Dumnezeu întoarce răul sataniştilor în binele ceresc: Sfânta familie a Romanovilor

Familia Romanovilor datează ca dinastie domnitoare în Rusia din anul 1613. Nicolae al II-lea, fiul cel mare al Ţarului Aleksandru al III-lea, s-a născut la Ţarskoe Selo, actualmente oraşul Puşkin, pe 6/18 mai 1868, de sărbătoarea Sfântului şi Dreptului Iov, anticipându-se parcă răbdarea îndelungă, credinţa nestrămutată a acestui ţar care a sfârşit dramatic, fiind răpus de gloanţe.

Nicolae era un om foarte credincios. La 13 martie 1881, în urma asasinării bunicului său, Alexandru al II-lea, Nicolae a devenit Țarevici (moștenitor al tronului), iar tatăl său, Țarul Alexandru al III-lea suveranul „sfintei Rusii”. Moartea prematură a acestuia pe braţele iscusitului său duhovnic, Ioan de Kronstadt la Livadia, a lipsit pe moştenitorul tronului de o pregătire temeinică în vederea conducerii vastului imperiu.

În anul 1894, Alix Victoria Melena Louise Beatrice, fiica marelui Duce de Messen şi Darmstadt, Ludovic al IV-lea, devine soţia ţarului Nicolae al II-lea. În urma Botezului Ortodox, Alix s-a numit Alexandra. Familia nou formată a avut cinci copii, crescuţi cu multă evlavie faţă de valorile Ortodoxiei. După revoluţia masonico-bolşevică din octombrie 1917, au fost duşi la Ekaterinburg, aceasta fiind ultima lor reşedinţă, înainte de a fi împuşcaţi, în înfricosatoarea noapte de 16-17 iulie 1918.

Bolşevicii, conduşi de Lenin, au alcătuit un plan mişelesc de asasinare a Ţarului şi a întregii sale familii. Plutonul de execuţie era condus de Iacov Iurovski. La semnalul stabilit, intră echipa călăilor. Faţă în faţă cu împăratul stă Iurovski, care citeşte mişeleasca sentinţă. Rostind ultimul cuvânt, înşfacă arma din buzunar şi trage drept în faţa neajutoratului ţar. Se aud ţipetele femeilor. Ţarina Alexandra şi prinţesa Olga îşi fac semnul crucii, după care şi ele cad secerate de necruţătoarele gloanţe. Se continuă măcelul, se mai trag câteva focuri, chiar şi atunci când toţi sunt căzuţi la podea. Alexei, cel care trebuia să asigure continuitatea dinastiei, zăcea ciuruit de gloanţe. Ca să fie sigur că nu mai trăieşte, Iurovski se apropie şi trage încă trei cartușe care-i sfredelesc pieptu-i regal. La finalul abominabilului masacru s-a auzit rostindu-se: „Acum sunt morţi cu toţii!”.

Au fost ucişi: ţarul Nicolae al II-lea, ţarina Alexandra Feodorovna şi copiii, cele patru prinţese: Olga (22 ani), Tatiana (20 ani), Maria (18 ani), Anastasia (16 ani) şi ţareviciul Alexei (14 ani), iar împreună cu dânşii au mai fost nimiciţi patru dintre însoțitorii familiei regale. După ce i-au omorât, ucigaşii au încărcat victimele în maşină şi le-au scos din oraş. Ajungând în mijlocul pădurii în care se afla o mină în formă de fântână, numită „groapa Ganina”, au incinerat trupurile, iar ceea ce focul nu a putut mistui a fost stropit cu acid sulfuric şi apoi îngropat.

La 17 iulie 1998, la exact 80 de ani de la masacru, rămăşiţele pământeşti ale Romanovilor au fost înmormântate în cadrul unei impresionante ceremonii religioase la Catedrala Petro-Pavlovsk din Sankt Petersburg, cripta casei regale ruseşti, la care participaseră: arhierei, preoți, călugări și o mare de credincioși. Cu prilejul ceremoniei a fost purtată în chip solemn o icoană pictată a familiei Romanivilor, familie care a suferit moarte martirică. Potrivit unui ziar central, Русский Вестник, Mesagerul rus, în timpul procesiunii, pe chipurile martirilor înfățișați pe icoană au apărut pete sângerii. Sub privirile miilor de pelerini, culorile deveneau mai pronunţate, iar icoana împrăștia miros de bună mireasmă.

La data de 4 august 2000, ţarul Nicolae al II-lea împreună cu familia sa au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Rusă, fiind trecuţi în calendar drept cuvioşi supuşi pătimirii.

Rugăciune către Sfinţii Mucenici Ţari Romanov

O, sfinte şi patimitorule ţar Nicolae! Domnul te-a ales ca uns al Său prin mila şi dragostea Lui, pentru a-i judeca drept pe supuşii tăi şi să fii păzitor al Bisericilor Ortodoxe. Pentru aceasta ai slujit ca ţar şi ai ocrotit sufletele oamenilor cu frică de Dumnezeu, iar Domnul, încercându-te ca pe mult-pătimitorul Iov, a îngăduit asupra ta ponegrirea, chinurile amare, înşelarea şi trădarea celor de lângă tine, înstrăinarea celor apropiaţi şi ca în chinuri sufleteşti să părăseşti împărăţia pământească. Toate acestea, pentru binele Rusiei le-ai răbdat, ca un fiu supus, ca un adevărat rob al lui Hristos, iar prin sfârşitul mucenicesc, la Împăratul Ceresc ai ajuns, unde te îndulceşti de slavă în faţă Tronului Împăratului Împăraţilor, împreună cu sfânta ta soţie, ţarină Alexandra şi cu copiii voştri Alexei, Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia.

Voi cei ce aveţi trecere în faţă lui Hristos Împăratul, rugaţi-L să ierte poporului păcatul lepădării de Dumnezeu şi în orice binefacere să ne întărească, pentru ca să ajungem la smerenie, blândeţe şi dragoste şi să ne învrednicim de Împărăţia cea Cerească, unde, împreună cu voi şi cu toţi sfinţii noi mucenici ruşi, să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi, cu dragoste pentru Mucenicii lui Hristos

3 gânduri despre „Dumnezeu întoarce răul sataniştilor în binele ceresc: Sfânta familie a Romanovilor”

  1. O, Atotînţelepte Doamne, de nu am şti voia Ta, am fi mai puţin vinovaţi
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

    Cel ce seamănă strămbătate seceră necaz. (Pildele lui Solomon 22:8)
    Dacă faci strămbătate, poate că necazul te va ocoli în ziua în care ai săvârşit răutatea, dar el a auzit glasul strâmbătăţii şi va veni negreşit peste tine la vremea sa.
    Unele seminţe sunt dulci la semănat, dar amarnic este culesul lor. Unele seminţe par a semăna viaţa, dar în vremea culesului vezi că roada lor este moartea.
    Ia aminte şi învaţă din Sfânta Scriptură:

    Prin neascultarea sa, Eva a semănat fărădelegea şi a venit peste ea durerea naşterii de prunci.
    Prin uciderea fratelui, Cain a semănat fărădelegea şi a pribegit în tot pământul chinuit şi fără de odihnă.
    Sodoma şi Gomora au semănat fărădelegea şi au cules durerea unei morţi cumplite.
    Fiii lui Eli, mai marele preoţilor, au semănat fărădelege, întinându-se lângă Cortul Legământului şi au cules durere, căci au pierit amarnic în luptă.
    Adu-ţi aminte de Saul, de fărădelegile şi de chinurile lui. Încă adu-ţi aminte de Irod şi Iuda. Şi iarăşi adu-ţi aminte de ziua de ieri şi de cea dinaintea ei şi de fiecare zi care a trecut şi ia aminte la graiurile cele de toată ziua:
    Cel ce seamănă strămbătate seceră necazl Este vreun cătun în lume care să nu aibă această învăţătură înaintea ochilor?
    Este vreun acoperiş care să nu adăpostească sub el această cunoştinţă? Este vreun om viu care să nu dea mărturie de învăţătura aceasta, încredinţându-se de adevărul ei prin pildele de viaţă luate din jurul său?

    O, Atotînţelepte Doamne, de nu am şti voia Ta, am fi mai puţin vinovaţi. Dar de vreme ce Tu ne-ai dat să cunoaştem voia Ta, Atotmilostive, dă-ne nouă şi puterea de a o împlini în toate zilele vieţii noastre.
    Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veci. Amin.

    Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida. Vol. 1, Editura Egumeniţa

    Apreciază

  2. Diavolul face tot ce poate ca să dezrădăcineze din noi teama de păcat
    SFÂNTUL IOAN GURẮ DE AUR

    Vai nouă pentru multa noastră nesimţire, fiindcă, în vreme ce aşteptăm bunătăţile cele cereşti, rămânem la cele prezente având gura slobodă. Nu băgăm de seamă răutatea diavolului care, îmbiindu-ne cu cele mici şi vremelnice, izbuteşte să ne lipsească de cele mari, dăruindu-ne lut ca să ne răpească cerul. Ne arată doar umbra, ca să ne scoată din adevăr.
    În afară de aceasta, ne face să trăim lucruri minunate în vise (căci aceasta este bogăţia prezentă), ca să ne facă apoi cei mai săraci din lume, când va veni ziua.
    Învăţându-le pe acestea, iubiţilor, să ne ferim de ispitirile lui. Să ne păzim şi de osânda pe care am primi-o împreună cu el, ca să nu ne spună şi nouă Judecătorul: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).
    Dar Dumnezeu este iubitor de oameni – spune diavolul –, n-o să ne osândească…
    Atunci, fără nici un scop s-au scris aceste?
    Nu, zice tot el. S-au scris ca să ne temem de ce ne-ar putea aştepta şi să fim cumpătaţi şi înţelepţi.
    Dar dacă nu ne arătăm înţelepţi, ci rămânem răi, spune-mi, n-o să ne pedepsească?
    Atunci nici pe cei buni n-o să-i răsplătească?
    Ba da, zice diavolul, pe cei buni îi răsplăteşte, fiindcă tocmai aceasta este firea lui Dumnezeu, să facă numai bine, chiar dacă cineva nu-l merită.
    Adică, ce s-a scris despre răsplăţi e adevărat şi se va întâmpla oricum întocmai, iar ce s-a spus despre pedepse nu se va adeveri?
    O, viclenie fără margini a diavolului! O, iubire de oameni omenească!
    Socoteala aceasta este numai a diavolului, care ne dă desfătări fără folos şi ne face trândavi. Ştiind că teama de pedeapsă ne înfrânează sufletul ca un căpăstru şi ne depărtează de rele, luptă şi face tot ce poate ca să dezrădăcineze din noi teama de pedeapsă şi să ne îndreptăm liniştiţi şi lipsiţi de orice teamă spre prăpastie.

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Diavolul și magia, Editura Agaton, Făgăraș, 2012, pp. 39-40

    Apreciază

  3. Cea mai mare bogatie a Romaniei la ora actuala nu e aurul propriuzis,nici aurul verde ca e trecator,nici aurul negru ci aurul cu doua picioare,adica omul.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s