătăciţii lumii, dar este deschisă să-i primească pe toţi aceştia, prin pocăinţă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Deconectarea de la „software-ul” divin și conectarea, prin vaccinare, la „software-ul” luciferic…

În structura psiho-somatică a omului, Dumnezeu a așezat un „Program” perfect funcțional prin care coroana creației să poată atinge desăvârșirea, adică starea de asemănare, de îndumnezeire. Acest „Software”, proniat corespunzător de Dumnezeul Treimic pentru realizarea scopului amintit, este unic – originar și original – și funcționează fără eroare, având în dotare un „antivirus” direct de la „Producător”. Câtă vreme „Software-ul” rulează în conformitate cu „instrucțiunile”, utilizatorul beneficiază gratuit (în Dar) de toate facilitățile pe care Creatorul i le-a pus la dispoziție. Și acestea nu sunt puține!

De-a lungul timpului „concurența” a încercat să „pirateze”, într-o formă pervertită și comercială, „Software-ul divin”, fără a reuși, însă, să modifice structura programului și buna lui funcționare. A reușit să supună pe beneficiar prin păcat, dar nu a reușit decât o pervertite vremelnică a celor mai importante „funcții ale sistemului” (puterile sufletești: rațiune, poftă și mânie). Nu a reușit o modificare prin păcat a structurii psihosomatice, ci cel mult o „abatere a lucrării puterilor sufletești de la scopul lor” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

Astăzi, asistăm la o realitate nemaiîntâlnită, însă profețită: aceea de a putea fi oprit „Software-ul divin” pentru a fi înlocuit cu un „software luciferic”. Cum se poate realiza această ștergere din Cartea vieții pentru o pecetluire în cartea morții? Prin nanotehnologia introdusă prin dozare (vaccinare)! Părintele Elpidie vorbește despre șapte doze „special specializate” care pregătesc pecetluirea oamenilor descrisă în Cartea Apocalipsei (cap. 13). Ultima doză (a șaptea), numită „bijuteria coroanei nanotehnologiei”, va avea capacitatea de a insera numărul fiarei pe ADN-ul uman, iar pecetea va fi interfața dintre omul însemnat cu numărul fiarei și computer (care va cuprinde toate numerele numelui Fiarei). Gândul îmi spune că fiecare doză de vaccin introduce în om, prin nanotehnologia conținută (ARN-m), parte a „software-ului luciferic”, la capătul procesului având loc „deconectarea” (lepădarea) de la „Software-ul divin” (ștergerea din Cartea Vieții) și pecetluirea pentru un alt „sistem de operare” administrat de Antihrist! Pecetluirea va fi această „deconectare” de la Dumnezeul Treimic și „conectarea” la Antihrist și împărația morții! Ar fi bine să luăm în calcul și acest „efect secundar” al vaccinării care, după opinia mea, este cel mai îngrijorător dintre toate, pentru că, dacă este adevărat, desparte pe om de Dumnezeu și de viața veacului ce va să fie, în Împărăția cerurilor.

Preot Claudiu Buză

Sfântul Cuvios Macarie Egipteanul: Cuvinte de folos duhovnicesc

„A zis bătrânul: Dacă te ajunge vreo boală a trupului, să nu te nelinişteşti. Căci dacă Stăpânul tău vrea să-ţi încerce trupul, cine eşti tu să te superi? Nu-ţi poartă El grijă de toate? Nu cumva trăieşti în afară de El? Rabdă, deci şi roagă-L să-ţi dăruiască cele ce-ţi sunt de trebuinţă, căci aceasta este voia Lui. Arată îndelungă răbdare şi iubire.”

„Umblând prin pustie, Părintele Macarie a aflat o căpăţână de om uscată, zăcând pe pământ. Când a întors-o cu toiagul său, se părea că dă oarecare glas. Deci, a întrebat-o bătrânul: cine este? Şi căpăţâna a zis: „Eu am fost începător al slujitorilor idoleşti, care au locuit în acest loc, iar tu eşti Părintele Macarie, cel plin de duhul lui Dumnezeu. Pentru că tu, când te rogi, milostivindu-te spre cei ce sunt în muncă, ei simt oarecare uşurare”. Şi a zis părintele: „Care este uşurarea sau munca voastră, spune mie?”. Răspuns-a căpățâna cu suspinare, zicând: „Pe cât este de departe cerul de la pământ, atât de mare este focul în al cărui mijloc suntem noi, de la picioare până la cap, cu totul arzându-ne. Și nu este cu putinţă cuiva din noi ca să vadă faţa altuia, iar când te rogi pentru noi, ne vedem puţin unul pe altul şi aceasta este pentru noi uşurare”.

Acestea auzindu-le bătrânul, a lăcrimat şi a zis: „Vai de ziua în care va fi călcat omul poruncile lui Dumnezeu!”.Şi iarăşi a întrebat-o pe căpăţâna aceea: „Au este altă muncă mai mare?”. Răspuns-a căpăţâna: „Sunt altele cu mult mai adânci sub noi”. Şi întrebând bătrânul, a zis: „Cine se află întru acele adânci munci?”. Căpăţâna a răspuns: „Noi suntem cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu şi acum simţim milostivirea Lui, măcar cât de puţin. Iar aceia care, cunoscând pe Dumnezeu, s-au lepădat de El şi n-au păzit poruncile Lui, cu mai grele şi mai grozave chinuri sunt chinuiţi sub noi”. Iar Sfântul Macarie luând căpăţâna aceea, a îngropat-o în pământ şi s-a dus.”

(Viaţa Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul …(19 ianuarie)II, 4, în PSB, volumul 34 – fragment)

Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

Cum se pierde un suflet

Cu vreo două luni în urmă, auzisem de un cunoscut, cu care eram în bune relaţii, că intenţionează să se vaccineze. Imediat i-am dat un sms prin care-l rugam să nu facă acest pas. Nu m-a ascultat, a primit ambele doze şi zilele trecute m-a vizitat pentru a-mi cere ajutorul. De o vreme era foarte agitat, nu se mai putea ruga, nu mergea la biserică, avea o stare generală rea.  După ce l-am ascultat, am stabilit să revină a doua zi pentru Sfânta Spovedanie şi pentru cele sfinte care ar fi rezultat în urma mărturisirii păcatelor. Între timp, mi-am făcut temele şi, fiind un caz nou şi greu, i-am întrebat pe trei dintre Părinţii nepomenitori, unul din ei – ieromonah, şi toţi mi-a indicat calea corectă de urmat, fireşte, fiecare cu mici nuanţe întregitoare. Până în seară, am reuşit să vorbesc cu aceşti trei Părinţi şi să le cer sfatul şi ajutorul, cu toate că sunt mai vârstnic decâ Sfinţiile Lor.

Omul a venit a doua zi şi a început să-mi explice că s-a documentat în prealabil, a fost îndemnat de fii săi, care şi ei primiseră vaccinul, de medicul care-l trata, şi a ajuns la concluzia că fără vaccin nu se poate. Voia mai mult să se îndreptăţească decât să se pocăiască. Zadarnic i-am arătat primejdia în care a intrat, zadarnic i-am cerut să se căiască de gestul necugetat şi să promită la Spovedanie că nu va mai primi şi a treia doză. Omul a rămas neclintit pe poziţia lui, spunându-mi că primele două doze sunt inutile, dacă nu o ia şi pe a treia. În două rânduri a lăcrimat, reproşându-mi că nu vreau să-l ajut. Întrevederea s-a încheiat cu o mare decepţie pentru acea persoană, în ceea ce mă priveşte, şi cu o mare tulburare şi mâhnire pentru mine.

Iată că suntem confruntaţi cu aceste cazuri deosebit de grave. Spuneam chiar într-un titlu de articol că drumul acesta antihristic este fără întoarcere, şi n-am greşit. Cei îndărătnici care au primit vaccinul, avertizaţi fiind, s-au întunecat într-atât, încât li s-a schimbat personalitatea, modul de gândire şi sunt lipsiţi de voinţa de a se pocăi şi de a se întoarce din drum. Doar aceia care s-au vaccinat din neştiinţă, dau semne temeinice de pocăinţă şi ascultă sfatul duhovnicilor, pot fi ajutaţi. Îi sfătuiesc pe toţi vaccinaţii îndărătnici să nu mai bată cale lungă până la duhovnic şi să ocupe, inutil, timpul acestuia.

Presbiter Ioviţa Vasile

Predică la Duminica a 4-a după Paşti (a Slăbănogului). Darul Dumnezeiesc al tămăduirii

Hristos a inviat

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la Cartea a IV-a a Regilor, capitolul 5, relatează un fapt minunat, o minune Dumnezeiască petrecută în vremea Sfântului Prooroc Elisei. S-a întâmplat ca Neeman, căpetenia oştirii siriene, un fel de general din vremea noastră, să ajungă bolnav, iar boala lui nu era una oarecare, ci cumplita lepră. Nădejde de vindecare nu exista, cum nu există nici astăzi, lepra fiind o boală incurabilă, aşa încât putem spune că un lepros era, şi încă este, un condamnat la moarte. O licărire de speranţă se arată totuşi printr-o copilă israeliană ce fusese luată captivă, iar acum slujea soţiei lui Neeman. Aceasta-i spune: ,,O, dacă stăpânul meu s-ar duce la Proorocul cel din Samaria, de bună seamă, s-ar tămădui de lepră’’. Cuvintele copilei îl fac pe Neeman să ia scrisoare de la regele sirian către cel din Israel, cu acest mesaj: ,,Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureţi lepra de pe el’’. La citirea scrisorii, regele Israelului şi-a sfâşiat hainele, socotindu-se nevrednic de atâta încredere şi neputincios în a împlini cererea: ,,Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor şi să fac viu, de trimite el la mine, ca să vindec pe acest om de lepră?’’ Vestea a ajuns la omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei care i-a cerut regelui: ,,Lasă-l să vină la mine şi vor cunoaşte că este Prooroc în Israel’’. Ajuns la poarta Proorocului, Elisei şi-a trimis sluga la Neeman cu acest mesaj: ,,Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat’’. Cuvintele acestea produc o mare deziluzie generalului sirian care şi-a văzut aşteptările neîmplinite şi, plin de mânie, le spune însoţitorilor: ,,Iată, socoteam că va ieşi el şi, stand la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios’’. Ce învăţăm din acestă desfăşurare a lucrurilor? Smerenia lui Elisei care nu s-a arătat lui Neeman, ca nu cumva acesta să socotească că prin puterea lui îşi poate dobândi sănătatea. Apoi trimiterea la Iordan vrea să arate că în acest râu sfânt a aşezat Dumnezeu puterea tămăduitore şi că în apele acestuia avea să Se boteze Mântuitorul lumii, după trecerea mai multor secole, şi să vindece toată omenirea bolnavă.

Totuşi, la insistenţele însoţitorilor, Neeamn a acceptat să se ducă la Iordan: ,,Atunci el s-a pogorât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit’’. Şapte este un număr sfânt, Iordanul este râu sfânt, cum şi omul lui Dumnezeu, Proorocul Elisei, era Sfânt. Cu alte cuvinte, Neeman şi-a găsit vindecarea în voia şi sfinţenia lui Dumnezeu, lucru pe care n-a putut să-l înţeleagă la început. Dar odată vindecat, el recunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu şi se face slujitorul Său: ,,Iată, am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu, decât numai în Israel’’. Numeroasele daruri pregătite pentru Proorocul Elisei au fost refuzate, pilduitor, de acesta, arătând că marele dar al tămăduirii vine de la Dumnezeu.

Am relatat această Dumnezeiască minune pentru asemănările ei cu cea relatată nouă de Evanghelia Sfântă a acestei Duminici. De data aceasta, în vremea prezenţei în lume a Mântuitorului, Dumnezeu aşezase puterea Sa vindecătoare în apa scăldătoarei Vitezda. Acolo trimitea Cel Atotputernic pe îngerul Său, din vreme-n vreme, ca să tulbure apa. Acolo stătea mulţimea neputincioşilor vremii, nădăjduindu-şi fiecare tămăduirea cât mai grabnică. Acolo stătea acel om, aflat în mare suferinţă de nu mai puţin de treizeci şi opt de ani! Acolo a venit şi Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat ca să aducă alinare acestor năpăstuiţi. Întrebarea ce i-a adresat-o slăbănogului, ,,Vrei să te faci sănătos?’’, pare inutilă, însă ea cuprinde în sine dragostea şi compasiunea Mântuitorului pentru omul aflat de atâta amar de vreme în suferinţă. ,,Doamne, nu am om, ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbura apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea’’. Acum a sosit vremea ca Omul să fie de faţă, şi nu unul oarecare ci Dumnezeu-Omul. Şi Dumnezeu Care S-a în-Omenit nu l-a mai aruncat în scăldătoarea prin care se arăta puterea Dumnezeiască. De data aceasta cuvântul cel cu putere multă al Cuvântului l-a izbăvit pe slăbănog: ,,Scolă-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla’’, întocmai cum scria Psalmistul despre israelieni: ,,Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei’’ (Psalmul 106, 20).

Cum de prea multe ori se întâmplă printre oameni, în loc să se bucure şi să dea slavă şi mulţumire Tămăduitorului, găsesc pretextul să se ridice împotriva Binefăcătorului: minunea se săvârşise în zi de sâmbătă. Deoarece Mântuitorul Se retrăsese din mulţimea prezentă acolo, toată răutatea iudeilor s-a îndreptat asupra celui ce fusese slăbănog, nedându-i răgaz să se bucure de marele dar al sănătăţii pe care tocmai  îl primise: ,,Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul’’. Adică, în optica lor neghioabă, era mai bine ca omul să fi rămas în starea lui deplorabilă de dinainte, numai să se respecte orbeşte sâmbăta. La scurtă vreme, Fiul lui Dumnezeu a intrat în templu şi l-a găsit pe om exact în locul unde trebuia: intrase acolo, de bună seamă, ca să dea mulţumire lui Dumnezeu pentru că-şi redobândise sănătatea cea îndelung aşteptată. Acesta a fost momentul ca Mântuitorul să-Şi împlinească lucrarea, adică să-i dea învăţăturile trebuitoare pentru o vieţuire dreaptă: ,,Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Putea să fie ceva mai rău decât cei treizeci şi opt de ani de suferinţă? De bună seamă! Răul cel mare care-l pândeşte pe orice om este acela de a muri pe neaşteptate, adică nepocăit şi neîmpăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. De aceea ne şi rugăm ca Dumnezeu să ne ferească de moartea năprasnică, cea care nu ne mai lasă vreme de pocăinţă şi îndreptare. Ne rugăm la Sfânta Liturghie ca Dumnezeu să ne dea ,,cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă să o săvârşim’’ pentru a ne învrednici de  un ,,sfârşit creştinesc al vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace’’, pentru ca la Venirea a Doua a Domnului să putem da ,,răspuns bun la înfricoşătoarea judecată’’.

Ceea ce nu trebuie să trecem cu vederea este faptul că Mântuitorul pune în lumină legătura de cauzalitate dintre starea de păcătoşenie şi boala trupească a omului: ,,De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău’’. Arată, cu alte cuvinte, că bolile sufletului, păcatele, atrag asupra omului boli ori alte neputinţe trupeşti. În chip firesc, bolnavul este îndrumat de preot spre scaunul Spovedaniei pentru curăţirea de păcate, ceea ce va atrage, după aceea, mila lui Dumnezeu Care va da şi sănătate trupească celui aflat în suferinţă. Nu vă aduceţi aminte că, înainte de toate, Mântuitorul a iertat păcatele paraliticului din Capernaum şi numai după aceea l-a vindecat şi trupeşte? (Matei 9, 1-8). Este aceasta calea Dumnezeiască pe care trebuie să o străbatem şi noi atunci când ne aflăm în vreme de boală, sau altfel de neputinţă. Aşa să fie. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Laureat Nobel: Vaccinarea este o eroare uriașă… Creează noi tulpini și provoacă decese

Hristos a înviat!

Virusologul francez, câștigător al Premiului Nobel pentru Medicină, Luc Montagnier, a numit vaccinarea în masă în timpul pandemiei ca fiind „de neimaginat” și o eroare istorică, ducând la „crearea de noi tulpini” și provocarea de decese. „Este o eroare uriașă. O eroare științifică și o eroare medicală. Este o greșeală inacceptabilă”, a declarat Montagnier într-un interviu publicat de RAIR Foundation USA. „Cărțile de istorie vor consemna aceasta, deoarece vaccinarea este cea care provoacă tulpinile.”

Mulți epidemiologi știu și totuși păstrează tăcerea despre această problemă cunoscută ca „amplificarea dependenței de anticorpi”. Anticorpii produși de virus fac ca infecția să devină mai puternică, a declarat Montagnier într-un interviu cu Pierre Barnérias de la Hold-Up Media realizat luna aceasta. Tulpinile unui virus pot apărea în mod natural, însă Montagnier spune că vaccinarea accelerează procesul. „Ce face virusul? Moare sau găsește o altă soluție? Este clar că noile tulpini sunt create prin selecția mediată de anticorpi provocată de vaccinare.”

Vaccinarea în timpul unei pandemii este „de neimaginat” și provoacă decese, a afirmat laureatul din 2008 al Premiului Nobel pentru Medicină. Noile tulpini sunt un rezultat al vaccinării. Puteți vedea în fiecare țară, este același lucru: în fiecare țară, după vaccinare urmează decesele, a spus virusologul francez. Un video publicat săptămâna trecută pe YouTube folosește date de la Institute for Health Metrics and Evaluation de la Universitatea din Washington pentru a ilustra creșterile numărului de decese în numeroase țări de pe glob după începerea vaccinării anti-COVID, confirmând observația lui Montagnier.

Pierre Barnérias l-a întrebat pe Luc Montagnier în legătură cu datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care arată că, de când au apărut vaccinurile în ianuarie, numărul noilor infectări a „explodat”, împreună cu decesele, „în special în rândurile tinerilor”. „Da”, a fost de acord virusologul francez care este profesor la Universitatea Jiao Tong din Shanghai. „Și cu trombozele etc.”

Trombozele – sau cheagurile de sânge – s-au dovedit o problemă neașteptată a vaccinurilor împotriva coronavirusului și motivul pentru care vaccinul de la AstraZeneca a fost oprit în câteva țări. Montagnier a declarat că în prezent efectuează cercetări pe persoane care au fost infectate cu COVID după ce au fost vaccinați. „Voi demonstra că ei creează tulpini rezistente la vaccin”, a spus Montagnier.

Faimosul virusolog francez a provocat valuri în aprilie 2020 când a declarat la o televiziune din Franța că SARS-CoV-2 a fost creat de om în laborator. „Prezența de elemente HIV și germeni de malarie în genomul coronavirusului este foarte suspectă și caracteristicile virusului nu puteau apărea în mod natural”, a declarat el. Deși a fost ridiculizat de unii experți francezi pentru că are o „concepție conspiraționistă care nu are legătură cu știința reală”, Montagnier a publicat un articol în iulie 2020 în sprijinul afirmațiilor sale că noul coronavirus își are probabil originea în experiențe umane de laborator. Această teorie este în prezent considerată cea mai plauzibilă pentru a explica originea virusului.

Ștefan Constantinescu

Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena

Nebănuite de mintea omenească sunt căile prin care Dumnezeu îi aduce la Sine pe cei rătăciţi. Astăzi sărbătorim pe Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena, de aceea, în cuvântul care urmează, voi arăta cum l-a adus Dumnezeu Preamilostivul pe împăratul păgân Constantin la Dreapta Credinţă, după mulţi ani în care acesta alergase pe căile pierzării.

Spun scriitorii bisericeşti că împăratul a fost cuprins de boala necruţătoare a leprei, încât tot trupul lui era plin de bube. Zadarnic s-au perindat doctorii vremii prin palatul imperial, căci împăratul n-a cunoscut nicio uşurare. Slujitorii idoleşti au venit şi l-au sfătuit, cu cutezanţă diavolească, să se scalde într-o baie în care să se găsească sânge de prunci nevinovaţi. Aşa au fost adunaţi o mulţime de copii care sugeau la sânul maicii lor, urmând a fi ucişi fără milă. Când împăratul a văzut această grozăvie care se pregătea, a poruncit ca pruncii să fie întorşi la mamele lor îndurerate, socotind că este mai bine să rabde durerea, decât să verse sânge nevinovat. Bunul Dumnezeu a văzut milostivirea împăratului şi a trimis pe Sfinţii Săi Apostoli Petru şi Pavel să se arate, în vedenie, împăratului şi să-i vestească despre baia care-i va aduce sănătate, aceea a Sfântului Botez.

În acea vreme Episcopul Silvestru se ascundea în munte, deoarece prigoana împotriva Bisericii era crâncenă. Acesta a fost căutat şi adus cu cinste la palatul imperial şi a început să-l înveţe Dreapta Credinţă, cerându-i, în aceaşi vreme, să înceteze a prigoni poporul lui Dumnezeu. După şapte zile de post şi rugăciune, arhiereul lui Hristos l-a botezat pe împărat, afundându-l de trei ori, în numele Preasafintei Treimi. Când a ieşit din apă, au căzut ca nişte solzi de pe trupul său şi s-a vindecat de lepră, aşa cum s-a tămăduit şi Neeman Sirianul, când s-a afundat în apele Iordanului.

Aşa a rânduit Dumnezeu, ca prin acest Împărat binecredincios, Biserica lui Hristos să capete slobozenie şi toţi cei prigoniţi au putut să se întoarcă la casele lor şi să trăiască creştineşte, fără frica morţii. Au început să se zidească pretutindeni sfinte biserici, în care s-au mutat altarele catacombelor.

Mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena s-a dus la Ierusalim să caute Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi care era tăinuită de iudeii cei necredincioşi. Când a găsit trei cruci, s-a încredinţat de cea adevărată prin descoperire Dumnezeiască şi a dat-o Patriarhului Macarie, care a ridicat-o şi a arăta-o poporului. De-atunci sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie în fiecare an (După Vieţile Sfinţilor pe mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.398-406).

Presbiter Ioviţa Vasile

Un glas din Sfânta Biserică Ortodoxă Greacă

Părintele grec Kleomenis ne sfătuiește să stăm departe de cei vaccinați. Vedeți că abia de-acum înainte distanțarea fizică este necesară pentru noi, nevaccinații.Noi nu știm exact ce conțin serurile alea experimentale, conspirativ numite vaccinuri, cu care colegii, prietenii, rudele, vecinii, cunoscuții și necunoscuții s-au grăbit să se lase inoculați! Ei devin, fără voia și știința lor, posibile bombe biologice. Culmea este că scelerații vinovați de acest nevăzut război biologic le induc vaccinaților ideea mincinoasă că ceilalți răspândesc virusul „mortal” născocit de mințile lor bolnave. În realitate este exact invers. De aceea sunt înnebuniți să convingă măcar 50% din populație să se lase înțepată, că restul vine de la sine. Aceștia îi vor infecta „natural” pe ceilalți și totul va merge conform planului lor satanic.

Nu vă lasați amăgiți de așa zisele lor relaxări. Totul este doar un experiment, să testeze pe viu efectele vaccinului. N-ați observat că se acționează la comandă unică, de la un centru nevăzut? Multe se vor întâmpla în perioada următoare: morți subite, accidente, suiciduri și tot soiul de ciudățenii.

Lăsați călătoriile, vacanțele, distracțiile, aglomerațiile, petrecerile pentru vremuri mai bune, dacă vor mai fi vreodată. Acum trebuie să vă păziți. În primul rând sufletul. Este singura noastră avere!

Să nu vă supărați că unii vă vor socoti nebuni, primitivi, needucați, vă vor batjocori și jigni. Ei și? Nu mai încercați să convingeți pe nimeni de nimic, gata, fiecare om alege ce-și dorește. Mulți deja au ales. Lăsați-i pe drumul lor. Păziți-vă și stați neclintiți în Adevărul vostru. Arma creștinilor este crucea. Dacă sunteți creștini, purtați în permanență la voi crucea, icoana Maicii Domnului și rugăciunea neîncetată. Dacă nu sunteți creștini, păziți-vă cum știți voi mai bine.

Cu Dumnezeu înainte, pe drumul cel bun!

Preluat dintr-un comentariu de Adriana Popescu

Spitale supraaglomerate, medici extenuaţi… minciunile sataniştilor

Țineți-vă bine! În Spitalul Foișor, devenit Spital Covid, mai există doar un singur pacient și acela testat negativ!!! În timpul ăsta sute de alți pacienți sunt pe lista de așteptare pentru transplant de os, 120 de paturi zac goale, patru sute de medici, asistente și personal auxiliar stau degeaba, toate serviciile de consultație, de spitalizare, de chirurgie și de urgență au fost suspendate. Acest atentat la starea de sănătate a populației e tot parte a Marii relaxări?

Varujan Vosganian

Ecumeniştii îşi confecţionează ,,sfinţi’’ proprii

Nefiind în comuniune cu Biserica şi cu Sfinţii lui Dumnezeu, ecumeniştii intenţionează să-şi fabrice ,,sfinţi’’ proprii, fireşte, din ceea ce au la îndemână. Primul pas l-a făcut Ioachim Giosanu, ,,stăpânul’’ Bisericilor din ţinutul Romanului şi Bacăului. După cum puteţi constata din extrasele de mai jos, dumnealui a anunţat că a deschis un dosar în vederea ,,canonizării’’ episcopului Melchisedec Ştefănescu, unul din predecesorii săi pe scaunul episcopal. Ne înştiinţează că i-a şi compus un acatist şi un paraclis şi câteva texte ce ar urma să fie introduse în Slujba Vecerniei. Toate bune şi frumoase, numai că ierarhul cu pricina a fost un ilustru francmason, calitate incompatibilă cu apartenenţa la Biserica lui Hristos, mai ales ca păstor de suflete. ,,Nimeni nu poate sluji la doi domni…Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona’’ (Matei 6 24), a spus Mântuitorul Iisus Hristos. Este un adevăr pe care n-a vrut să-l înţeleagă Melchisedec Ştefănescu, atunci când şi-a părăsit rosturile fireşti de păstor şi ,,s-a alăturat cu grăbire acestei slujbe drăceşti şi nelegiuite a francmasoneriei’’. Asta înseamnă că L-a trădat şi L-a părăsit pe Hristos, iar Biserica a folosit-o după vrerea mai-marilor săi, din rangurile superioare. E de-ajuns să amintim că acest ierarh trădător a pus vârtos umărul la jefuirea averilor Bisericii, numita secularizare, laolaltă cu Kogălniceanu şi Cuza.

Să propui spre canonizare un asemenea om, e o cutezanţă luciferică. După ce s-au opintit în Creta să şteargă hotarele dintre Dreapta Credinţă şi erezii, dintre Biserică şi secte, dintre Sfânta Ortodoxie şi religiile păgâne, pseudo-ierarhii români se apucă acum să amestece sfinţenia cu nelegiuirea, evlavia cu necredinţa, într-o confuzie generalizată, căci confuzia e una din armele diavolului pentru înrobirea şi pierderea făpturilor lui Dumnezeu. De aproape cinci ani de zile ne străduim să le atragem atenţia asupra imenselor rătăciri pierzătoare de suflete în care s-au aruncat. Nici aplicarea Sfintelor Canoane prin nepomenire, nici vorba bună nu i-au clintit din încremenirea lor.

Ca să nu mai lungesc vorba, vă rog să citiţi cu luare aminte extrasele de mai jos şi vă veţi convinge că pseudo-ierarhii pământeni nu se mai tem de Dumnezeu, de oameni nu se ruşinează, nu mai deosebesc dreapta de stânga lor (Iona 4, 11).

Presbiter Ioviţa Vasile

BASILICA. Publicat de Gheorghe Anghel,  17.05.2021

La împlinirea a 129 de ani de la moartea Episcopului Melchisedec Ştefănescu, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim a vorbit sâmbătă despre posibila canonizare a celui numit şi părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. „Să rânduiască Dumnezeu ca acest tablou (al episcopului Melchisedec – n.r.) să se transforme în icoană”, a afirmat arhiepiscopul după slujba parastasului oficiată la mormântul ierarhului înhumat în Roman.

După slujba parastasului, Arhiepiscopul Ioachim a precizat că este în derulare întocmirea dosarului pentru canonizare.

Despre osemintele Episcopului Melchisedec Ştefănescu a spus că „se odihnesc în capela Paraclisului Eparhial Sfântul Antipa de la Calapodești, frumoase, întregi, galbene și bine mirositoare” şi că „vor fi, dacă Dumnezeu va rândui și Sfântul din Cer va voi, canonizate, în anul 2025, când serbăm 140 de ani de Autocefalie”.

„Noi am compus deja Acatistul, slujba Vecerniei mici și mari și un Paraclis în cinstea acestui Ierarh. Sperăm ca toate acestea să fie revizuite de comisiile sinodale, iar noi să ne bucurăm că în generația noastră a fost declarat ca sfânt un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române”.

ANTENA 3

Un important episcop ortodox, legături strânse cu masoneria

31 Mai 2016   •   11:52

Episcopul Melchisedec Ştefănescu, savant şi teolog, a activat în loja „Renaissance” din Ismail ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstireşti. Pe nume de mirean Mihail, cel care avea să devină episcopul Melchisedec, s-a născut pe 15 februarie 1823 în comuna Gârcina, de lângă Piatra Neamţ. Descindea dintr-o familie de preoţi, având mai multe rude care au ales monahismul, potrivit Adevărul. În 1853 a fost hirotonit arhimandrit, iar între anii 1861-1864 a fost locţiitor de episcop la Huşi. Printr-un decret semnat de Al.I. Cuza a fost numit episcop eparhiot al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865 – 1879). Pe 22 februarie 1879 a fost ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte (16 mai 1892).
Pătrunderea fenomenului masonic în spaţiul ortodox a făcut ca în secolul al XIX-lea Biserica Ortodoxă să reacţioneze cu asprime. „Afurisania împotriva francmasoneriei” dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului în 1815 suna astfel:

„Prin urmare, spunem că, oricine fiind îmbrăcat în sfintele veşminte cu epitrahil şi omofor, şi un astfel de om va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi şi Înger din cer, anatema să fie (Galateni, I, 8-9). Deci, oricâţi se alătură cu grăbire acestei slujbe drăceşti şi nelegiuite a francmasoneriei, şi toţi cei ce îi urmează în mândria şi rătăcirea lor, să fie afurisiţi şi daţi anatemei de către Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare şi dezlegare…”

Cu tot acest blestem, francmasonii au activat în spaţiul răsăritean ortodox, începând cu anul masonic 1848. Legătura episcopului Melchisedec Ştefănescu cu francmasoneria apare în perioada paşoptistă şi a Unirii Principatelor, când în Moldova şi Ţara Românească se înfiinţau loje în care activau politicieni, istorici, scriitori. Prima lojă s-a înfiinţat la Iaşi în 1742, iar în 1744 s-a infiinţat Loja Moldova condusă de Leon Gheuca, episcopul de Roman (1769-1785), decan al Huşilor şi Mitropolit între 1786 şi 1788. El a deschis drumul, fiind primul dintr-un şir de episcopi care au ales să se alăture masoneriei şi mişcării sociale, în special celei religioase. În perioada în care era episcop al eparhiei Dunărea de Jos, Melchisedec a lucrat în Loja „Renaissance”, în oraşul Ismail, ajutându-l pe Kogălniceanu la punerea în aplicare a legii cu privire la secularizarea arhivelor mănăstireşti. Activitatea episcopului Melchisedec este confirmată la capitolul „Eclesiastici” din lista principalelor personalităţi româneşti care au făcut parte din francmasonerie, întocmită după repertoriul realizat de Horia-Nestorescu-Bălceşti şi publicat în „Ordinul Masonic Român” (1993).

Prostul satului, o alternativă aducătoare beneficii nebănuite

Ca fiecare român, m-am gândit adesea ce s-ar mai putea face pentru ţara asta, adusă într-o situaţie atât de dificilă. Am ajuns la concluzia că trebuie început cu începutul, din vârf, apoi să se coboare încet şi cu mare atenţie pe treptele piramidei puterii, schimbând la fiecare palier câte ceva. Dineul cu proşti, la care a participat Câţu, m-a inspirat şi dacă ar sta în puterile mele, aceasta aş face: l-aş numi preşedinte al ţării pe prostul satului meu, pe care îl ştiu bine şi care ne-ar aduce un lung şir de avantaje.

1.În mod sigur, nu va încălca niciodată Constituţia, pentru că nici nu ştie de existenţa ei. Politicienii români ştiu de ea, dar nu o cunosc, şi-atunci nu sunt cu nimic mai presus faţă de simpaticul nostru personaj.

2.Va respecta legile ţării, strâmbe sau drepte, deoarece până acum n-a fost nicodată sancţionat măcar pentru o contravenţie.

3.Are un cv sărac, dar curat; la fel şi cazierul îi este nepătat. N-a răpit case prin fals şi uz de fals, n-a traficat copii, n-a retrocedat ilegal clădiri şi alte proprietăţi.

4.Nu i-ar eticheta pe români drept proşti şi inconştienţi, insinuând că el ar sclipi de inteligenţă.

5.N-ar spune niciodată că românii şi moldovenii sunt două popoare diferite, o jignire  grea, pentru cei ce o pricep.

6.Omul nostru nu e deprins cu minciuna. Veţi fi surprinşi cât de sincer şi inocent este, lucru rarisim, în vremurile noastre

7.Nu s-ar cheltui inutil sume uriaşe cu Campania electorală.

8.Se mulţumeşte cu puţin. Îi este suficientă băutura zilnică, ieftină şi la îndemână, pachetul de ţigări şi mâncarea sărăcăcioasă; o odaie modestă îi poate servi ca locuinţă, chiar în incinta Palatului Cotroceni.

9.În aceste condiţii, Vila Lac II s-ar elibera şi i s-ar putea da o altă întrebuinţare, aducătoare de venit la buget.

11.Nu va avea pretenţii la un guvern al său, nici la un parlament obedient. Aceste două instituţii vor putea lucra fără imixtiuni prezidenţiale.

12.Nu va avea adversari politici care trebuie înlăturţi prin procese politice şi nimeni nu va fi întemniţat nevinovat.

13.Personalul Administraţiei poate fi redus la maximum zece persoane, deci  bugetul va fi despovărat de cheltuielile actuale, absolut inutile.

14.Nu va fi nevoie de spp-işti care să mişune la Cotroceni mai abitir decât cei din bunkerul lui Hitler.

15.Nu va pişca niciodată secretarele de posterior, aşa cum făcea regretatul Elţin.

16.Personajul nostru se va putea deplasa oriunde cu o singură maşină, fără spp-işti, poliţişti, sri-şti, pompieri, spital de campanie, cu închiderea circulaţiei. Nimeni nu va atenta la viaţa sa, dimpotrivă, va fi privit de toţi cu simpatie.

17.Va fi foarte darnic atunci când e vorba de graţieri; nimeni nu va fi lăsat să sufere în închisoare.

18.Salariul şi vechimea în muncă nu-l interesează, pentru că şi până acum a trăit fără ele.

19.Ar pune în aplicare hotărârile Curţii Constituţionale de îndată. Vă asigur că ar promulga legile cu celeritate, fie semnând strâmb cu stiloul, fie punând degetul. Nu i-ar trebui o lună de zile pentru a citi şi înţelege ce scrie pe două pagini.

20.Nu ar tergiversa nicio lege, crezându-se mai deştept decât parlamentul care a elaborat-o.

Dacă nu v-am convins, sunt gata să revin cu argumente suplimentare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Vom mai avea multe dineuri cu proşti. Arafat: Vaccinarea este obligatorie, pentru cel care o dorește

Starea de alertă tocmai ce s-a prelungit la infinit. Precum se observă din hotărârea CNSU de ieri, restricțiile se păstrează, până în august, cel puțin. Așa-zisele “relaxări”, adică micile concesiuni pe care ni le acordă cei care ne-au luat libertatea în proprietate prin ocupațiune, sunt condiționate de atingerea “țintei” de înțepare. Nu mi-e clar care e această țintă, dar tocmai asta e și ideea, să nu știe șeptelul câte locuri sunt în saivan. Campanii de înțepare vor fi tot anul, căci turma de 70% din populație nu se va putea atinge, cu toate eforturile lui Cîțu și “moda” segregării pe criterii sanitare, care a pus stăpânire peste tot. Mai mult chiar, variante, mutații și tulpini noi vor fi mereu – înțeparea cu poțiunea magică a druizilor pharma va fi mereu necesară. Cei care cred că scapă doar cu una, două sau trei injecții anul ăsta, se înșeală amarnic : ca și Asterix, cel fără puteri speciale în lipsa poțiunii lui Panoramix, pentru a fi “liberi” să iasă la club, concert sau cinema, să călătorească, să învețe sau să muncească, ei vor fi nevoiți să repete mereu gestul injectării sau al testării, care va deveni ritualic.

Pe de o parte, inteligenții care se oftică și își manifestă obida pe feisbuc că și-au asumat riscul înțepării fără să primească în schimb, numai pentru ei, “darul libertății” de a merge la dineuri cu proști, se pot considera răzbunați. Ne-înțepații și infidelii nu vor primi vreodată înapoi libertatea furată. Și nu va fi revoluție pe tema asta, ci supușenie treptată. Pe de altă parte, se poate înțelege, retroactiv privind la declarația complet ilogică și oximoronică de ieri, că Arafat nu glumea când spunea ,,vaccinarea este obligatorie, pentru cel care o dorește”.

Reamintesc că am o acțiune pe rol, cu termen săptămâna viitoare, în care solicit anularea ultimelor hotărâri de guvern referitoare la starea de alertă perpetuă – dar ce mai contează asta la halul în care se pronunță aceste instanțe și la gradul imens de conformare voluntară față de aberațiile juridice, logice și sanitare ale acestui Torquemada al noii Inchiziții covidocratice?

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Piperea

Cine promovează minciuna?

Istoria recentă obligă la neuitare! Izolete, măști neconforme, contracte oneroase, milioane de euro „volatilizate” sunt căutate de D.N.A. Manipulare, dezinformare sau atentat la siguranța națională? Cine îi apără pe români? Nu cumva este vremea, ca după 31 de ani de speranțe sfărâmate, de minciună și de durere, „cei care văd România doar ca pe o afacere, să ne lase Țara în pace?!” Statisticile cu privire la numărul semenilor infectați de Covid-19 sunt arătate cu degetul, în timp ce, în urma practicilor existente cu privire la diagnosticarea cu Covid -19, fără necropsie, a tuturor pacienților decedați, îl determină într-un curajos strigăt de revoltă pe un distins coleg de breaslă – specialist recunoscut în Medicina Legală – să aprecieze că tot ce se întâmplă este o mascaradă!

Cine ne fură căciula? Aș vrea să cred că nu este posibil ca autoritățile unui stat să practice dezinformarea propriului popor cu bună știință, din motive ținute departe de noi, oamenii „de rând”, plătitori de taxe la bugetul statului! Recent, în urma unui interviu luat de un excepțional jurnalist – domnișoara Denisa Gelatu -, declara la „România Tv”, că relaxarea măsurilor anti-Covid-19 nu înseamnă și rezolvarea problemelor românilor! Cine plătește datoriile neachitate la bănci? Cine va readuce în casele românilor speranța pentru ziua de mâine?

Prezentul obliga la reflecții! Potrivit „Social Media”, aproximativ 1.800.000 de români au rămas fără locuri de muncă! Circa 110.000 de apartamente cumpărate în cea mai mare parte de tineri sunt scoase la licitație în urma imposibilității achitării ratelor la bancă!

Analfabetismul funcțional este prezent! Copiii încuiați în case mai pot spera că ziua de maine va fi mai bună decât cea de azi? Ce sanse mai au tinerii în România? Românii plecați – îndrăznesc să spun alungați din Țară după distrugerea a sute de fabrici și – sine die – după dispariția locurilor de muncă disponibile când se reîntorc acasă? Se vor mai întoarce oare ei pentru a trăi aici, în țara lor? „Cea mai importantă investiție a unui stat este investiția în oamenii săi!”.

Sănătatea românilor trebuie să fie în permanență o problemă de securitate națională! Realitatea este, însă, cruntă! Oameni nevinovați loviți de nedrepte și dureroase boli cronice nu se mai pot trata în spitalele de stat și ajung în situația să cerșească mila autorităților pentru tratamente sau să/și găsească sfârșitul!Cu ce au greșit semenii noștri lăsați de izbeliște? Întelege un guvernant ce înseamnă să fii bolnav de cancer? Promisiunile vin cu sacul, dar medicamentele s-au scumpit, așa cum au crescut și cresc încet, dar sigur, de la o zi la alta, toate prețurile la produsele de larg consum! Dar când vor crește pensiile și salariile?

Cât valorează viața unui Om în România?„Colectiv” rămâne un cuvânt care va arde în mintea tuturor: A.T.I.-Piatra Neamț, zece suflete arse de vii, „Matei Balș”, „Floreasca”, alte suflete nevinovate înălțate la Cer, „Maternitatea Giulești, îngerașii arși de vii în flăcări, toate indică măsura incompenței și a ignoranței. Cine plătește? A plătit pentru „Maternitatea Giulești”… „acarul Păun” – o nefericită asistentă medicală! Ce să înțelegem despre toate acestea? „Relaxarea” măsurilor anti-Covid-19 dă iluzii românilor care evadează la mare sau la munte, unde, potrivit unui oficial „de frunte”, nu va mai fi necesara masca! Ce să mai înțeleagă românii? Ne paște un nou „val” de infectări cu Covid-19? Sunt întrebări de care oficialii se ascund și fug precum dracu’ de tâmâie!

Prof. univ. dr. Nicolae Radu

Sfântul Paisie Aghioritul: Omul este zidit să facă binele în mod firesc, pentru că Ziditorul lui este Bun

Părinte, grija depărtează totdeauna de Dumnezeu?

– Ascultă de la mine următorul lucru. Când un copil se joacă şi este absorbit de jucării, nu-şi mai dă seama dacă tatăl lui este alături şi-l mângâie. Dar dacă-şi va întrerupe puţin joaca, atunci îşi dă seama. Tot astfel şi atunci când avem vreo grijă, nu putem pricepe dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă, iar noi nu simţim. Ia aminte să nu risipeşti puterile tale preţioase în griji de prisos şi în lucruri deşarte, care într-o bună zi se vor face toate praf. Aşa te oboseşti şi trupeşte, şi mintea ți-o împrăştii fără rost, iar după aceea îi dai lui Dumnezeu oboseala şi căscăturile în vremea rugăciunii, la fel cu jertfa pe care a făcut-o Cain. În mod firesc, şi starea ta lăuntrică va fi la fel ca starea lui Cain, cu nelinişte şi oftaturi pe care ți le va pricinui aghiuţă, ce va fi alături de tine. Să nu risipim fără rost rodul, miezul puterilor noastre, lăsând după aceea cojile pentru Dumnezeu.

Grija trage toată măduva inimii şi nu lasă nimic pentru Hristos. Dacă vezi că mintea ta fuge mereu şi se duce la treburi etc., trebuie să înţelegi că nu mergi bine şi să te nelinişteşti, căci te-ai îndepărtat de Dumnezeu. Să înţelegi că eşti mai aproape de lucruri decât de Dumnezeu, de zidire decât de Ziditor. De multe ori, o satisfacţie lumească înşeală, din păcate, chiar şi pe monah atunci când face o lucrare. Omul este zidit să facă binele în mod firesc, pentru că Ziditorul lui este Bun. Dar monahul se nevoieşte ca să se facă din om înger. De aceea, lucrarea lui în cele materiale trebuie să se limiteze doar la cele absolut necesare, ca să lucreze în cele duhovniceşti. Atunci şi bucuria lui, ce va izvorî din roadele duhovniceşti pe care le va produce, va fi duhovnicească, iar unul ca acesta se va hrăni şi va hrăni cu îmbelşugare.

Cu muncă şi grijă multă se uită de Dumnezeu. Părintele Tihon spunea: „Faraon dădea muncă multă şi mâncare multă israeliţilor, ca să uite de Dumnezeu”.
În vremea noastră, diavolul i-a absorbit pe oameni în materie, în răspândire. Muncă multă, mâncare multă, ca să uite de Dumnezeu (Ieşire 1,13-14) şi astfel să nu poată – sau mai bine zis să nu vrea – să pună în valoare libertatea ce li se dă ca să-şi sfinţească sufletul. Însă din fericire de aici iese şi ceva bun, fără ca diavolul să vrea: oamenii nu au prilejul să păcătuiască atâta cât ar voi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 203-204)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi