Paşte calul lui Gheorghiţă, priponit de-o garofiţă

,,Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită’’ (I Petru 5, 8). ,,Vai, însă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi, având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt’’ (Apocalipsa 12, 12). Aceste cuvinte biblice profetice definesc cu exactitate vremurile în care trăim. Gheorghiţă sculer-matriţerul a ieşit să ne înştiinţeze precum că nu vom scăpa niciodată de covid, că acesta se va transforma într-o gripă sezonieră şi că singura soluţie pentru omenire e să se vaccineze. Dumnealui a uitat ce-a spus cu ceva vreme în urmă, că vom scăpa de pandemia asta doar dacă ne vom vaccina în număr cât mai mare. Şi cu mare entuziasm.

Hotărât lucru, vaccinarea nu înaintează în ritmul pe care l-au gândit tembelii de la butoanele puterii. Nici voucherele, nici maratonurile, nici manelele, nici promisiunile deşarte, nici behăitorii de ambe sexe, nici măcar masajele erotice nu i-au convins pe români să ia cu asalt centrele de vaccinare. Acum, ochii hulpavi ai antihriştilor se îndreaptă spre copii şi spre locuitorii de la ţară, cu care speră ei să-şi îndeplinească normele stabilite de grangurii lumii.

Nu intenţionez, Doamne fereşte, să fac exegeza idioţeniilor debitate în neştire de Gheorghiţă, cel cu calul priponit de-o garofiţă. E de ajuns să punem alături câteva din buiguielile acestui personaj malefic:

1.Se pare că nu vom scăpa niciodată de coronavirus. Odată cu apariția unor tulpini virale mutante, trecerea prin boală nu ne va mai oferi protecție semnificativă, motiv pentru care avem nevoie de vaccinare.

2.Această boală este prevenibilă prin vaccinare, și este foarte trist, spune Gheorghiță, că sunt oameni care își pot pierde viața în continuare din cauza acestei boli, în condițiile în care avem la îndemână un vaccin care este „sigur” și care și-a dovedit eficiența.

Până mai ieri zicea despre vaccinul ne asigură boala într-o formă mai uşoară. Acum s-a sucit şi ne spune că infectarea este… prevenibilă .

3.În continuare, medicul Valeriu Gheorghiță face apel la oameni să se vaccineze, fiindcă este singura metodă de a scăpa de acest virus nemilos care ne-a schimbat viețile complet (Zicea mai sus că nu vom scăpa niciodată!)

4.Avem nevoie să ne vaccinăm fiindcă, pe deoparte să creștem numărul de persoane care nu mai sunt receptive la boală și pe de altă parte pentru a crește protecția față de tulpinile mutante care vor apărea.

Dumneavoastră mai înţelegeţi ceva? Nici eu. În schimb, înţeleg bine ce spunea Dimitrie Cantemir: ,, Cînd mădularele buiguiesc, lipsa crierilor arată’’. Şi mai înţeleg vorbele cântecului cu care am început, pentru că, ce să vezi – ghinion! ,,Garofiţa s-a uscat, calul lui Gheorghe-a scăpat’’, ş-apoi vedem cum ,,aleargă Gheorghiţă aleargă, aleargă cu capu gol, c-a scăpat calu-n ogor… Ş-auleu, leliţă…’’

Presbiter Ioviţa Vasile

14 gânduri despre „Paşte calul lui Gheorghiţă, priponit de-o garofiţă”

  1. Imaginativă că o gama larga de persoane sau vaccinat, cum ar fi: piloți de avioane, mecanici de locomotive, șoferi de autobuz etc, apoi familii cu copii minori unde și el și ea sau vaccinat, cu altele cuvinte de acum înainte sa fim atenți și pe unde punem piciorul

    Apreciază

  2. Domnul colonel-doctor (cu o ascensiune fulminantă, dar despre care refuză să vorbească) „a uitat” că vaccinurile COVID-19 NU sunt destinate să fie o soluție pe termen lung și, practic, niciodată NU s-a demonstrat că oferă beneficii imunitare, dar cum și dumnealui (alături de toți ceilalți părtinitori/protectori ai Big Pharma) sprijină vânzările unor astfel de „produse biologice”, continuă să promoveze narațiunea falsă conform căreia imunitatea naturală – tipul dobândit prin infectarea și recuperarea de la un virus – nu este la fel de puternică sau de durată ca imunitatea dobândită prin vaccin. Șarada avansează cu atât mai mult cu cât directorul executiv al Pfizer, Albert Bourla, a afirmat că-i necesară și o a treia doză de rapel – eventual și o a patra la final de 2021 – și că va trebui făcută vaccinarea în fiecare an. Posibil, ca infrastructurii pregătite (acea nanotehnologie introdusă prin intermediul administrării vaccinurilor și care acționează autonom de organismul-gazdă) în vederea a ceea ce cunoaștem cu toții să-i fie indispensabilă o „întreținere” anuală, pe lângă faptul că ei urmăresc în continuare încasarea unor sume uriașe de la bugetele tuturor statelor care prelungesc această înșelăciune.

    Apreciază

  3. Av.Dr.Reiner Fuellmich despre Nürnberg 2: „În 2 – 3 săptămâni se vor întâmpla lucruri foarte mari ”

    Mulți oameni și-au pus speranțele în Avocatul germano-american Reiner Fuellmich* pentru a ne salva din ghearele marilor corporații și a Forumului Economic Mondial.
    Ne aflăm într-un fel de al treilea război mondial, unde clasa de mijloc este distrusă, iar IMM-urile sunt preluate de giganți precum Amazon. Ei lucrează de mai bine de 10 ani la asta, a spus Fuellmich în urmă cu câteva zile în dialog cu scriitorul și jurnalistul englez James Delingpole.

    În două-trei săptămâni, se vor întâmpla lucruri mari
    „În câteva săptămâni, vor începe procese foarte mari”, a spus Fuellmich, care îl vizeaza pe virusologul german Christian Drosten, care a proiectat testul PCR pentru corona-virus; Lothar Wieler, directorul RIVM german; și alții. „Sunt ușor de prins.” El a mai auzit de la prietenii americani care „îl urmăresc pe Fauci”. „Poate fi concediat”, declară el.

    „În două-trei săptămâni, lucruri mari se vor întâmpla pe trei continente diferite”, a subliniat Fuellmich, care lucrează cu alți 200 – 300 de avocați. „Atunci vom vedea dacă sistemul juridic mai există sau dacă acesta a fost deja preluat complet de partea adversă , ceea ce nu cred că este cazul.”

    Nu veți citi nimic despre asta în mass-media
    Doi foști angajați ai OMS au mărturisit Av.Dr. Fuellmich că companiile farmaceutice au cerut OMS în ianuarie 2020 să declare o criză internațională de sănătate. Acest lucru a fost necesar pentru ca terapia lor genetică experimentală – „vaccinul contra corona virus” – să poată fi aprobat pentru utilizarea de urgență.

    Vaccinul face parte din planurile Forumului Economic Mondial – Marea Resetare – și a Fundației Bill & Melinda Gates de a reduce populația lumii, a spus Av.Dr. Fuellmich. „Nu citiți nimic despre asta în mass-media, deoarece Klaus Schwab și Bill Gates au investit o grămadă de bani în companiile media”, a spus el.
    „Toți oamenii care au fost vaccinați ar fi trebuit să fie informați în prealabil că acesta nu este un vaccin, ci o terapie genetică experimentală – acest lucru nu s-a mai făcut până acum – și că nu există cercetări medicale de specialitate. Acesta este un experiment. Persoanele care participă la acest experiment nu au fost corect informate. Sunt cobai. (guineea pigs)”

    Îi vom prinde!
    „Toți cei care fac parte din aceasta – inclusiv medicii care fac șmecherii, oamenii din conducerea guvernelor, oamenii care profită de acest lucru și guvernele care încurajează oamenii să se vaccineze – sunt responsabili.
    Acestea sunt cu adevărat crime împotriva umanității. Cred că avem nevoie de o curte internațională de legiști pentru a curăța toată această mizerie „. În două-trei săptămâni,Av.Dr. Fuellmich ne va dezvălui mai multe despre acestă problemă.

    „Acest lucru este mai rău decât ceea ce s-a întâmplat în al treilea Reich. Trebuie să facem ceva, deoarece persoanele responsabile de acest lucru nu au empatie și sunt extrem de periculoase. Le pasă doar de bani și de putere. ”

    Av.Dr.Fuellmich este plin de speranță: „Le vom obține!”, cu alte cuvinte, „Îi vom învinge!”

    *Av.Dr. Reiner Fuellmich s-a născut și a crescut la Bremen. A urmat școala în Bremen și Farmington Hills, Michigan. Și-a finalizat studiile de drept la Universitatea Georg-August din Göttingen și din Los Angeles.

    Printre altele, a lucrat ca asistent de cercetare la facultatea de drept a Universității Georg-August din Göttingen, unde și-a făcut doctoratul. Înainte să conducă firma de avocatură Dr. Fuellmich, a lucrat în Băncile corporative ale Deutsche Bank în Germania și Japonia.

    Dr. Fuellmich a publicat diverse articole și cărți în domeniul dreptului bancar, al dreptului medical și al dreptului privat internațional și a predat ca profesor și lector la universități din Germania și Estonia.

    https://greatreject.org/reiner-fuellmich-on-nuremberg2/

    Apreciază

  4. PLx-68/01.02.2021.Proiect de lege pt modificarea legii 118/1990 privind drepturile ce revin persoanelor persecutate de regimul instaurat in 30 martie 1945.Sunt vizat atat cei care au fost in temnitele din Romania cat si cei care au suferit deportari.Doamne ajuta.

    Apreciază

  5. Să-I încredinţăm toate problemele noastre lui Dumnezeu

    Viaţa noastră este plină de tulburare şi nelinişte. Cu toţii suntem îngrijoraţi, cu toţii suntem nemulţumiţi, cu toţii ne plângem, fie că suntem bogaţi sau săraci, stăpânitori sau oameni simpli.
    Dar tulburarea şi grija nu se datorează atât situaţiilor exterioare şi condiţiilor de viaţă, cât neorânduirii şi bolii noastre sufleteşti.
    Aşa cum ochiul bolnav vede întuneric şi în cea mai puternică lumină, la fel şi sufletul bolnav este tulburat chiar şi când este linişte.
    Să-I încredinţăm toate problemele noastre lui Dumnezeu şi să credem că nimic nu este al nostru, să rămânem indiferenţi la slava oamenilor şi să dorim să-I plăcem numai Domnului, şi astfel vom fi liniştiţi chiar şi când asupra noastră se va abate cea mai îngrozitoare vijelie.

    *

    Roagă-te cu stăruinţă şi neîmprăştiere a cugetului. Lui Dumnezeu nu Îi pasă de locul unde suntem.

    Atunci când mergi pe drum, când te afli la piaţă, când călătoreşti pe mare, când eşti la lucrul tău, când pregăteşti de mâncare, când cultivi pământul sau orice altă treabă faci, roagă-te cu stăruinţă şi neîmprăştiere a cugetului.
    Lui Dumnezeu nu Îi pasă de locul unde suntem. Ajunge ca inima să fie lipită de rugăciune şi gândul să fie curat.

    Uite, Sfântul Apostol Pavel s-a rugat nu în biserică, stând în picioare sau în genunchi, ci în închisoare, întins pe spate, pentru că picioarele sale erau strânse în butuci. Dar fiindcă s-a rugat din toată inima, temeliile temniţei s-au zguduit, legăturile s-au desfăcut, iar temnicerul a crezut în Dumnezeul cel adevărat, botezându-se cu întreaga sa familie
    (Fapte 16, 25-35).

    Iezechia, care era bolnav, nu s-a rugat nici el în picioare sau în genunchi, ci întins în pat. S-a rugat ca Dumnezeu să-i dăruiască vindecarea, după ce fusese înştiinţat prin proorocul Isaia că avea să moară. Dar iată că prin curăţia rugăciunii sale, el a reuşit să schimbe hotărârea lui Dumnezeu (4 Regi 20, 1-6).
    De asemenea, tâlharul s-a rugat pe cruce şi a dobândit astfel raiul (Luca 23, 42-43). Daniel s-a rugat din groapa cu fiare sălbatice (Dan. 6, 16), iar Iona din burta balenei (Iona 2, 1-2). Rugându-se din toată inima lor, toţi aceştia au fost ajutaţi de Dumnezeu, Care i-a izbăvit din nenorocirea în care se aflau.

    „Şi ce să spun atunci când mă rog?”, mă vei întreba. Vei spune la fel ca femeia cananeeancă din Evanghelie: Miluieşte-mă, Doamne!… Fiica mea este rău chinuită de demon (Matei 15, 22).
    „Miluieşte-mă, Doamne!” să spui şi tu. „Sufletul meu este chinuit de demon”, pentru că păcatul este un mare demon. Cel demonizat este miluit, pe când omul păcătos este îndepărtat de la faţa lui Dumnezeu.
    „Miluieşte-mă, Doamne!”
    Puţine cuvinte sunt acestea, dar ele se pot transforma într-o mare de milostivire, iar acolo unde este milostivirea lui Dumnezeu, sunt şi toate bunătăţile de care avem nevoie.

    Când nu te afli în biserică, să spui tainic în sinea ta „Miluieşte-mă, Doamne!” Strigă la Dumnezeu cu gândul tău, fără să-ţi mişti buzele. Dumnezeu ne aude şi atunci când tăcem. Nu este atât de important unde, ci cum ne rugăm.
    Chiar şi când te afli în baie să te rogi. Să te rogi oriunde ai fi. Întreaga zidire este biserica lui Dumnezeu.
    Tu însuţi eşti biserica lui Dumnezeu şi cauţi loc unde să te rogi?

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați

    Apreciază

  6. Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi

    SFANTUL ISAAC SIRUL

    De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu putinţă ca atunci când păşim pe calea lui Dumnezeu să nu întâlnim lucruri şi situaţii neplăcute, iar trupul să nu fie chinuit cu boli şi osteneli, desigur, atunci când iubim viaţa trăită în virtute. Omul care îşi petrece viaţa sa potrivit voii sale păcătoase, care este biruit de invidie sau de altă patimă de suflet-ucigătoare, va fi osândit de Dumnezeu.

    Dacă însă va păşi pe drumul virtuţii şi va trăi potrivit voii lui Dumnezeu împreună cu mulţi alţii care fac aceeaşi nevoinţă, dar va întâlni ceva neplăcut, nu este bine să părăsească calea virtuţii, ci dimpotrivă, tre­buie să primească încercarea cu bucurie, iar nu să se plângă, şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru acest mare dar.

    Să-I mulţumească încă şi pentru că a căzut în această încercare pentru dra­gostea Lui şi că s-a făcut părtaş pătimirilor Prorocilor, Apostolilor şi tuturor Sfinţilor, care au îndurat necazurile fără să pără­sească calea lui Dumnezeu, fie că au venit ispite de la oameni, fie de la trup, fie de la demoni.
    Căci fără îngăduinţa lui Dumne­zeu nu este cu putinţă să ne găsească ispita, care se face pentru noi pricină de a trăi potrivit voii dumnezeieşti. Nu este cu putinţă ca Dumnezeu să lucreze într-un alt chip, atunci când vrea să-l ajute pe cel ce doreşte să se afle lângă El, decât să îngăduie ca acesta să fie încercat pentru ca astfel să se dăruiască cu totul adevărului Evangheliei. Şi aceasta, pentru că omul singur nu se poate învrednici de măreţia virtuţii, căci, pentru a primi binefacerile lui Dumnezeu, nu poate singur să se dea pe sine necazurilor şi, mai mult, să se bucure pentru ele, fără să fi primit de la Hristos harisma răbdării.

    Aceasta o mărturiseşte şi Sfântul Apostol Pavel. Căci atât de mare este acest dar, încât numeşte această ha­rismă, zicând: „Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi pentru El” (Filipeni 1, 29).
    Şi aşa cum Apostolul Petru scria în epistola sa: „Dar de veţi şi pă­timi pentru dreptate, fericiţi veţi fi… întrucât sunteţi părtaşi patimilor lui Hristos” (I Petru 3, 14; 4, 13). Aşadar, nu este bine să te bucuri când toate îţi merg bine, iar în necazuri să te posomorăşti şi să cugeti că ele (necazurile) sunt străine de calea lui Dumnezeu.
    Căci de la începutul lumii şi din generaţie în generaţie oamenii păşesc pe calea lui Dumnezeu prin cruce şi prin răstignirea şi omorârea patimilor. De unde însă ţi-a venit aceasta, adică să nu doreşti necazurile? Află, deci că, dacă cugeți astfel, nu te afli pe calea lui Dumnezeu. Nu vrei să păşeşti pe urmele sfinţilor, ci voieşti să mergi pe o altă cale, a ta, şi să păşeşti pe ea fără să pătimeşti nimic.

    Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi. Nimeni nu a urcat la Cer prin odihnă. Ştim unde sfârşeşte calea odihnei şi a traiului bun. Dumnezeu însă niciodată nu vrea ca cel ce I s-a afierosit cu toată inima sa, să rămână fără grijă. Dimpotrivă, El vrea ca acesta să se îngrijească neîncetat de dobândirea virtuţilor. Dar şi din aceasta înţelegem că Dumnezeu îi poartă de grijă, din faptul că îi trimite neîncetat necazuri.

    Pe cei care îşi petrec viaţa îndurând is­pite, niciodată dumnezeiasca Pronie nu-i lasă să cadă în mâinile dracilor. Desigur, dacă se pleacă şi sărută cu smerenie pi­cioarele fraţilor, le acoperă greşelile ca şi cum ar fi ale lor. Cel care vrea să trăiască fără să se îngrijească de virtute şi face aceasta în mod conştient, dar în acelaşi timp vrea să păşească pe calea virtuţii, unul ca acesta nu are nici cea mai mică idee despre această cale. Drepţii nu numai că s-au nevoit de bunăvoie, ci chiar şi fără de voie, prin îndurarea ispitelor cumplite, trimise lor pentru a li se încerca răbdarea. Căci atunci când sufletul are frică de Dumnezeu, nu se teme de nimic din cele care vatămă trupul, deoarece nădejdea lui se află în Dumnezeu, atât în această viaţă, cât şi în cea viitoare, care nu are sfârşit. Amin.

    Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, revizuită, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 12-16

    Apreciază

  7. „Gura nedreaptă, prin rugăciune se astupă”
    CUVIOSUL PĂRINTE CLEOPA

    Cum ne putem izbăvi de vorbirea de rău a altora?

    De această patimă cumplită ne putem izbăvi mai ales prin sfânta rugăciune. Că auzi ce zice dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul: „Cu cât te rogi mai mult din suflet pentru cei ce te defăimează, cu atât Dumnezeu le arată adevărul celor ce se smintesc”. La fel zice și Sfântul Isaac Sirul: „Gura nedreaptă, prin rugăciune se astupă”.

    Să ne rugăm mai mult ca să ne izbăvim de clevetire, de osândire și de mânia lui Dumnezeu.

    Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 47

    Apreciază

  8. HRISTOS A ÎNVIAT!

    Pune-ți ordine în rugăciune și-ți pui ordine în viață![1]
    IEROSCHIMONAHUL PAISIE OLARU- CUVINTE DUHOVNICEŞTI

    Orice rugăciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugăciunea gurii. Deocamdată împlinește-o pe asta, tătăcuță. Fântâna e adâncă, dar funia e scurtă și găleata e mică. Fiecare cuprinde cât poate; nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dacă faci oleacă de rânduială. Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua.

    Dar dacă te scoli dimineața și te învârtești așa, prin casă ‒ că mai am asta de făcut, că mai am și treaba astălaltă ‒, apoi nu-ți merge bine toată ziua. Așa că, să faci oleacă de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui.

    *
    „Nu mai purta grijă de ce fac alții, ia seama la tine!”[2]

    Să nu judeci pe nimeni, tată. Tare-i păcat să judeci. Vezi pe cineva că a greșit, să-ți fie milă de el: „Doamne, săracu’, uite ce i-a făcut diavolul…” și să nu judeci pe nimeni.

    Și să-i vezi pe toți deopotrivă, să nu zici că unul e mai bun și altul mai puțin bun. Să nu osândești pe nimeni. Să-i ai pe toți mai buni decât tine. Și nu mai purta grijă de ce fac alții; ia seama la ce faci frăția ta. (Ieroschimonahul Paisie Olaru)

    *
    „Să ne întâlnim la ușa Raiului!”[3]

    „Părintele Paisie era înainte de toate un părinte al iertării și al binecuvântării, când era prea obosit (uneori în posturi nici nu se mai putea scula de pe pat), tot timpul binecuvânta. Cum auzea ușa deschizându-se, începea să binecuvânteze: „Domnul Dumnezeu…”. Cum auzea un zgomot, iar binecuvânta, totdeauna era cu binecuvântarea pe buzele sale.

    La despărțire, Părintele Paisie adresa obișnuitul său salut: „Să ne întâlnim la ușa Raiului!”.
    Unii dintre ucenici îl întrebau: „Noi vrem să ne întâlnim cu toții în Rai. De ce doriți să ne întâlnim la ușa Raiului?”. Iar bătrânul răspundea cu nădejde și blândețe: „Să ne vedem noi scăpați de viclenii diavoli și ajunși la ușa Raiului, că aici strigăm la Maica Domnului, cerem ajutorul sfinților, plângem la ușa milostivirii Mântuitorului și nu ne lasă El afară. Până aici este greu! Dacă ajungem noi acolo, strigăm la Maica Domnului: «Ușa milostivirii deschide-o nouă» și Măicuța Domnului, cu rugăciunile ei, ne va deschide ușa să intrăm în Rai, că ea ne ajută tuturor la mântuire.

    De aceea în fiecare zi suntem datori să-i citim dimineața Acatistul Bunei Vestiri și seara Paraclisul, căci este tuturor mamă, acoperământ și grabnică ajutătoare”.

    [1]Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie de la Sihla, Editura Bizantină, București, 1999, pp. 69-70
    [2]Mănăstirea Sihăstria. Un pridvor la Raiului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2008, p. 65
    [3]Părintele Paisie Olaru, povățuitor spre poarta Raiului, Editura Doxologia, p. 101-102

    Apreciază

  9. HRISTOS A ÎNVIAT!

    Sfântul Închisorilor Gheorghe Jimboiu(20 Octombrie 1921 Vela, Dolj-27 Mai 1963, Închisoarea Aiud)
    Întemnițat timp de: 15 ani la Brașov,Jilava, Craiova, Caransebeş, Văcăreşti, Gherla, Târgu Ocna, Codlea, Aiud
    Sfinte al lui Dumnezeu roagă-te Domnului Hristos, pentru noi păcătoşii! Amin

    Gheorghe Jimboiu
    Un om care a păşit peste pragul sfinţeniei

    Într-o zi, se deschide uşa celulei. Toţi ne precipităm ca să fim găsiţi în “poziţie reglementară”. Este introdus în celula noastră un nou camarad. Se prezintă simplu:

    – Gheorghe Jimboiu.

    Auzisem despre el mai de mult. Jimboiu este originar din Oltenia, din comuna Vela, judeţul Gorj, şi în momentul arestării, în 1948, era student la Academia Comercială din Braşov. Ştiam deja că Jimboiu şi-a concentrat energiile interioare spre o trăire religioasă de adâncime. Acum, omul se află în faţa mea şi pot să văd eu însumi ce înseamnă o trăire creştină adevărată.

    Gheorghe Jimboiu, după 12 ani de închisoare, este foarte bolnav. Suferă de două boli grave, care aici în închisoare, duc implacabil spre deznodământul fatal. Are tuberculoză şi ciroză. A fost şi la infirmeria închisorii, dar acum a fost trimis iar în celulă. Singurul lucru care i se permite este să stea întins. El stă pe marginea patului, rezemat de perete şi din această poziţie asistă la viaţa celulei. Intervine foarte rar în discuţiile noastre. Mai mult ascultă. Cred că rosteşte în permanenţă rugăciunea inimii. Această concentrare interioară îi conferă un aer de pace şi seninătate. Nimic nu indică faptul că omul acesta ştie că va muri. Nici un semn de nelinişte nu i se poate citi pe chip. Poate că alţii ar fi căzut în disperare şi ar fi bătut la uşă ca să fie duşi la spital. El bate la o altă poartă, cu credinţă şi smerenie: la poarta Cerului spre care năzuiește.

    “Şi Pavel al nostru, care fusese educat în învăţăturile proorocilor şi care era dornic după cele de deasupra lumii şi a cerului, făcând totul pentru ca să le şi dobândească, zice în Epistola a II-a către Corinteni: „Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică, covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice”.”
    (Origen – Contra lui Celsus, pag. 386-387).

    În rarele lui intervenţii, povesteşte câte o întâmplare semnificativă din Pateric. Mă impresionează capacitatea lui de pătrundere şi selecţie. Din comoara Sfinţilor Părinţi ne oferă mărgăritarele cele mai strălucitoare.

    “Spunea unul dintre părinţi despre avva Xoie tebeul că a intrat odată în muntele Sinai şi ieşind el de acolo, l-a întâmpinat un frate şi suspinând zicea: ne mâhnim, avvo, pentru neploaie. I-a zis bătrânul: şi de ce nu cereţi şi vă rugaţi lui Dumnezeu? I-a zis lui fratele: ne rugăm şi facem litanii dar nu plouă. I-a zis lui bătrânul: negreşit, nu vă rugaţi cu deadinsul. Vrei însă să cunoşti, că aşa este? Şi şi-a întins mâinile la cer cu rugăciune şi îndată a plouat. Şi văzând fratele, s-a temut şi căzând cu faţa la pământ, i s-a închinat lui, iar bătrânul a fugit. Fratele a vestit la toţi ceea ce s-a făcut şi cei ce au auzit, au slăvit pe Dumnezeu.” (Pateric – Pentru avva Xoie, pag.160).

    “Zisa un bătrân că cel ce se nedreptăţeşte de bună voie şi îl iartă pe aproapele, fireşte că este al lui Iisus. Iar cel ce nici nu nedreptăţeşte, nici se nedreptăţeşte, fireşte că este al lui Adam. Iar cel ce nedreptăţeşte, sau dobânzi cere, sau înşeală, fireşte că este al diavolului.” (Pateric – Pentru îndelunga răbdare şi nepomenirea de rău, pag.380).

    Acum am înţeles. Sunt convins că acest trăitor profund al lui Hristos a fost trimis de Providenţă ca să văd cum se apropie de moarte un om care a păşit peste pragul sfinţeniei. Călătoreşte într-o zonă unde nu-l mai tulbură îndoiala sau patimile. Privindu-l, simt că Jimboiu este omul de care m-aş ruşina cel mai mult dacă mi-ar cunoaşte păcatele.
    Nu pentru că m-ar judeca cu asprime, deoarece el este omul pe care l-am simţit trăind dragostea frăţească în modul cel mai pur, ci pentru că în timp ce el zboară prin sfere celeste, eu zac neputincios şi ticălos în genună. (…)

    Aici, la Aiud, ai impresia că o parte din legionari aparţin celui mai exigent ordin monahal. Gheorghe Jimboiu, cu care am stat în celulă, a constituit pentru mine “creştinul deplin”, parafrazând expresia lui Constantin Noica. (…)

    După atâtea bucurii, trebuia să vină şi o durere. O durere mare. Interesându-mă de Gheorghe Jimboiu, aflu că a murit. Aşadar, nu a mai rezistat. Cu un an înainte, Dumnezeu l-a chemat la El. L-a iubit prea mult, ca să-l lase în vâltoarea vieţii libere, care i-ar fi putut întina puritatea de cristal pe care o cucerise în împărăţia durerii.

    Credinţa că Dumnezeu ia la Sine pe cei pe care îi iubeşte, niciodată nu mi s-a părut mai adevărată ca în cazul lui Jimboiu. Mergi în pace spre cer, suflet neprihănit, şi iartă-mă dacă te-am supărat cu ceva cât timp am stat împreună. Nu ştiu dacă acest neam mai poate fi vrednic de aleşi ca tine. Am credinţa că numai pentru oameni ca tine mai rabdă Dumnezeu această lume!

    Peste ani şi ani, după ce am devenit preot, în “Jurnalul” meu pastoral am notat, într-o zi, dintr-un impuls tainic, următorul gând: “Gheorghe Jimboiu a murit în stadiu de sfinţenie”. De ce mi-am notat, oare, acest gând răsărit în suflet când eram la sfântul altar? Fără nici o îndoială pentru ca privindu-l, să-mi aduc aminte de datoria mea.
    Căci nu-mi mai puteam petrece restul vieţii benchetuind sau lenevind, când ştiam că acest tânăr cu suflet de crin şi alţii ca el, au murit pentru Hristos în catacombele temniţei.
    Viaţa lui Gheorghe Jimboiu a fost o ardere de tot, bine plăcută lui Dumnezeu. El trebuie să intre, alături de Valeriu Gafencu şi alţi tineri români morţi în închisoare, în galeria sfinţilor români, care au trăit o tinereţe sfântă, încununată cu jertfa supremă pentru învierea neamului românesc, constituind înălţătoare pildă pentru generaţiile viitoare.

    Pr.Liviu Brânzaș – Raza din catacombă, Editura Scara, București, 2001, pag. 224-226, 308

    Apreciază

  10. Gheorghe Jimboiu – ”era un înger în chip de om”

    [..]
    Jimboiu nu trecuse prin demascări la Piteşti, deoarece, fiind crunt torturat în timpul anchetei la Braşov, ca student la Academia Comercială din acest oraş, ieşise din anchetă grav bolnav de tuberculoză şi ficat. În această stare a fost dus la penitenciarul sanatoriu pentru tuberculoşi din Târgu Ocna, pe valea Trotușului.

    Rămas de mic orfan de tată, fusese crescut de mama lui care nu se mai căsătorise, trăind în cea mai curată credinţă ortodoxă. La această zestre sufletească s-a mai adăugat şi educaţia legionară, în Frăţiile de Cruce, el aflându-se direct sub influenţa celui ce a rămas un mit pentru toţi cei care l-au cunoscut, studentul legionar Valeriu Gafencu, condamnat de pe timpul lui Antonescu.
    [..]

    Jimboiu era poate cel mai strălucit elev al lui Gafencu, îmbinând în modul cel mai armonios concepţia legionară, credinţa ortodoxă şi setea de cunoaştere intelectuală. Este printre puţinii tineri legionari pe care i-am cunoscut, care trăia cu gândul că mai degrabă moare, decât să-l denunţe pe altul la anchetă. Rezultatul acestei convingeri a fost îmbolnăvirea lui de tuberculoză şi ficat şi, mai târziu, moartea.

    A fost condamnat la ani grei de închisoare, nu pe declarațiile lui, ci pe ale altora, ieşind astfel din anchetă cu conştiinţa curată că nu antrenase cu el alţi tineri în închisoare.

    Am cunoscut în viaţa mea fel de fel de oameni, atât înainte, cât şi după detenţie, dar n-am întâlnit un altul, indiferent de vârstă sau pregătire, care să înţeleagă Ortodoxia şi să iubească pe Hristos ca Jimboiu. Un tânăr curat trupeşte şi sufleteşte, înzestrat cu o mare blândeţe şi bunătate. A fost singura fiinţă pe care am întâlnit-o care n-a spus niciodată că suferă de foame. Avea dragoste de oameni indiferent cine erau ei, prieteni sau duşmani, dusă până la sacrificiul de sine. Fată de duşmani şi față de cei care l-au chinuit şi continuau să o facă, avea o înţelegere care raţional nu se putea explica. Era atât de convins de misiunea lui pământească de a face binele, încât parcă venea din altă lume. Dacă nu l-aş fi cunoscut pe acest tânăr, m-aş fi îndoit de multe lucruri sau nu le-aş fi crezut.
    Jimboiu, cum numai sfinţii au înţeles, s-a identificat cu chemarea Fiului lui Dumnezeu: ”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă”.

    Din momentul în care l-am cunoscut pe Jimboiu, n-am mai citit Vieţile Sfinţilor ca pe o lectură oarecare. Cunoscându-l pe el, orice îndoială, orice suspiciune că au existat şi mai există sfinţi pe pământ, a fost spulberată pentru totdeauna din sufletul meu. Acest martir, cu fizicul lui de sfânt bizantin, a fost pentru mine modelul de neegalat a ceea ce trebuie să fie şi să facă omul pentru mântuirea lui şi a neamului care l-a conceput.

    Deşi credinţa este ceva ce nu prea are legătură cu raţiunea, totuşi majoritatea oamenilor au nevoie de evidențe pentru a crede (categoria Sfântului Apostol Toma).
    Nu găsesc cuvinte să-mi exprim cinstea şi admiraţia pentru acest martir legionar. Orice noţiune aş folosi pentru a-l face şi pe altul să înţeleagă cine a fost acest tânăr şi ce a însemnat el pentru cei ce l-au cunoscut, ar fi de prisos.
    Toate cele de mai sus se pot rezuma la o propoziţie: era un înger în chip de om.

    Am convingerea fermă că existenţa oamenilor pe pământ şi relaţiile dintre ei nu sunt întâmplătoare.

    Din clipa când l-am cunoscut pe Jimboiu trăiesc cu impresia că am stat de vorbă cu îngerii. A fost desăvârşit din toate punctele de vedere, conform imperativului: ”Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”.

    Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării, Editura Scara, București, 2001, pp. 369-371)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s