Pregătirea sinodului tâlhăresc din Creta
Nicicînd în istoria şi viaţa Bisericii Ortodoxe, nici măcar un simplu sinod nu a căutat şi inventat, în acest chip nefiresc, probleme pentru lucrarea şi sesiunile sale; nicicînd nu s-au convocat astfel de conferinţe, congrese, pre-sinoade şi alte întruniri contrafăcute, necunoscute tradiţiei sinodale ortodoxe şi în realitate împrumutate de la organizaţiile occidentale străine de Biserica lui Hristos. Sfintele Sinoade ale Sfinţilor Părinţi, convocate de Dumnezeu, au avut întotdeauna una sau cel mult 2 sau 3 probleme, aşezate înaintea lor de extremă gravitate a marilor erezii şi schisme care denaturau Credinţa Ortodoxă, sfîşiau în bucăţi Biserica şi puneau în mare pericol mîntuirea sufletelor omeneşti, salvarea poporului dreptcredincios al lui Dumnezeu şi a întregii creaţii a lui Dumnezeu.
Starea de decadere a Constantinopolului, datorita patriarhilor nevrednici
Astăzi, (anul 1977, n.n.) situaţia este chiar mai primejdioasă: odinioară, Biserica Constantinopolului era un organism viu cu milioane de credincioşi, care a reuşit să depăşească fără întîrziere criza provocată de cursele din afară, ca şi ispita de a sacrifica credinţa şi Împărăţia lui Dumnezeu pentru bunurile acestei lumi.
Cu toate acestea, astăzi, ea are doar mitropoliţi fără credincioşi, episcopi care nu au pe cine să păstorească (adică, fără eparhii), care doresc totuşi să controleze destinele întregii Biserici. Soarta Bisericii nu mai este, nici nu mai poate fi în mîinile împăratului bizantin sau ale oricărui alt suveran. Nu este controlată de un patriarh sau de nici unul din puternicii acestei lumi, nici măcar de o „pentarhie” sau de „autocefalii” (înţelese în sensul restrîns al cuvîntului).
Prin puterea lui Dumnezeu, Biserica a crescut într-o mulţime de Biserici locale cu milioane de credincioşi, dintre care mulţi din zilele noastre au pecetluit cu sîngele lor Succesiunea Apostolică şi credincioşia faţă de Miel. Şi noi Biserici locale par să se înalţe la orizont, precum cea japoneză, africană şi americană, iar libertatea lor întru Domnul nu trebuie să fie răpită de nici o „super-Biserică” de tip papistaş (potrivit canonului 8 al celui de-al III-lea Sinod Ecumenic), fiindcă aceasta ar însemna un atac asupra însăşi esenţei Bisericii. Fără conlucrarea lor, rezolvarea oricărei chestiuni ecleziastice de importanţă ecumenică este de neconceput, fără a mai vorbi despre soluţionarea problemelor care le afectează direct, adică problema diasporei.
Profeţia pesimistă asupra sinodului tâlhăresc s-a împlinit
Înainte de a avea loc un sinod, să ne întrebăm pe noi înşine dacă va fi posibil ca la acest sinod să se facă auzite conştiinţele milioanelor de Noi Mucenici, curăţite prin sîngele Mielului. Experienţa istoriei ne învaţă că ori de cîte ori Biserica este răstignită, fiecare mădular al ei este chemat să pătimească pentru adevărul ei, şi nu să dezbată probleme artificiale sau să caute răspunsuri false la întrebări reale, „pescuind în ape tulburi” pentru a satisface ambiţii personale. Nu ne aducem aminte ca atîta timp cît Biserica a suferit prigoane să se fi întrunit vreun Sinod Ecumenic, ceea ce nu înseamnă că Biserica lui Dumnezeu nu a vieţuit sau nu a lucrat într-un mod sobornicesc în acele vremuri.
Avînd în vedere toate acestea şi conştientizînd cu durere situaţia Bisericii Ortodoxe contemporane şi a lumii, în general, care nu s-a schimbat substanţial de la ultimul meu apel către Sfîntul Sinod al Episcopilor din mai 1971, conştiinţa mă sileşte încă o dată să revin cu sîrguinţă şi rugăminte către Sfîntul Sinod al Episcopilor Bisericii Sîrbe muceniceşti: fie ca Biserica noastră Sîrbă să se abţină de la a participa la pregătirile pentru „sinodul ecumenic”, ba chiar de la a participa la sinodul însuşi. Fiindcă dacă acest sinod, Doamne fereşte, va avea loc cu adevărat, ne putem aştepta de la el doar la un soi de urmări: schisme, erezii şi pierderea multor suflete. Examinînd chestiunea din punctul de vedere al experienţei apostoleşti, patristice şi istorice a Bisericii, un asemenea sinod, în loc să vindece, va face noi răni pe trupul Bisericii şi îi va pricinui noi probleme şi necazuri.
(Epistola a fost adresată Episcopului Iovan de Sabac şi ierarhiei sîrbe de catre Cuviosul Iustin Popovici, cu rugămintea de a o prezenta Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sîrbe).
Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Imi aduc aminte cu cata ardoare tineau multi ierarhi romani mici discursuri televizate pe teme de istorie bisericeasca .Acum au tacut cu totii ca berbecii.Ce vremuri…
ApreciazăApreciază
Compania Pfizer producătoare de vaccinuri premiată de Bartolomeu Arhondonis
ApreciazăApreciază
De fiecare dată când slugile leviatanului au vreo inițiativă absurdă, exagerată, nejustificată, despotică sau de-a dreptul diabolică, (așa cum s-a întâmplat de-a lungul epidemiei gripale cu virus chinezesc, în curând în valul al 4-lea!), și a vaccinării ascuns forțate, pentru care a fost creeat nevăzutul virus ucigaș, reacția noastră se reduce la o indignare, din categoria lui „cum îndrăznesc să facă așa ceva!”
Dar „ei” îndrăznesc și pentru că noi nu îndrăznim sa protestăm vehement și continuu prin mijloacele pe care le avem la îndemână.
Aşa cum au acceptat (aproape) in corpore bolşevizarea ţării, tot astfel la vreme de criză ierarhii BOR tac .
În asemenea vremuri grele, tăcerea lor devine însă impardonabilă şi suspectă.
Spunea într-o vreme , vrednicul de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu Anania:
„În faţa unui astfel de fenomen, păstorii spirituali ai poporului au obligaţia – cu atât mai mult în condiţii de libertate – de a se face auziţi în viaţa publică a cetăţii, după modelele biblice ale unui Ilie Tesviteanul, Ioan Botezatorul sau Iisus Nazarineanul, cei care au preconizat şi instituit vocaţia profetică a Bisericii.”
Tăcerea ierarhilor de astăzi (majoritar şantajabili) este perfect explicabilă, chiar dacă nu-şi riscă viaţa ca-n anii ’50.
Vocaţia profetică, interventiile publice în problemele sensibile nu sunt la îndemana oricui, toți, dar absolut toți, strâns uniți în jurul patriarhului lor, tac întrucât sunt conştienţi că dacă ar vorbi îşi asigură surghiunul şi îşi blochează eventuala ascensiune profesională, dovedind o data în plus cui slujesc.
Oamenii care au fost numiți în funcții de autoritate bisericească sau guvernamentală fac întocmai lucrurile pentru care au fost tocmiți să le facă . Dar noi pentru ce suntem încă aici prin mila Domnului Cel Vechi de Zile?
Cum îndrăznim să nu îndrăznim să apărăm așa după putere lumea, de agresiunea noii normalități de sorginte masonico-sionisto -neo marxisto- luciferică?
Dar, din păcate, în timpul nostru, oamenii nu acordă nicio importanță pericolului pe care îl reprezintă erezia pentru sufletul și viața noastră .. Acesta este un semn al vremurilor. Cel care nu Îl iubește pe Hristos, nu cunoaște voia Lui; cel care ascultă de voia stăpânilor acestei lumi înșelătoare, ia cu ochii închiși leacul otrăvit, trădând încrederea Domnului Hristos, și refuzând leacul Său dătător de viață veșnică, pe care Îl oferă cu dragoste tuturor.
Asistăm la alunecarea credincioșilor în abisul raționalismului, materialismului, necredinței și ateismului. Adâncirea în necunoaștere, nepăsare și credință căldicică i-a aruncat pe mulți în moarte trupească și sufletească sau i-a condamnat la o suferință viitoare. Suntem martorii veacului din urmă și prorociile Sfinților Părinți se întâmplă sub ochii noștri.
Ce face ierarhia cufundată în erezie?Tace!
Cultul personalitații de sorginte dictatorial -papistă se manifestă tot mai violent în ultima vreme din parte slujbașilor eretici ai conducătorului Fanarului.
Pe 11 iunie 2021, șeful Arhiepiscopiei Fanarului în Statele Unite, Arhiepiscopul Elpidofor (Lambriniadis) a declarat că „ecumenismul se află chiar în nucleul valorii de a fi creștin”.
În timpul liturghiei care a avut loc într-o „biserică” heterodoxă, în cinstea Apostolului Bartolomeu din Eparhia de New York a Bisericii Episcopale a Statelor Unite, Arhiepiscopul Elpidofor a declarat că pentru conducătorul Fanarului, Patriarhul Bartolomeu „nu există o prăpastie prea adâncă sau un pod prea îndepărtat pe care el a nu ar fi gata să le treacă din dragostea lui Hristos pentru fiecare ființă umană”.
„Biserica” oferă o bursă comunității LGBTQ care „este pe deplin integrată în conducerea bisericii noastre mari”.
Și cu doar cinci zile înainte ca ierarhii ortodocși să slujească acolo, la„biserică” a avut loc o ceremonie de binecuvântare a steagului „mândriei”comunității LGBTQ. Drapelul flutura deasupra intrării în momentul sosirii ierarhilor și va rămâne acolo pe tot parcursul lunii iunie, cunoscută sub numele de „Luna Mândriei” printre propagandiștii LGBTQ.
Și explicând de ce au decis să sărbătorească într-o biserică heterodoxă, Arhiepiscopul a spus: „Tocmai datorită ecumenicității Primului Tron al Ortodoxiei și a slujirii ecumenice(ecumeniste) credincioase și inspiratoare a Patriarhului nostru. ”
Potrivit Arhiepiscopului Elpidofor, „Sanctitatea Sa s-a adresat la toată lumea ortodoxă, ca libertatea și mărturia autentică să fie standardul pentru trăirea credinței noastre și să nu cădem în capcane și manipulări naționaliste”.
„În 2016, la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, care s-a desfășurat pe insula Creta, Patriarhul nostru i-a îndemnat pe Părinții Sinodului să aleagă mai degrabă dialogul decât divizarea – chiar și în fața intereselor naționaliste care puteau influența hotărârile Sinodului”, a declarat purtătorul de cuvânt al Fanarului în SUA.
Pseudo Arhiepiscopul Elpidofor a notat că „angajamentul ecumenic(ecumenist) se află în nucleul valorii de a fi creștin”.
El a mai spus că în timp ce se ruga în lăcașul Bisericii Episcopale din SUA, a simțit un „privilegiu special” și „o sfidare”.
„Este un privilegiu, deoarece ecumenismul autentic nimic nu primește ca o datorie. Și este totodată o sfidare, pentru că „Dialogul iubirii” și „Dialogul adevărului” merg împreună. Astfel, unul nu poate exista fără celalalt”, a spus conducătorul Arhiepiscopiei Fanarului din Statele Unite.
Angajamentul ecumenic(ecumenist)” de „construire a podurilor”, mai degrabă decât „recunoașterea zidurilor … stă în inima a ceea ce înseamnă a fi creștin”, a predicat Elpidofor.
Frumusețea sufletului, a inimii și a minții nu este „nicăieri mai manifestă decât în persoana sacră și mai venerată a Preasfinției Sale Patriarhul nostru Ecumenic Bartolomeu”, a continuat ierarhul GOARCH. „El este un apostol viu al iubirii”.
Arhiepiscopul l-a lăudat pe Bartolomeu întotdeauna deschis dialogului cu toți, chiar și cu cei din afara credinței creștine. De asemenea, l-a lăudat pe patriarh pentru munca sa ecologică, care i-a adus porecla, de„Patriarhul verde”.
La sfârșitul omiliei sale, Elpidofor a anunțat că Arhonii Tronului Ecumenic – Ordinul Sfântului Andrei au înființat Fundația Ecumenică Patriarh Bartolomeu – „un efort mondial pentru a se asigura că slujirea Bisericii Mame din Constantinopol va fi pusă pe o bază fermă pentru generațiile viitoare . ”
Șeful Arhonilor l-a lăudat și pe PseudoPatriarhul Constantinopolului pentru că a oferit „libertate religioasă celor 43 de milioane de credincioși demni ai Ucrainei” prin emiterea tomosului autocefaliei „Bisericii Ortodoxe din Ucraina”.
Rețineți că 43 de milioane reprezintă populația totală a Ucrainei, nu numărul celor care se identifică drept ortodox sau numărul celor care se identifică ca membri ai BOaU eretice care a primit tomosul.
Șeful Arhonilor l-a lăudat deasemeni pe Patriarhul căzut în erezie, pentru că este omul care promovează unitatea Ortodoxiei și este cel care s-a întâlnit și a lucrat la acest deziderat cu ultimii trei papi ai Romei.
La rândul său Monahul Arsenie din Sf.Munte Athos își exprimă indignarea față de hula și blasfemiile slugilor „papei” Bartolomeu. Din partea clerului laic sau monahal din BOR nu există nici o reacție.
*„Vai de acei păstori ai Bisericii Ortodoxe, care învață contrariul poruncilor lui Hristos și învățăturii patristice. Din păcate, exact asta face șeful Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești a Americii, Arhiepiscopul Elpidofor, cu mult mai multă îndrăzneală.
Kyr Elpidofor a declarat:
„Ereticii nu sunt papiștii, anglicanii, protestanții etc. Ei s-au născut așa și trebuie să-i acceptăm așa cum sunt. Eretici sunt agresivii și cârcotașii, care nu-i acceptă pe frații noștri creștini. ”
Pseudo Ierarhul ne propovăduiește această idee și multe alte lucruri de genul acesta. Și astfel, conform doctrinei lui Elpidofor, toți Sfinții Bisericii Ortodoxe, care au luptat împotriva ereziilor, sunt acum considerați aparent a fi „cei care produc tulburări în Biserică”.
Sfinții Apostoli, care luptau împotriva tuturor tipurilor de idolatrie și erezie, erau „ recalcitranți”? Apostolul Pavel a fost „un arțăgos ”, care i-a numit pe eretici „lupi cumpliți” ? Au fost „scandalagii” marii Sfinți Părinți care au luptat neîncetat împotriva ereziei lui Arie? Sfinții noștri care s-au împotrivit iconoclaștilor au fost „provocatori de tulburări”?
Erau sfinții provocatori când luptau împotriva ereticului Nestorie și a apropiaților săi, care au insultat pe Preasfințita noastră Stăpână? Sunt marii Sfinți precum Patriarhul Fotie, Grigorie Palama și Marcu din Efes niște provocatori de tulburări după hotărârea lui Elpidofor?
Surse:
https://spzh.news/en/news/80564-byty-ekumenistom–znachit-byty-khristianinom–ijerarkh-fanara-v-ssha
https://orthochristian.com/139936.html
https://orthochristian.com/129926.html
ApreciazăApreciază