Cuvântul Cuviosului Părinte Iustin Pârvu, pentru vremea de-acum: Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el

Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?

– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi Duminică la o biserică, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o biserică sau un preot care mai face o Liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.

– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?

– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele. Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.

– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?

– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.

– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?

– Pune mâna pe Biblie, ia Vieţile Sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştită, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.

– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…

– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci Mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.

– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?

– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

(Extras din convorbirile cu parintele Justin Parvu publicate in numărul, 2/2008 al revistei ATITUDINI)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Informare pentru fraţii noştri întru slujirea Domnului nostru Iisus Hristos

În zilele de 10, 11 şi 12 iulie am avut bucuria duhovnicească de a participa la o întâlnire frăţească a clericilor monahi şi de mir, a monahilor şi monahiilor, a credincioşilor mireni care s-au îngrădit de ereziile ecumeniste, cu care se confruntă acum Sfânta Biserică Ortodoxă. Cei care au ales calea grea a mărturisirii lui Hristos s-au ostenit a străbate sute de kilometri, în condiţii nu tocmai uşoare, pentru a fi prezenţi la Sfintele Slujbe de preamărire a Marelui nostru Dumnezeu. Acestea s-au desfăşurat în mediul monahal, după toată rânduiala tipiconală, cu o participare numeroasă a credincioşilor din toate ţinuturile ţării. Ne-am bucurat de întâlnirea cu Părinţii care ni s-au alăturat recent, cu monahii, monahiile şi credincioşii mireni care au ales calea mărturisirii în timpul din urmă.

Sămbătă seara a avut loc Slujba cu priveghere, Ceasurile, Utrenia. A doua zi, fraţii şi surorile întru Hristos au ascultat citirea Acatistului Sfintei icoane a Maicii Domnului – Prodromiţa, s-au împărtăşit din roadele binecuvântate ale Sfântului Maslu, urmat de Dumnezeiasca Liturghie. Cei pregătiţi prin Sfânta Taină a Spovedaniei s-au învrednicit de primirea Sfintei Împărtăşanii. Cuvintele de învăţătură ce au urmat au izvorât din Sfânta Evanghelie a acestei Duminici referitoare la grijile vieţii. S-a stăruit cu deosebire asupra grijii noastre de a nu face pasul necugetat şi a primi substanţa pregătită de satanişti cu mulţi ani în urmă, şi prezentată acum sub numele mincinos de ,,vaccin’’ binefăcător, care, chipurile, ar combate zisa pandemie, pe care tot ei au creat-o şi au răspândit-o în lume, cu intenţia vădită de a extermina mare parte a făpturilor lui Dumnezeu. Suntem, aşadar, într-un război necurmat cu puterile întunericului, cu slugile diavolului, care şi-au părăsit rosturile fireşti şi au păşit pe calea pierzaniei, căutând să-i însemneze pe oameni cu pecetea aducătoare de osândă veşnică.

Cu mulţumirea împlinirii datoriilor sfinte, participanţii au stat la masa agapei frăţeşti, unde au făcut schimburi de idei, şi-au împărtăşit bucuriile şi neîmplinirile. O constatare dureroasă a fost cea privindu-i pe pseudo-ierarhii români, care după cinci ani de rătăcire în ereziile ecumeniste, nu dau nici cel mai mic semn că ar dori să revină la Dreapta Credinţă. Dimpotrivă, s-au aliat cu vrăjmaşii lui Hristos şi ai Bisericii, îndemnând credincioşii, în chip nesăbuit, să primească aşa zisul vaccin, adesea cu urmări extrem de grave. Mare îngrijorare produce în rândul credincioşilor intenţia pseudo-ierarhilor de a-i recunoaşte pe schismaticii ucraineni, care va adânci şi mai mult schisma provocată de Bartolomeu din Constantinopol. S-a exprimat hotărârea neclintită de a nu urma pseudo-ierarhia română în tendinţele ei de a se uni cu ereticii papistaşi.

În după amiaza zilei de Duminică o parte din clerici şi credincioşi s-au îndreptat spre o altă oază a Sfintei noastre Ortodoxii, unde a doua zi se sărbătorea hramul bisericii zidite cu puţin timp în urmă. Ceilalţi au slujit Sfânta Liturghie la aşezământul monahal al maicilor îngrădite de erezie.

Fie puţinele noastre strădanii spre slava Domnului nostru Iisus Hristos şi spre biruinţa Sfintei Sale Biserici Ortodoxe.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeiasca Proscomidie, lucrare liturgică şi parte a Sfintei Liturghii

Când vorbim despre Sfânta Biserică, înţelegem, cel mai adesea, mulţimea credincioşilor dreptmăritori care trăiesc pe pământ. Într-adevăr, aceasta este Biserica Luptătoare, numită astfel pentru că ea se află în luptă necurmată cu puterile răului, vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Există însă o parte a Bisericii lui Hristos care a învins aceste puteri ale răului, ca atare vorbim de Biserica Biruitoare, ,,a duhurilor drepţilor celor ce s-au săvârşit’’, a celor adormiţi în Dreapta Credinţă, întru nădejdea învierii şi vieţii veşnice. Sfântul Apostol a scris astfel  evreilor: ,,V-aţi apropiat de Muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului Celui Viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile Drepţilor celor desăvârşiţi, şi de Iisus, Mijlocitorul Noului Testament, şi de sângele stropirii care grăieşte mai bine decât al lui Abel’’ (Evrei 12, 22-24). Există, aşadar, această comuniune între Biserica de pe pământ, Luptătoare, şi cea din ceruri, cea Biruitoare. Aşa se şi explică faptul că  noi chemăm în ajutor pe Sfinţii şi Drepţii lui Dumnezeu, care mijlocesc pentru noi înaintea tronului ceresc.

Când preotul săvârşeşte partea Sfintei Liturghii care se numeşte Proscomidie, ia o parte mai mare din prescură pe care o aşează pe mijlocul sfântului disc şi care se va preface în Trupul Domnului. Alături de aceasta va  aşeza o altă parte triunghiulară pentru Maica Domnului; de cealaltă parte  aşează părţi mai mici pentru cele nouă cete: SfântulIoan Botezătorul, Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Ierarhi ai Bisericii, Sfinţii Mucenici, Sfinţii Cuvioşi, Sfinţii Doctori fără de arginţi, Sfinţii Ioachim şi Ana laolaltă cu Sfinţii pomeniţi în acea zi, Sfântul Ioan Gură de Aur (sau Sfântul Vasile cel Mare), a cărui Liturghie se săvârşeşte. Mai jos, pe sfântul disc se aşază părticele pentru episcopul locului (dacă nu este eretic!), cârmuitorii dreptmăritori ai ţării şi ctitorii şi binefăcătorii acelei biserici. Jos, în partea stângă se aşază părticele pentru cei vii care se pomenesc la Sfânta Slujbă, iar în partea dreaptă pentru cei adormiţi în Dreapta Credinţă.

Pe bună dreptate s-a afirmat că după aşezarea acestor părţi de prescură, cu rugăciunile tipiconale respective, pe sfântul disc se găseşte Biserica Lui Hristos în întregul ei, Luptătoare şi Biruitoare. În textul de la Apocalipsă 6, 9-11, vom constata că ,,sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o’’, adică ale Sfinţilor Mucenici, din Biserica Biruitoare, vorbesc cu Dumnezeu, cerând înfăptuirea dreptăţii Lui.

Spre sfârşitul Sfintei Liturghii, preotul ia părticelele care s-au scos pentru vii şi adormiţi şi le pune în Sfântul Potir, rostind această rugăciune: ,,Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi’’. Preamilostivul Dumnezeu se milostiveşte spre noi toţi care am fost pomeniţi la Sfânta Liturghie, şi pentru care s-a scos câte o părticică din prescură, şi ne iartă pentru păcatele ce le-am săvârşit, cu voie sau fără voie.

Sfânta Proscomidie, parte a Sfintei Liturghii, este mai puţin cunoscută credincioşilor Sfintei noastre Biserici. Am socotit că este folositor să o descriu succint, deoarece cunoaşterea noastră trebuie să fie îndreptată spre bine şi adevăr, iar în această cunoaştere sporim în toată vremea vieţii noastre pământeşti.

Presbiter Ioviţa Vasile

Către Părintele Arsenie Papacioc: Ne dați un cuvânt de folos?

Uite, vă spun trei lucruri pe care să le respectați și să știți că sunteți oameni care pot nădăjdui mântuirea:

1. Să fiți bine mărturisiți. Vă dați seama că asta este taina care ne mântuiește. Căci „ce veți dezlega voi, dezleg și Eu! ” Taina e făcută pe un temei în Sfânta Scriptură, gata! Si păcatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vămi. Va să zică, s-a terminat! Bine mărturisiți. Că dacă ești bine mărturisit, începi să te cercetezi: eu am înjurat, eu am gândit așa, eu am făcut aceea. Începi să te cerni si să te subțiezi și să te aduni și să te dezlegi. Așa. Chiar vă rog să notați păcatele, când le-ați făcut, ca să nu le uitați. Nu e ușor, că satana îți pierde creionul, n-ai hârtia la tine, și uiți. Ce trebuie să vă mai spun? Să nu lăsați numai pe preot să vă întrebe. El vă întreabă după un anumit fel de a întreba. Dar tu știi subtilitatea păcatului, sau nu-știu-ce. Deci, să fiți bine mărturisiți. Pentru că dacă ești bine mărturisit nu mai poți păcătui și nădăjduiești în mântuirea ta. Asta este una.

2. Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinților Tăi”. Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge: Și vă dați seama, unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar dacă ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Căutati să fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.

Liturghia nu este o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este! Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai multă așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: „Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care îți slujesc împreună cu noi!”
Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos, ce te joci?!
Deci, căutați să fiți pomeniți la Liturghie.

3. Să faceți milostenie, pomană. Dați de pomană. O, dacă ați ști!… Și Vlahuță spune: „Mila e toată Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubești. Și, iată, înseamnă educație. Domnule, dacă spune: „însutit veți primi”, nu te teme că sărăcești. Vrei să te îmbogățești? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogățim? Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el, deloc?

Eu am fost surprins de un cerșetor, care era fără picioare, pe stradă. Si ăsta aștepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de mașină. Și i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îți dau o mână caldă!” „O, părinte, așa ceva nu mi-a dat nimeni”.
Și-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!”

Ei, vreau să vă spun: nu fiți nepăsători. Și nu asteptați să-i întâlniți. Căutați-i. Căutați-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Și rupeți din voi cu orice chip. Acum, milostenie nu înseamnă numai să lași din traistă; ai un coleg care suferă, care nu știu ce, care e trist: „De ce ești trist? De ce ești trist?” Și îl mângâi. Și nu îl lași deloc. Și înseamnă că ai făcut o milostenie cu el. Și îi dai un cuvânt de folos: „Lasă, mă, că a murit tata, lasă, dragă, că știe Dumnezeu. Nu te omorî. Hai să fim liniștiți, hai să-l pomenim, să-l ajutăm acolo (că putem să-l ajutăm după cum trăim)”.

Și pentru că mi-ați cerut cuvânt de folos, vă spun o istorioară. Un ucenic era supărat că părintele lui, care era pe patul de moarte, nu l-a binecuvântat, ca și el să se mântuiască. Cuvântul de binecuvântare, pe care îl primiseră toți ceilalți frați, era ăsta: „Mântuiește-te! ” Și i-au spus părintelui: „Uite, ucenicului nu i-ai spus cuvântul de folos”. „Chemați-l încoace!” Și atunci i-a spus părintele, cum vă spun și eu vouă acum: „Mântuiți-vă! Mântuiți-vă! Mântuiți-vă!”

(Extras din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Arsenie, Vol. II, Ed. Episcopiei Romanului, 1997)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Antihristul va domni în templul din Ierusalim şi în templele trupurilor omeneşti, din care se va îndepărta Duhul Sfânt

Se crede pe larg în creștinism că rezidirea Templului Ierusalimului este unul dintre semnele venirii lui Antihrist, deoarece acesta trebuie să domnească în acest templu. Susținătorii acestei opinii cred că acest lucru este indicat de cuvintele apostolului Pavel: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.”(2 Tes. 2, 3-4). Aceste cuvinte implică Templul Ierusalimului sau altceva?

„ El este destinat să stea în biserica lui Dumnezeu . Care biserică? În templul ruinat al evreilor, mai degrabă decât în ​​cel în care ne aflăm acum. De ce spunem asta? Să nu se gândească nimeni la noi că suntem lingușitori. Dacă vine la evrei sub numele lui Hristos și dorește ca evreii să i se închine, atunci, pentru a-i înșela mai mult, va avea grijă deosebită de templu, arătându-le că el, fiind din dinastia lui David , dorește să creeze templul construit de Solomon ” (Sfântul Chiril al Ierusalimului).

Dar acesta nu este singurul punct de vedere. De exemplu, Sfântul Efrem Sirul spune că prin asta se înțelege Biserica lui Hristos, adică Biserica Ortodoxă: „În acest fel va apărea și va urca în templul lui Dumnezeu pentru a sta în interiorul și în Biserica lui Dumnezeu. El va disprețui și respinge toate cultele (false) pentru a cuceri Biserica. De aceea va urca în chiar templul lui Dumnezeu pentru a se așeza și a se arăta ca și cum ar fi Dumnezeu. Cum va arăta el că este un Dumnezeu adevărat? Pe lângă gloria și onoarea cu care va fi învestit, va arăta acest lucru și mai mult prin dușmănia împotriva sectelor eretice. Întrucât nu se va închina către nicio erezie, atunci, datorită dragostei sale (prefăcute) pentru copiii Bisericii, îi va face să creadă că îi iubește ca pe drept adevărații (fii ai Bisericii) și va veni la templul lor și se va așeza, ca în templul adevărului, pentru a arăta că este Dumnezeu ”.

Majoritatea Sfinților Părinți au recunoscut că antihristul ar putea sta atât în ​​templul din Ierusalim, cât și într- una din Bisericile creștine. „El nu va conduce lumea către idolatrie, ci va respinge pe toți zeii și va porunci tuturor să i se închine lui în locul lui Dumnezeu. Și va ședea în templul lui Dumnezeu – nu numai în Ierusalim, ci peste tot în biserici ” (Sf. Ioan Gură de Aur).

„Nu se spune: în Templul Ierusalimului propriu-zis, ci pur și simplu: în templu, în fiecare templu al lui Dumnezeu” spune Fericitul Teofilact al Bulgariei.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, rezumând părerile Sfinților Părinți, a scris: „Va fi undeva locul central al activității lui antihrist și, desigur, va exista un anumit moment în care se va manifesta ca atare. Apostolul se referă la templul principal al acelui loc. În acest templu el va sta ca un zeu; și apoi va avea un astfel de statut și în orice alt templu pe care îl întâlnește în persoană. Sau, poate, va ședea personal într-o biserică, în timp ce în altele va conduce adunarea sa în alt mod. ”

Având în vedere exacerbarea actuală a conflictului arabo-israelian, agenția de știri greacă Vimaorthodoxias a postat pe site-ul său un citat al Cinstitului recent canonizat, Sfântul Paisie din Muntele Sfânt: „Un semn că împlinirea profețiilor se apropie, va fi distrugerea Moscheii Omar din Ierusalim. Va fi distrusă pentru a se reconstrui Templul lui Solomon, despre care se spune că ar fi fost în locul ei. În templul reconstruit, sioniștii vor proclama în cele din urmă pe Antihrist drept Mesia. Am auzit că evreii se pregătesc deja să construiască Templul lui Solomon ”. Totul se îndreaptă încet, dar sigur către faptul că „al treilea templu” va fi totuși construit în ciuda rezistenței întregii lumi musulmane.
Aceste cuvinte sunt confirmate de întregul curs al dezvoltărilor care au avut loc în Orientul Mijlociu, începând cu restaurarea Israelului ca stat în 1948.

Prin urmare, este necesar să fim atenți nu numai la construcția templului în care va sta antihristul, ci și la întregul complex de profeții asociate cu venirea sfârșitului vremurilor. Și cel mai important, trebuie amintit că Apostolul Pavel, care le-a scris Tesalonicenilor că antihristul „va sta în templul lui Dumnezeu ca dumnezeu”, a scris, de asemenea, că fiecare creștin este templul lui Dumnezeu: „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? ”(1 Corinteni 6: 19). Și dacă lăsați sau nu pe antihrist să intre în acest templu depinde doar de fiecare dintre noi.


Sursa: https://spzh.news/en/zashhita-very/80067-arabo-izrailyskij-konflikt-i-prorochestva-o-tretyjem-khrame

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Concluzii

1.Antihristul va fi încoronat în templul rezidit din Ierusalim, din care îşi va exercita tirania asupra întregii lumi.

2.Fiecare om este ,,templul al Duhului Sfânt’’, după expresia scripturistică a Sfântului Apostol Pavel. Oamenii care se vor alătura voit slujitorilor antihristici vor fi părăsiţi de Sfântul Duh şi în templul trupului lor va locui antihristul, care-i va duce cu sine în iad, în chinurile cele veşnice. Să nu fie!

3.Blestematul antihrist va fi venerat ca dumnezeu al lumii în bisericile în care vor sluji preoţii lui Baal, sub ascultarea episcopilor eretici. Veţi vedea cât de frumos se vor supune aceştia papei, vor uni şi vor ,,binecuvânta’’, printr-o taină mincinoasă, persoanele de acelaşi sex, ei vajnicii pomenitori, care nu se ,,răzvrătesc’’, ci acceptă cu bucurie ereziile din Creta.

Sfântul Ioan Maximovici: Venirea lui antihrist şi sfârșitul veacului acestuia

Dar ce putem şti despre acest om, antihristul? Nu-i putem cunoaşte cu exactitate originea. Tatăl lui este cu desăvârşire necunoscut, în vreme ce mama lui este o femeie spurcată care făţăreşte fecioria. El va fi un evreu din seminţia lui Dan. Avem şi un indiciu al acesteia în faptul că Iacob, atunci când a murit, a spus că Dan va fi în posteritate un şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând călcâiul calului; şi va cădea călăreţul pe spate, aşteptând mântuirea Domnului (Fac. 49, 17). Acesta este un indiciu metaforic că el va lucra cu răutate şi viclenie.Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, anume că înaintea sfârşitului lumii vor veni la Hristos o mulţime de evrei; numai că tribul lui Dan nu se regăseşte în enumerarea triburilor care se vor mântui.

Antihrist va fi foarte înţelept, foarte priceput în comunicarea cu oamenii. El va fi fermecător şi plin de afecţiune. Sfântul Apostol Pavel spune că antihristul nu poate apărea decât atunci când va fi înlăturat „Cel care îi stă împotrivă”. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte acest verset spunând „că cel care îi stă împotrivă” este dreapta putere Dumnezeiască. O asemenea putere se luptă cu răul. Taina fărădelegii care se lucrează în lume nu doreşte acest lucru, nu doreşte o autoritate care duce război împotriva răului; din contră, doreşte o autoritate a nedreptăţii, iar atunci când va reuşi să împlinească aceasta, atunci nimic nu va mai sta în calea venirii lui antihrist. El nu va fi numai inteligent şi fermecător, va fi compătimitor, un filantrop care face binele de dragul întăririi puterii sale. Iar atunci când şi-o va întări suficient, astfel încât întreaga lume să-l recunoască, atunci îşi va arăta adevărata faţă. Îşi va alege Ierusalimul ca şi capitală a sa, deoarece aici a fost locul în care Mântuitorul S-a descoperit pe Sine şi Dumnezeiasca Sa învăţătură, iar întreaga lume a fost chemată la fericirea bunătăţii şi a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos, răstignindu-L în Ierusalim, în vreme ce, sub antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii care va cunoaşte autoritatea lui antihrist. Odată atinsă culmea puterii, Antihrist va cere ca oamenii să-i recunoască realizările sale ca pe ceva pe care nicio altă putere pământească şi niciun alt om nu le pot atinge, va cere ca oamenii să se plece lui ca unei fiinţe superioare, ca unui dumnezeu.

Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii sale de conducător suprem. El va face ceea ce le este plăcut oamenilor cu condiţia ca ei să recunoască autoritatea lui supremă. El va îngădui ca Biserica să existe, permiţându-i să-şi ţină dumnezeieştile slujbe, va făgădui construirea de temple măreţe – cu condiţia să fie recunoscut ca „fiinţă supremă” şi să fie venerat. El va avea o ură personală împotriva lui Hristos. El va trăi prin această ură şi se va bucura să-i vadă pe oameni cum se leapădă de Hristos şi de Biserică. Va fi o cădere masivă de la credinţă; chiar şi mulţi dintre episcopi vor trăda credinţa, îndreptăţindu-se pe ei şi arătând spre măreaţa poziţie pe care o va avea Biserica.

Căutarea compromisului va fi o dispoziţie caracteristică a oamenilor. Sinceritatea spovedaniei va dispărea. Oamenii îşi vor justifica inteligent propria cădere, o astfel de dispoziţie generală va fi susţinută de o răutate plină de afecţiune. Oamenii se vor obişnui cu apostazia de la adevăr şi cu dulceaţa compromisului şi a păcatului.

Antihristul va îngădui oamenilor totul, numai „să cadă la pământ şi să se închine lui”. Nimic nou. Împăraţii romani erau tot aşa de dispuşi a da creştinilor libertate, numai să recunoască divinitatea împăratului şi autoritatea divină supremă; ei i-au martirizat pe creştini numai pentru că aceştia declarau: Închinaţi-vă lui Dumnezeu şi numai Lui să-I slujiţi. Întreaga lume i se va supune lui, după care el îşi va descoperi ura împotriva lui Hristos şi a Creştinismului. Sfântul Ioan Teologul spune că cei care îl vor venera vor avea o pecete pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu este clar dacă acesta va fi un semn pe trup sau este o expresie metaforică a faptului că oamenii vor simţi în minţile lor necesitatea venerării lui antihrist şi a supunerii voinţei lor faţă de el. Iar atunci când întreaga lume va manifesta o încredere desăvârşită în el – atât a voinţei cât şi a conştiinţei – atunci cei doi drepţi pomeniţi mai înainte (Enoh şi Ilie, n.e.) vor apărea printre oameni şi vor propovădui fără frică credinţa, demascându-l pe antihrist.”

Înfricoşătoarea Judecată nu ştie de martori sau de acte de acuzare. Totul este întipărit în sufletul oamenilor, iar aceste întipăriri, aceste cărţi, vor fi deschise. Totul va deveni limpede pentru fiecare în parte şi pentru toţi, iar starea sufletului omului îl va trimite fie la dreapta, fie la stânga. Unii merg spre bucurie, alţii spre groază. Când cărţile se vor deschide, va deveni limpede pentru toţi că rădăcinile tuturor patimilor se găsesc în sufletul omului. Aici îl vom vedea pe beţiv, pe desfrânat; unii ar putea crede că atunci când trupul moare şi este îngropat, moare şi păcatul. Nu. Înclinarea a fost în suflet, iar pentru suflet, înclinarea a fost dulce. Iar dacă sufletul nu s-a pocăit de acel păcat şi nu s-a lepădat de el, va veni la Înfricoşătoarea Judecată cu aceeaşi dorinţă pentru dulceaţa păcatului şi nu-şi va mai putea stăpâni niciodată dorinţa. Va fi suferinţa urii şi a răutăţii. Aceasta este starea iadului. Gheena focului este viaţa lăuntrică; este flacăra patimii, flacăra slăbiciunii şi a răutăţii; şi va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor răutăţii neputincioase”.

(Extras din cartea Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco, Editura Sofia)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Episcopul eretic este o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt, şi nu-i datorăm ascultare

Părinţii din vechime ai Bisericii nu aveau nici un amestec cu ereticii. Dimpotrivă, se fereau de ei ca de unii care s-au dat satanei şi au strâmbat adevărul revelat al lui Dumnezeu. Este binecunoscută întâmplarea aceea când Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan s-a nimerit a fi sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint. S-a grăbit să iasă de-acolo, împreună cu ucenicul său, nu cumva să se dărâme acoperişul peste ei.

Din viaţa scrisă a Sfântului Episcop Evsevie, aflăm că acesta, trăind în vremea arienilor, a fost izgonit de ei de la Turma pe care o păstorea în cetatea Samosatelor, şi în locul său a fost adus un altul, Evnomie, eretic arian recunoscut. Cum s-a comportat poporul dreptcredincios al lui Dumnezeu faţă de acest impostor e pilduitor pentru toate veacurile: ,,Acela, venind în cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru că n-a ieşit întru întâmpinarea lui nici un om, nici bogat, nici sărac, nici meşter, nici lucrător de pământ, nici bărbat, nici femeie, nici bătrân, nici tânăr, nici măcar un copil, deoarece toţi cetăţenii erau dreptcredincioşi şi nu voiau să cinstească pe episcopul cel răucredincios, nici să se binecuvânteze de el şi nici să-l vadă’’.

După ce a luat în stăpânire locaşul episcopiei şi biserica, ,,oamenii nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era într-însa arhiereu şi nimeni nu mergea nici la el în casă, nici în biserică, nici la casa arhierească’’.

Se spune că odată Evnomie a mers la baia cea de obşte şi a invitat pe cei prezenţi, care aşteptau afară, să intre şi ei. N-au dat curs chemării ereticului, ci au aştepatat până ce acesta a părăsit baia, şi numai după aceea au intrat şi au vărsat apa din baia în care se spălase Evnomie, socotind-o spurcată, şi după curăţirea acelei băi au intrat în apă. Văzând că poporul nu-l iubeşte şi nu-l vrea, Evnomie a părăsit cetatea şi s-a dus întru ale sale.

Arienii au trimis pe un altul, Luchie, care şi elcăzuse în aceaşi erezie. Acesta a trecut prin cetate în careta sa şi din întâmplare mingea cu care se jucau nişte copii a trecut pe sub cai şi pe sub caretă. În nevinovăţia, lor au strigat că mingea s-a spurcat, de aceea au aprins un foc şi au ars-o. ,,Astfel, nu numai oamenii în vârstă, dar şi copiii cei mici se îngreţoşau de acel episcop eretic, care era o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 369 -376).

La acestea ar fi bine să ia aminte cei care se însoţesc cu ereticii vremurilor noastre, sub cuvânt mincinos că îi iubesc şi vor să se unească cu ei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ierarhii Sfintei Biserici Ortodoxe Georgiene, împreună cu Poporul lui Dumnezeu, se opun puterilor antihristice ale întunericului

Pe 29 iunie, Biserica Ortodoxă Georgiană a emis o declarație care se opune puternic evenimentelor LGBTQ care au loc în prezent la Tbilisi, avertizând împotriva încercărilor de normalizare a păcatului împotriva dorințelor populației. Văzând că pledoaria sa a fost ignorată, Biserica a emis o altă declarație sâmbătă, denunțând amestecul guvernelor occidentale în viața publică și spirituală din Georgia și anunțând o slujbă de rugăciune care va avea loc în această seară pentru „a arăta lumii că ne apărăm demnitatea. și că orice încercare de a dezonora poporul nostru este cu totul inacceptabilă pentru noi.

Declarația integrală:

În declarația emisă la 29 iunie a anului curent, Patriarhia Georgiei s-a adresat organizatorilor „Tbilisi Pride” și șefilor ambasadelor acreditate în Georgia printr-un apel să se abțină de la susținerea activităților de propagandă LGBTQ + pentru a menține stabilitatea și pacea civilă în țară. Speram că nu vor ignora alegerea marii majorități a societății noastre, dar evenimentele din ultimele zile au arătat în mod clar presiunea intensă care se exercită asupra țării. Imixtiunea energică a anumitor ambasade și a unora dintre membrii parlamentului european în viața noastră publică și spirituală este o chestiune de îngrijorare severă și inacceptabilă pentru Biserica noastră și pentru cetățenii noștri și credem că este un abuz al autorității lor.

Mai mult, declarăm încă o dată că scopul așa-numitului „Mândrie” este de a propaga un stil de viață pervertit care dăunează conștiinței tinerei generații și a generațiilor viitoare. Această acțiune provoacă tensiune și neliniște în rândul poporului nostru, indiferent de naționalitatea sau religia lor, iar responsabilitatea pentru toate acestea revine organizatorilor și susținătorilor acestor activități.

Ne adresăm populației noastre printr-un apel să nu reacționăm provocările deliberate și, pentru ca protestul pașnic al oamenilor să nu se transforme într-o confruntare violentă, să ne adunăm la Biserica Kashveti a Sf. Gheorghe, la 5 iulie, la ora 17:00, pentru a ține o slujbă de rugăciune închinată Preasfintei Fecioare și să aratăm lumii că ne apărăm demnitatea și că orice încercare de a dezonora poporul nostru este cu totul inacceptabilă pentru noi.

Tamaz Sozashvili, fondatorul Tbilisi Pride, a recunoscut deschis rolul diplomaților SUA și UE în promovarea agendei LGBT din Georgia.

Biserica Ortodoxă Georgiană și-a ridicat în mod repetat vocea împotriva influenței distructive a puterilor occidentale care susțin astfel de evenimente. „Este clar cine controlează aceste acțiuni din Georgia”, a comentat Protopopul David Isakadze cu privire la evenimentele LGBT din 2019. „Vrem cu adevărat să fim o țară independentă, nu în cuvinte, ci în fapte. Autoritățile SUA, în persoana ambasadorului, intervin direct în afacerile noastre interne. Doreşte să controleze acțiunile de aici și să exacerbeze situația, învrăjbindu-i pe oameni unul împotriva celuilalt”. Statele Unite și diferite țări europene finanțează în mod activ instituțiile care semănă ură împotriva Bisericii Ortodoxe și promovează agenda LGBT din Georgia, iar țara trebuie să își regândească serios orientarea pro-occidentală, a avertizat Preasfințitul Mitropolit Anthony de Vani și Bagdati anul trecut.

Slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne!

Sursa: https://orthochristian.com/140315.html

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

În privinţa spurcăciunilor pe care le promovează antihriştii satanizaţi în societatea noastră, pseudo-ierarhii români s-au pronunţat limpede, tranşant, fără echivoc, dându-şi acordul pentru agenda acestora. Nici nu-i de mirare, fiind bine cunoscut faptul că în sinodul de la Bucureşti există mai mulţi pidosnici. E bine de ştiut că pseudo-ierarhii prezenţi în Creta n-au semnat numai documentele scoase, târâş-grăpiş, la arătare, ci şi acel blestemat super-memorandum din 2014, care prevede toate grozăviile promovate de antihrişti. Asupra super-memorandumului păstrează o tăcere mormântală şi pozează în mieluşei nevinovaţi. Dacă se va introduce desfrâul şi pornografia în şcoli, sub numele ,,educaţie sexuală’’, să ştiţi că meritul va fi şi al cinstiţilor noştri ierarhi.

Reproduc mai jos două extrase din conţinutul super-memorandumului, care arată, fără niciun dubiu, cârdăşia dintre pseudo-ierarhia noastră şi sataniştii răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu.

b. Întrunirea Marelui Sinod Panortodox, undeva la mijlocul anului 2016, chiar în zi de Cincizecime, la Sfânta Mănăstire „Sfânta Irina“ de la Constantinopol. Hotărârile ce urmează a fi luate la acest sinod au fost deja incluse în SUPER-MEMORANDUMUL al cărui text îl redăm în continuare.

15. Acordurile menţionate mai sus vor fi validate de un Sinod Ecumenic al Bisericilor Creştin-Ortodoxe, ale cărui lucrări vor avea loc în perioada 19.06.2016 – 09.07.2016.

Presbiter Ioviţa Vasile

Patriarhiile Ecumenice în vremea noastră

Sinodul VI Ecumenic (anul 680) – canonul 36 al Sinodului al VI-lea ecumenic (680), care, de altfel, confirmă canonul 3 al Sinodului II ecumenic (381) și canonul 28 al Sinodului al IV-lea ecumenic (451) : «Reînnoind rânduielile date de către cei o sută și cincizeci sfinți părinți care s-au adunat în de-Dumnezeu-păzita cetate imperială (Constantinopol), și de către cei șase sute și treizeci, a acelora care s-au întâlnit la Calcedon, noi proclamăm că tronul de Constantinopol se bucură de privilegii egale cu tronul Romei celei vechi, iar în chestiunile bisericești să fie cinstit în mod egal cu acesta, fiind al doilea după acesta din urmă, după care vine imediat tronul marii cetăți a Alexandriei, apoi acela al Antiohiei, iar după acesta, scaunul cetății Ierusalimului.»

Aceasta a fost osatura Bisericii lui Hristos, cele cinci Patriarhii constituind aşa numita Pentarhie. Precum se vede, cei cinci Patriarhi Ecumenici erau egali între ei, fiecare având jurisdicţie asupra unei anumite arii geografice. De-a lungul vremii, pe aceste tronuri Ecumenice au stat Patriarhi care au ajuns la măsura sfinţeniei şi sunt cinstiţi ca atare de Biserică. Din păcate au existat şi patriarhi nevrednici, eretici, apostaţi, schismatici, şi totuşi Patriarhiile au depăşit acele vremuri dificile şi au continuat să-şi împlinească menirea firească, aceea de a-i conduce pe credincioşi spre Împărăţia lui Dumnezeu.

1.A venit anul 1054, când, prin nesăbuinţa unui cardinal apusean, Humbert, şi cu vrerea papilor, Apusul s-a despărţit de Biserica lui Hristos, apucând pe drumul ereziilor, rătăcirilor, inovaţiilor – toate pierzătoare de suflete. Căderea Apusului a fost ireversibilă, după cum se vede acum, la aproape o mie de ani. Marele necaz stă în aceea că popoarele apusene, odinioară binecredincioase, i-au urmat pe papi.

2. Ne aflăm acum într-o vreme deosebit de grea pentru Biserica noastră. Vrăjmaşii acesteia au reuşit să-şi impună oamenii lor pe cele trei tronuri patriarhale şi este de la sine înţeles că aceştia nu urmăresc binele credincioşilor, ci execută ordinele stăpânilor cărora şi-au vândut sufletele şi cărora le datorează ascensiunea în poziţii de care s-au dovedit a fi nevrednici.

3.Bartolomeu din Constantinopol, prin scaunul pe care-l ocupă, ar trebui să fie primul între egali. Din păcate, acesta a copiat modelul apusean şi se comportă dictatorial, precum papii. Ecumenismul a devenit ,,religia’’ acestuia şi nici nu trebuie să trecem în revistă numeroasele fapte şi abuzuri, care-l situează în afara Bisericii Ortodoxe. Şi cu toate acestea, ocupă samavolnic un tron patriarhal ecumenic. Visul lui nu se va împlini niciodată, deoarece poporul dreptcredincios din teritoriul său nu-l va urma în drumul pierzaniei, pe care a apucat. Patriarhia de Constantinopol va exista în continuare, şi după Bartolomeu.

4.Cum fărădelegea are nevoie de sprijin, vrând să se legitimize în ochii lumii, Bartolomeu a căutat şi a găsit susţinere printre confraţii întru trădare: Teodoros din Alexandria, Ieronim al Greciei, Hrisostom al Ciprului şi acum Teofilos al Ierusalimului. Vor urma şi alţii.

5.Suntem în situaţia în care a mai rămas un singur Patriarh Ecumenic care nu s-a întinat cu erezia, deoarece n-a participat la sinodul tâlhăresc din Creta. Nu s-a alăturat nici schismaticilor. Este vorba de Prefericitul Părinte Ioan al II-lea al Antiohiei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Din dragoste pentru aproapele, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române din Moldova şi-au trădat credincioşii, îndemnându-i să primească vaccinul sataniştilor

După ce cinstiţii ierarhi români au ales calea trădării lui Hristos şi a Bisericii Sale, am început să privesc cu nădejde spre ceilalţi ierarhi de un neam cu noi, cei din Moldova noastră de peste Prut. Sinodul Bisericii moldovene e alcătuit din opt ierarhi, avându-l în frunte pe IPS Mitropolit Vladimir. Cum bine ştim, Biserica Ortodoxă Rusă, şi implicit cea din Moldova, n-au participat la sinodul satanic din Creta, fapt extrem de meritoriu şi dătător de speranţe. Din această pricină, am încercat să întindem o punte spre ierarhii români din Moldova noastră, nu spre a intra sub jurisdicţia lor, ci pentru a căuta sfat şi îndrumare. Am scris o misivă Preasfinţitului Petru de Ungheni şi Nisporeni, după ce citisem vreo două interviuri în care avea luări de poziţie corecte. Am explicat pe larg cine suntem, am dat suficiente detalii, încât să-şi poată contura o imagine în ceea ce ne priveşte. N-am primit niciun răspuns, şi-atunci mi-am ridicat primele semne de întrebare. Confirmarea a venit zilele trecute, când am aflat cu stupoare că ierarhii moldoveni pun umărul vârtos la procesul de exterminare a fraţilor noştri întru Hristos. Cum e cu putinţă? Este, textul de mai jos nu lasă urme de îndoială.

La 26 iunie 2021, Mitropolia Chișinău-Moldova a furnizat o mie de doze de vaccin rusesc Sputnik V pentru a ajuta maratonul de vaccinare desfășurat în Palatul Chișinău al Republicii Moldova. Anterior, două mii de doze de vaccin Sputnik V au fost livrate în Moldova cu binecuvântarea Preasfințitului Patriarh Kirill al Moscovei și al întregii Rusii cu asistența Departamentului pentru Relațiile Externe ale Bisericii din Patriarhia Moscovei. Drogul donat ca ajutor umanitar este distribuit prin Biserica Ortodoxă din Moldova. Secretarul Mitropoliei Moldovei, protopopul Vadim Keibash, care a însoțit lotul vaccinului Sputnik V donat pentru nevoile Maratonului, a remarcat: „În acest fel, transmit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove, Vladimir, credincioșilor care vor să fie vaccinați, urmând principiile și valorile Bisericii Ortodoxe, și anume dragostea pentru aproapele și pentru Dumnezeu. Vaccinându-ne și imunizându-ne, demonstrăm că îi iubim și îi îngrijim pe cei dragi ”.

Conform datelor disponibile, în ultimele șapte zile, numărul vaccinărilor cu prima doză de vaccin din Republica Moldova s-a dublat față de săptămâna precedentă, acoperirea vaccinării a ajuns la 12,7% din populația țării. Potrivit site-ului web al Mitropoliei Chișinău-Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a țării mulțumește Bisericii Ortodoxe din Moldova pentru sprijinul și solidaritatea sa în vaccinarea populației țării împotriva coronavirusului.

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Înțelesurile profunde ale unei parabole Dumnezeieşti

Esența Parabolei Bunului Samaritean a fost o discuție între Domnul nostru Iisus Hristos și un învățător de Lege, care a formulat o întrebare, cu scopul de a-L ispiti. Întrebarea era: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”. Răspunsul Domnului a fost foarte limpede, astfel încât să nu mai lase loc de îndoieli. S-a îndreptat către învățătorul de Lege și l-a întrebat: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”, dându-i în felul acesta posibilitatea de a răspunde numai la întrebarea lui, de vreme ce învățătorul de Lege deținea cunoașterea Legii și prin aceasta îi depășea pe ceilalți iudei, și anume prin înțelegerea mai bine a sensului cuvintelor. Prin această metodă de dialectică, Domnul i-a dovedit că El a înțeles cum că acela pusese întrebarea ca să-L ispitească. Dar pentru că El niciodată nu a disprețuit pe cineva ce se apropia de El, chiar și atunci când scopurile aceluia nu erau curate și iubitoare de Dumnezeu, ci disprețuitoare și iubitoare de gâlceavă, i-a dat timpul să se gândească și să răspundă singur. Nu l-a lipsit de ocazia de a se îndrepta, a se pocăi și a se întoarce. Învățătorul de Lege a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Iar Domnul i-a spus: „Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi”. Însă acela, vrând să se îndreptățească pe sine, nu a rămas mulțumit de răspunsul delicat al Învățătorului și Îl întreabă din nou: „Și cine este aproapele meu?”. Atunci Domnul i-a povestit parabola bunului Samaritean.

Această parabolă este foarte cuprinzătoare și foarte educativă, așa cum sunt de altfel și toate parabolele Evangheliei. Omul pe jumătate mort care a căzut victimă tâlharilor pe drum este fiecare om păcătos ce primește răni de moarte de la păcatele ce le săvârșește necugetat, pe când tâlharii sunt duhurile necurate care caută neîncetat să rănească sufletul omenesc, subjugând imaginația lui, pe care o folosesc ca punte pentru a cuceri partea ei stăpânitoare – gânduri provocatoare și înfricoșătoare, pentru a ceda ispitei. Preotul și levitul, slujitori ai lui Dumnezeu și oameni credincioși și evlavioși, au văzut și au trecut pe lângă bietul rănit. Aceștia simbolizează categoria acelor oameni care sunt nepăsători față de aproapele lor, având ca pretext o treabă urgentă. Nepăsarea întotdeauna caută o îndreptățire, pe când dragostea află mereu un chip de a face bine.

Bunul Samaritean care a văzut pe cel rănit și s-a milostivit de el, deși a recunoscut că este vorba de un iudeu, nu și-a schimbat dorința de a ajuta, datorită diferenței dintre ei, ci l-a îngrijit, i-a legat rănile cu untdelemn și vin, l-a urcat pe animalul său și l-a dus la han. Acest bun Samaritean este Dumnezeu – Omul Hristos, Care Se milostivește de făptura Sa și o iubește nesfârșit, chiar și în căderea ei, când toți ceilalți, scandalizați de imaginea și de mirosul respingător al rănilor pricinuite de păcat, îl părăsesc lipsit de apărare și expus la orice fel de primejdie sufletească și trupească.

Hanul la care merge Bunul Samarinean este Biserica, care îl îngrijește pe omul rănit sufletește și trupește din fiecare epocă, pe când hangiul este preotul Celui Preaînalt, cel însărcinat cu îndatorirea păstoririi turmei, tămăduirii și echilibrării sufletești. Vinul și untdelemnul sunt Tainele Bisericii, care, ca o altă Corabie mântuitoare, îl ocrotește pe om de potopul păcatului și al morții. Cei doi dinari, în sfârșit, ce a depus la hangiu bunul Samarinean sunt Vechiul și Noul Testament, Sfânta Învățătură, cuvântul lui Dumnezeu.

Acesta este, în linii generale, simbolismul acestei frumoase pilde. Iar când Domnul a terminat-o, a întrebat pe interlocutorul Său: „Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?” Iar el a zis: „Cel care a făcut milă cu el.” Şi Iisus i-a zis: „Mergi şi fă şi tu asemenea”, dându-i astfel prototipul și măsura dragostei pentru aproapele, care este milostivirea și compătimirea arătată fără părtinire de către Însuși Stăpânul Hristos.

(Extras din Dragoste predată de Dumnezeu– Sf. Vlasie -Pilios, Ed. Evanghelismos)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Agentul infiltrat în Biserică, Nifon Ereticul, face apologia vaccinului ucigaş

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel la Târgovişte. Lume nu prea multă. Distingem câteva siluete de jandarmi, aduşi pentru intimidare, pentru că, mai nou, sunt nelipsiţi de la activităţile pseudo-ierarhilor români. Aşa înţeleg ei să facă pastoraţie. Apar şi câţiva preoţi imagine pe post de pari împlântaţi, doar cu patrafirele la gât. Care e menirea lor? E o şmecherie ecumenistă mai veche a pseudo-ierarhilor de a împiedica săvârşirea Sfintei Liturghii. Se dă ucaz în tot ţinutul şi preoţii musai să fie prezenţi, lăsându-şi bisericile fără Sfânta Liturghie, doar pentru a satisface vanităţile şefului. Nu le este îngăduit să slujească. Am trecut şi eu prin asemenea situaţii.

Nifon Ereticul şi-a încheiat activităţile şi îşi începe speech-ul. Am ascultat un fragment. Citiţi-l: ,,…şi noi trebuie să fim indiferenţi? N-avem voie. Evanghelia lui Hristos înseamnă lumină, inteligenţă, bucurie în Duhul Sfânt. De aceea şi de la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel învăţăm că Biserica creştină (nu cea musulmană sau budistă!, n.m.) este împotriva ignoranţei, împotriva superstiţiilor de tot felul; de aceea şi astăzi, câtă superstiţie poate să fie, credulitate în sensul rău al cuvântului, să fii împotriva vaccinului? Dar sunt oameni care pretind în numele Bisericii – e diabolic acest lucru – pentru că Biserica-i pentru lumină, pentru ştiinţă, în sensul nobil al cuvântului…’’ Hodoronc-tronc! Palavre de ecumenist.

Bădia Nifon a reuşit performanţa de a rosti, în numai câteva fraze, nu mai puţin de patru erezii, în speech-ul de la Busan. Câţiva ierarhi greci au protestat, dar Mihăiţă Nifon a rămas în scaunul de la Târgovişte netulburat de nimeni, până în ziua de azi. Şi va mai rămâne, până ce Marele Arhiereu Iisus Hristos va hotărî încheierea misiunii antibisericeşti a acestui impostor. Anaxios! Nevrednic este! Anaxios!

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Apostol Pavel, către credincioşii Bisericii din Corint: Trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, şi voi nu sunteţi ai voştri… (6, 19)

„ Așadar, cine Îl iubește din toată inima pe Dumnezeu și păzește cu tot sufletul voia Lui va putea în vremea necazurilor și a durerilor cu îndrăzneală să strige în rugăciune către Dumnezeu: „Îmi pare rău, o, Dumnezeul meu, că nu mi-ai arătat mai dinainte hotărârile voii Tale sfinte pentru mine, căci aș fi alergat degrabă să le împlinesc mai înainte de a mă chema Tu.
Voiești să iei înapoi averile, cinstea și slava pe care mi le-ai dat? De mult sunt gata să Ți le înapoiez.
Voiești să-mi iei copiii? Îi pun la dispoziția voii Tale.
Voiești vreo parte din trupul meu? Ia-o, căci în curând voi părăsi tot trupul cu bucurie.
Voiești sufletul meu? De ce să Te refuz? Nu voi întârzia deloc, ci chiar Te voi ruga să iei sufletul meu.
Tot ceea ce mi-ai dat primește de la mine, căci Ți le dau de bunăvoie.
Orice lucru al Tău îl săvârșesc de bunăvoie, fără silire, nimic nu rabd fără voia mea și Ție Îți slujesc, o, Dumnezeul meu, nu ca un rob, ci doar pun de acord voia mea proprie cu voia Ta cea sfântă”.

Iată chipul cel adevărat al acordului dintre voia omului și voia lui Dumnezeu!

(Sfântul Ioan Maximovici, Mitropolit de Tobolsk și Siberia, Iliotropionul sau acordul dintre voia omului și voia lui Dumnezeu, Editura Egumenița, pp. 181-182)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu (Facere 18, 20)

S-a adoptat proiectul de lege, inițiativa legislativă care aduce modificări Codului Penal, în sensul că „incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte criterii de același fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”. (notăm că se au în vedere doar SIDA și bolile necontagioase, deci această lege nu-i apără pe românii discriminați pe motiv de Covid, vaccin)

S-a trimis legea la promulgare prezidențială…este ca și votată. Sfârșitul minimei democrații, începutul închisorilor politice, interzicerea drepturilor constituționale, începutul dictaturii neo -marxiste-satanisto-masonice, care va admite orice cerere a minorității LGBT, deja instalate confortabil în viața publică, socială, în învățământ și acum în viața religioasă a Sfintei noastre Biserici. Tăvălugul urâciunii pustiirii mătură tot în fața lui. Steagurile curcubeului vor flutura oriunde, iar luna ,,mândriei’’ se va sărbători cu fast până în momentul revărsării mâniei Dreptului Judecator. Așteaptă cineva cuvântul de tunet al Patriarhiei BOR?

Slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne!

Dr. Gabriela Naghi

Antihriştii sunt oamenii legii. Drăguţul nostru stat de drept se temeluieşte pe legi. Oriunde te-ai uita, vezi domnia legii. Numai că legile despre care vorbim sunt strâmbe, silnice, ticăloase. Sub adăpostul lor, puternicii zilei îşi impun voinţa lor blestemată asupra milioanelor de oameni care alcătuiesc Poporul Român. Tot ce fac ei se raportează la legile pe care le clocesc în minţile lor bolnave, le trec prin parlamentul lui Iohannis şi apoi sunt aplicate selectiv şi coercitiv de guvernul lui Câţu. Spun selectiv pentru că oamenii lor sunt mai presus de lege, şi enumăr trei exemple. Băsescu-Popov a fost tipul preşedintelui derbedeu. A comis un lanţ de fărădelegi, cum ar fi vânzarea flotei cu prejudiciu zero, pentru care ar fi trebuit să stea în temniţă până la moarte, şi tot nu era suficient. I s-a clintit măcar un fir de păr de pe creştet? Laura Kovesi a comis abuzuri inimaginabile, a distrus cariere şi vieţi, a trimis oameni nevinovaţi la închisoare. Pedeapsa? A fost cocoţată la vârful piramidei europene, acolo unde cei puţini îi batjocoresc pe cei mulţi. Indivizii de la DNA Ploieşti au comis un şir de infracţiuni flagrante, dovedite. Timpul trece, se aşterne uitarea şi dumnealor trăiesc bine, în pace şi onor.

Una din metodele antihriştilor de a-şi impune dictatura în societate este aceea a inventării de noi infracţiuni. Înmulţind numărul infracţiunilor, au un câmp mai larg de acţiune şi îşi înlătură adversarii cu mare uşurinţă, pentru te miri ce. Cazul Dragnea este emblematic. Da de data aceasta, avem o lege menită să-i pedepsească pe oamenii normali care ar îndrăzni să apere moralitatea acestui Popor. Nu mai avem voie să spunem nimic, nu cumva să-i supărăm pe sodomiţi. Legea este o vădită încercare de a sodomiza România Ortodoxă. Acesta e visul lor nebunesc. Legea îi apără, nu cumva să fie atinşi măcar cu o floare, că altfel ajungem uşor în puşcăriile statului antihristic. Un cuvânt aş mai adăuga: atunci când Dumnezeu a vrut să pedepsească spurcăciunile din cetăţile Sodoma şi Gomora, pe aleşii Săi – Lot şi familia – i-a scos din locul urgiei. Aşa se va întâmpla şi la noi.

De veţi auzi cumva de reacţii vehemente ale pseudo-ierarhiei române împotriva acestei legi ticăloase, să-mi spuneţi şi mie. Mi se pare mie, sau avem şi noi nişte sodomiţi în locurile cele înalte?

Presbiter Ioviţa Vasile