Un agent de influenţă, travestit în veşminte episcopale, îi acuză pe alţii de propriile sale ticăloşii

Mitropolitul Tihon Şevkunov a adresat un videoclip credincioșilor din eparhia sa, pentru a evidenția importanța vaccinării împotriva Covid-19. Vă invităm să citiți transcrierea franceză a discursului său:

Dragi creștini ortodocși din țara Pskov! Am fost obligat să mă adresez vouă prin circumstanțe cunoscute de toți – intensificarea epidemiei din întreaga lume, în Rusia și în regiunea Pskov. În ultima săptămână, patru dintre prietenii și cunoștințele mele au murit din cauza efectelor covidului și a unei afecțiuni acute asociate bolii. Știți că acum rata mortalității de la Covid-19 în Rusia este cea mai mare de la începutul epidemiei acum un an și jumătate. Și nu există doar moarte, ci și complicații grave.

În mănăstire nu există încă nicio epidemie. Dar, ca acum un an și jumătate, din epicentrele epidemiei de la Moscova și Sankt Petersburg, treptat, după trei săptămâni, această boală ajunge în provincii. Acesta a fost în special cazul în eparhia Pskov. Am spus acum ceva timp că arată ca al treilea război mondial. Și acum, credeți-mă, nu renunț la cuvintele mele. Este într-adevăr un război.

Acum vaccinarea este voluntară. Aceasta este poziția statului și trebuie luată ca atare. Și acum, ca și în trecut, singura modalitate reală de a lupta împotriva epidemiei este vaccinarea. Dar se aud din ce în ce mai multe voci că vaccinurile, în special vaccinurile covide rusești, sunt periculoase, periculoase atât spiritual cât și medical. Starețul noastru Ioan Krestyankin, când a văzut această furtună de îndoială și discordie apropiindu-se de Biserică, a scris numeroase scrisori fiilor săi spirituali și a înregistrat un mesaj video. Și peste tot a repetat același lucru, ceea ce, se pare, ar trebui să fie perfect evident pentru un creștin ortodox: „Cu capacități tehnice moderne, este posibil să cucerim în mod secret și explicit toate popoarele cu numere, jetoane și peceți. Dar nu pot dăuna sufletului uman dacă nu există o tăgăduire conștientă a lui Hristos și închinarea conștientă la dușmanul lui Dumnezeu”. În altă parte scrie: „Pecetea va urma doar negării personale a lui Dumnezeu de către o persoană, nu înșelării. Înșelăciunea nu are sens. Domnul are nevoie de inimile noastre iubitoare”.

Medicii se tem de aceste vaccinuri și pentru că ei consideră că ne pot dăuna sănătății. Medicii au vorbit despre asta în mai multe rânduri, dar trebuie să spun că mulți medici susțin aceste temeri. Și ne ascultăm reciproc. Desigur, aceasta este cea mai rea ispită. Nu sunt atât de mulți preoți care spun că vaccinările sunt dăunătoare. Desigur, o persoană este liberă să asculte pe oricine dorește, este liberă să acționeze așa cum consideră potrivit și asta este perfect normal. Experiența noastră personală și raționamentul nostru sunt principalele noastre ghiduri în această situație dificilă.

Pot spune pentru mine că la sfârșitul lunii august am fost vaccinat împotriva covidului cu Sputnik-V. Vaccinarea a decurs perfect, nu am observat nimic. Trebuie să înțelegeți că acesta este cu adevărat al treilea război mondial. O mare cantitate de dezinformare este aruncată asupra noastră – ceea ce este provocator și acționează ca sabotaj. ,,Este categoric imposibil să te vaccinezi, pentru că asta, pentru că asta… Este antihristul, te vei îmbolnăvi și așa mai departe’’. Sunt doar astfel de demoni făcuți de oameni, încât oamenii îl transmit unul celuilalt. Și apoi se dovedește că informațiile nu sunt verificate, că toate acestea nu au sens. De asemenea, trebuie să înțeleagă că devin pur și simplu adevărații agenți de influență din culise, care, în propriile lor cuvinte, încearcă să distrugă oamenii. Ei fac totul pentru a distrage atenția oamenilor de la protecția reală și sigură – imunizarea. Responsabilitatea este foarte importantă. Oamenii care răspândesc în mod iresponsabil astfel de invenții și zvonuri îmi amintesc de adevărați agenți de influență care lucrează nu pentru binele poporului lui Dumnezeu, nu pentru binele poporului rus, ci pur și simplu pentru inamic. Ei fac totul pentru a se asigura că moartea și bolile se răspândesc în toată țara noastră.

În calitate de episcop al eparhiei Pskov, responsabil pentru Turma care mi-a fost încredințată de Dumnezeu, bineînțeles, îmi dau binecuvântarea necondiționată pentru a ține cont de toate recomandările Serviciului de Sănătate de Stat din Rusia și pentru a efectua vaccinări preventive împotriva acestei boli mortale, boala covidului. Îmi asum această responsabilitate, fac această recomandare și, desigur, răspund de aceasta. Desigur, sunt responsabil față de Turma mea. Și cred că este corect. Timpul pentru cuvintele goale s-a încheiat.

Sănătate, bun simț pentru toți, ajutor și mântuire de la Dumnezeu.

Sursa: https://orthodoxie.com/a-propos-de-la-vaccination-appel-durgence-du-metropolite-tikhon-chevkounov/?

Traducerea: Dr. Gabriela Naghi

7 gânduri despre „Un agent de influenţă, travestit în veşminte episcopale, îi acuză pe alţii de propriile sale ticăloşii”

  1. Sfânta Împărtășanie dată de Sfântul Ilie Lăcătușu

    În timp ce aşteptam „îndrumătorul” un domn s-a apropiat de mine şi mi-a spus: „Domnule Emanoil Pindu! Am ascuns, cu mult timp înainte de a mă aresta, în tivul de la mâneca cămăşii, o fărâmă de Sfântă Împărtăşanie (era luni, prima zi din Săptămâna Mare). Pregătiţi-vă, căci Sâmbătă, de Sfânta Înviere, v-o dau”. Normal trebuia să-l întreb: de unde ştie cine sunt, deoarece puteam să bag mâna în foc că nu l-am văzut în viaţa mea. Şi în al doilea rând de unde ştie unde voi fi repartizat, cum a aflat unde va fi dânsul pironit şi… cum va izbuti să-mi dea Sfânta Cuminecătură?

    Din toate acestea, nimic. Am luat totul în serios şi a doua zi, stăteam singur într-o celulă, am început să execut pregătirea… Molcomit de acest adevăr, m-am spovedit Ziditorului, spunând în fiecare zi tot răul de care mi-am amintit. Sâmbătă, când au început să cânte clopotele de la Biserica apropiată Puşcăriei, am auzit, prin MORSE aplicat în plafonul celulei mele: GATA. M-am dus la fereastră şi în dreptul unei găurele făcute de cineva la oblonul ce oprea soarele să-mi dea bineţe, am văzut atârnând o sforicică ce mi-a adus LUMINA CEA ADEVĂRATĂ.

    Tulburarea mea, care căpătase forme alarmante: „dacă Sfânta Împărtăşanie mi-a fost dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu sau cel rău îşi bate joc de mine făcându-mă să mă laud că un sfânt m-a împărtăşit”, a fost limpezită de Prea Cucernicul Stareţ de la Mănăstirea Petru Vodă, Iustin Pârvu. Aflând că Sfinţia Sa a fost prieten apropiat cu Sfântul Ilie Lăcătuşu şi că au îndurat împreună terorile comuniste la Aiud şi Periprava, în perioada când şi eu mă târam pe acolo, m-am dus la Cinstitul Stareț. Acesta mi-a luat perdeaua de clătinare, asigurându-mă că Sfânta Împărtăşanie dată de Sfântul Ilie Lăcătuşu reprezintă o realitate. De atunci am realizat că Mâna Domnului îl ocroteşte pe fiecare om, când se roagă. Doamne, iartă-mă şi mă miluieşte!

    Emanoil Paraschivaș – Jocul destinului, Editura Brad, pp. 133, 152

    Sfinte Părinte Ilie Lăcătuşu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii!

    Apreciat de 1 persoană

  2. MINUNEA DE LA PERIPRAVA A FERICITULUI MĂRTURISITOR ILIE LĂCĂTUȘU
    Mărturia Părintelui Justin Pârvu

    „Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie.
    Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început.

    Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”.

    Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât se vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci.
    Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie.
    Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi.”

    Părintele Justin Pârvu – Din temnițe spre sinaxare

    Apreciat de 1 persoană

  3. Amintiri ale părintelui Arsenie din prigoanele şi temniţele stăpânirii făra de Dumnezeu
    (…)

    – Câţi ani aţi stat la Slatina? Trei ani, patru?

    Nu mai ştiu, dar ştiu că acolo m-au arestat. M-au luat de la Utrenie, la două noaptea, când ieşeam din biserică. Chiar eu slujeam. La două noaptea. 89 de ofiţeri, trei camioane de ostaşi şi două maşini mici. Iar eu le-am spus aşa:

    „S-a cutremurat muntele şi a ieşit un şoarec! Puteaţi să-mi daţi un telefon şi veneam singur, ce vă trebuia teatrul ăsta?…”

    – Şi unde v-au dus atunci?

    La Suceava. Nu aveau puşcărie acolo: era Securitatea din Suceava, unde am fost dus şi cercetat. Mă acuzau că am scris multe lucruri, că nu-ştiu-ce.

    „Domnule”, zic, căci aveau cărţile mele, caietele, „uitaţi ce vă spun: eu nu recunosc nimic dacă mă acuzaţi de ceva (căci am simţit despre ce e vorba), dacă nu-i semnătura mea acolo. Căci puteţi foarte bine să mă acuzaţi băgând în scrie­rile mele o serie întreagă de lucruri de-ale voastre, numai ca să mi puteţi condamna. Nu recunosc nimic fără semnătura mea”.

    Şi a început acţiunea asta de la Slatina, la două noaptea, dar ne-a apucat ziua şi n-a mers. Au luat, uite-aşa, cu sacul, cărţile mele, şi-am plecat la Suceava, Şi acolo am început să semnez ce era al meu: notiţe, cărţi, caietele, ca să nu-mi bage acolo ceva străin. Mi s-a părut ca sunt cinstiţi. Ei erau foarte convinşi că eu am făcut propagandă. Nici vorbă, părinţilor. Am fost le­gionar, dar acum sunt călugăr, dincolo de orice fel de măsură, dincolo de orice. Şi n-aveam alt ideal decât de a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim pentru scânteia de Adevăr ce ştim că o avem în noi, pentru a cărui apărare vom intra în încleştare cu stăpânitoarele puteri ale-ntunericului, pe viaţă şi pe moarte. Asta-i deviza mea.

    In sfârşit, m-au legat la ochi şi m-au băgat într-o cameră înaltă de vreo cinci metri, atâta de mare că n-aveai loc să te mişti, şi mai era şi un scaun acolo care încurca spaţiul. Eram în rasă, m-am culcat pe cimentul ăla, jos, că pe scaun nu puteam dormi. Şi noap­tea aud o… (Părintele Arsenie ciocane uşurel în masă). „Cine e?” Era Părintele Marcu (Dumitrescu), luat şi el. Când l-am auzit!… (Părintele râde) Era într-o chilie de un metru pătrat, ca şi mine. Nu vă daţi seama, vorbesc psihologic: ce înseamnă, în suferinţă, să vezi pe cineva care e de-al tău? Când spune acolo Sfântul Macarie cel Mare, cu căpăţâna aia de mort, dacă v-amintiţi:

    „Unde eşti popo, în iad? Şi ce bucurii aveţi?”„Avem bucurie când te rogi tu pentru Egipt”.

    Auzi? Proscomidia! Te rogi pentru tot neamul, pentru tot oraşul, pentru toată lumea pământească.

    „Şi ce bucurii aveţi atunci?” „Ne vedem feţele unul la altul, asta-i singura bucurie pe care o avem!”

    Părinţilor, nu trebuie să neglijăm lucrurile acestea, domnule, trebuie să trecem de adevărat la trăire, domnule!

    Ei, şi când l-am auzit, m-am bucurat foarte mult. Eu îl ştiu pe Părintele Marcu: a fost un mare trăitor, să ştiţi… I se zicea „Fachirul”. Domnule, dacă-i smulgea unghia nu scotea o vorbă. Zicea: „I-am făcut praf pe toţi securiştii”.

    Ne-au legat la ochi, dimineaţa, şi ne-au dus până la Bucureşti legaţi la ochi, tocmai de la Suceava. Incepusem să văd prin legătură. Vă daţi seama, răbdam. Şi eu, şi părintele.

    Au oprit într-un loc unde ne-au dat jos să ne facem treburile. Şi vă închipuiţi cum este legat la ochi… A fost acolo şi o femeie, o nemţoaică bătrână, în camionul ăla, ce-o fi fost ăla, care ţipa că face pe ea. Şi până la urmă a făcut pe ea, acolo, în maşină…

    – Eraţi acolo şi cu Părintele Daniil (Sandu) Tudor, nu?

    – Părinte dragă, am trăit în mănăstire cu el şi am făcut şi puşcărie împreună. Chiar la un moment dat, când am fost repartizat la zarcă — o „în­chisoare în închisoare”, de unde ne scoteau afară doar zece minute pe lună, unde regimul era clar de exterminare, şi de unde m-a ajutat Dumnezeu să ies viu — am stat împreună. Ne dădeau câte puţin terci de mâncare, dar ne dădeau o singură lingură, nu două. Şi pentru că eram amândoi mo­nahi, am împărţit aceeaşi gamelă. Şi luam, eu o lingură, el o lingură, şi a mai rămas puţin pe fundul gamelei. Şi zic: „Ia sfinţia ta mai departe — îi purtam evlavie, căci ne cunoşteam de la Antim, de pe vremea când îl chema Agaton —, ia sfinţia ta mai departe”…”

    Extrase din nr. 8 (31)/ 2011 al revistei “Familia ortodoxa”

    Apreciat de 1 persoană

  4. Doamne-ajută!
    AtotBunul Dumnezeu şi Sf.Mare Prooroc Ilie să-ţi dea răbdare şi putere, soră dragă Elena !

    CUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE PAPACIOC (13 august 1914-✝19 iulie 2011)

    Este foarte mare darul să ai pe cineva lângă tine!

    Este foarte mare darul să ai pe cineva lângă tine! În iad este o mare fericire, cum zice Sfântul Macarie, când se vede unul cu altul. Căci zice: „În orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri şi te vei ruga pentru dânşii, se mângâie puţin!”.

    Iar Avva Macarie l-a întrebat: „Care este mângâierea şi care este chinul?” I s-a răspuns: „Pe cât este departe cerul de pământ, atât este focul de dedesubtul nostru, fiindcă de la picioare până la cap stăm în mijlocul focului şi nu este cu putinţă să se vadă cineva faţă către faţă, ci faţa fiecăruia este lipită de spatele celuilalt. Deci, când te rogi tu pentru noi, din parte vede cineva faţa celuilalt! Aceasta este mângâierea noastră!”. Auzi ce bucurie?

    Acum, când suntem tovarăşi de drum toţi, ne urâm unul pe altul? Ai în traistă un lucru bun, care ţine de foame, şi celălalt nu are, şi tu mergi cu el şi nu-i dai şi lui? Îi dai şarpe? Îi dai răutate? Vă daţi seama cât de mult se greşeşte în faţa lui Dumnezeu, pentru că nu preţuim faptul că suntem împreună? Vorbiţi-vă de bine!

    Spuneam şi sunt foarte convins, că în iad sunt cei mai mulţi care vorbesc de rău. Vorbesc de rău şi se motivează: „Ce, numai eu vorbesc?” „Da’ ce, eu n-am dreptate?”

    Nu! N-ai dreptate! Şi ce te interesează că vorbeşte acela de rău? Că poate dracul vorbeşte prin acela!

    Părintele Arsenie Papacioc

    Extras din „Ne vorbește Părintele Arsenie”, ediția a 2-a, vol. 2, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 123

    Apreciat de 1 persoană

  5. Părintele Martir Ilie Imbrescu (26 aprilie 1909 – 19 noiembrie 1949, Închisoarea Aiud)

    Stăruință
    de Pr. Ilie Imbrescu

    Iisuse, după mila Ta m-aţin,
    Eu nu mai am la viaţă niciun drept.
    Agonisitu-mi-am blestem şi chin
    Numai la moarte-am dreptul să m-aştept.
    Iisuse, după mila Ta m-aţin.

    Cred, Doamne, ajută necredinţei mele,
    Întoarce-mă la taina strămoşească.
    Iertarea Ta păcatele să-mi spele
    În slujba Ta, viaţa să-mi rodească.
    Cred, Doamne,-ajută necredinţei mele.

    Iisuse, dă-mi iubire şi mă-nvie.
    Mă doare cât mă ştiu c-am fost de mort.
    Dezleagă-mă de trista nebunie,
    Dă-mi Har, cu pace Crucea să mi-o port.
    Iisuse, dă-mi iubire şi mă-nvie.

    Cred, Doamne, ajută necredinţei mele.
    Agonisitu-mi-am blestem şi chin
    Nici un păcat să nu mă mai înşele,
    Iisuse, după mila Ta m-aţin.
    Cred, Doamne, ajută necredinţei mele.
    Amin!

    Nimicnicie
    de Pr. Ilie Imbrescu

    De câte ori mă-mpleticesc şi cad

    Lovit în gând şi în cuvânt şi-n faptă

    De ura arsenalului din iad

    Înjunghiată inimă Te-aşteaptă,

    Prea Bunule Iisuse, cu suspin

    Gemut de pocăinţă înţeleaptă.

    De poala Milei Tale mă anin

    Cu toată grija care mă sfâşie

    Înfricoşatul neputinţei chin.

    O, Doamne, prea sunt o nimicnicie.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Preotul Ilie Imbrescu, ucenicul harului divin. † 19 noiembrie 1949, Aiud
    „Orice om, care vesteşte şi vrea să înfăptuiască dreptatea în lume, trebuie să dovedească şi să întărească vestirea lui prin jertfă. Lupta şi jertfa lui în raport cu istoria, nasc Eroismul – iar, în raport cu vecinicia, nasc Martiriul.”

    Sinaxarul Sfinților din Închisori – Născut 26 aprilie 1909 la Dalboșeț, Caraș-Severin.

    Absolvent al Facultății de Teologie din Cernauți, doctor în Teologie, preot paroh la Balcic, apoi la București.

    Încadrat în Mișcarea Legionară din 1933, șef al județului Caliacra, deputat al Partidului Totul Pentru Țară în urma alegerilor din 1937.

    Subsecretar de Stat în Ministerul Cultelor în timpul Statului Național Legionar.

    Detenție politică în timpul regimurilor carlist – în lagărele Râmnicu-Vâlcea, Miercurea-Ciuc, Sadaclia și antonescian – în lagărele Târgu Jiu, Slobozia, în închisorile Jilava,Aiud

    Partizan în grupul de rezistență armată anticomunistă “Salvarea Neamului”.

    Arestat de regimul comunist în 1948 și condamnat la 10 ani muncă silnică pentru “crimă de complot în scop de răzvrătire”, execută detenția la Jilava și Aiud – temniță din care se va muta la Domnul în 19 noiembrie 1949

    “Preotul României Legionare – care va fi cea mai strălucită manifestare în lume a Trăirii şi Slujirii de îngemănarea “Creştin-Român” a Legii ! – va fi cel mai frumos dar de recunoştinţă făcut Bisericii de către Mişcarea Legionară, pentru că el va trebui să fie vasul sfinţeniei, în care roua năzuinţelor legionare se va topi şi transfigura în roua însuşirilor pe care Preotul trebuie să le întruchipeze după Sfintele Canoane şi după exemplul Sfinţilor !
    De aceea, dacă Legionarii, la un moment dat, au fost învredniciţi să devină Martiri ai lui Hristos, în prigoana iudeo-masoneriei şi a generaţiei ei satanice din veacul nostru – Preotul, trebuie să ardă Permanent pe rugul Martiriului, al rugăciunilor şi lacrimilor şi al jertfei pentru Hristos. Iar, printre Legionarii rămaşi pentru ziua biruinţii, Preotul va trebui să fie prezenţa neîntreruptă a martiriului.
    Şi, prin ei, printre toţi fiii generaţiei harice a Creştinătăţii-Româneşti, care va zidi România cea adevărată : România Legionară. În raport cu Legionarii “nebuni pentru Hristos”, Preotul trebuie să fie cel mai mare “nebun pentru Hristos”, Amin !”

    Preot Ilie Imbrescu, “Ucenicul harului divin. Biserica și Mișcarea Legionară”

    Sursa: Fundatia “Profesor George Manu”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s