Dumnezeu aşează puteri tămăduitoare în vasele Sale alese: Sfânta Cuvioasă Eupraxia

Biserica posedă puterea de alungare a demonilor. Pentru aceasta, au fost rânduite Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, unite cu cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Taina Sfântului Maslu întregeşte mijloacele de vindecare a demonizaţilor şi, dacă este cu putinţă, ea trebuie precedată de Taina Sfintei Spovedanii. Aceste rânduieli bisericeşti le pot săvârşi episcopii sau preoţii, atunci când se ivesc asemenea împrejurări nedorite.

Dumnezeu a dat unora dintre Sfinţii Săi puterea de a alunga demonii, chiar dacă nu aveau harul preoţiei. Astăzi pomenim pe Cuvioasa Fecioară Eupraxia. În mănăstirea în care vieţuia, era o călugăriţă în care intrase un demon deosebit de puternic. Avea manifestări atât de violente, încât nimeni nu putea să se apropie de ea. O ţineau legată de un stâlp şi cu un băţ mai lung îi întindeau mâncarea şi apa. Acolo vieţuia şi o anume Ghermana, care s-a semeţit, şi a vrut să arate ostentativ că şi ea poate sluji celei demonizate. Odată, când i-a dus hrana, ,,cea îndrăcită a apucat-o pe ea cu tărie şi i-a rupt hainele de pe dânsa până la piele, scrâşnind împotriva ei cu dinţii. Şi aruncând-o cu faţa la pământ, a şezut pe ea şi a început a o muşca de grumaji şi de spate, mâncând trupul ei. Şi făcându-se mare ţipăt, niciuna nu îndrăznea să se apropie de dânsa’’. Abia când a venit Cuvioasa Eupraxia, demonul a încetat a o mai chinui, căci aceasta s-a apropiat cu smerenie şi cu puterea de care a învrednicit-o Dumnezeu. Faptul ne aminteşte de episodul cu fiii arhiereului iudeu Scheva, relatat de Sfânta Scriptură la Faptele Apostolilor 19, 13-16.

Cuvioasa Fecioară Eupraxia s-a dus în sfânta biserică. A căzut cu faţa la pământ în faţa icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi I-a cerut ajutorul. S-a apropiat apoi de cea îndrăcită, a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,Domnul nostru Iisus Hristos, care te-a zidit, te vindecă pe tine!’’ Imediat diavolul a aruncat vorbele sale hulitoare: ,,O, ce spurcată şi mincinoasă este monahia aceasta. Iată că de mulţi ani petrec în femeia aceasta şi nimeni nu m-a izgonit pe mine până acum, iar nebuna aceasta vrea să mă izgonească’’. ,,Nu te izgonesc eu, ci Hristos, Dumnezeul meu, căruia m-am făcut mireasă!’’, a fost răspunsul Sfintei Eupraxia. Diavolul n-a încetat: ,,O, necurato, nu voi ieşi din această femeie’’. Smerenia Sfintei s-a arătat şi aici: ,,Eu sunt necurată şi plină de toată spurcăciunea, precum tu mărturiseşti, însă poruncind Hristos, Dumnezeul meu, vei ieşi din aceasta’’. Aşa s-a izbăvit monahia cu puterea lui Hristos, prin smerenia Cuvioasei Eupraxia (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p,494-517).

Presbiter Ioviţa Vasile

8 gânduri despre „Dumnezeu aşează puteri tămăduitoare în vasele Sale alese: Sfânta Cuvioasă Eupraxia”

  1. Dacă te rogi pentru vrăjmaşii tăi, pacea va veni asupra ta

    Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte, sau vă smulge ceea ce vă aparţine, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!”

    Atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să iubească pe vrăjmaşii tăi, iar Domnul, văzând gândul tău cel bun, te va ajuta în toate şi experienţa însăși te va învăța calea.

    Dar cel ce gândește de rău pe vrăjmaşii lui nu are în el iubirea lui Dumnezeu şi nu cunoaşte pe Dumnezeu. Dacă te rogi pentru vrăjmaşii tăi, pacea va veni asupra ta. Iar când vei iubi pe vrăjmaşii tăi, să ştii că un mare har dumnezeiesc locuieşte intru tine. Nu zic că este deja un har desăvârșit, dar e de-ajuns pentru mântuire.
    Dacă, dimpotrivă, ocărăşti pe vrăjmaşii tăi, e semn că un duh rău locuieşte în tine şi el aduce gânduri rele în inima ta; căci, aşa cum a spus Domnul: „din inima omului ies gândurile bune şi gândurile rele” (Matei 15, 19).

    Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 143

    Apreciază

  2. Este prilejul multor păcate, vorbirea deșartă

    „Din vorbă multă nu vei scăpa de păcat” (Pilde 10, 19). Creștinii trezvitori numesc toate simțurile „ferestre ale sufletului”, prin care, dacă le deschizi, fuge toată căldura lăuntrică. Cea mai cuprinzătoare deschizătură, o ușă larg deschisă, care lasă această căldură să se scurgă în valuri, este limba, căreia i se dă voie să vorbească ce și cât vrea.

    Multa vorbire aduce tot atâta vătămare trezviei și rânduielii lăuntrice cât toate celelalte simțuri dimpreună, căci ea se leagă de obiectele tuturor simțurilor și silește sufletul să vadă chiar și când nu vede, să audă chiar și când nu aude, să pipăie chiar și când nu pipăie. Ceea ce este visarea între cele lăuntrice, este multa vorbire între cele din afară; însă aceasta din urmă e mai păgubitoare, fiindcă ține de real și, ca atare, lasă urme mai adânci.

    Pe deasupra, de ea sunt strâns legate părerea de sine, obrăznicia și idioritmia – aceste furtuni ce nimicesc buna rânduială cea dinlăuntru, lăsând în urma lor nesimțire și orbire.
    După toate acestea, cum poate scăpa de păcat cel ce vorbește mult?!

    Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 45-46

    Apreciază

  3. Răcirea dragostei
    Sfântul Ioan Gură de Aur

    Nimic nu lovește mai mult neamul omenesc decât răcirea dragostei și nimic nu-l desfigurează atât de mult precum îndepărtarea dragostei. Răcirea dragostei creează diferențe de păreri, tulburări și polemici ideologice, pentru că dispoziția de a nu-i iubi pe frații noștri naște iubirea de putere, bucuria de a stăpâni, iar acestea sunt ideologii potrivnice, tulburătoare, anarhice.
    Nimic nu răcește dragostea așa cum o fac dihonia, neînțelegerea, cearta. Nimic nu mărește așa de mult răul ca răcirea dragostei, căci răcirea dragostei conduce către egocentrism, iar acesta strică, desface, sfâșie unitatea dintre oameni.

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a II-a la Epistola I către Timotei și Omilia a IX-a la Epistola către Efeseni

    Trăsătura specială a prietenilor lui Dumnezeu
    Sfântul Ioan Gură de Aur

    Mulți dintre oameni, când văd pe unii că sunt plăcuți lui Dumnezeu și că se chinuie din cauza vreunui rău – de exemplu că s-au îmbolnăvit, sau că suferă de sărăcie sau de altceva asemănător –, se smintesc, necunoscând că trăsătura specială a prietenilor lui Dumnezeu este să pătimească prin aceste lucruri. Și Lazăr a fost unul dintre prietenii lui Hristos și era bolnav. Și cei care au fost trimiși au spus: „Iată, cel pe care-l iubești este bolnav!”

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur, vol. VIII, Ed. Egumenița, 2012

    Apreciază

  4. Repet si repet mereu:nu va fie teama.Plandemia se va alege borsul de ea iar vaccinurile se vor cloci in cutii si in depozite.In urma protestelor,care vor fi,acele proteste hotarate,ei vor da inapoi.
    Golgota pentru crestinii practicanti va fi noua era in care se va intra imediat dupa plandemie.Aceasta era se va numi era terorismului.Debutul erei terorismului international va fi o data cu debutul razboiului turco-elen.In acest interval de cateva luni cat va dura aceasta „era”,intregul islam va invada Europa si toti”imigrantii”,adica invadatorii vor juca rolul de teroristi cu mitraliere reale si munitie de razboi.Acestia isi vor face absolut de cap pe oriunde vor trece si li se vor permite ca ei sa faca legea prin locurile pe unde vor trece.Vor pune mana pe intregul sistem STS si cel de telecomunicatii national,servere,intregul sistem IT si bancar securizat,vor jefui conturi,vor avea toate stocurile de date personale ale fiecaruia din sistem ,ba chiar din sistemul de securitate nationala despre fiecare individ.Avand acestea toate la dispozitie,musulmanii imbracati in uniforme militare ii vor judeca in tribunale militarizate pe toti cetatenii romani si europeni potrivit legislatiei islamice.In acele imprejurari,daca ti se va gasi la activ ca ai fost ecumenist ,de exemplu,sau mergeai chiar o singura data,la slujbele din bisericile unde,hai sa zicem ca slujea un preot cu gandire ortodoxa dar isi pomenea ereticul ecumenist,vei fi tratat drept un spion deosebit de periculos pt ei si te vor impusca pe loc.De ce vei fi spion periculos?Pt ca ei vor spune asa:”Fiecare s-a nascut cu credinta lui.Ce interes de afacere a avut ăsta de nu si-a tinut credinta lui,ce a invartit el prin lepadarea credintei lui?A urmarit el un scop de a aderat/simpatizat cu ecumenismul ,dusmanul nostru vechi si de moarte al lui Allah.Acest blestemat de Allah,ca un tradator al sufletului lui ce e,trebuie sa moara ca sa starpim raul si ca blestemul lui Allah sa nu cada si pe noi pt ca spunem blasfemie lui Allah ca traieste ăsta si Allah se bucura ca facem curatenie de spurcaciunile ecumeniste”.
    Un alt aspect al erei terorismului este ca orice fapta de natura penala sau civila va figura cu acuzatia unica de „terorist”:ai furat un ou de la vecin-terorist;ai dat in cap in autobuz unei batranele-terorism;ai calomniat o desfranata ,un transgender,un homo-terorism;ai furat din bancomat-terorism;ai dat spaga ca sa ti tii afacerea-terorism;esti crestin practicant si te a prins militia pe strada fara buletin cu cip-terorist.La sfarsitul ac ere a terorismului dupa ce rusii vor curata Europa de musulmani,pt ca nanasii lor vor fi armatele ruse,americanii si nato vor face presiuni ingrozitoare si vor chinui populatia sa primeasca cipul pe mana SI pe frunte.Intre timp razboiul cel mare va fi inceput de la Ierusalim.Populatia va face o revolta atunci asa de mare si de generala incat vor darama intreg sistemul si l vor arunca la cos astfel ca nu le va merge nici cu cipuirea pe mana SI pe frunte a intregii populatii.Pentru ca sistemul a pierdut batalia cu cipuirea,asemeni unui perdant ratat,va baga cipurile in:branza,paine,pateuri,salamuri,carne afumata,mezeluri,mancare la gamela care va fi furnizata de Crucea Rosie NATO si americana cu ajutorul acestor unitati militare iar toata mancarea lor va avea cipuri in ea si va fi otravita.

    Apreciază

  5. Dr. Adrian Cacovean: Te crezi imun de la înțepături? De unde știi că nu ai primit placebo? Vaccinurile sunt în TESTE. LOTERIA REGRETELOR

    Înțeparea experimentală chiar asta este, o loterie a regretelor, nimeni nu știe ce efecte adverse sau principale are, pe cine și când va lovi!

    *

    Dezbinarea societății este în curs și tensiunea între înțepați și neînțepați este escaladată prin instigare oficială și privată.
    Ne uităm la efectele măsurilor, inclusiv înțepările, în țările în care acestea s-au aplicat cel mai sever, cum este Israelul care a avut închideri repetate și măsuri severe și o rată de vaccinare vehiculată de aproximativ 80%. La ce au folosit? Eșecul poartă denumirea delta, numai să nu fie recunoscut.
    La ce o să folosească politica de învrăjbire a înțepaților contra neînțepaților? Dar discriminările în curs de pregătire psihologică și implementările abuzive sporadice întețite din ultima vreme?
    Marfa pandemică e multă, achiziționată în exces și trebuie consumată pentru a se face cumpărături pandemice noi din banul public.
    Foamea e mare, banul necinstit se duce repede și consumul trebuie stimulat. Alfabetul grecesc e mare și literă cu literă, toți vor fi erudiți în limba greacă cultă. Iliada, Odiseea, Eneida se rescriu acum. Ciclopii moderni umblă cu seriga să înțepe oamenii.
    Prima literă pe care o învățăm este nu prima din alfabet. ci a patr-a, delta (Δ δ Delta), corespunzătoare numărului valului.
    Dacă izolează înțepații de neînțepați, înțepații vor avea ocazia să o ia numai de la înțepați.
    Este foarte bine.
    Aberațiile actuale sunt așa de mari că numai o evidență clară va lumina mintea bombardată cu minciuni bine ticluite.
    Ceva tot se va întâmpla, că nici Dumnezeu nu stă la infinit să vadă cum este batjocorită ființa lui cea mai de preț, omul.
    *
    Te crezi imun de la înțepături?

    De unde știi că nu ai primit placebo?

    La Mall se vor plimba înțepații cu substanța pe bune împreună cu înțepații cu placebo.

    Înțepatul placebo = totuna cu cel neînțepat.

    Deci se vor plimba placebo împreună cu nonplacebo, adică vaccinații pe bune cu nevaccinații!

    Deci măsura plimbării separate a vaccinaților sâmbăta și duminica și a nevaccinaților în cursul săptămânii este inutilă, bătaie de joc, alba neagra și o dovadă a prostiei și vicleniei celor ce o legiferează cât și a celor ce o aplică sau urmează ca bună sau citesc această postare și o țin tot cu a lor, că ce bine fac autoritățile că îi protejează pe cetățeni de molimă.

    Apreciază

  6. Una este a ierta păcatele cuiva şi alta, a vindeca pe cineva

    În continuare, ne vom ocupa de felul în care concepeau duhovnicia Sfinţii Părinţi. Păstorul duhovnicesc este şi medic, în acelaşi timp: „Medic (iatros) este cel care a dobândit un trup şi un suflet sănătos şi care nu are nevoie să fie îngrijit de alţii“. Sfântul Ioan Scărarul expune detaliat procedeele pe care trebuie să le aplice preotul pentru a-şi tămădui păstoriţii:

    „Dobândeşte şi tu, o prea minunate părinte, cataplasme (plasturi), medicamente, alifii, soluţii, bureţi, leacuri împotriva vomitării, bisturiu, cauterizator, unsori, anestezice, cuţit, pansamente. Dacă ne lipsesc toate acestea, cum ne vom arăta priceperea noastră? Nicidecum! Răsplata ni se va da nu pentru ceea ce spunem, ci pentru ceea ce săvârşim.

    „Cataplasma închipuieşte aici tămăduirea bolilor văzute, adică trupeşti. Băutura este vindecarea patimilor dinlăuntru şi deşertarea întinăciunii nevăzute. Medicamentul este dispreţul de sine care muşcă păcatul şi vindecă abcesul mândriei. Alifia este purificarea ochiului sufletesc, care s-a tulburat din pricina mâniei.
    Soluţia este certarea (dojana) care strânge şi amărăşte, dar care după puţin timp vindecă. Bisturiul este grabnica deşertare a veninului nevăzut; el este cu adevărat o tăietură lată şi adâncă spre mântuirea celor bolnavi. Buretele este vindecarea şi răcorirea pe care o dă medicul celor suferinzi prin cuvinte blânde, mângâietoare şi dulci, după săvârşirea intervenţiei chirurgicale. Cauterizatorul este porunca şi pedeapsa care se dau pentru un trup oarecare, cu iubire de oameni, spre pocăinţă. Unsoarea este mângâierea care se aşază peste rana arsă cu fierul, fie prin cuvânt, fie printr-o mică mângâiere. Anestezicul este cel care uşurează sarcina ascultătorului, care-i dăruieşte, prin supunere: odihnă, somn fără de somn şi o sfântă orbire, spre a nu-şi vedea faptele sale cele bune. Pansamentele sunt încercările de a întări şi a strânge, printr-o răbdare până la moarte, pe cei slăbănogiţi şi moleşiţi de slava deşartă. Sfârşitul tuturor însă este cuţitul, adică porunca şi hotărârea de a se tăia mădularul ce s-a ucis sufleteşte şi a putrezit, pentru ca să nu molipsească şi pe celelalte cu râia sa.

    „Fericit este medicul care nu se îngreţoşează de mirosurile rănilor celor bolnavi şi stareţul care rămâne neclintit şi neîmpătimit în faţa păcatelor păstoriţilor săi, căci cel dintâi se va apuca fără de întârziere să tămăduiască rana puturoasă, lăsând de-o parte greaţa, iar cel ce-al doilea va putea să învie sufletele care au murit”.

    Analogia preot-medic este susţinută şi de părintele Ioannis Romanidis: „Rezultatele identice obţinute în urma experimentelor, ceea ce constituie adevărul tuturor ştiinţelor, confirmă vindecarea atât în ştiinţa medicală, cât şi în cea patristică. Pe cât este de absurd să spunem despre cineva care nu vindecă pe nimeni sau care nu ştie cum să vindece oamenii că este medic, pe atât de nepotrivit este să-l considerăm teolog pe cel care nu se află într-un stadiu de iluminare duhovnicească, pe cel care nu ştie ce înseamnă iluminarea şi îndumnezeirea sau cum se pot dobândi acestea – şi prin urmare nu este în stare să vindece pe nimeni”.

    Şi tot el spune: „Mai presus de toate, psihoterapeuţii care îi asistă pe bolnavii ajunşi în anumite etape de tratament sunt episcopii şi preoţii – cei dintâi provenind, în mare parte, dintre monahi. Cu toate acestea, în zilele noastre, după un secol şi jumătate de dezastruoasă propagandă neogreacă împotriva isihasmului, asemenea persoane sunt greu de găsit; există doar câţiva isihaşti printre monahi.

    Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998

    Apreciază

  7. Masoneria și ecumenismul, ca și comunismul, sunt demonice, n-au nimic comun cu creștinismul-
    Mărturisitorul Părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa(23 noiembrie 1925 – † 21 noiembrie 2006)

    În perioada aceea a comunismului, cine avea o înţelegere a lucrurilor putea foarte bine să deosebească albul de negru. În momentul de faţă, toată experienţa aceea sau toată înţelegerea experienţei trebuie schimbată. Astăzi lucrurile au foarte multe spaţii gri, unde se amestecă binele cu răul. De exemplu, sub aspectul civilizaţiei şi al bunului trai din Occident noi nu mai distingem satanismul unor intenţii. Toată această mişelie a ascunderii adevărului introduce în lumea culturală elementul materialist al plăcerii şi al nedistingerii dintre bine şi rău. Toate sunt bune, toate sunt adevărate, toate sunt permise, începând de la satanism şi până la ultima decadenţă a moralei umane.

    (…)

    Prezenţa tinerilor la biserică este destul de scăzută. Să fim descurajaţi, îngrijoraţi pentru aceasta?

    – Eu zic să fim îngrijoraţi, pentru că ceea ce urmează acum e mai perfid decât comunismul, unde deosebeam net binele de rău, albul de negru. Azi nu mai putem cunoaşte asta, azi se lucrează mai perfid. Vin şi ne spun: cum eşti tu împotriva protestanţilor, sau a catolicilor, când Dumnezeu vorbeşte de iubire universală? Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii, să ajungem la un numitor comun, să fim o singură suflare, o singură rugăciune. Dar ei păstrându-şi toate defectele lor, iar noi renunţând la adevărurile noastre…

    – În ce fel ne va schimba globalizarea? Trebuie să ne opunem tăvălugului? Şi dacă da, cum?

    – Globalizarea nu e o sinteză a lucrurilor. Ea nu e nici măcar o analiză. Costache Oprișan* spunea că diavolul este numai analitic: analizează până la distrugere. Dumnezeu este sintetic: El creează. Globalizarea e simplă aglomerare. Globalizatorii de azi nici măcar nu au justificarea teoriilor marxiste, care susţineau că aglomerarea cantitativă duce la salturi calitative bruşte. Ceea ce, în continuarea gândirii lui Oprişan, ar însemna că dracul globalizării este un prostovan, nu un deştept.(…)

    Dacă nu luăm în seamă globalizarea, ci o privim ca pe o ladă de gunoi, nu avem de ce ne teme. Dar cum grămada asta uriaşă de gunoi este mare, s-ar putea să devină un uriaş tăvălug. În acest caz, vom înţelege de ce spune Mântuitorul:” Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a hotărât să vă dea vouă împărăția”(Luca 12,32)(…)

    – Părinte, acum după Revoluţie, în libertate, oamenii sunt parcă mai răi şi indiferenţi unii faţă de alţii.

    – Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne mai dea încercări. Dar să ştiţi că răceala care este aici e de fapt căldură. Toată acţiunea şi toată legislaţia americană şi cea vest europeană este să izoleze individul, să te facă să te simţi singur, să ştii că nu va sări nimeni în ajutorul tău dacă eşti în nefericire, pentru că aşa te poate conduce. Naţiunea este totuşi comunitară, o unitate în care sistemul de întrajutorare lucrează totuşi foarte tare. Ni se pare că nu ne mai iubim, nu ne mai ajutăm, şi aşa este, dar în general, în naţiune, sentimentul de comunitate lucrează.

    Acolo, într-un conglomerat, sentimentul acesta nu mai lucrează. Şi eu cred că acest sentiment de comunitate pe care îl degajă societatea românească îl simt eu venind aici, şi de aici bucuria mea când vin în ţară.”

    – Încotro mergem?

    – De multe ori am scris împotriva ecumenismului. Cred că am spus tot ce puteam eu spune despre această “erezie a secolului nostru”, cum o numesc monahii greci. I-am cunoscut pe mulţi din conducătorii Consiliului Ecumenic şi am văzut compromisul lor sufletesc în faţa politicului şi dorinţa lor nestăvilită de a compromite şi pe alţii, sau alte grupuri ortodoxe care îşi apără puritatea credinţei. Pe unde am fost, monahii se întreabă cu durere şi nelinişte: “Încotro mergem? Şi până unde? Va trebui să căutăm altă jurisdicţie? Va trebui să fugim în munţi şi în păduri, în sihăstrie, spre a ne mântui de ispita satanei? Vom fi oare vânaţi aşa cum îi vânau iconoclaştii pe apărătorii icoanelor?”…

    Ceea ce vreau să subliniez aici nu e pericolul ecumenismului în sine – poate că lucrurile nu sunt chiar aşa de grave cum li se par monahilor – ci tulburarea pe care satana, slujindu-se de lupta ecumenică(n.m. ecumenistă), o pune în sufletele monahilor, şi nu numai în inimile monahilor din România, ci din toată zona ortodoxă. Aşa se nasc neliniştile spaimei, aşa se naşte preocuparea salvării personale de primejdiile lumeşti în detrimentul duhovniciei şi începutul unor compromisuri care, odată pornite, nu se ştie unde se vor opri.

    Ceea ce scriu aici, aş fi dorit să scriu direct ierarhilor. Cred însă că o astfel de scrisoare ar fi fost sortită direct uitării şi lipsei de interes şi prilej de mânie. Nu ne rămâne decât rugăciunea pentru paza mănăstirilor, pentru liniştea monahilor şi neprimejduirea vieţii ortodoxe în ţara noastră şi în lume.

    fragmente din „Părintele Gheorghe Calciu- Cuvinte vii. A sluji lui Hristos înseamnă suferință,” Editura Bonifaciu, 2009
    *Fericitul Mucenic Constantin Oprişan

    Apreciază

  8. Masoneria și ecumenismul, ca și comunismul, sunt demonice, n-au nimic comun cu creștinismul- Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa(23 noiembrie 1925 – † 21 noiembrie 2006

    „Am avut și eu binecuvântarea de a-l vedea pe părintele Calciu cu câteva zile înainte de mutarea sa la Domnul. Ultimul cuvânt de folos pe care ni l-a dat pe patul Spitalului Militar din București a fost:
    «În tot ce faceți să ascultați de sfatul Bisericii. Credința să o păstrați neschimbată. Și luați seama: ca și comunismul, masoneria și ecumenismul sunt demonice, n-au nimic comun cu creștinismul. Păziți-vă de antihriștii care vor face teoria coexistenței și conviețuirii! Respingeți orice compromis! Nu vă temeți! Și nu mă uitați nici pe mine în rugăciunile sfințiilor voastre! »(…)”[1]

    „Chipul este blând, dar intenţia perfidă

    Există un duh care colindă Europa şi lumea în general, un duh proteic (nestatornic-n.m.)care-şi schimbă înfăţişarea şi discursul de fiecare dată şi care atacă din toate părţile lumea creştină. Chipul lui în general este blând, discursul lui este atrăgător, dar intenţia lui este perfidă. Acest duh poate să vorbească despre familie cu cuvinte frumoase, dar intenţia lui este de a distruge familia. Poate să vorbească despre Biserică, plin de dragoste pentru toate bisericile, un fel de sincretism religios, dar dorinţa lui este de a spulbera Ortodoxia în primul rând. Poate să vorbească despre ţară şi despre patrie ca despre ceva pe care încearcă să le susţină, dar intenţia lui este de a distruge şi patria şi Biserica. Acest duh se cheamă ecumenism.

    Tot acest discurs frumos şi cu feţe multiple nu are decât un singur scop: distrugerea naţiunilor, desfiinţarea Bisericii Ortodoxe în special şi instituirea unui grup de conducători, unşi nu ştiu de cine, care să inducă tuturor naţiunilor ideile lor, să le încorseteze în anumite tipuri sociale, politice şi religioase în care ei să fie mereu în faţă. Să nu ne lăsăm amăgiţi! Trăiesc în mijlocul acestor emiţători ai discursului prolific şi proteic care cutreieră lumea. Ii cunosc pe toţi. Nu au nici o intenţie bună cu Biserica noastră! Sub iubirea hristică, sub pacea lui Hristos, ei ascund intenţii perfide.
    De aceea am venit aici, să vă spun: Nu vă lăsaţi ademeniţi! Am observat o puternică tendinţă ecumenistă în interiorul Bisericii Ortodoxe, foarte puternică, începând de sus până jos. Aţi auzit cu toţii de Taize… Acolo a fost centrul acestei mişcări distrugătoare a Ortodoxiei. Acolo a fost centrul New Age-ului. Acolo, într-un cadru aşa, foarte mistic, apărea fratele Roger, îmbrăcat în alb ca un papă, ca Hristos, acolo copiii stăteau cu picioarele sub ei şi se legănau în ritmul unor melodii…

    Acolo nu mai era nimic sfânt, sau totul era “sfânt”! Iar pe de altă parte, în New Age-ul acesta despre care vă vorbesc nu există nimic care să aibă valoare absolută.

    Dorinţa lor este să distrugă toate elementele de credinţă, toate elementele morale, toate elementele de sânge pe care ne-am bazat, pentru că – zic ei – nu există nimic adevărat în chip absolut. (…) Jocul acesta de ascundere a adevărului este o perfidă invenţie a satanei.

    Adevărata faţă a ecumenismului
    – Părinte, pot convieţui în pace şi armonie un creştin, un musulman şi un evreu? Care ar fi secretul?

    – Respectul reciproc e singura manifestare de bună armonie. În nici un caz rugăciunea împreună sau slujirea împreună. Acestea sunt lucruri care depăşesc acordul dintre religii diferite.

    – Se închină toţi oamenii la acelaşi Dumnezeu?

    – Nu totdeauna… Noi ştim un singur Dumnezeu care ni se revelează nouă (ni S-a revelat – nota autorului cărții) şi numai Lui ne închinăm. Celelalte sunt forme deformate sau greşite.

    – Care credeţi că sunt ispitele cele mai mari cu care se confruntă un ortodox astăzi?

    – Ecumenismul.

    – …Următoarea întrebare era dacă sunteţi de acord cu existenţa dialogului ecumenic, însă…

    – Nu. Absolut de loc. Pentru că ecumenismul este o formă mai subtilă a masoneriei. Masoneria încearcă să distrugă credinţa ortodoxă, credinţa creştină în general. Ecumenismul încearcă să subjuge prin câteva idei care par foarte generoase: de ce să ne certăm între noi, hai să trăim ca fraţii, să ne iubim unii pe alţii, putem trăi împreună, putem să ne rugăm împreună… ceea ce nu e permis în cazul Ortodoxiei. Toate Sinoadele ecumenice interzic această co-rugăciune cu toţi care sunt aparte de Ortodoxie. Dacă nu respectăm aceste canoane, sub imperiul ecumenismului, al presiunilor şi promisiunilor din Occident, care toate sunt deşarte, înseamnă că noi încălcăm toate canoanele Bisericii cu adevărat ecumenice.

    – În condiţiile actuale în care este mediatizată aşa de mult masoneria, vă rog să punctaţi câteva elemente puternice a ceea ce înseamnă aceasta ca acţiune anti-hristică!

    – Masoneria e o organizaţie demonică, se închină lui Lucifer, are nişte secrete pe care le păstrează cu tărie, dar se descoperă lumii ca o organizaţie de binefacere, care se ocupă de săraci. Fiecare Lojă Masonică se ocupă de unitarism, de o ordine, dar dincolo de aceste fapte nu există Duhul lui Dumnezeu şi toate faptele sunt puse pentru înşelare. Aşa că nu vă lăsaţi înşelaţi. Nu tot cel ce vorbeşte prompt în numele lui Dumnezeu, îl şi are în inimă, iar ei cel mai puţin. Pericolul cel mai mare e această globalizare şi ungerea unor persoane care au dreptul să conducă omenirea. Cine i-a uns? Ei sunt unşii Satanei şi nu fiii lui Dumnezeu.

    Dar noi, aşa mici şi fără puterea de a învăţa, să ne păstrăm credinţa şi să nu uităm că reprezentăm o linie de adevărată credinţă mântuitoare şi pe cât ne e cu putinţă, să ne împlinim datoriile faţă de neam şi de Biserică.“[2]

    „ Forţa Ortodoxiei constă în faptul că nu a schimbat nimic din canoanele fixate pană la despărtirea de catolici, pe când forţa catolicismului constă în număr şi în organizare. Forţa catolicismului se macină astăzi, forţa Ortodoxiei rămâne. Dacă Ortodoxia cade, cade prin păcatele oamenilor din interiorul ei, nu prin altceva. Fiindcă Ortodoxia în sine este imbatabilă.
    [..]

    – Păi, asta e problema. Dacă noi ne pierdem ataşamentul faţă de tradiţia ortodoxă şi ne diluam în această masă a ecumenismului, absurdă şi criminală, sau dacă nu e criminală, măcar anticreştină, atunci sigur că ne pierdem.
    E o nenorocire! Si unii fac lucrul acesta… Oare chiar nu înţeleg ei pericolul? Sau sunt cumpăraţi? Nu ştiu, nu pricep…
    Dar stai în faţa satanei! Stai ca un stâlp neclintit! Să ştie că se ciocneşte de un monah, de un preot, de un ierarh şi va fi înfrânt!“.[3]

    [1]Extras din „Viața Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa- după mărturiile sale și ale altora”- Editura Christiana București 2007, pagina 346. Mărturia este dată de Ieromonahul Amfilohie Brânză
    [2]fragmente din „Părintele Gheorghe Calciu- Cuvinte vii. A sluji lui Hristos înseamnă suferință,” Editura Bonifaciu, 2009
    [3]“Viata parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora“, Editura Christiana, Bucuresti, 2007, p.131/132

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s