Rinocerii vechi şi noi

Eugen Ionescu a fost în căutarea unui animal care să întrunească trăsăturile oamenilor dezumanizaţi, care-au aderat orbeşte la nazism. În cele din urmă, l-a găsit, şi de-aici titlul piesei sale – Rinocerii. Timpul a trecut, generaţiile s-au succedat, dar totalitarismele au rămas şi s-au exacerbat în formele pe care le avem astăzi, în care absurdul, falsitatea, minciuna, prostia, răutatea, violenţa, nesimţirea, înclinaţia spre crimă şi distrugere sunt liniile de forţă. Cum arată rinocerii noi? Asemenea celor vechi, cu deosebirea că mijloacele tehnice existente astăzi le oferă posibilităţi superioare de a-şi pune-n practică pornirile demenţiale.

1.Rinocerii din regnul animal fac parte din familia pahidermelor, a acelor animale cu piele groasă; rinocerii români, din toate domeniile sunt la fel, cu piele deosebit de groasă, îndeosebi în regiunea feţei. Spunea un mucalit că pielea acestora e atât de groasă, încât n-o prinde nici glonţul, necum ruşinea. Într-adevăr, de Dumnezeu nu se tem, de oameni nu se ruşinează. Aceştia au mentalitatea pungaşilor, care şi atunci când sunt surprinşi cu mâna în buzunarul cuiva, rămân senini şi se gândesc la următoarea pungăşie.

2.Rinocerii afro-asiatici sunt vieţuitoare deosebit de greoaie, începând cu mintea şi terminând cu masa corporală. Ascuţime de minte nu găsim nici la românii rinocerizaţi, mai ales la cei din politică. Uitaţi-vă la vârfuri.

3. În mediul lor sălbatic, rinocerii au obiceiul de a intra în mocirlă, unde se bălăcesc în voie. Acelaşi lucru îl fac şi politicienii-rinoceri, ba chiar îi întrec. Nu se mulţumesc cu murdăria din cloaca lor, o aruncă asupra oricui ar îndrăzni să nu fie de acord cu ei, cu deosebire asupra celor mai inteligenţi decât ei.

4.Rinocerii distrug culturile agricole care le stau în cale; rinocerii români şi străini aciuaţi la noi, distrug cultura unui popor întreg, încercând să ne arunce în hăul plăsmuit de minţile lor maladive.

5.Avem circa 56 de rinoceri care vieţuiasc fiecare în rezervaţia sa. Trăiesc în condiţii excelente, bine protejaţi, netulburaţi de nimeni şi de nimic. Singura condiţie ce trebuie să o îndeplinească este docilitatea faţă de rinocerii aflaţi la înălţimi mai mari. Rinocerita este o boală de care suferă pahidermele autohtone. E nedureroasă, poate fi dusă până la sfârşitul vieţii. Unii îi mai spun şi nesimţire.

Presbiter Ioviţa Vasile

11 gânduri despre „Rinocerii vechi şi noi”

  1. Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre!

    Sfântul Mucenic Cosma Etolul († 4 august 1779), „Apostolul Săracilor“:
    „Vom vedea oameni zburând prin văzduh asemenea păsărilor şi aruncând foc pe pământ. Oamenii vor alerga la morminte şi vor striga: Ieşiţi, voi, morţilor, şi daţi-ne nouă să intrăm în mormintele voastre.

    Vor veni vremuri când duşmanii noştri vă vor lua totul, chiar şi cenuşa din vatră. Însă nu vă pierdeţi credinţa, asemenea altora.

    Vor veni vremuri când va dispărea orice înţelegere între preoţime şi turmă. Preoţii vor deveni mai răi şi mai nelegiuiţi decât alţii. Oamenii vor fi sărăci, pentru că vor pierde dragostea şi grija faţă de săraci. Bogaţii vor sărăci, iar săracii vor muri.

    Vor putea fi văzute trăsuri fără cai gonind pe câmpie mai iute ca iepurele.

    Vor veni vremuri când ortodocşii vor fi învrăjbiţi între ei. Eu, însă, vă sfătuiesc să păstraţi pacea şi înţelegerea. (…) În şcoli se vor preda asemenea ticăloşii, că e cu neputinţă să vi le imaginaţi“.

    “Stareţii despre vremurile de pe urmă“, Mânăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil, Petru-Vodă, 2007

    Apreciază

  2. Împuţinarea de suflet şi lipsa de curaj
    SFÂNTUL CUVIOS IOSIF ISIHASTUL

    Spun Sfinţii Părinţi:
    “înaintea căderii merge mândria, iar înainte harului merge smerenia. Iar sufletul meschin este mama lipsei de răbdare“.
    Ai văzut om şi mai ales monah fără de răbdare? Este ca opaiţul fără untdelemn, a cărui flacără se stinge foarte repede.
    Din micimea sufletească se nasc multe: cârtirea, neauzirea, neruşinarea, hula, necunoaşterea şi multe altele. Iar mândria şi deznădejdea sunt surori bune una cu cealaltă, din care se nasc mii de fii, contribuind cu toţii la pierderea sufletului.

    Îndepărtarea tuturor relelor, pentru noi, este smerenia şi ascultarea desăvârşită.

    Deci îngrijeşte-te, fiica mea, de fericită ascultare. Supune-te întru totul. Pentru că acum, când duşmanul a învăţat că eşti uşor de biruit, se va duce un pic la plimbare şi iarăşi se va întoarce. Să nu te găsească fără purtare de grijă şi să te dea iarăşi peste cap. Pregăteşte-te! Şi atunci când va veni fă-l să înţeleagă că ai drept paznic puterea lui Hristos şi rugăciunea tuturor.
    Nu te obişnui să cazi uşor, pentru că la fiecare cădere se dărâmă şi mai mult cetatea sufletului, şi intrarea duşmanului devine din ce în ce mai uşoară, până când cel învins va fi făcut în întregime captiv.
    Adu-ţi aminte ce-ţi scriam când te-ai dus la mănăstire. Că ceea ce îmi spuneai atunci trebuia să mi le spui după patru ani şi că aşa cum vedeai atunci pe surorile de mănăstire, aşa să le vezi şi acum.
    Dacă te vei uita în primele scrisori, vei găsi acolo toate acestea. Acum îţi spun din nou: fii atentă!Ai grijă că eşti încă la început şi încă mai poţi pune început. Dar dacă acuma nu te sileşti, va veni timpul când, şi să vrei, nu vei mai putea să faci ceea ce acum treci cu vederea. Pune-ţi tu obolul tău, ca să pună şi Dumnezeu mulţimea de talanţi.
    Aruncă-te la pământ! Fă-te ţărână ca să calce toţi peste tine! Zdrobeşte-ţi inima şi plângi cu durere în suflet ca să I se facă lui Dumnezeu milă de tine. Plâng şi eu în fiecare zi, dar Hristos cere şi lacrimile tale.
    Scoală-te şi aruncă de la tine descurajarea! Alungă vrăjmaşul ca să te înveţi să-l biruieşti cu puterea Domnului. Biruinţa este răbdarea, biruinţa este smerenia, biruinţa este ascultarea.

    Să ştii următoarele: dintotdeauna vrăjmaşul luptă cu mult meşteşug împotriva celor ce se nevoiesc. Dacă după ce îi luptă în multe chipuri, nu reuşeşte să-l biruie, aduce asupra lui boli pentru toată viaţa. Adeseori îl doare tot trupul şi omul devine tot o rană şi un văiet continuu. Atunci însă este aproape sfârşitul şi odihnă“.

    Gheron Iosif Isihastul, Mărturii din viaţa monahală, Editura Bizantină, Bucureşti 2007

    Apreciază

  3. Fanar: Toate religiile sunt nenumărate căi care duc la un singur Dumnezeu

    Pseudo Arhiepiscopul Elpidofor, un reprezentant al Patriarhului Constantinopolului, crede că toate religiile sunt egale, iar una nu ar trebui să fie pusă deasupra celeilalte.

    La 15 iulie 2021, șeful Arhiepiscopiei Patriarhiei de Constantinopol din Statele Unite, Pseudo Arhiepiscopul Elpidofor, vorbind la New York la Summitul Internațional al Libertății Religioase, a spus că toate religiile sunt „miriade de căi care duc în același loc” .

    Într-un raport despre „naționalismul religios” și „religiile naționaliste”, pseudo arhiepiscopul Elpidofor a menționat că, în Statele Unite, „organismele religioase independente cu lideri carismatici folosesc sfera politică publică pentru a-și avansa propriile agende”.

    Pe de altă parte, el a menționat că există un „naționalism religios” distinct în Iran, care este „o încercare deplină de teocrație de către o majoritate aparentă”.

    Reprezentantul Fanarului este sigur că „a vedea o bază spirituală pentru stat înseamnă a crea o stratificare a societății pe linii religioase, un apartheid spiritual, dacă vreți. Rezultatul este o societate monolitică care nu se supune diversității ”, spune pseudo arhiepiscopul Elpidofor.

    El a subliniat că „ să ridici o religie mai presus de toate celelalte, este ca și cum ai decide că există o singură cale care duce la vârful muntelui”.

    „Adevărul este că pur și simplu nu puteți vedea miriadele de cărări care duc la aceeași destinație, pentru că sunteți înconjurat de bolovani de prejudecăți care vă ascund punctul de vedere”, crede pseudo arhiepiscopul Elpidofor.

    După cum s-a publicat cu puțin timp în urmă, conducătorul Fanarului a numit alte religii „bogăția fiilor lui Dumnezeu” și, potrivit pseudo arhiepiscopului Elpidofor, „patriarhul Bartolomeu a depășit religiile abrahamice”.

    https://spzh.news/en/news/81329-fanar-vse-religii–eto-miriady-tropinok-vedushhije-k-odnomu-bogu

    Apreciază

  4. Pt a ne da seama daca va fi Antihristul real e un mare si evident semn:moartea la oameni nu va exista.Adica,omul se va pune in fata trenului,trenul il va taia bucati si dupa trecerea lui omul se va re-compune singur si ori daca se va arunca in prapastie,nu va mai putea muri niciodata ci va exista mereu pt el si altii fenomenul re-compunerii.

    Apreciază

  5. Părintele care a căutat peste tot leac pentru fiul său
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

    Ai căutat peste tot leac pentru el, și nimic. Oriunde ai auzit de vreun vrăjitor, ai mers la el. Te-ai dus în Bosnia la hogi după talismane. Și după ce nimic nu ți-a ajutat, ai chemat, în cele din urmă, și preotul, însă nici rugăciunea preotului n-a ajutat. Fiul a bolit, a bolit, și a murit. Acum, viața ți se pare un lucru fără scop și fără noimă. Te gândești să te sinucizi. Ai făcut rost de otravă, ți-ai pus-o sub pernă și toată noaptea te gândești și te răzgândești dacă s-o bei sau nu. O să te întreb și eu ceva. De ce Îl chinui pe Dumnezeu? De ce Îl chinui pe Iisus Hristos, Cel chinuit pe cruce pentru tine? El a suferit dureri grele ca să îi mântuiască pe oameni de dumnezeii mincinoși, de mântuitorii mincinoși și de toate puterile întunecate care lucrează prin mântuitorii mincinoși.

    Și totuși, tu L-ai ocolit pe El, singurul Adevărat, și ai mers să cauți ajutor mai întâi la vrăjmașii Lui, vrăjitori și descântători. Apostolul lui Hristos dă următorul sfat: Este bolnav cineva între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l pe el cu untdelemn întru numele Domnului, și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav, și îl va ridica pe el Domnul (Iacov 5, 14-15).
    Tu ai chemat, ce-i drept, preotul Bisericii ca să se roage pentru cel bolnav, dar când? După ce ai colindat pe la toți vrăjitorii și ghicitorii! După ce L-ai mâniat pe Cel ce singur dă viață și sănătate, ai început să-L rogi. Și cine știe cu ce inimă și cu câtă credință! Negreșit, cu inimă îndoită și cu credință puțină. Dumnezeul nostru este grabnic ajutător celor ce cad cu inimă întreagă și credință deplină numai și numai la El.

    Sfântul Proroc Ilie a zis poporului, care avea inima îndoită: până când veți șchiopăta de amândouă gleznele voastre?
    De este Domnul Dumnezeu, mergeți după El; iar de este Baal, adică idolul satanic, dumnezeu, mergeți după el (III Regi 18, 21). Iar când s-a îmbolnăvit regele Ohozia, n-a căutat ajutor la Dumnezeul Cel viu, ci a trimis slugi în Acaron la Beelzebul ca să întrebe dacă se va înzdrăveni. Auzind de aceasta, Sfântul Ilie a mers la rege și a zis: De ce ai trimis soli să întrebe pe Beelzebul, dumnezeul Acaronului, ca și cum n-ar fi Dumnezeu în Israel să întrebi cuvântul Lui? Pentru aceea, de pe patul pe care te-ai suit nu te vei pogorî, căci cu moarte vei muri (IV Regi 1, 16).

    Iată, așa L-ai chinuit și mâniat și tu pe Dumnezeu – fie ca El să te ierte. Mulțumește-I, însă, că și pe fiu ți l-a luat, și pe tine te-a păzit de sinucidere, de pierderea sufletului. Și că ți-a mai lăsat vreme de pocăință, încredințează-te de acum, cu toată inima, doar Lui. Și dragostea Lui va întări viața ta, va lumina cărările tale, iar fiului tău îi va dărui Împărăția Cerurilor. Pace ție de la Hristos Cel înviat!

    Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, București, 2003, pp. 260-261

    Apreciază

  6. Tot ceea ce îngăduie Dumnezeu este din iubire de oameni
    SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL

    Părinte, de ce Dumnezeu îngăduie să se întâmple nenorociri?

    Există multe cazuri. Uneori Dumnezeu îngăduie ceva ca să iasă altceva mai bun, iar alteori îngăduie aceasta ca o pedagogie. Unii sunt răsplătiți, alții plătesc. Nimic nu este fără rost. Să știți că tot ceea ce îngăduie Dumnezeu, chiar și oameni să fie uciși, de pildă, este din iubire de oameni, pentru că Dumnezeu este milostiv. Prorocul Ilie câți a junghiat? 300 de popi ai lui Baal. Când le-a spus: „Rugați-vă și mă voi ruga și eu și al cărui foc se va aprinde singur, Dumnezeul aceluia este adevărat”, popii lui Baal au început să strige: „Auzi-ne, dumnezeul nostru, Baal, auzi-ne!”. Dar nu era nici glas, nici auzire.

    Atunci Prorocul Ilie le spune: „Dumnezeul vostru are vreo îndeletnicire și nu vă aude. Strigați mai tare!”. Aceia continuau să strige și să-și taie, așa cum obișnuiau, trupurile lor cu cuțitele, ca să-i doară și să strige mai tare, și astfel să-i audă Baal. În cele din urmă, după ce n-au izbutit nimic, Prorocul Ilie a spus: „Udați lemnele mele! Faceți-o de trei ori!”. Atunci au aruncat apă o dată, de două ori, de trei ori. Lemnele s-au îmbibat cu apă, după care aceasta a început să curgă pe de lături. Atunci Prorocul Ilie s-a rugat și îndată a căzut foc din cer, care a ars tot ce era pus pe jertfelnic spre jertfă, încă și jertfelnicul împreună cu acelea. După aceea, a spus: „Prindeți pe slujitorii lui Baal, pentru că atrag poporul la idolatrie”, și i-a înjunghiat pe toți.

    Mulți spun: „Bine, dar cum a junghiat Prorocul Ilie atâția?”. Dumnezeu nu este barbar și nici Prorocul Ilie nu a fost barbar. Popii idolilor înșelaseră atât de multă lume, încât Prorocul Ilie ajunsese să spună: Am rămas singur! Până acolo a ajuns. Iar Prorocul Ilie a pus capăt martiriului lor, pentru că popii sufereau mai mult din pricina propriilor lor junghieri, decât de cuțitul Prorocului. Durerea pricinuită de tăierile lor era mai mare. Și aceasta pentru că tot ceea ce îngăduie Dumnezeu este din iubire de oameni.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 117-118

    Apreciază

  7. Când omul face voia lui Dumnezeu, atunci se înrudeşte cu El
    SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL

    Cât poate, omul să se lupte să vieţuiască în aşa fel încât să se înrudească cu Dumnezeu. Întotdeauna să privească, în orice situaţie, cum să facă voia lui Dumnezeu. Când omul face voia lui Dumnezeu, atunci se înrudeşte cu Dumnezeu şi primeşte continuu ajutorul harului dumnezeiesc.

    Omul care are sfinţenie, oriunde s-ar afla, îi influenţează spre bine pe cei care se găsesc lângă el. În aceste vremuri grele este bine ca creştinii să se cunoască între ei, ca să se ajute. Astăzi, oamenii vieţuiesc în acelaşi bloc şi nu se ştiu între ei.

    Omul să nu aştepte înţelegere duhovnicească de la oamenii care nu cred în Dumnezeu. Mai bine să se roage pentru aceştia, ca Dumnezeu să-i lumineze. Ca sufletul omului să învie duhovniceşte, omul trebuie să se răstignească cu patimile şi poftele lui, să-şi ucidă egoismul său, care nu lasă harul dumnezeiesc să vină.

    Puterea lui Dumnezeu este mare. Pentru El nimic nu este greu, însă trebuie ca şi omul să ajute. Fără voinţa omului nu se întâmplă nimic. Deci, omul să întoarcă puţin „butonul”, să caute „frecvenţa”, să se mărturisească, să se împărtăşească.

    Cât timp omul este în viaţă are dreptul să dea „examene” duhovniceşti. „Restanţe” nu există. Deci, să ne luptăm cu dăruire, să punem fundamentul duhovnicesc, să „trecem examenele” pentru Rai.

    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, p. 39

    Apreciază

  8. Iohanis a semnat ieri Tratatul de cooperare romano-ukrainean.De ieri am devenit carne de tun oferita Rusiei.
    Tineti minte.Romania are coliva pregatita.Repet.Romania are coliva pregatita.Din cauza politicienlor.Din cauza coruptiei.Din cauza nepasarii partii din popor care e in putere.Din cauza ecumenismului.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s