De la chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, la condiţia înjositoare de cobai

Rugăciunile noastre bisericeşti spun că Dumnezeu l-a împodobit pe om cu înfăţişare şi frumuseţe, ca pe o cinstită făptură cerească. De altfel, chiar Mântuitorul Hristos ne pune în faţă, ne sugerează valoarea fiinţei umane în faţa Creatorului său  ,,Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb, pentru sufletul său?’’ (Marcu 8, 36-37). Iar Psalmistul grăieşte: ,,Ce este omul că îţi aminteşti de el?, sau fiul omului că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui’’ (Psalmul 8, 5-6).

Din păcate, acelaşi Psalmist constată cu amărăciune: ,,Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’ (Psalmul 48, 12). Drumul de la asemănarea cu Dumnezeu până la asemănarea cu dobitoacele cele necuvântătoare măsoară drama omului contemporan, care L-a părăsit pe Dumnezeul Adevărului şi s-a alăturat vrăjmaşilor Lui: Iohannis, Câţu, Arafat, Rafila, Cercel, Tătaru şi altor personaje malefice. Aceştia lucrează cu osârdie pentru a ne pune pecetea diavolului, prin care ne pierdem calitatea excepţională de fii ai lui Dumnezeu şi ne îndreaptă pe drumul iadului. Cum poate un om aflat în deplinătatea facultăţilor mintale, să se alăture vrăjmaşilor lui Dumnezeu, transformându-se în cobaiul acestora? Câtă întunecime de minte trebuie să aibă, pentru a schimba darurile Dumnezeieşti cu starea de mic animal rozător, folosit în experienţele de laborator (DEX). Pentru că acesta e cobaiul: o fiinţă care are o anume valoare atâta vreme cât furnizează date utile, după care moare sau este înlăturat de autorii experimentului. Vaccinaţii sunt cobaii care le arată antihriştilor calea de urmat pentru ca procesul de exterminare al făpturilor lui Dumnezeu să fie cât mai eficient. În multe ţări, substanţa produsă de Astra Zeneca a provocat numeroase decese şi a fost interzisă. La noi e inoculată în continuare, prin vrerea tembelilor de la putere, pentru că românii sunt consideraţi buni cobai. Revoltător!

Sfânta Biserică Ortodoxă ne învaţă că, atâta vreme cât trăim pe pământul acesta, Dumnezeu nu ne închide uşile pocăinţei, iar Măicuţa Sfântă ne deschide, în fiece clipă, uşa milostivirii. Am bună nădejde către AtotBunul Dumnezeu că-i va primi pe toţi vaccinaţii care s-ar pocăi. Opriţi-vă odată, oameni buni!

Presbiter Ioviţa Vasile

9 gânduri despre „De la chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, la condiţia înjositoare de cobai”

  1. Da parinte Vasile; daca se opresc si le pare rau; dar ptr unii ”nebunia” a juns ceva normal; ochi au si nu vad: vedeti linkul urmator cum se lipesc magnetii de cei vaccinati:

    Ce se întâmplă cu vaccinații de care se lipesc magneții? FILMAREA ZILEI
    Mai multe auto-filmări cu persoane care susțin că sunt vaccinate și de care se lipesc magneți la locul injecției…

    https://www.activenews.ro/stiri/Ce-se-intampla-cu-vaccinatii-de-care-se-lipesc-magnetii-FILMAREA-ZILEI-166830

    cunosc personal pe cineva care a facut ”vaxinul” si mai e si pasionat de aparate electronice; are detector de metale exact ca in videoclip si cand l’a pus la brat a inceput sa tiue

    Apreciază

  2. Am mari îndoieli că se vor pocăi, Sfinția Voastră! Dacă credința era adevărată în sufletul și-n mintea lor, atunci n-ajungeau la vaccinare, o respingeau pe de-a-ntregul indiferent de consecințe! Cu atât mai mult cu cât, de zeci de ani, semnale tot au fost în această direcție, iar profețiile și învățăturile Sfinților Părinți nu le-a ținut nimeni sub cheie, puteau fi studiate și-nțelese dacă alegeau calea cea dreaptă. Întocmai după cum spunea Sfântul Nifon al Constantinopolului, „până la sfârșitul lumii nu vor lipsi drepții lui Dumnezeu, după cum nici lucrătorii satanei nu vor lipsi și cei mai mulți se vor rătăci din neștiință pe calea cea largă a pierzării”. În osteneala vremurilor pe care le trăim, când este atât de greu să auzi vreun cuvânt care să fie întru totul acoperit de lucrare, cei care-și caută cu adevărat izbăvirea din această vale a plângerii, știu că traversăm timpuri de secetă și foamete lăuntrică. Așadar, unde să alergăm după ajutor, dacă nu la Dumnezeu Însuși? Vedem bine că ne pierdem în noianul de răutăți și nelegiuiri, în asaltul minciunii și-al fățărniciei asupra propovăduirii lui Hristos, iar noi încă nu conștientizăm situația oarecum apocaliptică și încercările care trebuie să se îndeplinească. Ba mai mult, căderile morale în propovăduirea păcatelor ca pe niște valori și drepturi continuă, ceea ce indică fără putință de tăgadă că NU se acționează pentru binele creștinismului și nici al omului ca atare. Prin urmare, opțiunea pe care o alegem fiecare dintre noi este esențială pentru viața noastră viitoare, deoarece Crucea (dacă suntem tari în credință) e necesar s-o ducem mai departe până la mântuire.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Hristos a înviat!
    Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre!

    Adevărata smerenie este darul lui Dumnezeu în suflet

    Sfântul Părinte Porfirie Kafsokalivitul

    Cândva, i-am spus:

    ‒ Părinte, nu mai pot lucra cu fratele ăsta! E foarte mofturos!

    ‒ Măi, tu eşti plin de egoism! Ştii asta? Din cauza egoismului tău le păţeşti pe toate!

    ‒ Ştiu, Părinte, de mic sunt aşa. Rugaţi-vă să dea Domnul smerenie inimii mele!

    ‒ Când inima are sfânta smerenie, pe toate le vede bune şi trăieşte încă de pe acum în pământeasca Biserică necreată a lui Dumnezeu. Smerenia nu e cea pe care o mărturisim cu gura, nici cea pe care credem că am dobândit-o. Adevărata smerenie este darul lui Dumnezeu în suflet. Iar Dumnezeu dă acest dar când găseşte sufletul pregătit. Atunci priveşte cu mulţumire şi atrage sufletul spre El.

    Aşa că să nu mai spui „Ăsta-i mofturos, ăla-i invidios, celălalt se mânie” sau „Nu pot s-o scot cu ei la capăt”. Aşa ceva nu se cade. Nu e creştineşte, nu e ortodox. Fiindcă nu te afli deloc în iubirea lui Dumnezeu! Te-ai despărţit de fraţii tăi şi, astfel, te-ai despărţit de Harul Domnului. Dimpotrivă, să treci cu vederea slăbiciunile lor şi, fără să le imiţi, să devii una cu ei, lucrând împreună. Fă ce spun ei şi cum spun ei. Vor aşa? Aşa să fie. Vor altfel? Altfel să fie. În acest mod, se distrug zidurile ce ne despart de fraţii noştri şi ne unim cu Hristos. Cu cât te vei uni, pe zi ce trece, mai mult cu fraţii tăi, cu atât vei intra mai mult, în chip tainic, în iubirea lui Hristos.

    Sfântul Părinte Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 421-422

    Apreciat de 1 persoană

  4. CELUI CARE ÎNTREABĂ CUM ESTE DUMNEZEU ÎNLĂUNTRUL OMULUI
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

    Ai întrebat pe cineva: „Unde e Dumnezeu?” Şi ai primit răspunsul că Dumnezeu este înăuntru, în tine. Şi te miri de acest cuvânt: „Cum asta?”. De pildă, aşa cum este lumina în cameră sau focul în cuptor. Atunci când Îl vei fi simţit pe Dumnezeu în tine, vei simţi şi vei şti că El este în tine, însă nu vei putea explica uşor altora acest lucru – ci vei căuta chipuri şi asemănări în natură, şi le vei spune altora cum îţi spun şi eu acum:
    „Dumnezeu este în mine ca lumina în cameră, sau ca focul în cuptor, sau ca aerul în plămâni, sau ca viaţa în făptura vie, sau ca puterea şi dragostea şi gândul înăuntrul omului”. Fireşte, acestea sunt doar chipuri şi asemănări, şi toate acestea nu pot exprima ceea ce simte omul când Dumnezeu Se sălşluieşte în el cu plinirea Sa. Apostolul lui Dumnezeu, Părintele nostru duhovnicesc Pavel, urează credincioşilor: să vă pliniţi cu toată plinirea Dumnezeirii (Efeseni 3, 19).

    Dumnezeu lucrează dinăuntru, din om, în două feluri: ajutând sau cârmuind.
    Ajutând lucrează Dumnezeu în omul de credinţă mijlocie ori slabă, care îşi aminteşte de Dumnezeu din când în când şi doar în parte ţine poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu îl părăseşte, fiindcă nici el nu-L părăseşte cu totul pe Dumnezeu. Iar stăpânind lucrează Dumnezeu în omul de mare credinţă, ce a deschis larg porţile sufletului pentru Făcătorulsău. Şi stă scris: cine va deschide uşa, voi intra la el (Apocalipsa 3, 20). Un asemenea om nu se întemeiază deloc în sine, ci numai în Cel preaînalt. El simte prezenţa şi lucrarea Duhului Dumnezeiesc în sine şi are mare dragoste faţă de Domnul său. Iar celui ce îl iubeşte pe Dumnezeu Hristos i-a făgăduit că Dumnezeu Se va sălşlui în el. Cine Mă iubeşte păzeşte cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi pe el, şi vom veni la el, şi sălaş în el vom face.

    Nu vei putea pricepe nicidecum lucrul acesta dacă uiţi că Dumnezeu este Duh, care poate intra pretutindeni şi pătrunde toate, după a Sa putere şi voire. El este sus deasupra tuturor făpturilor, asemenea soarelui, care este sus deasupra pământului, dar cu lumina sa poate intra în orice loc deschis. Precum spune Apostolul: unul e Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care e peste toţi, şi prin toţi şi întru noi toţi (Efeseni 4,6). Asta o scrie despre cei sfinţi şi credincioşi însă când cineva se leapădă de Dumnezeu şi începe să gândească şi să vorbească urât împotriva lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl părăseşte. Ca atunci când cineva ar zidi ferestrele la cameră şi ar opri lumina să mai intre. Neascultătorului împărat Saul, Prorocul lui Dumnezeu, Samuel, i-a zis: ai lepădat cuvântul Domnului, si pentru aceasta Domnul te-a lepădat pe tine… Şi duhul Domnului a plecat de la Saul. Dar şi atunci când Dumnezeu părăseşte sufletul unui om îndărătnic, El multă vreme nu încetează să lucreze asupra lui din afară, aşa cum lucrează asupra apei şi a pietrei şi a lemnului. Dar dacă omul rămâne îndărătnic şi luptător împotriva lui Dumnezeu până la capăt, atunci Dumnezeu îngăduie duhului rău să intre în el. Precum stă scris despre Saul că a păţit când l-a părăsit duhul Domnului: şi-l tulbura pe el duh rău de la Domnul. Sau precum stă scris, în culori şi mai negre, despre Iuda vânzătorul: a intrat într-însul Satana.

    Astfel de oameni, care se ridică împotriva lui Dumnezeu, nu pot, fireşte, niciodată să-L simtă pe Dumnezeu în sine, nici să spună: „Dumnezeu este înăuntrul meu”. Iar cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, şi Îl doresc, şi-L caută, şi Îl roagă să vină, aceştia îl simt pe Dumnezeu în sine, şi ei pot spune: „Dumnezeu este înăuntrul meu prin Duhul Său cel Sfânt”. Ferice de aceste suflete luminate, fiindcă vor împărţi veşnic întru Împărăţia lui Hristos – precum a făgăduit Domnul celor ce Îl iubesc, zicând: „Vă voi lua la Mine, ca unde sunt Eu, şi voi să fiţi.”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s