Sfântul Anatolie de la Optina: Proorocia care se împlineşte sub ochii noştri

Fiii mei, știți că în ultimele zile ale veacurilor, după cum spune Apostolul, vor veni vremuri groaznice. Astfel, ca urmare a lipsei de evlavie, ereziile și schismele vor apărea în biserici; și, așa cum au prezis Sfinții Părinți, pe tronurile ierarhice și în mănăstiri nu vor exista oameni cu trăire, care să fie pricepuți în viața duhovnicească. Din această cauză, erezia se va răspândi peste tot și îi va înșela pe mulți. Dușmanul omenirii va acționa cu viclenie, astfel încât, dacă este posibil, să-i atragă chiar pe cei aleși în erezie. El nu va nega grosolan dogma Sfintei Treimi, a dumnezeirii lui Iisus Hristos sau pe Maica Domnului, ci va denatura pe nesimţite Tradiția Sfinților Părinți, care este de la Duhul Sfânt – învățătura Bisericii însăși.
Vicleșugul vrăjmașului și învăţăturile sale vor fi observate doar de foarte puțini, care sunt mai experimentați în viața duhovnicească. Ereticii vor uzurpa autoritatea Bisericii, își vor pune slujitorii peste tot, iar evlavia va fi disprețuită. Dar Domnul nu-i va lăsa pe slujitorii Săi lipsiți de apărare și în ignoranță.

El a spus: „Prin roadele lor îi veți cunoaște ”(Matei 7,16). Așadar, ar trebui să te străduiești să deosebeşti adevărații Păstori de eretici. Aceștia din urmă sunt tâlhari, care fură din turma binecredincioasă: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.” (cf. Ioan 10: 1), așa cum a spus Domnul; adică intră hoțește, distrugând prin forță legile lui Dumnezeu. Domnul îi numește tâlhari… Va fi o mare prigoană a ereticilor împotriva călugărilor, iar viața monahală va fi considerată condamnabilă. Mănăstirile vor deveni rare, călugării vor scădea în număr, iar cei care rămân vor trebui să suporte violența. Acei urâtori ai vieții monahale, care au doar o înfățișare evlavioasă, vor încerca să-i facă pe călugări să le fie alături, promițându-le protecție și foloase pământești, în timp ce îi amenință pe nesupuși cu caterisirea. Aceste amenințări vor constitui o mare umilință pentru cei slăbănogiți.

Dacă trăiești până în acel moment, fiul meu, atunci bucură-te, căci atunci credincioșii care nu au cules alte virtuți vor avea cununi pregătite pentru ei, dacă rămân neclintiți în Credință, conform cuvintelor Domnului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10,32).

Împreună cu erezia, un demon va intra în mănăstire și apoi nu va mai fi o mănăstire sfântă, ci doar ziduri… Nu vă temeți de dureri, ci vă temeți de îndrăzneala ereticilor care încearcă să-l despartă pe om de Hristos; de aceea Hristos ne-a poruncit să-i considerăm păgâni și vameși. Așadar, fiul meu, întărește-te cu harul Mântuitorului Iisus Hristos. Grăbește-te cu bucurie la luptă și la mărturisirea Credinței și rabdă suferința ca un bun soldat al lui Iisus Hristos, Care a spus ,,fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2,10). Lui, să-I fie slava și puterea împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în veacul vecilor. Amin.

Sfântul Anatolie de la Optina (1855-1922)

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

 Rugăciunea Sfântului Anatolie de la Optina, pentru vremurile de-acum şi cele viitoare

,,Izbaveşte-mă, Doamne, de ispita spurcatului şi vicleanului antihrist, căci timpul lui se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a măntuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpătorul meu, de Sfânta Ta Biserica! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul înfricoşătoarei Tale Judecăţi! Amin’’.

10 gânduri despre „Sfântul Anatolie de la Optina: Proorocia care se împlineşte sub ochii noştri”

  1. „Ai inima cuminte față de gândurile tale”
    Arhimandrit Emilianos Simonopetritul

    Deoarece întristarea acționează mai ales prin gânduri, pentru că ne netrebnicește mintea, pentru că se face o sfârlează în capul nostru și ne dă dureri de cap, nu putem să mai dormim, toți ne sunt străini. De aceea, nu te teme de gânduri, numai să ai inima cuminte, față de ele. Și nu încerca să le războiești frontal.

    „Ai inima cuminte față de gândurile tale și acestea ți se vor ușura. Pe cel ce se teme de ele îl face să se topească sub greutatea lor.” (Ava Isaia Pustnicul)

    Inima cuminte înseamnă o inimă pașnică, netulburată, răbdătoare, plină de bărbăție. Nu poți lupta cu gândurile frontal, pentru că te vor vătăma. Până ce tu să te ferești, glonțul te va găuri. Ai deci înțelepciunea șarpelui.
    Stai nemișcat cu bărbăție, fără strâmtorare, și furtuna va trece, gândul va pleca. Dacă vrei să înfrunți gândurile și să le depășești, te vei topi sub greutatea lor. Încearcă să învingi gândurile de curvie, de mândrie, de neascultare, de necredință. N-o să poți face nimic. Toate vor fi negre și întunecate și în cele din urmă o să cazi, ca și cum te-ar fi încărcat cu poveri imense. Dar când rămâi pașnic, nu te teme.

    „Cel ce se teme de lucrările lor se arată că e necredincios lui Dumnezeu.” (Ava Isaia Pustnicul)

    Cel ce se teme de gândurile sale, de patimile sale, de păcatul său, de ateismul său, de lipsa lui Dumnezeu din viața sa nu știe ce să facă și hotărăște, și iar hotărăște, arătând că e necredincios. Nu că nu crede în Dumnezeu, ci nu I se încredințează. Nu se lasă în mâna Lui, încearcă să-L înlocuiască cu lupta sa. Tu însă nu te teme de lucrările demonice din inima ta. Lasă-le pe toate în mâna lui Dumnezeu și să nu-ți pese de nimic. Să ai bucurie pentru că vrei să te pocăiești, și nu te neliniști deloc. Toate celelalte sunt ale Domnului Iisus. Le va risipi cu o singură privire.

    „A nu se măsura pe sine și a se avea pe sine necunoscut arată pe om că nu e împins de patimile lui spre a-și împlini voile sale, ci ale lui Dumnezeu.” (Ava Isaia Pustnicul)

    Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Avva Isaia – Cuvinte ascetice, Ed. Sf. Nectarie

    Apreciază

  2. Hristos a înviat.
    Părinte va rog dati-mi un sfat. Este păcat/înșelător sa citim beletristica, literatura universală? Este adevărat că citind diferite cărți riscam să.intram în părtășie cu acel autor și daca acela a fost deznădăjduit spre exemplu sau desfrânat etc., ne putem trezi că simțim imbduri spre acele păcate, patimi? Ce părere aveți de acest subiect? Va rog dati-mi un sfat. Mulțumim.

    Apreciază

    1. Adevarat a inviat
      Nu sfatuiesc pe nimeni sa citeasca beletristica, nefiind, in general, ziditoare de suflet, ca de pilda Vietile Sfintilor. E adevarat ca anumite carti pot atata imaginatia si pot naste ganduri necuviincioase. Avem un tezaur imens cu scrieri folositoare, necesare mantuirii sufletelor. Nu mai spun ca sunt scrieri beletristice de-a dreptul dracesti. Ca atare sa ramanem in hotarele Sfintei noastre Ortodoxii si nu vom gresi. Doam,ne ajuta.

      Apreciază

  3. PROFEȚIA SFÂNTULUI NIFON

    Profeţia Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului despre sfârşitul veacurilor[1]

    Până la sfârşitul lumii, fiule, nu vor lipsi drepţii Domnului Dumnezeu, după cum nici lucrătorii satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Şi chiar dacă nu vor face semne şi minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea strâmtă, cu toată smerenia. Aceştia vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu mai mari decât părinţii făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semne minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti.[2]

    În primul rând, cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea, vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea despre virtute. Dar şi întâistătătorii monahilor vor fi la fel.

    Vor fi robii pântecelui şi ai slavei deşarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deorece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii.
    Că aceştia vor fi urâciune înaintea lui Dumnezeu şi nu vor vedea faţa Domnului. Monahii şi mirenii vor da bani cu camătă şi nu vor vrea să-i înmulţească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncaţi în Tartar şi în muncile iadului.

    Deci atunci, cum am zis mai înainte, cei mai mulţi se vor rătăci în neştiinţă pe calea cea largă a pierzării.[3]

    ______________________________________________________

    [1] Cf Anul 2000 şi semnele sfârşitului lumii, volum redactat de un grup de preoţi misionari, Chişinău (fără an) pp.46-47

    [2] Sfântul Ignatie Briancianinov a întrebuinţat acest cuvânt al Sfântului Nifon în încheierea sa la Patericul egiptean, pe care dânsul l-a tradus în limba rusă. Într-o traducere a lui Alexandru Monciu-Sudinschi, găsim următoarea versiune a acestui fragment din cuvântul Sfântului Nifon:

    „În ultimele timpuri, cei care vor lucra cu adevărat lui Dumnezeu se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face printre ei semne şi minuni ca în vremea de faţă. Şi vor păşi pe calea unei nevoinţe topite în smerenie şi, în Împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin semne.” (cf. Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, ed. Ileana, Bucureşti, 2000, p. 5).

    [3] În cartea ce cuprinde versurile şi învăţăturile Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, această profeţie este tradusă astfel: „Până la sfârşitul lumii nu vor lipsi profeţii lui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi nicicând. Însă în zilele din urmă, câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţa lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea anevoioasă cu multă smerenie.

    Aceştia se vor afla în Impărăţia Ceruruilor mai mari decât Părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor (adică în acele zile în care trăim noi astăzi, ale lui Antihrist) nu se află nimeni care să facă semne şi minuni, ca să se înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentru că în toată lumea, câţi vor ocupa tronurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici şi nu vor avea nicio idee de fapte bune. Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pilde de fapte bune, şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Va stăpâni peste tot iubirea de argint. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie au să se cufunde în Tartarul cel întunecos al iadului. Din neştiinţa se vor înşela cei mai mulţi pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzare“.
    (cf. Din Ierihon către Sion, Ierusalim, 1999, pp. 653-654).

    Apreciază

  4. BISERICA ORTODOXẮ CA CINCIZECIME CONTINUẮ

    SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI

    “Cine este Dumnezeul-Om Iisus Hristos?
    Cine este în El Dumnezeul şi cine omul?
    Cum se cunoaşte Dumnezeul în Dumnezeul-Om şi cum omul?
    Ce ne-a dăruit nouă oamenilor Dumnezeul în Dumnezeul-Om?
    Toate acestea ni le învederează Duhul Sfânt, „Duhul Adevărului”. Ne descoperă adică tot adevărul despre El, despre Dumnezeu în El şi despre om şi despre ceea ce ne-a dăruit nouă prin toate acestea. De asemenea, aceasta depăşeşte infinit orice au văzut vreodată ochii oamenilor şi urechile lor au auzit şi inima lor a simţit vreodată.

    Prin viaţa Sa trupească pe pământ Dumnezeul-Om a întemeiat Trupul Său dumnezeiesc-omenesc, Biserica, şi prin aceasta pregăteşte lumea pământească pentru venirea, viaţa şi activitatea Sfântului Duh în Trupul Bisericii, ca suflet al Acestui Trup. În ziua Cincizecimii Sfântul Duh a coborât din cer în trupul dumnezeiesc-omenesc al Bisericii şi a rămas pentru totdeauna în acesta ca suflet făcător de viaţă al lui. Acest trup dumnezeiesc-omenesc văzut al Bisericii îl constituie Sfinţii Apostoli cu credinţa lor în Dumnezeul-Om Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii, ca Dumnezeu desăvârşit şi ca Om desăvârşit. Şi pogorârea şi întreaga lucrare a Sfântului Duh în trupul dumnezeiesc al Bisericii vine de la Dumnezeul-Om şi din pricina Dumnezeului-Om. Orice în iconomia dumnezeiesc-omenească a mântuirii a venit de la Persoana dumnezeiesc-omenească a Domnului nostru Iisus Hristos. În sfârşit, toate se rezumă şi există în categoria dumnezeiesc-omenescului, chiar şi lucrarea Sfântului Duh. Orice energie a Sa în lume este nedespărţită de eroismul dumnezeiesc-omenesc al Domnului Iisus Hristos pentru mântuirea lumii.
    Cincizecimea cu toate veşnicele daruri ale Dumnezeirii Treimice şi ale acestui Sfânt Duh întemeiază Biserica Sfinţilor Apostoli, adică a Sfintei Credinţe Apostolice, a Sfintei Predanii Apostolice, a Sfintei Ierarhii Apostolice şi chiar orice lucrare apostolică care este dumnezeiesc-omenească.

    Sfânta zi duhovnicească care a început cu Sfânta Cincizecime continuă neîntrerupt în Biserica Ortodoxă cu o nespusă desăvârşire a tuturor darurilor celor dumnezeieşti şi a puterilor celor de viaţă făcătoare. Orice lucru în Biserică există în Duhul Sfânt şi de la El şi ceea ce este foarte mic şi ceea ce este covârşitor de mare.
    Când preotul tămâind în Biserică Îl roagă pe Domnul Iisus Hristos să trimită harul Sfântului Duh, dar şi când negrăita minune a lui Dumnezeu – Sfânta Cincizecime – se repetă înaintea hirotoniei episcopului şi dă întreaga plinătate a harului, prin aceasta se mărturiseşte învederat că întreaga viaţă a Bisericii fiinţează prin Sfântul Duh.

    Nu există îndoială că Domnul Iisus Hristos este în Biserică prin Sfântul Duh şi că Biserica există în Domnul Iisus Hristos prin Sfântul Duh. Domnul este Capul şi trupul ei, iar Sfântul Duh este sufletul Bisericii. Încă de la începutul iconomiei dumnezeieşti-omeneşti a mântuirii Sfântul Duh s-a legat cu temelia trupului lui Hristos, „a Cuvântului care a zidit trupul”. În realitate, fiecare Sfântă Taină şi toate dumnezeieştile virtuţi sunt o sfântă-înduhovnicire (pnevmatizare). Prin ele, Duhul Sfânt vine la noi şi înlăuntrul nostru. El coboară esenţial ceea ce înseamnă cu adevărat şi fiinţial cu toate însemnatele Lui energii dumnezeieşti.
    Aceasta este bogăţia Dumnezeirii.
    Aceasta este plinătatea harului.
    Aceasta este harul şi viaţa fiecărei fiinţe. Este Evanghelie testamentară şi veşnică.
    Prin Sfântul Duh, Domnul nostru Iisus Hristos locuieşte întru noi şi noi întru El. Doar El mărturiseşte prezenţa Sfântului Duh în noi. Prin Sfântul Duh noi trăim în Hristos şi El în noi. Desigur, aceasta o cunoaştem „din Duhul pe care ni L-a dat”.

    Într-un cuvânt, întreaga viaţă a Bisericii cu toate nenumăratele ei realităţi dumnezeiesc-omeneşti este călăuzită şi însoţită de către Duhul Sfânt, care întotdeauna este Duhul Dumnezeului-Om Hristos. De aceea s-a scris în Sfânta Evanghelie „iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acesta nu este al Lui”.

    Marele Vasilie, cel iniţiat heruvimic în taina dumnezeiesc-omenească a Bisericii, ca în cea mai iubită a-tot-taină a lui Dumnezeu, propovăduieşte mesajul cel atotadevărat şi îmbucurător că „Duhul Sfânt zideşte (ca un arhitect) Biserica lui Dumnezeu”

    Traducere din greceşte de Leontie monahul din cartea Episcopului Atanasie Jevtici, „Viaţa Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părinte Iustin Popovici”, Ed. Nekt. Panagopoulos, Atena, 2001, pp. 155-158

    Apreciază

        1. Mihnea,
          Va invit sa dati dovada de respect si bunacuviinta fata de o Doamna care lucreaza, in conditii grele, pentru binele nostru al tuturor.
          Daca nu sunteti in stare sa impliniti aceasta minima cerinta, va rog sa va tineti departe de acest blog.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: