Crucii Tale ne închinăm, Hristoase

Sfântul Apostol Pavel a scris Bisericii din Colose şi din toată lumea despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos: ,,El a şters cu poruncile Evangheliei zapisul ce era asupra noastră, care era potrivnic nouă, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe Cruce. El a dezbrăcat domniile şi puterile şi le-a dat cu hotărâre pe faţă, biruind asupra lor prin Cruce’’ (Coloseni 2, 14-15). Aşadar, prin Cruce a ales Fiul lui Dumnezeu să se arate Biruitor în toate. Prin Cruce a biruit şi Sfântul Constantin cel Mare pe vrăjmaşii săi, căci semnul Crucii i s-a arătat pe cer. Prin Cruce au biruit Sfinţii lui Dumnezeu puterile diavolului pierzător de suflete. Prin însemnarea cu Sfânta Cruce alungăm şi noi demonii cei aducători de vătămare sufletească.

Astăzi este prăznuirea care se numeşte ,,Scoaterea Cinstitei şi  de viaţă făcătoarei Cruci’’. De când s-a aşezat în Biserică această prăznuire?

Cărţile bisericeşti ne spun că împărat peste greci era binecredinciosul Manuil, iar la ruşi Andrei Gheorghievici. Pe tronul Patriarhiei din Constantinopol stătea preasfinţitul Luca, în aceaşi vreme în care Constantin era mitropolit al Kievului şi Nestor episcopul Rostovului.

S-a întâmplat că împăratul Manuil a trebuit să poarte război împotriva turcilor păgâni. De cealaltă parte, Andrei Gheoghievici s-a cofruntat cu ostilitatea bulgarilor păgâni, care atunci erau aşezaţi pe râul Volga. Domnul Rusiei avea bunul obicei că oricând mergea la război, lua cu sine o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Crucea Domnului, pe care o purtau doi preoţi îmbrăcaţi în veşmintele bisericeşti. Se împărtăşea cu Cinstitul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului şi înălţa rugăciuni către Dumnezeu.

Şi împăratul Manuil a văzut ieşind din icoana Mântuitorului şi a Preasfintei Fecioare nişte raze de foc.

Dumnezeu a dat biruinţă celor doi domni credincioşi şi s-au înştiinţat unul pe celălalt. ,,Au poruncit să scoată preoţii cu mâinile lor cinstita Cruce din Sfântul Altar şi să o pună în mijlocul Bisericii, ca să se închine ei toate popoarele creştine şi cu dragoste să o sărute, proslăvind pe Hristos Domnul, Care a fost răstignit pe dânsa. Încă şi arhiereii au mai poruncit să se facă sfinţirea apei şi s-a numit prăznuirea aceasta ,,Scoaterea Cinstitei Cruci’’ (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 7-9).

Presbiter Ioviţa Vasile

Neica cel fudul

Să ne înţelegem dintru început: Nu e vorba de Neica Nimeni, ci de Neica Iohannis, ajuns preşedinte peste români cu un procent în jur de 66,6 la sută din voturi. Acela care a spus că suntem proşti sau inconştienţi, acela care afirmă acum că suntem duşmanii poporului, dacă nu ne vaccinăm, cum zice el. Omul are o puternică susţinere externă, după bunul obicei al americanilor, aşa încât îşi poate permite orice, câtă vreme execută ordinele stăpânilor, câtă vreme rade pădurile României şi le trimite peste hotare. Iohannis e un monument de ignoranţă crasă, mediocritate, stupizenie şi nesimţire. Citiţi, vă rog, extrasele de mai jos şi vă veţi edifica asupra staturii morale şi intelectuale ale lui Neica Iohannis:

Klaus Iohannis era profesor de fizică în micul oraş Agnita, dar, aşa cum se consemnează în documentul de mai sus, era preocupat şi de „orientarea ideologică-politică în realizarea sarcinilor educative” ale elevilor de clasa a VI-a. În acest sens, „Tovarăşul profesor s-a evidenţiat prin interesul pentru realizarea unei concepţii materialist-didactice despre lume şi viaţă la elevi.” Din acest document mai aflăm că „tovarăşul profesor Iohannis” era nu numai dirigintele unei clase, ci şi „comandant-instructor de pionieri”. Bravo! Mereu în frunte!

Pe vremea când era profesor de fizică la Şcoala generală nr. 2  Agnita, Klaus Iohannis a scris un referat ,,De ce e întuneric noaptea?”, relevă un document, datat 11 iunie 1987, după o inspecţie şcolară.  Procesul-verbal întocmit de prof. Ana Maria Bucuţa  a apărut în ziarul „Cotidianul”. Documentul mai relevă că era membru al bigăzii ştiinţifice. Astăzi Klaus Iohoannis se erijează în luptător contra comunismului.

Sub preşedinţia lui Neica Iohannis, Constituţia e ca şi suspendată, legile – facultative, deciziile Curţii Constituţionale rămân literă moartă, ţara e jefuită şi băgată-n datorii de adunătura de mediocrităţi, în frunte cu penibilul Câţu. Sub pretextul zisei pandemii, crimele din spitale au fost şi vor fi la ordinea zilei, pentru că maltusianiştii în halate albe au protecţie înaltă, purcoaie de bani, nesimţire ca niciodată-n istorie.

Toate instituţiile au fost populate cu indivizi de teapa lui Iohannis cel fudul. Acum are guvernul lui, cu miniştri penibili de nivelul lui. Dragnea îl avea-n buzunar pe Iohannis în toate cele (săriţi în sus, penelişti!), de aceea a stat în temniţă nevinovat. De Câţu are nevoie fudulul Iohannis, de această glumă proastă, pentru că valoric sunt cam pe aceaşi treaptă. Câţu e acoperit de diplome de doi bani, obţinute în Statele Unite, căci în ţară n-a fost în stare să treacă treapta pentru a ajunge în clasa a XI-a, başca două nereuşite la ASE. Acum e mare economist cocoţat în fotoliul de premier. S-a făcut mare caz de zisa incultură a Vioricăi Dăncilă. Aceştia de-acum n-au termen de comparaţie nici măcar în vizitiul lui Petru Groza, Romulus Zăroni, ajuns ministru, fără voia lui, într-un guvern democratic de paie.

Câtă cultură a acumulat Neica cel fudul vedem din opera sa nemuritoare, intitulată ,,De ce e întuneric noaptea’’. Cum a putut face averi din meditaţii, când s-a făcut de trei parale în faţa unei naţiuni, neştiind formula ariei cercului? Cu toate acestea, neica-i fudul, nevoie mare.

Una din căpeteniile naziste a spus ,,când aud cuvântul cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol?’’ Aşadar, soluţia ne vine tot de la un neamţ: toţi cei cocoţaţi pe piramida puterii să poarte la cingătoare câte un pistol.

Presbiter Ioviţa Vasile

Impresionant şi îmbucurător

Tartorul aflat la cârma Sfintei Biserici Ortodoxe a Greciei, Ieronim, a trimis în toate bisericile ţării un ucaz (un fel de ,,pastorală’’), obligând preoţii să îndemne Poporul Ortodox să se vaccineze. Într-o biserică, preotul a vrut oarecum să se eschiveze, şi i-a dat cântăreţului să citească, dar acesta a refuzat. Neavând încotro, preotul s-a apucat să citească el, moment în care o credincioasă s-a urcat la amvon şi a rupt hârtia pe care era scrisă porunca criminală a zisului arhiepiscop Ieronim. Dumnezeu să-i dăruiască mântuirea acelei femei, iar pe vrăjmaşii Bisericii să-i înţelepţească.

Doar ,,vaccinații”…

Iată că a sosit momentul în care conducătorii noștri au decis să ofere oarece relaxări poporului! Nu orișicui, ci doar celor vaccinați! Otravă poleită cu aur! Sub poleială vom întâlni incitarea la ură, un sentiment potrivnic mântuirii oricui.

Din fericire, nu pot să-i invidiez pe cei căzuți în mrejele ocultei mondiale prin așa-zisa vaccinare, nici pentru oxidul de grafen inoculat care le va otrăvi sângele scurtându-le considerabil viața, nici pentru magnetizarea corpului lor, nici pentru proteina Spike prin care se pecetluiește ADN-ul uman, nici pentru iluzia de libertate care li se oferă acum  la schimb.

Dacă toți inoculații ar înțelege acest lucru, nu ar avea motive să se solidarizeze cu călăii lor, ci și-ar proteja semenii cu mărinimie, indiferent în ce împrejurări au făcut pact cu necuratul. Ideal ar fi să luăm modelul Franței împreună, vaccinați și nevaccinați, și să nu intre nimeni în locurile în care se cere dovadă a vaccinării. Scriu asta, deoarece, mai nou, așa-zișii vaccinați sunt invitați să-și pârască pur și simplu aproapele nevaccinat care a îndrăznit să intre într-un loc rezervat doar celor vaccinați!

Să presupunem că are loc o nuntă, iar ,,vaccinații” sunt doar 10 la sută! Ce soluții există? Pentru a face o petrecere lumească, ar fi nevoie ca mirii să fie vaccinați și să umble pe la toți invitații pentru a-i convinge să se vaccineze… Asta speră conducătorii? Acești miri ar risca să fie cotonogiți! Pentru o petrecere simplă, creștinească, e suficientă cununia religioasă și o masă cu un grup restrâns.

Să presupunem că are loc un spectacol în care nicidecum nu se promovează idei creștine, deoarece manipularea anticreștină  prin artă e la modă. Ce să caute creștinii acolo?

Partea cea mai gravă este obligarea cadrelor medicale să-și inoculeze acel ser experimental. Cui îi pasă că cercetătorii din domeniul medical au demonstrat că nu e vorba despre un vaccin, ci despre un modificator genetic care are alt scop, nu protejarea populației? Aici nu e de glumit. Trebuie să ne solidarizăm cu toții pentru a se da posibilitatea fiecărui cadru medical să aleagă dacă se vaccinează sau nu. Altminteri, vor urma și alte categorii profesionale.  

Îmi vine în minte un experiment realizat cu un grup de copii din Africa. S-a pus un coș cu dulciuri la o oarecare distanță și s-a precizat că acesta va intra în posesia celui care va alerga cel mai repede. Spre surprinderea celor prezenți, copiii s-au prins de mână, au alergat în același ritm și au mâncat dulciurile împreună! Putem învăța și noi ceva din înțelepciunea acelor copii!

Vom fi judecați după modul în care am împlinit poruncile evanghelice: iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui!  Dacă necuratul prin slugile lui seamănă ură, noi trebuie să dovedim solidaritate creștină în aceste vremuri.

Lucreția P.

Intr-adevăr, urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniel Proorocul, stă în locul cel sfânt

Într-una din Duminici, am urmărit, din curiozitate, o parte a liturghiei săvârşită într-o biserică şi transmisă pe un post TV local. Credincioşi nu prea mulţi, dar purtând toţi botniţe, întocmai cum cere ucazul antihristic şi cum li se impune de către preotul locului. Surpriză extrem de neplăcută din partea femeiască: multe din doamne asistau la ceremonial cu capul descoperit, dar cu faţa acoperită de oribila botniţă.

Soborul a fost condus de parohul bisericii, nu un fiştecine, ci stătorul pe fotoliul nr. 2 al Episcopiei, imediat după titular. Cv-ul – impresionant. Două doctorate, în Teologie şi istorie, la Universitatea din Cluj. Un număr de opt cruci, ca distincţii, pentru merite deosebite. Le enumăr:  Crucea Patriarhală (2013), Crucea Transilvană (2014), Crucea Australiană (2015), Crucea Nordului (2015), Crucea Sălăjană (2016), Crucea Finlandeză (2016), Crucea Estoniană (2017), Crucea Mexicului (2018). Una singură îi lipseşte, Crucea Mântuitorului Hristos. Toate premizele pentru a atrage interesul. Numai că…

1.Omul nostru nu se însemnează cu semnul Sfintei Cruci. Face un semn ciudat, dar nu e Semnul Sfânt al ortodocşilor, şi asta spune multe. N-a uitat însă să-şi aranjeze frumos sprâncenele, aşa cum e moda acum şi cum stă bine oricarui domn care se respectă.

2.Spre sfârşitul ritualului, s-a citit acea rugăciune impusă de Patriarhie, pentru cei loviţi, chipurile, de covid, ca şi pentru medicii din prima linie, aceia care-şi trimiteau pacienţii în mormânt, ambalaţi în saci negri. Psihoza şi frica trebuie întreţinute prin toate mijloacele, inclusiv prin preoţii lui baal. Nu contează că pandemia a fost artificial creată şi întreţinută prin minciună şi frică, nu contează că acum ne găsim în pauza dinainte de ,,pandemia’’ din toamnă, vajnicii slujbaşi ai sistemului sunt la datorie în fiece Duminică.

3.Predica, rostită pe un ton patetic, a fost alcătuită din părţi disparate, fără logică şi fără legătură între ele. A început cu descrierea a două statui catolice dintr-o ,,biserică’’ din Regensburg. A strecurat cu subtilitate minciuna dragă gnosticilor vechi şi noi, după care Sfânta Maria Magdalena ar fi avut o viaţă desfrânată. Doamne, fereşte! A revenit cu tema zisei pandemii, spunându-ne că nu mai scăpăm de ea. Ştie el ce ştie.

4.Încununarea ritualului a constat în anunţarea numelor donatorilor, care contribuie cu sume băneşti la efectuarea transmisiilor, şi, bineînţeles, cu un apel pentru sporirea acestor sume.

Privind, am priceput şi mai bine preasfintele cuvinte ale Mântuitorului, consemnate de Sfântul Evanghelist Matei (24, 15).

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Mărturisitor Gavriil Georgianul, cel nebun pentru Hristos: Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi

Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea!
În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi. Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească.

Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici. Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu Sfânta Cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană. Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist.

Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru Poporul Său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine. Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte. Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist.

În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin. Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte. Acum se încep evenimente importante. Astfel de primejdie n-a fost pe pământ de la facerea lumii. Este ultima… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor. La început aceasta va fi binevoitor. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui să plecaţi în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt.

Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi. La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragostea, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea Îl va arăta pe Dumnezeu.

(Arhimandritul Gavriil Urghebadze 1929 -1995- „Stareţii despre ultimele vremuri”)

Profeţie selectată şi editată de Dr. Gabriela Naghi

Fostul cântăreţ de strană, antihristul Dan Barna, vrea să implice Sfânta Biserică Ortodoxă Română în planurile lor scelerate

Liderul coaliției, Dan Barna, a declarat luni, că nu exisă altă variantă în afară de vaccinare pentru a nu trebui să fim puși în situația unor măsuri de prevenție prin care persoanele nevaccinane să aibă acces limitat în spațiile comerciale sau în zone neesențiale. „Vom propune măsuri mai active prin care vaccinarea și în mediul rural și în cel urban, acolo unde sunt cifre foarte mici. Voi propune premierului ca în ședința de guvern să avem un dialog cu Biserica Ortodoxă și un parteneriat cu Buserica Ortodoxă Română, ca partener pentru vaccinare”, a declarat Barna.

Barna a precizat că are încredere în înțelepciunea Părintelui Patriarh și a celorlați ierarhi ai BOR că este timpul să fie dat acest mesaj cu privire la necesitatea vaccinării. „Românii să afle pe o cale alternativă, la fel de credibilă, cât de important e să ne vaccinăm pentru nu a trebui să intrăm într-o perioadă de care am crezut că am scăpat”, a mai precizat liderul colaiției.[1]

Primul înalt ierarh care îi răspunde lui Dan Barna: ,,Cum să fim noi deasupra științei medicale? Nu ne implicăm în propaganda de vaccinare’’. Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, a declarat luni la Antena 3 că din moment ce există discuții contradictorii între medici pe tema pandemiei, atunci preoții nu ar trebuie să se implice în „propaganda vaccinării”. Afirmația vine ca reacție după ce vicepremierul Dan Barna a declarat, luni, că va propune premierului Florin Cîţu un parteneriat la nivelul Guvernului cu Biserica Ortodoxă Română pentru campania de vaccinare, menţionând că în Grecia, după un asftel de demers, rata de imunizare a ajuns la 50%.

„Biserica Ortodoxă Română nu vrea să împartă oamenii între vaccinați şi nevaccinați. Dacă medicii nu au o părere unanimă asupra vaccinului, cum să fim noi deasupra științei medicale? Noi îi ținem pe enoriași cu vaccinul Liturghiei, nu ne implicăm in propaganda de vaccinare care este controversată și nu se spune național cate prejudicii au avut cei vaccinați. Hristos este doctorul suprem, adevărul suprem. Noi nu umblăm cu adevăruri relative. Noi avem menirea să prezentăm creștinilor adevărul revelat și nu să vorbim despre vaccinare unde nu ne este locul”, a declarat ÎPS Teodosie.

[1]https://www.stiripesurse.ro/barna-realitatea-ne-arata-ca-vom-avea-un-val-4-al-pandemiei-voi-propune-parteneriat-cu-bor-ca-partener-pentru-vaccinare_1913469.html
[2]https://www.stiripesurse.ro/ips-teodosie-dan-barna-vaccin_1914114.html

Dr. Gabriela Naghi

Precizare. Comuniştii aveau un scop întreit: să supună, să folosească şi apoi să distrugă Biserica. Acum ei populează spaţiile iadului. Antihriştii de-acum urmează aceaşi schemă, voind să treacă în etapa folosirii, după ce au supus ierarhia Bisericii noastre. Nu vor reuşi.

Propun să renunţăm la termenul ,,vaccinare’’ sau ,,imunizare’’, pentru a nu intra în înşelăciunea murdară a autorităţilor. Nu e vorba de vaccin, ci de o armă biologică de exterminare a făpturilor lui Dumnezeu.

Titlul articolului îmi aparţine mie,

Presbiter Ioviţa Vasile

Domnul Calinic Botoşăneanul ţine capra de coarne şi jură că-i şută

Oricât de bine ar fi ticluite, minciunile nu se pot armoniza. E un non-sens. Undeva tot apare o fisură, o contradicţie, şi-atunci întreaga ţesătură de neadevăruri se prăbuşeşte. Fără prea multă vorbă, reproduc ,,îngrijorarea’’ unei doamne, I.A., privitoare la situaţia creată în Biserica noastră, după adunarea din Creta. Eu cred că mai degrabă e vorba de o minge ridicată la fileu, pe care domnul Calinic vrea s-o fructifice cu mare măiestrie de trăgător. Reuşeşte doar să se acopere de ridicol, cum vom vedea în continuare.

„Ce argumente putem oferi unui om care refuză să mai participe la slujbele din cadrul bisericilor unde se pomenesc ierarhii care au semnat documentele Sinodului din Creta? Aceștia s-au rupt de Sfânta Biserică sau nepomenirea ierarhului este o formă de luptă, de a arăta că ceea ce s-a petrecut nu este în adevăr? Noi cei care continuăm să facem parte din bisericile în care se pomenesc ierarhii păcătuim?” I.A.

Răspunsul distinsului pseudo-ierarh:

Stimată doamnă! Niciun argument nu-i convinge! Şi aceasta pentru că statutul de dizident, sectar, pe care şi l-au ales le este rentabil. Spun aceasta pentru că, deşi acea întâlnire nu a produs niciun efect pozitiv sau negativ la nivel de Biserică, respectivii nu-i pomenesc nici pe ierarhii care nu au participat.
Aşa că, din păcate, aveţi de-a face cu nişte „lupi îmbrăcaţi în piei de oaie”, care periclitează prin învăţăturile lor năstruşnice mântuirea unor credincioşi. Dar, „Biserica fiind a lui Hristos, nici porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 18).

1.Există un argument care ne poate convinge, căruia nu-i poate sta nimeni împotrivă: disocierea de adunarea cretană şi condamnarea ei, conjugată cu renunţarea la toate ereziile ecumeniste.

2.Domnul Calinic n-are proprietatea termenilor. Dizident însemnă persoană (sau grup de persoane) care exprimă opinii diferite în raport cu majoritatea. În Creta au fost prezenţi 160 de pseudo-ierarhi, din totalul de circa 800, câţi numără Ortodoxia. Care-i majoritatea, care-i minoritatea? Cine sunt dizidenţii, nu cinstiţii participanţi la sinodul tâlhăresc? Dacă am aduna toţi ecumeniştii din centrele eparhiale şi celelalte unităţi administrative, n-am ajunge la cifra de 1000. Nepomenitorii, clerici şi credincioşi, însumează câteva sute de mii. Cine sunt dizidenţii? Dar în Creta ce-aţi făcut? N-aţi recunoscut sectele ca fiind ,,biserici’’ De ce sectarii penticostali ar fi mai buni decât noi, ,,sectarii’’ ortodocşi? Repet ceea ce am spus de nenumărate ori: din Biserica lui Hristos nu vom pleca sub nicio formă, pentru că noi credem cu adevărat că în afara Bisericii nu există mântuire. Din Biserică să plece ereticii nepocăiţi. Această atitudine neclintită a noastră nu vă dă linişte.

3.Statutul nostru de nepomenitori (sectari) nu ne este deloc rentabil, în plan material. Traiul nostru nu este câtuşi de puţin uşor. Rentabil e să fii ierarh eretic şi să trăieşti boiereşte, cum se întâmplă cu toţi sinodalii români.

4.Acum urmează bomba, cum ar zice ziariştii. ,,Acea întâlnire nu a produs niciun efect pozitiv sau negativ la nivel de Biserică. Ei, asta-i bună! Păi nu vedeţi cum laudă trepăduşii contribuţia inestimabilă a patriarhului Daniel la lucrările adunării? Dacă sinodul tâlhăresc n-a produs nimic, patriarhul Daniel a contribuit la… nimic? Şi-atunci de ce s-au dus în Creta? Pentru o călătorie de plăcere, ca să ocupe nişte locuri în hotel, să mănânce şi să bea, după cum le este obiceiul?

5.Nu pomenim niciun pseudo-ierarh român, chiar neparticipant, deoarece în octombrie 2016 toţi au semnat trădarea din Creta. De ce nu au curajul să daţi publicităţii acele semnături?

6.Hai să vedem cum e şi cu ,,lupii îmbrăcaţi în piei de oaie’’. Chiar de la început. nepomenitorii, clerici şi mireni, au condamnat abuzurile grosolane ale autorităţilor antihristice şi au îndemnat credincioşii să nu se injecteze cu substanţa ucigaşă. Dumneavoastră, prin vocea tartorului Vasile Bănescu, îi împingeţi pe bieţii credincioşi neştiutori spre aşa numitul ,,vaccin’’, din cauza căruia mulţi au ajuns  în morminte. Chiar nu vrem să facem distincţia între lupii răpitori şi adevăraţii Păstori? Şi, oare, pieile de oaie n-or fi veşmintele acelea arhiereşti, cu care vă împodobiţi dumneavoastră?

7.Vă mai deranjează cererea noastră, repetată periodic, de a face curăţenie în Sinod. Poate oricând să izbucnească un scandal de felul celui în care a fost implicat Onilă Corneliu, şi-atunci cu toţii veţi fi complici, pentru că ştiţi şi tăceţi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa: masoneria și ecumenismul, ca și comunismul, sunt demonice, n-au nimic comun cu Biserica Ortodoxă

„Am avut și eu binecuvântarea de a-l vedea pe părintele Calciu cu câteva zile înainte de mutarea sa la Domnul. Ultimul cuvânt de folos pe care ni l-a dat pe patul Spitalului Militar din București a fost: ,,În tot ce faceți să ascultați de sfatul Bisericii. Credința să o păstrați neschimbată. Și luați seama: ca și comunismul, masoneria și ecumenismul sunt demonice, n-au nimic comun cu creștinismul. Păziți-vă de antihriștii care vor face teoria coexistenței și conviețuirii! Respingeți orice compromis! Nu vă temeți! Și nu mă uitați nici pe mine în rugăciunile sfințiilor voastre!’’

„Chipul este blând, dar intenţia perfidă. Există un duh care colindă Europa şi lumea în general, un duh proteic (nestatornic-n.m.)care-şi schimbă înfăţişarea şi discursul de fiecare dată şi care atacă din toate părţile lumea creştină. Chipul lui în general este blând, discursul lui este atrăgător, dar intenţia lui este perfidă. Acest duh poate să vorbească despre familie cu cuvinte frumoase, dar intenţia lui este de a distruge familia. Poate să vorbească despre Biserică, plin de dragoste pentru toate bisericile, un fel de sincretism religios, dar dorinţa lui este de a spulbera Ortodoxia în primul rând. Poate să vorbească despre ţară şi despre patrie ca despre ceva pe care încearcă să le susţină, dar intenţia lui este de a distruge şi patria şi Biserica. Acest duh se cheamă ecumenism. Tot acest discurs frumos şi cu feţe multiple nu are decât un singur scop: distrugerea naţiunilor, desfiinţarea Bisericii Ortodoxe în special şi instituirea unui grup de conducători, unşi nu ştiu de cine, care să inducă tuturor naţiunilor ideile lor, să le încorseteze în anumite tipuri sociale, politice şi religioase în care ei să fie mereu în faţă. Să nu ne lăsăm amăgiţi! Trăiesc în mijlocul acestor emiţători ai discursului prolific şi proteic care cutreieră lumea. Ii cunosc pe toţi. Nu au nici o intenţie bună cu Biserica noastră! Sub iubirea hristică, sub pacea lui Hristos, ei ascund intenţii perfide. De aceea am venit aici, să vă spun: Nu vă lăsaţi ademeniţi! Am observat o puternică tendinţă ecumenistă în interiorul Bisericii Ortodoxe, foarte puternică, începând de sus până jos. Aţi auzit cu toţii de Taize… Acolo a fost centrul acestei mişcări distrugătoare a Ortodoxiei. Acolo a fost centrul New Age-ului. Acolo, într-un cadru aşa, foarte mistic, apărea fratele Roger, îmbrăcat în alb ca un papă, ca Hristos, acolo copiii stăteau cu picioarele sub ei şi se legănau în ritmul unor melodii… Acolo nu mai era nimic sfânt, sau totul era “sfânt”! Iar pe de altă parte, în New Age-ul acesta despre care vă vorbesc nu există nimic care să aibă valoare absolută.

Dorinţa lor este să distrugă toate elementele de Credinţă, toate elementele morale, toate elementele de sânge pe care ne-am bazat, pentru că – zic ei – nu există nimic adevărat în chip absolut. Jocul acesta de ascundere a adevărului este o perfidă invenţie a satanei.

Adevărata faţă a ecumenismului
– Părinte, pot convieţui în pace şi armonie un creştin, un musulman şi un evreu? Care ar fi secretul?

– Respectul reciproc e singura manifestare de bună armonie. În nici un caz rugăciunea împreună sau slujirea împreună. Acestea sunt lucruri care depăşesc acordul dintre religii diferite.

– Se închină toţi oamenii la acelaşi Dumnezeu?

– Nu totdeauna… Noi ştim un singur Dumnezeu care ni se revelează nouă (ni S-a revelat – nota autorului cărții) şi numai Lui ne închinăm. Celelalte sunt forme deformate sau greşite.

– Care credeţi că sunt ispitele cele mai mari cu care se confruntă un ortodox astăzi?

– Ecumenismul.

– …Următoarea întrebare era dacă sunteţi de acord cu existenţa dialogului ecumenic, însă…

– Nu. Absolut de loc. Pentru că ecumenismul este o formă mai subtilă a masoneriei. Masoneria încearcă să distrugă Credinţa Ortodoxă… Ecumenismul încearcă să subjuge prin câteva idei care par foarte generoase: de ce să ne certăm între noi, hai să trăim ca fraţii, să ne iubim unii pe alţii, putem trăi împreună, putem să ne rugăm împreună… ceea ce nu e permis în cazul Ortodoxiei. Toate Sinoadele Ecumenice interzic această co-rugăciune cu toţi care sunt aparte de Ortodoxie. Dacă nu respectăm aceste Canoane, sub imperiul ecumenismului, al presiunilor şi promisiunilor din Occident, care toate sunt deşarte, înseamnă că noi încălcăm toate Canoanele Bisericii cu adevărat Ecumenice.

– În condiţiile actuale în care este mediatizată aşa de mult masoneria, vă rog să punctaţi câteva elemente puternice a ceea ce înseamnă aceasta ca acţiune anti-hristică!

– Masoneria e o organizaţie demonică, se închină lui Lucifer, are nişte secrete pe care le păstrează cu tărie, dar se descoperă lumii ca o organizaţie de binefacere, care se ocupă de săraci. Fiecare Lojă Masonică se ocupă de unitarism, de o ordine, dar dincolo de aceste fapte nu există Duhul lui Dumnezeu şi toate faptele sunt puse pentru înşelare. Aşa că nu vă lăsaţi înşelaţi. Nu tot cel ce vorbeşte prompt în numele lui Dumnezeu, îl şi are în inimă, iar ei cel mai puţin. Pericolul cel mai mare e această globalizare şi ungerea unor persoane care au dreptul să conducă omenirea. Cine i-a uns? Ei sunt unşii Satanei şi nu fiii lui Dumnezeu. Dar noi, aşa mici şi fără puterea de a învăţa, să ne păstrăm Credinţa şi să nu uităm că reprezentăm o linie de Adevărată Credinţă Mântuitoare şi pe cât ne e cu putinţă, să ne împlinim datoriile faţă de neam şi de Biserică. „Forţa Ortodoxiei constă în faptul că nu a schimbat nimic din Canoanele fixate până la despărtirea de catolici, pe când forţa catolicismului constă în număr şi în organizare. Forţa catolicismului se macină astăzi, forţa Ortodoxiei rămâne. Dacă Ortodoxia cade, cade prin păcatele oamenilor din interiorul ei, nu prin altceva. Fiindcă Ortodoxia în sine este imbatabilă.

– Păi, asta e problema. Dacă noi ne pierdem ataşamentul faţă de Tradiţia Ortodoxă şi ne diluam în această masă a ecumenismului, absurdă şi criminală, sau dacă nu e criminală, măcar anticreştină, atunci sigur că ne pierdem. E o nenorocire! Si unii fac lucrul acesta… Oare chiar nu înţeleg ei pericolul? Sau sunt cumpăraţi? Nu ştiu, nu pricep… Dar stai în faţa satanei! Stai ca un stâlp neclintit! Să ştie că se ciocneşte de un monah, de un preot, de un ierarh şi va fi înfrânt!“.

(Extras din „Viața Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa- după mărturiile sale și ale altora”- Editura Christiana București 2007, pagina 346)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

De veţi merge la Părintele Arsenie Boca, să nu vă smintiţi

În urmă cu 6-7 ani, eram la Mănăstirea Prislop. După ce ne-am închinat în biserică, am trecut pe la mormântul Părintelui, şi apoi am vizitat peştera Sfântului Ioan. Având timp suficient, ne-am adunat un grup şi am hotărât să ieşim din incinta Mănăstirii, undeva spre pădure, pentru a citi un Acatist. Am făcut-o cu toată discreţia, nevrând să atragem atenţia sau să tulburăm pe cineva. Când să ieşim pe poarta improvizată, am auzit vocea răstită a unei ,,maici’’: ,,Întoarceţi-vă înapoi, n-aveţi voie să ieşiţi pe-acolo!’’ Descumpăniţi în primul moment, ne-am conformat, fără comentarii.

Zilele trecute am avut privilegiul să ajung iarăşi la Prislop. Mulţime mare de credincioşi, fiecare cu necazurile şi durerile sale. În faţa bisericii am fost oprit de o doamnă şi probabil două fiice ale dânsei. Voiau să se spovedească, dar n-au găsit niciun preot în mănăstire. Le-am explicat că şi eu sunt pelerin şi nu le pot spovedi, neavând veşminte şi Molitfelnic. Imediat s-a apropiat de mine o doamnă în lacrimi, explicându-mi că fiul ei e greu lovit de diabet, încât şi-a pierdut vederea. I-am scris numele fiului pe o hârtie, promiţând că mă voi ruga pentru el la Sfânta Liturghie, ceea ce am şi făcut, a doua zi. După câteva momente, aceasta doamnă a revenit, voind să-mi dea o sumă de bani. Am refuzat cu delicateţe şi am asigurat-o de sprijinul meu părintesc şi frăţesc.

Am ajuns la mormântul Părintelui Arsenie. O individă ce părea călugăriţă, autoritară şi plină de importanţă, ne prelua şi ne dicta unde să călcăm şi pe unde să mergem. Am stat preţ de cinci secunde cu fruntea lipită de crucea de la căpătâiul Părintelui, apoi m-am retras, nevrând să-i fac pe cei ce veneau din urmă să aştepte prea mult. Relaţia mea cu Părintele e mai veche, dar despre asta nu vreau să vorbesc acum.

Fiind singurul preot în preajmă, o doamnă din Zalău s-a apropiat de mine şi, în cuvinte puţine, mi-a încredinţat durerea ei. Am ascultat-o şi la urmă am vrut să scriu numele celor din familie. Abia am găsit un pix, dar când să scriu ,,cuvioasa’’de care-am pomenit m-a apostrofat cu asprime: ,,Nu aveţi voie să luaţi pomelnice!’’ Zadarnic am încercat să-i explic că oamenii vin acolo cu necazuri şi ar trebui ca stareţa mănăstirii să la pună la dispoziţie măcar trei-patru preoţi care să-i asculte. ,,Dacă mai luaţi pomelnice, dau telefon la episcopie’’. Ca să nu prelungesc momentele acelea stânjenitoare, m-am retras. Şi spun, luându-L pe Dumnezeu ca Martor, că n-am luat niciun bănuţ de la nimeni, aşa încât nu cred că am diminuat cu ceva veniturile substanţiale ale mănăstirii. Sfântul Anatolie de Optina: Așa cum au prezis Sfinții Părinți, pe tronurile ierarhice și în mănăstiri nu vor exista oameni cu trăire, care să fie pricepuți în viața duhovnicească.

M-am întrebat apoi, ce caută anumite persoane în acel aşezământ mănăstiresc. Am ajuns la concluzia că menirea lor e de a capta râurile de bani pe care îi lasă credincioşii cu multă dărnicie, şi bineînţeles, de a produce sminteală. Cât mai multă. Fără reţinere, fără ruşine. Tentaculele blestematului ecumenism au ajuns şi aici. Zadarnic te-ai adresa episcopului locului sau stareţei care ocârmuieşte obştea. Rezultatul ar fi nul. Nu-i interesează decât banul, cât mai mulţi bani. Viaţa duhovnicească e o realitate vagă, de domeniul trecutului.

Dacă veţi merge la mormântul Părintelui şi veţi trece prin situaţii asemănătoare, nu vă tulburaţi, nu vă întristaţi. Luaţi ce este bun, fiţi mulţumiţi că v-aţi întâlnit cu slujitorul lui Hristos, care ne aşteaptă pe toţi să ne asculte durerile.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeu aşează puteri tămăduitoare în vasele Sale alese: Sfânta Cuvioasă Eupraxia

Biserica posedă puterea de alungare a demonilor. Pentru aceasta, au fost rânduite Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, unite cu cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Taina Sfântului Maslu întregeşte mijloacele de vindecare a demonizaţilor şi, dacă este cu putinţă, ea trebuie precedată de Taina Sfintei Spovedanii. Aceste rânduieli bisericeşti le pot săvârşi episcopii sau preoţii, atunci când se ivesc asemenea împrejurări nedorite.

Dumnezeu a dat unora dintre Sfinţii Săi puterea de a alunga demonii, chiar dacă nu aveau harul preoţiei. Astăzi pomenim pe Cuvioasa Fecioară Eupraxia. În mănăstirea în care vieţuia, era o călugăriţă în care intrase un demon deosebit de puternic. Avea manifestări atât de violente, încât nimeni nu putea să se apropie de ea. O ţineau legată de un stâlp şi cu un băţ mai lung îi întindeau mâncarea şi apa. Acolo vieţuia şi o anume Ghermana, care s-a semeţit, şi a vrut să arate ostentativ că şi ea poate sluji celei demonizate. Odată, când i-a dus hrana, ,,cea îndrăcită a apucat-o pe ea cu tărie şi i-a rupt hainele de pe dânsa până la piele, scrâşnind împotriva ei cu dinţii. Şi aruncând-o cu faţa la pământ, a şezut pe ea şi a început a o muşca de grumaji şi de spate, mâncând trupul ei. Şi făcându-se mare ţipăt, niciuna nu îndrăznea să se apropie de dânsa’’. Abia când a venit Cuvioasa Eupraxia, demonul a încetat a o mai chinui, căci aceasta s-a apropiat cu smerenie şi cu puterea de care a învrednicit-o Dumnezeu. Faptul ne aminteşte de episodul cu fiii arhiereului iudeu Scheva, relatat de Sfânta Scriptură la Faptele Apostolilor 19, 13-16.

Cuvioasa Fecioară Eupraxia s-a dus în sfânta biserică. A căzut cu faţa la pământ în faţa icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi I-a cerut ajutorul. S-a apropiat apoi de cea îndrăcită, a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,Domnul nostru Iisus Hristos, care te-a zidit, te vindecă pe tine!’’ Imediat diavolul a aruncat vorbele sale hulitoare: ,,O, ce spurcată şi mincinoasă este monahia aceasta. Iată că de mulţi ani petrec în femeia aceasta şi nimeni nu m-a izgonit pe mine până acum, iar nebuna aceasta vrea să mă izgonească’’. ,,Nu te izgonesc eu, ci Hristos, Dumnezeul meu, căruia m-am făcut mireasă!’’, a fost răspunsul Sfintei Eupraxia. Diavolul n-a încetat: ,,O, necurato, nu voi ieşi din această femeie’’. Smerenia Sfintei s-a arătat şi aici: ,,Eu sunt necurată şi plină de toată spurcăciunea, precum tu mărturiseşti, însă poruncind Hristos, Dumnezeul meu, vei ieşi din aceasta’’. Aşa s-a izbăvit monahia cu puterea lui Hristos, prin smerenia Cuvioasei Eupraxia (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p,494-517).

Presbiter Ioviţa Vasile

Ereticul şi schismaticul Hrisostom din Cipru exercită un şanataj murdar asupra preoţilor şi credincioşilor, pentru a se injecta cu substanţa ucigaşă

Arhiepiscopul Hrisostom II al Ciprului a avertizat că vor fi tăiate salariile acelor preoți despre care „a primit plângeri” că-i îndeamnă pe credincioși să nu se vaccineze sau să meargă la biserică fără mască. Vorbind la canalul public de televiziune, el a spus că a dat ordine să i se aducă la cunoștință numele clericilor care nu achiesează la propaganda pandemică în biserică, subliniind că orice preot care se opune deciziilor Arhiepiscopiei, în special ale Sinodului, trebuie să fie pedepsit. „Voi fi foarte strict” în această privință, a subliniat arhiepiscopul cipriot.

El a adăugat că Sinodul Bisericii din Cipru a emis o enciclică prin care le recomandă credincioșilor să se vaccineze cu serurile experimentale Covid, urmând „recomandările experților”, subliniind că el nu se lasă influențat de „teoriile conspirației” pe această temă. „Astăzi am făcut un anunț pentru angajații Arhiepiscopiei; când se vor întoarce la serviciu, pentru că peste o săptămână intrăm în vacanță, cei care încă nu s-au vaccinat trebuie să se vaccineze. Cei care nu sunt vaccinați nu ar trebui să se mai întoarcă la serviciu’’ (ActiveNews).

Citeşti şi nu-ţi vine să crezi. Acesta să fie păstorul cel bun care-şi pune viaţa pentru oile sale? Nu, acesta este ,,păstorul’’ nebun care pune viaţa oilor sale în primejdie de moarte. Cum e cu putinţă ca un asemenea individ să ajungă pe scaunul cel dintâi al Bisericii Ortodoxe din Cipru? Iată că este, şi reţeta propulsării acestor impostori în locurile cele înalte a fost făcută cunoscută cu multă vreme în urmă.

Dintru început voi spune că Sfintele Canoane statornicesc cu precizie şi dreptate modalităţile prin care se aleg slujitorii Bisericii lui Hristos. Astfel, se spune cu limpezime că numai Biserica îşi alege episcopii, iar dacă cineva ar cuteza să ajungă ierarh apelând la dregătoriile lumeşti, va fi caterisit şi afurisit (excomunicat). A se vedea Canoanele 30 Apostolic, 4 al Sinodului I Ecumenic şi 3 al Sinodului  VII Ecumenic.

Dar să vedem cum şi cine alege episcopii în Biserica noastră Ortodoxă. Pentru aceasta voi reproduce câteva fragmente dintr-un articol mai vechi (4 mai 2020), care ne vor lămuri pe deplin.

Adrian Hriţcu, viitor episcop la Iaşi şi apoi la Paris, a cochetat o vreme cu legionarii. Asta avea să-l coste foarte scump. Când au venit comuniştii la putere, omul a nimerit în mâinile nemiloase ale securităţii, din care puţini ieşeau teferi, alţii ieşeau în sicrie. Securitatea s-a gândit că poate să-l folosească spre atingerea nobilelor idealuri ale socialismului biruitor, şi nu s-a înşelat. Şi unde era locul potrivit spre a fi infiltrat? În Biserică, fireşte. Aşa a ajuns Hriţcu la Mihail Sadoveanu, cel care avea rangul 33 în masonerie. Cuvintele  de mai jos au fost adresate de scriitor mitropolitului Moldovei, Irineu Mihălcescu, prezent fiind şi Adrian Hriţcu:

,,Vlădică dragă, acesta este băiatul pentru care v-am chemat. Am discutat cu părintele stareţ şi cu părintele exarh şi diseară va fi călugărit, iar eu v-am chemat pentru a vă ruga să-l hirotoniţi mâine diacon. E student în Bucureşti şi ar fi bine să meargă luni la cursuri. Or, ştiţi cum e… Călugăr student… să fie şi el măcar diacon, ca să aibă un statut! Altfel îi va fi viaţa ca şi cleric, decât ca simplu monah, mă gândesc…’’

Şi vlădica dragă s-a conformat întocmai şi la timp. Astfel începe ascensiunea lui Adrian Hriţcu pe scara ierarhică, după coordonatele stabilite de Sadoveanu. Reţeta e, în linii mari, aceaşi peste tot. Să ne mirăm, deci, că avem pseudo-ierarhi, nu ierarhi? Să ne mai mirăm văzându-i cu cât zel aplică directivele sataniştilor? Să ne mirăm de dispreţul arătat de Hrisostom al Ciprului celor pe care ar trebui să-i călăuzească spre mântuire?

Presbiter Ioviţa Vasile

P.S. Aflu cu stupoare că ÎPS Teodosie al Tomisului i s-a interzis intrarea cu maşina în curtea Patriarhiei, pentru a participa la festivităţile prilejuite de împlinirea vârstei de 70 ani a patriarhului Daniel. Nu te aliniezi întru totul directivelor antihristice, nu ţi se ridică bariera. Urât din partea patriarhului! Cât de mici sunt unii oameni! Păcat.

De ziua Patriarhului, tristete apasatoare

Astăzi Patriarhul României Daniel, a împlinit 70 de ani. Prin Voia Domnului Atotateziditor, conduce încă BOR, pleroma credincioasă, necăjită şi vândută mai marilor slugi ale zidarilor întunericului, clerul laic şi monahal prea plecat supus, care îl pomenesc (încă) la Sfintele Liturghii şi la alte slujbe ale Bisericii. Nimic nu s-a schimbat în bine pentru BOR de când cel care astăzi îşi sărbătoreşte aniversarea, a devenit cârmaciul turmei binecredincioase încredinţată lui spre păstorire, de Cel Prea Înalt.

Instruit la înaltele şcoli teologice ale apusului, a fost menit să fie continuatorul de nădejde al idealurilor ecumenisto – masonice pierzătoare de mântuire, al unora dintre înaintaşii săi, comemoraţi cu cinste la Sfintele Liturghii. După marea trădare a Ortodoxiei de la Kolimbari din iunie 2016, când panerezia ecumenistă a fost instaurată drept far călăuzitor în viaţa Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Daniel a devenit surd la orice doleanţă adresată lui, prin memorii, de către oile cuvântătoare care s-au îngrădit de erezia ecumenistă, conduse de Preoţii care au încetat pomenirea ierarhilor propovăduitori ai ecumenismului satanicesc, conform canonului 15 I-II Constantinopol.

Din dragoste pentru Hristos, nu pot să vă doresc de ziua dvs.aniversară, să simţiţi amărăciunea şi durerea care a însoţit cererile noastre, la care nu am primit răspuns, dar pe care le cunoaşteţi bine. Să vă dea Dumnezeul Cel în Treime Slăvit, înţelepciunea, puterea şi răbdarea, gândul cel bun, spre a împlini măcar acum, căci numai este vreme, cereile adresate PF Voastre:
1-condamnarea minciuno-sinodului din Creta şi retragerea semnăturilor comisiei reprezentative a BOR, de pe hotărârile sale eretice
2-ieşirea BOR din CMB şi din toate adunările afiliate lui
3-anularea ruşinoaselor caterisiri ale Preoţilor lui Hristos, pe motivul încetării pomenirii ierarhului, măsură umilitoare care nu a mai fost luată decât de prigonitorii Sfinţilor Părinţi, care au mărturisit de-a lungul veacurilor, Adevărul.
4-canonizarea Sfinţilor Martiri, Mucenici şi Mărturisitori din temniţele comuniste şi închisori, care au suferit si au murit în chinuri, pentru credinţa în Hristos, neam şi ţară.
5-condamnarea catolicismului si a celorlalte denominaţiuni creştine drept erezii şi pe papa drept eretic
6-condamnarea tomosului autocefaliei BOU, acordată de pseudo-Patriarhul Bartolomeu.
6-condamnarea aşa zisei pandemii, a măsurilor care au încălcat şi încalcă drepturile constituţionale şi libertăţile umane
7-condamnarea vaccinurilor tip ARN mesager şi a oricăror tip de vaccinuri drept înşelări şi mijloace ale stăpânilor întunecaţi masonico-globalisto-sionişti de înrobire şi supunere în faţa stăpânilor lumii, ateii bolşevici de sorginte marxistă care Îl neagă pe Dumnezeu.

Părinte Patriarh, vă doresc cu această ocazie, să aveţi curajul să sfărâmaţi lanţurile care vă ţin rob şi sunt convinsă că Marele Arhiereu va spori anii P.F. Voastre cu îmbelşugate binecuvântări şi se va apleca cu mila Sa nemărginită spre întreaga Naţie Ortodoxă Română. Aşa ar face un Păstor Mucenic al cărui nume ar fi înscris de Atotmilostivul Hristos în Cartea veşniciei!

Dar din păcate nu sunteţi dvs.acela!
Știu că nu veţi putea împlini nici măcar o cirtă din cele menţionate mai sus.
Aţi abdicat demult de la slujirea Împăratului Hristos împreună cu sinodalii, vremelnicii voştri simbriaşi, semnatari ai ereziei cretane şi toţi ceilalţi Păstori din BOR, care fac „reaua ascultare” şi refuză să mărturisească Adevărul. Cum îi veţi privi în ochi la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, pe Sfinţii Martiri şi Mucenici din închisori, dvs., cel care aţi refuzat cinstirea şi recunoaşterea lor ca prieteni ai Mirelui, cât timp aţi condus BOR.  Prin urmare, nu pot decât să mă rog cu smerenie ca Marele Arhiereu Hristos, să aibă mila de sufletul PF.Voastre şi a complicilor cu care aţi sfâşiat Cămaşa Domnului şi aţi trădat Ortodoxia.
Amin

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Dr. Gabriela Naghi

Sfanta Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne înştiinţează, în Cartea Apocalipsei, că în vremurile ultime ale veacului acestuia, la sfârşitul istoriei, puterile întunericului, demoni şi oameni, vor duce o luptă necruţătoare cu Sfinţii lui Dumnezeu. Se spune despre slujitorii diavolului că ,,vor vărsa sângele Sfinţilor şi al Proorocilor’’ (Apocalipsa 16, 6), iar în sistemul de teroare instituit de antihrist, numit cetatea Babilon, ,,s-a găsit sânge de Prooroci şi de Sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ’’ (Apocalipsa 18, 24). De fapt, războiul împotriva Sfinţilor şi Drepţilor lui Dumnezeu a început cu multă vreme în urmă şi-n acest fel mulţi dintre ei au fost ucişi pentru Hristos şi au devenit Sfinţi Mucenici.

Astăzi sărbătorim pe Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Înainte de a ajunge în preajma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceasta era o biată demonizată, stând în puterea celui rău, după cum ne înştiinţează Sfântul Evanghelist Luca (8, 2): ,,Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni’’. Din momentul în care a fost izbăvită de puterea demonilor, Maria Magdalena a devenit mult râvnitoare pentru slujire şi răspândirea Evangheliei Mântuitorului. Sfânta Scripturădescrie în cuvinte frumoase faptele şi Credinţa ei. Nu găsim un cuvânt care să arunce măcar o umbră asupra vieţii ei. Dimpotrivă, ea s-a numărat între Sfintele femei Mironosiţe, adică purtătoare de mir, care au venit cu miresme să ungă trupul Mântuitorului, în pofida iudeilor, care semănau frică şi teroare printre credincioşi. Pentru râvna ce a avut-o pentru slujirea evanghelică, ea  este numită ,,întocmai cu Apostolii’’.

Gnosticii de mai târziu, care n-aveau nimic sfânt, s-au găsit să arunce vorbe murdare şi defăimătoare asupra Sfintei, spunând că ar fi fost o femeie uşuratică şi multe alte minciuni cutremurătoare, care nici  se cuvine a fi amintite aici. Cu oarecare vreme în urmă, am primit o carte care prelua invectivele gnosticilor şi socotea pe Sfânta Maria în rândul celor care au fost desfrânate. Aşadar, împotriva Sfintei Maria Magdalena se duce şi acum un război mediatic murdar, căci vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi nu pot suferi vecinătatea sfinţeniei. De fapt, urmaşii gnosticilor de altădată aruncă vorbe mincinoase şi grele şi asupra Preasfântului nume al Mântuitorului, cu neruşinare şi cutezanţă diabolică (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.458-466).

Pentru rugăciunile Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi nevrednicii robii Tăi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Mucenic Cosma Etolianul: În şcoli se vor preda asemenea ticăloşii, că e cu neputinţă să vi le imaginaţi

„Vom vedea oameni zburând prin văzduh asemenea păsărilor şi aruncând foc pe pământ. Oamenii vor alerga la morminte şi vor striga: Ieşiţi, voi, morţilor, şi daţi-ne nouă să intrăm în mormintele voastre. Vor veni vremuri când duşmanii noştri vă vor lua totul, chiar şi cenuşa din vatră. Însă nu vă pierdeţi Credinţa, asemenea altora.

Vor veni vremuri când va dispărea orice înţelegere între preoţime şi turmă. Preoţii vor deveni mai răi şi mai nelegiuiţi decât alţii. Oamenii vor fi sărăci, pentru că vor pierde dragostea şi grija faţă de săraci. Bogaţii vor sărăci, iar săracii vor muri.

Vor putea fi văzute trăsuri fără cai gonind pe câmpie mai iute ca iepurele.

Vor veni vremuri când ortodocşii vor fi învrăjbiţi între ei. Eu, însă, vă sfătuiesc să păstraţi pacea şi înţelegerea. (…) În şcoli se vor preda asemenea ticăloşii, că e cu neputinţă să vi le imaginaţi“.

(Stareţii despre vremurile de pe urmă“, Mânăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil, Petru-Vodă, 2007)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Cum a murit Sfântul Cosma Etolianul? O mostră ecumenistă de falsificare a adevărului

,,Călăii (musulmani) l-au aşezat lângă un pom şi voiau să-i lege mâinile. Dar Sfântul nu i-a lăsat, zicându-le că nu li se va împotrivi, ci-şi va ţine mâinile încrucişate, ca şi cum i-ar fi legate. După aceea şi-a plecat sfântul său cap spre pom şi barbarii i-au legat capul cu o funie. Şi îndată ce au strâns-o, duhul său dumnezeiesc s-a urcat la ceruri. Şi aşa de-trei-ori-fericitul Cosma, acel om de cel mai mare folos obştesc şi podoabă bine împodobită a lumii, s-a învrednicit să ia de la Domnul îndoite cununi atât ca deopotrivă cu Apostolii, cât şi ca un Sfânt Mucenic, fiind în vârstă de 65 de ani’’ (Vieţile Sfinţilor pe August, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 336).

Versiunea ecumenistă

,,Musulmanii l-au judecat sub acuzația de conspirație și l-au condamnat la moarte prin spânzurare în august 1779 în Albania. Totuși, o mărturie precizează că el s-a rugat și și-a dat duhul înainte ca sentința să fie dusă la îndeplinire’’. (ro.ortodoxwiki).

Aşa se mistifică adevărul istoric în perspectiva ecumenistă de unire a tuturor rătăcirilor lumii, pentru a crea noua ,,religie’’ mondială, cea a lui antihrist. Musulmanii n-au pricinuit niciun rău Bisericii. Asta vor ecumeniştii să ne intre bine în cap. De unde dar, mulţimea de Sfinţi Mucenici, ucişi de musulmani?

Presbiter Ioviţa Vasile

Rinocerii vechi şi noi

Eugen Ionescu a fost în căutarea unui animal care să întrunească trăsăturile oamenilor dezumanizaţi, care-au aderat orbeşte la nazism. În cele din urmă, l-a găsit, şi de-aici titlul piesei sale – Rinocerii. Timpul a trecut, generaţiile s-au succedat, dar totalitarismele au rămas şi s-au exacerbat în formele pe care le avem astăzi, în care absurdul, falsitatea, minciuna, prostia, răutatea, violenţa, nesimţirea, înclinaţia spre crimă şi distrugere sunt liniile de forţă. Cum arată rinocerii noi? Asemenea celor vechi, cu deosebirea că mijloacele tehnice existente astăzi le oferă posibilităţi superioare de a-şi pune-n practică pornirile demenţiale.

1.Rinocerii din regnul animal fac parte din familia pahidermelor, a acelor animale cu piele groasă; rinocerii români, din toate domeniile sunt la fel, cu piele deosebit de groasă, îndeosebi în regiunea feţei. Spunea un mucalit că pielea acestora e atât de groasă, încât n-o prinde nici glonţul, necum ruşinea. Într-adevăr, de Dumnezeu nu se tem, de oameni nu se ruşinează. Aceştia au mentalitatea pungaşilor, care şi atunci când sunt surprinşi cu mâna în buzunarul cuiva, rămân senini şi se gândesc la următoarea pungăşie.

2.Rinocerii afro-asiatici sunt vieţuitoare deosebit de greoaie, începând cu mintea şi terminând cu masa corporală. Ascuţime de minte nu găsim nici la românii rinocerizaţi, mai ales la cei din politică. Uitaţi-vă la vârfuri.

3. În mediul lor sălbatic, rinocerii au obiceiul de a intra în mocirlă, unde se bălăcesc în voie. Acelaşi lucru îl fac şi politicienii-rinoceri, ba chiar îi întrec. Nu se mulţumesc cu murdăria din cloaca lor, o aruncă asupra oricui ar îndrăzni să nu fie de acord cu ei, cu deosebire asupra celor mai inteligenţi decât ei.

4.Rinocerii distrug culturile agricole care le stau în cale; rinocerii români şi străini aciuaţi la noi, distrug cultura unui popor întreg, încercând să ne arunce în hăul plăsmuit de minţile lor maladive.

5.Avem circa 56 de rinoceri care vieţuiasc fiecare în rezervaţia sa. Trăiesc în condiţii excelente, bine protejaţi, netulburaţi de nimeni şi de nimic. Singura condiţie ce trebuie să o îndeplinească este docilitatea faţă de rinocerii aflaţi la înălţimi mai mari. Rinocerita este o boală de care suferă pahidermele autohtone. E nedureroasă, poate fi dusă până la sfârşitul vieţii. Unii îi mai spun şi nesimţire.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Prooroc Ilie va veni iarăşi pe pământ, în vremea tiraniei antihristice, pentru a ne întări în mărturisirea noastră

Sfântul Prooroc Ilie a trăit în vremuri deosebit de grele, din pricina tiranilor regi Ahab şi Izabela, dar şi a relelor purtări ale poporului evreu, care se depărtase cu totul de Dumnezeu. Cei doi tirani căutau să ia viaţa Proorocului Ilie, încât acesta a fost nevoit să fugă în pustie, unde, cuprins de mare mâhnire, îşi ruga moartea: ,,Mi-ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul, că nu-s eu mai bun decât părinţii mei!’’ (III Regi 19, 4). Dumnezeu avea însă să-i încredinţeze mai multe misiuni, de aceea îl îndeamnă să se întărească şi să meargă la Muntele Horeb. Aici i s-a arătat în chip minunat, pe măsura puterii sale de cuprindere şi înţelegere, în adierea de vânt ce a urmat după o vijelie năprasnică, un cutremur teribil şi un foc mistuitor (III Regi 19, 11-12). Cercetat fiind iarăşi de Domnul, Sfântul Prooroc îşi arată pricina întristării sale: ,,Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale, şi pe Proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!’’ (III Regi 19, 14).

Într-adevăr, starea de atunci a poporului şi regilor săi era generatoare de mari nelinişti şi tristeţi, şi Proorocul trăia această dramă naţională în toată intensitatea ei. Ce nu ştia el, era faptul că nu era singurul care rămăsese credincios lui Dumnezeu, Care a avut grijă să păstreze neprihănirea câtorva mii de oameni, rămaşi neclintiţi în credinţa şi slujirea Lui. Acest fapt i se dezvăluie ca o mângâiere şi întărire în misiunile Dumnezeieşti ce avea să le primească: ,,Eu însă mi-am oprit dintre israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!’’ (III Regi 19, 18).

În toate timpurile Dumnezeu are planurile Sale tainice şi acolo unde mintea omenească nu mai întrezăreşte vreo nădejde, vine Dumnezeu şi aduce lumini nebănuite. Aşadar, iubite cititorule, având atâtea pilde ale purtării de grijă a lui Dumnezeu, să nu cădem în deznădejde şi întristare în aceste vremuri cumplite, când oamenii se înstrăinează de Dumnezeu prin lepădarea de Credinţă şi prin păcate grele şi necurmate. Ziceţi că suntem puţini? Aşa este…

,,Suntem o minoritate… Ce înseamnă acesta pentru noi? Trebuie să ne retragem din faţa ateismului militant? Să nu fie aceasta! Indiferent de cât de puţini am fi, întreaga putere a făgăduinţei lui Hristos cu privire la invincibilitatea Bisericii, rămâne cu noi. Cu noi este Hristos, Biruitorul morţii şi al iadului. Istoria Creştinismului ne arată că în toate perioadele, când ispitele şi ereziile au tulburat Biserica, purtătorii adevărului Bisericii şi cei care l-au exprimat au fost puţini, dar aceşti puţini, cu focul Credinţei lor şi cu statornicia lor zeloasă în Adevăr, i-au aprins treptat pe toţi… Acelaşi lucru se va întâmpla şi acum dacă noi, cei puţini, ne vom împlini datoria înaintea lui Hristos şi a Bisericii sale până la sfârşit’’ (Episcopul Damaschin de Glukhov)

Buna nădejde va veni cum nici ne putem noi închipui. Aşa să fie! Amin.

Presbiter Iovita Vasile

Un agent de influenţă, travestit în veşminte episcopale, îi acuză pe alţii de propriile sale ticăloşii

Mitropolitul Tihon Şevkunov a adresat un videoclip credincioșilor din eparhia sa, pentru a evidenția importanța vaccinării împotriva Covid-19. Vă invităm să citiți transcrierea franceză a discursului său:

Dragi creștini ortodocși din țara Pskov! Am fost obligat să mă adresez vouă prin circumstanțe cunoscute de toți – intensificarea epidemiei din întreaga lume, în Rusia și în regiunea Pskov. În ultima săptămână, patru dintre prietenii și cunoștințele mele au murit din cauza efectelor covidului și a unei afecțiuni acute asociate bolii. Știți că acum rata mortalității de la Covid-19 în Rusia este cea mai mare de la începutul epidemiei acum un an și jumătate. Și nu există doar moarte, ci și complicații grave.

În mănăstire nu există încă nicio epidemie. Dar, ca acum un an și jumătate, din epicentrele epidemiei de la Moscova și Sankt Petersburg, treptat, după trei săptămâni, această boală ajunge în provincii. Acesta a fost în special cazul în eparhia Pskov. Am spus acum ceva timp că arată ca al treilea război mondial. Și acum, credeți-mă, nu renunț la cuvintele mele. Este într-adevăr un război.

Acum vaccinarea este voluntară. Aceasta este poziția statului și trebuie luată ca atare. Și acum, ca și în trecut, singura modalitate reală de a lupta împotriva epidemiei este vaccinarea. Dar se aud din ce în ce mai multe voci că vaccinurile, în special vaccinurile covide rusești, sunt periculoase, periculoase atât spiritual cât și medical. Starețul noastru Ioan Krestyankin, când a văzut această furtună de îndoială și discordie apropiindu-se de Biserică, a scris numeroase scrisori fiilor săi spirituali și a înregistrat un mesaj video. Și peste tot a repetat același lucru, ceea ce, se pare, ar trebui să fie perfect evident pentru un creștin ortodox: „Cu capacități tehnice moderne, este posibil să cucerim în mod secret și explicit toate popoarele cu numere, jetoane și peceți. Dar nu pot dăuna sufletului uman dacă nu există o tăgăduire conștientă a lui Hristos și închinarea conștientă la dușmanul lui Dumnezeu”. În altă parte scrie: „Pecetea va urma doar negării personale a lui Dumnezeu de către o persoană, nu înșelării. Înșelăciunea nu are sens. Domnul are nevoie de inimile noastre iubitoare”.

Medicii se tem de aceste vaccinuri și pentru că ei consideră că ne pot dăuna sănătății. Medicii au vorbit despre asta în mai multe rânduri, dar trebuie să spun că mulți medici susțin aceste temeri. Și ne ascultăm reciproc. Desigur, aceasta este cea mai rea ispită. Nu sunt atât de mulți preoți care spun că vaccinările sunt dăunătoare. Desigur, o persoană este liberă să asculte pe oricine dorește, este liberă să acționeze așa cum consideră potrivit și asta este perfect normal. Experiența noastră personală și raționamentul nostru sunt principalele noastre ghiduri în această situație dificilă.

Pot spune pentru mine că la sfârșitul lunii august am fost vaccinat împotriva covidului cu Sputnik-V. Vaccinarea a decurs perfect, nu am observat nimic. Trebuie să înțelegeți că acesta este cu adevărat al treilea război mondial. O mare cantitate de dezinformare este aruncată asupra noastră – ceea ce este provocator și acționează ca sabotaj. ,,Este categoric imposibil să te vaccinezi, pentru că asta, pentru că asta… Este antihristul, te vei îmbolnăvi și așa mai departe’’. Sunt doar astfel de demoni făcuți de oameni, încât oamenii îl transmit unul celuilalt. Și apoi se dovedește că informațiile nu sunt verificate, că toate acestea nu au sens. De asemenea, trebuie să înțeleagă că devin pur și simplu adevărații agenți de influență din culise, care, în propriile lor cuvinte, încearcă să distrugă oamenii. Ei fac totul pentru a distrage atenția oamenilor de la protecția reală și sigură – imunizarea. Responsabilitatea este foarte importantă. Oamenii care răspândesc în mod iresponsabil astfel de invenții și zvonuri îmi amintesc de adevărați agenți de influență care lucrează nu pentru binele poporului lui Dumnezeu, nu pentru binele poporului rus, ci pur și simplu pentru inamic. Ei fac totul pentru a se asigura că moartea și bolile se răspândesc în toată țara noastră.

În calitate de episcop al eparhiei Pskov, responsabil pentru Turma care mi-a fost încredințată de Dumnezeu, bineînțeles, îmi dau binecuvântarea necondiționată pentru a ține cont de toate recomandările Serviciului de Sănătate de Stat din Rusia și pentru a efectua vaccinări preventive împotriva acestei boli mortale, boala covidului. Îmi asum această responsabilitate, fac această recomandare și, desigur, răspund de aceasta. Desigur, sunt responsabil față de Turma mea. Și cred că este corect. Timpul pentru cuvintele goale s-a încheiat.

Sănătate, bun simț pentru toți, ajutor și mântuire de la Dumnezeu.

Sursa: https://orthodoxie.com/a-propos-de-la-vaccination-appel-durgence-du-metropolite-tikhon-chevkounov/?

Traducerea: Dr. Gabriela Naghi

Proorociile Cuviosului Pamvo se împlinesc dureros în vremea noastră

Părinţii pustiei se nevoiau atât de mult şi se împodobeau cu smerenia şi tăcerea, încât Dumnezeu punea adesea în gurile lor cuvinte prooroceşti, pe care  le vedem împlinindu-se chiar în vremea noastră. Despre Cuviosul Pamvo se spune că, nefiind învăţat, s-a dus la un călugăr cu ştiinţă de carte, pentru a învăţa Psalmii lui David. Cel dintâi stih pe care l-a auzit a fost cel din Psalmul 38: ,,Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea’’. Cuvintele acestea le-a pus în inima sa şi zicea: ,,Acest stih singur îmi este destul, dacă voi învăţa să-l împlinesc cu fapta’’. După aceea, nu s-a mai dus la învăţătorul său.

După trecerea a şase luni, învăţătorul l-a întâlnit şi a voit să ştie care este pricina pentru care nu şi-a continuat învăţătura. ,,N-am învăţat încă a săvârşi acel stih cu fapta’’. Au trecut mai mulţi anişi Cuviosul Pamvo a fost întrebat: ,,Oare acum ai învăţat stihul acela?’’ Răspunsul a fost unul smerit: ,,M-am învăţat 19 ani neîncetat la acela şi abia m-am deprins a face cu fapta ceea ce învaţă acel stih’’. Şi într-adevăr, spun Părinţii acelei vremi, ca Sfântul Pamvo ,,era foarte păzit la vorbire şi cu multă socoteală în răspunsuri’’.

Despre vremurile din urmă a spus Cuviosul: ,,În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile popoarelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând de seamă de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori; leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le… Iar episcopii din vremurile acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, neprimind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Încă şi în popor va intra necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţii’’. Această descriere sumbră l-a făcut pe fratele care asculta să întrebe: ,,Ce va face cineva în vremurile şi anii aceia?’’ Cuviosul i-a răspuns: ,,Fiule, în acele zile, cel ce-şi mântuieşte sufletul său, mare se va chema în împărăţia cerurilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 367-374).

Bunul Dumnezeu să păzească pe slujitorii vremurilor noastre, episcopi, preoţi diaconi, călugări şi credincioşi mireni să nu se potrivească acestor proorocii ale Cuviosului Pamvo.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeu întoarce răul sataniştilor în binele ceresc: Sfânta familie a Romanovilor

Familia Romanovilor datează ca dinastie domnitoare în Rusia din anul 1613. Nicolae al II-lea, fiul cel mare al Ţarului Aleksandru al III-lea, s-a născut la Ţarskoe Selo, actualmente oraşul Puşkin, pe 6/18 mai 1868, de sărbătoarea Sfântului şi Dreptului Iov, anticipându-se parcă răbdarea îndelungă, credinţa nestrămutată a acestui ţar care a sfârşit dramatic, fiind răpus de gloanţe.

Nicolae era un om foarte credincios. La 13 martie 1881, în urma asasinării bunicului său, Alexandru al II-lea, Nicolae a devenit Țarevici (moștenitor al tronului), iar tatăl său, Țarul Alexandru al III-lea suveranul „sfintei Rusii”. Moartea prematură a acestuia pe braţele iscusitului său duhovnic, Ioan de Kronstadt la Livadia, a lipsit pe moştenitorul tronului de o pregătire temeinică în vederea conducerii vastului imperiu.

În anul 1894, Alix Victoria Melena Louise Beatrice, fiica marelui Duce de Messen şi Darmstadt, Ludovic al IV-lea, devine soţia ţarului Nicolae al II-lea. În urma Botezului Ortodox, Alix s-a numit Alexandra. Familia nou formată a avut cinci copii, crescuţi cu multă evlavie faţă de valorile Ortodoxiei. După revoluţia masonico-bolşevică din octombrie 1917, au fost duşi la Ekaterinburg, aceasta fiind ultima lor reşedinţă, înainte de a fi împuşcaţi, în înfricosatoarea noapte de 16-17 iulie 1918.

Bolşevicii, conduşi de Lenin, au alcătuit un plan mişelesc de asasinare a Ţarului şi a întregii sale familii. Plutonul de execuţie era condus de Iacov Iurovski. La semnalul stabilit, intră echipa călăilor. Faţă în faţă cu împăratul stă Iurovski, care citeşte mişeleasca sentinţă. Rostind ultimul cuvânt, înşfacă arma din buzunar şi trage drept în faţa neajutoratului ţar. Se aud ţipetele femeilor. Ţarina Alexandra şi prinţesa Olga îşi fac semnul crucii, după care şi ele cad secerate de necruţătoarele gloanţe. Se continuă măcelul, se mai trag câteva focuri, chiar şi atunci când toţi sunt căzuţi la podea. Alexei, cel care trebuia să asigure continuitatea dinastiei, zăcea ciuruit de gloanţe. Ca să fie sigur că nu mai trăieşte, Iurovski se apropie şi trage încă trei cartușe care-i sfredelesc pieptu-i regal. La finalul abominabilului masacru s-a auzit rostindu-se: „Acum sunt morţi cu toţii!”.

Au fost ucişi: ţarul Nicolae al II-lea, ţarina Alexandra Feodorovna şi copiii, cele patru prinţese: Olga (22 ani), Tatiana (20 ani), Maria (18 ani), Anastasia (16 ani) şi ţareviciul Alexei (14 ani), iar împreună cu dânşii au mai fost nimiciţi patru dintre însoțitorii familiei regale. După ce i-au omorât, ucigaşii au încărcat victimele în maşină şi le-au scos din oraş. Ajungând în mijlocul pădurii în care se afla o mină în formă de fântână, numită „groapa Ganina”, au incinerat trupurile, iar ceea ce focul nu a putut mistui a fost stropit cu acid sulfuric şi apoi îngropat.

La 17 iulie 1998, la exact 80 de ani de la masacru, rămăşiţele pământeşti ale Romanovilor au fost înmormântate în cadrul unei impresionante ceremonii religioase la Catedrala Petro-Pavlovsk din Sankt Petersburg, cripta casei regale ruseşti, la care participaseră: arhierei, preoți, călugări și o mare de credincioși. Cu prilejul ceremoniei a fost purtată în chip solemn o icoană pictată a familiei Romanivilor, familie care a suferit moarte martirică. Potrivit unui ziar central, Русский Вестник, Mesagerul rus, în timpul procesiunii, pe chipurile martirilor înfățișați pe icoană au apărut pete sângerii. Sub privirile miilor de pelerini, culorile deveneau mai pronunţate, iar icoana împrăștia miros de bună mireasmă.

La data de 4 august 2000, ţarul Nicolae al II-lea împreună cu familia sa au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Rusă, fiind trecuţi în calendar drept cuvioşi supuşi pătimirii.

Rugăciune către Sfinţii Mucenici Ţari Romanov

O, sfinte şi patimitorule ţar Nicolae! Domnul te-a ales ca uns al Său prin mila şi dragostea Lui, pentru a-i judeca drept pe supuşii tăi şi să fii păzitor al Bisericilor Ortodoxe. Pentru aceasta ai slujit ca ţar şi ai ocrotit sufletele oamenilor cu frică de Dumnezeu, iar Domnul, încercându-te ca pe mult-pătimitorul Iov, a îngăduit asupra ta ponegrirea, chinurile amare, înşelarea şi trădarea celor de lângă tine, înstrăinarea celor apropiaţi şi ca în chinuri sufleteşti să părăseşti împărăţia pământească. Toate acestea, pentru binele Rusiei le-ai răbdat, ca un fiu supus, ca un adevărat rob al lui Hristos, iar prin sfârşitul mucenicesc, la Împăratul Ceresc ai ajuns, unde te îndulceşti de slavă în faţă Tronului Împăratului Împăraţilor, împreună cu sfânta ta soţie, ţarină Alexandra şi cu copiii voştri Alexei, Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia.

Voi cei ce aveţi trecere în faţă lui Hristos Împăratul, rugaţi-L să ierte poporului păcatul lepădării de Dumnezeu şi în orice binefacere să ne întărească, pentru ca să ajungem la smerenie, blândeţe şi dragoste şi să ne învrednicim de Împărăţia cea Cerească, unde, împreună cu voi şi cu toţi sfinţii noi mucenici ruşi, să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi, cu dragoste pentru Mucenicii lui Hristos

Părintele Gheorghe Calciu: ne-am iubit Biserica, Patria și Neamul, de care eram despărțiți prin violență și crimă

Dumnezeu a dăruit Țării Române pe vremea persecuției comuniste, Părinți spirituali și duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre.Aceștia au menținut credința în inimile Românilor prin cuvântul lor tare. Atunci când ierarhia se plia și când cuvântul lor era, de cele mai multe ori ambiguu, acești Părinți spirituali au ținut sus inima românească în nădejdea că Dumnezeu nu ne-a părăsit. Cine ar putea înșira numele lor scris cu litere de foc în conștiință? Slăvit să fie Domnul Dumnezeul nostru că nu ne-a lăsat în mâinile vrăjmașilor noștri ca să-și râdă de noi și să spună: „bine, bine”.

Dar Dumnezeu a pregătit în tot acest timp, în adânc, subterani și necunoscuți, alți Sfințiți Părinți care au fost chemați la Domnul după căderea comunismului, oameni cu o mare putere de sacrificiu pentru Hristos și pentru semeni. Acești monahi crescuți în închisori, batjocoriți, umiliți, dar niciodată frânți, au învățat acolo că adevărata dragoste de neam nu are nicio legătură cu noțiunea de naționalism practicată de socialismul științific și nici dragostea de patrie nu are nimic de-a face cu patriotismul de partid.

Acolo am înțeles și am trăit această dragoste, fără lozinci, fără fanfaronadă partinică, ne-am iubit Biserica, Patria și Neamul de care eram despărțiți prin violență și crimă, cu toate fibrele inimii noastre, așa cum și-au iubit evreii patria (dăruită târziu nu apărută odată cu neamul în ea dintru început, ca la noi) și am suspinat cu inima frântă văzând cum ticurile verbale comuniste erau preluate (fără nicio rezistență, măcar intelectuală) de unii reprezentanți ai Bisericii și de o parte din elita țării noastre. Acolo am învățat să ne iubim patria cu ardoarea și cu nădejdea cu care evreii din Babilon au făcut-o în timpul robiei; acolo am învățat cât de sfântă este noțiunea de neam, cât de hristică este ea și nu un cuvânt de dispreț cum era pentru comuniști și cum este astăzi pentru masonii și ereticii din Vest (și de la noi) care ne batjocoresc sufletul și iubirile cele mari.

De aceea Părintele Justin este iubit și ca el, toți călugării care păstrează această iubire nestinsă și linia de credință adevărată, neîntinată de cea mai mare erezie a secolului – cum o numesc grecii – ecumenismul – devenit la noi ceea ce era până în 1990, erezia comunistă, acceptată de o mare parte a ierarhiei și de unii preoți care pun înaintea purității Ortodoxiei, falsul creștinism al ecumenismului, vlăstar al masoneriei care a creat Revoluția franceză cu toate crimele ei odioase, prin lozinci mincinoase ca: libertate, egalitate, fraternitate, dar care nu s-a sfiit deloc să afirme că vor spânzura pe ultimul rege cu mațele ultimului preot. Toate aceste lozinci și acte au trecut integral în revoluția bolșevică, având aceiași părinți: masoneria și erezia.

Sufletul românesc, simplu și curat a simțit erezia și pericolul și cei buni se adună în jurul unor duhovnici trăind în mănăstiri spre a asculta cuvântul lor de adevărată învățătură. Ei nu se tem de teroriști; ei, Părinții, nu primesc pe oficialii masoni sau comuniști mascați pe ușile din spate ale mănăstirilor pentru a-i pune la locuri de „cinste”, pentru că adevăratele mănăstiri nici nu au astfel de uși, nici astfel de locuri de cinste. Aici învață creștinul ortodox adevărata credință, aici se mângâie lacrimile vărsate pentru păcatele făcute, aici se sfințește prin formula pe care spoveditorul o rostește la sfârșit: „…iar eu, netrebnicul preot și duhovnic, prin puterea ce-mi este dată de sus, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin”. Apoi cu sfătuirea blândă: „caută de acum să nu mai greșești!”.

Firește, nu cred că astăzi ar fi mai puțini Sfinți Părinți și duhovnici decât au fost în vremea comunismului. Ar însemna să mă îndoiesc de milostivirea Mântuitorului nostru pentru poporul nostru oropsit. Sunt pline mănăstirile de astfel de duhovnici, sunt pline parohiile de astfel de preoți care își asumă toate riscurile unei predicații libere de orice minciună și care nu aspiră nici la funcții administrative, nici la scaune arhierești. Ei sunt purtătorii de Hristos, nu purtătorii de cuvânt mincinoși ai unor episcopi.

Vorbesc însă de Părintele Justin pentru că îl cunosc, pentru că l-am văzut lucrând pentru Biserica adevărată, ca ascultător al celor șapte Sinoade Ecumenice și al tuturor Canoanelor și învățăturilor Sfinților Părinți ai Ortodoxiei, fără „agiornament”, fără invenții anti-ortodoxe, fără abandonarea liniei hristice a credinței pentru o bursă sau o funcție. Cum să nu salte inima în noi când vedem astfel de urmași ai lui Hristos, care nu aduc laude puternicilor zilei, ci numai lui Dumnezeu și care își pun viața pentru Hristos și pentru turma Lui, păstori care intră în staul pe ușă și oile îi cunosc glasul și-l ascultă și-l urmează, pentru că nu este un păstor năimit, ci adevărat păstor, el însuși urmând Marelui Păstor Iisus.”

(Fragment din articolul publicat de Pr. Gheorghe Calciu în Buletinul Parohial al Bisericii Sf. Cruce, nr. 11 din nov. 2005)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi