Cuvânt al Părintelui Elpidie despre vaccinare şi urmările sale înspăimântătoare

Părintele Elpidie a spus acum de curând că încercând sa mângâie şi să încurajeze o mamă care avea un fiu demonizat, la un moment dat, începe diavolul din copil să zica cu o voce atât de urâtă şi fioroasă: ,,O sa-L scot pe Hristos din inima voastră, o să vi-L scot din inimă! A venit Acela, S-a răstignit şi m-a omorât, acum e rândul meu, cu vaccinurile să vă omor eu. Şi la asta vor ajuta nu doctorii, ci episcopii şi preoţii. Acum am mulţi prieteni în casa duşmanului meu (în biserică). Ce proşti!!

Din moment ce mă luaţi (primiţi vaccinul), sunt şi eu lângă voi. Când omul se botează primeşte un înger păzitor. Acum, zice,voi fi şi eu lângă voi, singur!! Şi vom vedea cine va învinge.Voi aduce şi alţi prieteni cu mine (alţi demoni) şi vom fi un grup mare şi vom vedea cine va putea să-mi facă ceva’’.

Niciodată, zice Părintele, nu am auzit la dezlegări ca diavolul să aibă atâta bucurie.

Cândva am spus că va rămâne doar jumătate din Grecia. Şi am zis: ,,Cum, Doamne, dintr-atăţia să rămânem jumătate?’’ Acum înţeleg de ce. Cel puţin jumătate au primit vaccinul. Şi dacă va fi curând sau mai târziu, pentru că depinde de sistemul imunitar al fiecăruia, însă cei mai mulţi vor avea multe, multe efecte adverse şi mai ales boli incurabile, încât doctorii îşi vor ridica mâinile, nu vor şti ce să facă şi se vor teme. Va veni clipa, şi mă tem să o spun, când sângele unuia nevaccinat o să valoreze foarte mult, fiindcă nu se vor putea face operaţii cu sângele celor vaccinaţi, fiindcă ar distruge şi trupul acela. Acest fapt e înfricoşător şi de necrezut.

Acum se tem vaccinaţii de cei nevaccinaţi, peste puţin vor vedea cei nevaccinaţi pe cei vaccinaţi şi vor tremura de frica lor, să nu păţească ceva. Peste puţin vor avea multe efecte adverse, atât interne cât şi externe.Vor exista situaţii în care se vor vedea pe trupul oamenilor efectele adverse. Cum era vechea lepră, când se temeau să se apropie, la fel va fi. Vor cădea oamenii în faţa lor, vor muri şi se vor teme să-i atingă. Asta v-o zic cu ochiul profetic al Sfinţilor noştri. Nici preoţi nu vor exista să-i îngroape. De ce? Fiindcă nici ei nu vor trăi. Şi ei vor muri. Stiţi căţi preoţi si episcopi vor muri peste puţin timp?

Mulţi oameni care s-au vaccinat nu pot accepta că au primit moartea, că vor avea probleme. Ne îndreptăm spre o închisoare globală. Şi pentru aceasta, diavolul se foloseşte şi de politicieni, dar şi de cler.

Un epitrop, fiind ameninţat de preot că va fi dat afară dacă nu se va vaccina, era supărat şi voia să se vaccineze, însă fiul i-a zis să nu-şi facă vaccinul. Aşa că s-a rugat la Maica Domnului să-l lumineze ce să facă şi icoana s-a înnegrit, încât nu se mai vedea nimic. S-a temut tare.

Un alt caz, la fel, un tânăr care voia să se vaccineze, s-a rugat şi la un moment dat, în timpul nopţii, s-a auzit un vuiet mare şi în mijloc s-a arătat diavolul şi toate icoanele s-au întors să nu îl vadă pe antihrist, pe diavol.

Ne vorbesc Sfinţii, ne vorbeşte Sfântul Porfirie, Sfântul Paisie să nu luăm acest număr, dar noi ne temem să nu murim, nu cumva să pierdem căţiva ani din această viaţă pe pământ.

Cuvinte duhovniceşti: Sfântul Cosma Etolianul despre pilda lui Noe

Vrând Preabunul Dumnezeu să facă potop ca să piardă lumea, i-a poruncit lui Noe să facă o corabie lungă de trei sute de stânjeni, lată de cincizeci şi înaltă de treizeci, în aşa fel încât să-i trebuiască o sută de ani să o isprăvească, ca oamenii să-l întrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el să le spună: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”, iar oamenii să râdă de el, dar lui să nu-i pese, ci să-şi vadă de lucru.

Şi Noe a început să-şi facă co­rabia şi oamenii au venit să-l întrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fi­indcă vrea să piardă lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, eşti nebun! Ce-a păţit şi Dumnezeu? A înnebunit şi vrea să piardă lumea?”. Dar Noe şi-a văzut de lucru şi în o sută de ani a isprăvit-o.

În vremea aceea se găseau doar opt oa­meni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui şi cele trei nurori ale lui. Vrând Preabunul Dumnezeu să-i păzească pe aceştia opt, a poruncit lui Noe să încleieze bine corabia să nu intre în ea ploaia şi să pună în ea parte bărbătească şi parte femeiască din toate animalele, curate şi necurate. Şi a intrat în ea el, femeia lui şi cei trei copii şi cele trei nurori ale lui şi au închis bine corabia.

Oamenii din afară mâncau, beau, făceau negoţ, şi alte lucruri diavo­leşti, şi dormeau fără griji. Dumnezeu a aşteptat să se pocăiască. Atunci Dumnezeu a deschis zăvoarele cerului şi ploaia a căzut din cer pe pământ ca un râu. Atunci oamenii au alergat şi au strigat: „Noe, deschide-ne să intrăm şi noi în corabie!” Binecuvântatul Noe le-a zis: „Unde eraţi acum o sută de ani când v-am spus că Dumnezeu are să piardă lumea şi voi râdeaţi? Acum ce să vă fac? În iad nu este pocăinţă“. Şi marea s-a ridicat cu cincisprezece coţi peste munţii cei mai înalţi şi a înecat întreaga lume. Au scăpat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii şi cele trei nurori ale lui. Şi din ei s-a umplut iarăşi toată lumea.

Gândiţi-vă ce spune Hristos în sfânta şi sfinţita Evanghe­lie: „Ca în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24,37). Adică, aşa cum pe vremea lui Noe oamenii nu credeau, ei râdeau, până când a venit pe neaşteptate mânia lui Dumnezeu şi potopul şi a înecat lumea întreagă, aşa şi acum, creştinii mei, la a Doua Venire a Hristosului nostru oamenii nu vor crede, cum n-au crezut nici atunci. Ştiu şi eu, creştinii mei, că râd de mine şi spun: „Ai venit acum şi tu, bâtrânule călugăr, să ne spui cuvintele tale!” Cuvintele pe care vi le spun nu sunt ale mele, sunt cuvintele Prea­sfântului Duh, păcatele sunt ale mele, şi dacă vrea cineva să creadă, fiecare e liber să facă cum vrea. Eu îmi fac da­toria, negoţul meu.

Când eram tânăr, am păţit o înşelăciune, fraţii mei, şi spuneam: „Să fac păcate cât pot iar când voi îmbătrâni, am vreme să fac cele bune şi să mă mântuiesc”. Acum am îm­bătrânit, păcatele au prins rădăcini şi nu pot să mai fac nici un bine. Vedeţi numai să nu păţiţi şi domniile voastre ca mine, ci acum, cât aveţi timp şi sunteţi tineri şi puteţi, fa­ceţi un lucru bun pentru sufletul vostru, ca să vă mântuiţi’’.

Învăţătură selectată şi editată de Dr. Gabriela Naghi

Diabolicul Bartolomeu doreşte să împingă Biserica spre desfiinţare

Patriarhul Bartolomeu a declarat la Kiev că cei care amenință să rupă comuniunea euharistică cu el, denaturează ecleziologia ortodoxă. Unitatea tuturor Bisericilor Autocefale este posibilă numai prin recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei înființată de Patriarhia de la Constantinopol, a declarat Bartolomeu,  în timpul recepției la Kiev.

Patriarhul Bartolomeu a spus că Fanarul a acordat Tomosul schismaticilor ucraineni ,,pentru a depăși schisma și a contribui la unitatea ortodocșilor din Ucraina’’. El nu a precizat dacă acest scop a fost atins.

Conducătorul Fanarului a declarat în discursul său că acordarea Tomosului schismaticilor ucraineni a fost „singura soluție realistă în scopul soluționării problemei existente”. ,,Doar recunoașterea autocefaliei ucrainene de către toate Bisericile Ortodoxe, și nicio altă poziție, … va contribui la unitatea pan-ortodoxă’’, a spus el.

1.Nu mă voi opri asupra tuturor minciunilor care se înlănţuie în discursul lui Bartolomeu. Acesat moşneag ursuz a făcu un rău incomensurabil Bisericii lui Hristos, şi spunând aceasta mă refer la sinodul tâlhăresc din Creta, prin care s-a introdus oficial cancerul ecumenismului în trupul Bisericii şi la acordarea unui tomos nul unor impostori din Ucraina, deghizaţi în arhierei şi preoţi.

2.Prin aceste fapte, Bartolomeu se situează în starea de eretic şi schismatic, în raport cu Biserica Ortodoxă. E de la sine înţeles, că acela care provoacă schisme, nu mai aparţine Bisericii cu toate că ocupă tronul unei  Patriarhii Ecumenice. Îl ocupă nu pentru că ar fi fost ales de Biserică, precum spun Sfintele Canoane, ci pentru că a fost impus de vrăjmaşii americani ai lui Hristos. În acest caz, Canonul 30 Apostolic prevede clar că omul trebuie urgent caterisit şi excomunicat, împreună cu părtaşii lui, adică episcopii-momâi, păstori fără turmă, trepăduşi patriarhali. Aceştia au dat o aparenţă de canonicitate numirii de către americani a lui Bartolomeu pe tronul Constantinopolului.

3.Afirmaţia omuleţului din Istambul precum că ,,Doar recunoașterea autocefaliei ucrainene de către toate Bisericile Ortodoxe, și nicio altă poziție, … va contribui la unitatea pan-ortodoxă’’, este de-a dreptul diabolică. Să ne imaginăm, pentru moment, că toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, păstori şi credincioşi fără excepţie, ar urma planul lui Bartolomeu. În acel moment, Biserica lui Hristos ar înceta să existe, toţi am deveni schismatici, ceea ce înseamnă că ea ar fi biruită de diavolul vrăjmaş, contrazicând preasfintele cuvinte ale Mântuitorului ,,că nici porţile iadului nu o vor birui !’’ (Matei 16, 18). Iată că după unitatea în diversitate, concept ecumenist, acum ni se propune unitate în schismă!

4.Înţelegem acum ce urmăreşte Bartolomeu prin planul său demenţial; înţelegem că dumnealui e doar o unealtă a americanilor, echipat corespunzător şi aşezat pe un tron de unde poate face mult rău Bisericii; înţelgem, poate nu deplin, îngăduinţa lui Dumnezeu, ca acest individ să stea în locul cel sfânt şi că numele lui adevărat e ,,urâciunea pustiirii’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Iubite cititorule! Astăzi este zi de sărbătoare, dar această sărbătoare este una a tristeţii, în care ţinem post, pentru că pomenim moartea Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, chipul smereniei şi al bunei cuviinţe, care vorbea despre Mântuitorul cu o evlavie rămasă ca pildă în Scripturile Sfinte şi în istorie: ,,Vine în urma mea Cel Care este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintelor’’ (Marcu 1, 7-8). Dacă un Sfânt vorbea în acest fel, cum trebuie să vorbim noi, cei împovăraţi de păcate?

Ne aducem aminte de ticăloşia lui Irod cel Mare, care a vrut să-l ucidă pe Fiul lui Dumnezeu, apoi a poruncit uciderea a paisprezece mii de prunci nevinovaţi. Din această rădăcină rea a răsărit blestematul Irod Agripa, cel care a cutezat să-şi lase femeia cea dintâi şi să se însoţească, în chip nelegiuit, cu femeia fratelui său, Filip, chiar când acesta trăia, spun unii din vechime. În faţa acestui păcat, Sfântul Ioan Botezătorul n-a putut să tacă. A vorbit cu nemernicul Irod Antipa şi i-a spus fără ocolişuri: ,,Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie’’ (Matei 14, 4). În loc să curme păcatul greu în care se complăcea, Irod a prins mare ură asupra Sfântului. Înainte îl asculta cu plăcere, acum s-a umplut de mânie şi nu numai el, ci şi desfrânata care s-a însoţit cu el. Gândul lor cel dintâi a fost să ucidă pe Sfântul Ioan, dar se temeau de popor, pentru că-l ştiau pe el Prooroc (Matei 14, 5). Ca să se răzbune, Irod l-a întemniţat pe Sfânt.

A venit şi ziua de naştere a lui Irod, cel fără frică de Dumnezeu, şi acesta a făcut ospăţ mare dregătorilor săi. În mijlocul petrecerii, fiica Irodiadei, ticăloasă şi ea, a jucat în chip desfrânat în faţa invitaţilor, iar Irod i-a făcut o făgăduinţă necugetată privind răsplătirea ei. Fata s-a sfătuit cu mama sa şi aceasta a îndemnat-o să ceară pe tipsie capul Sfântului Ioan Botezătorul. Irod s-a întristat la început, apoi s-a învoit şi a trimis slujbaşii să taie capul Sfântului, într-o zi de 29 august, crezând că va scăpa de mustrarea lui. Chiar şi pe tipsie, cu şiroaie de sânge, capul Sfântului a grăit aceeaşi mustrare împotriva tiranului.

 Uciderea este păcat strigător la cer, după cum ne învaţă Sfintele Scripturi: ,,Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ’’ (Facere 4, 10). Aşa a spus Dumnezeu lui Cain, cel care tocmai ucisese pe fratele său, Abel. Şi glasul sângelui Sfântului Ioan s-a auzit la Dumnezeu în ceruri şi El a pedepsit-o  pe fiica cea rea a Irodiadei. În vreme ce se afla în surghiun, trecând o apă îngheţată, gheaţa s-a rupt şi trupul ei spurcat s-a afundat în apă, iar capul îi era afară, până ce i-a fost tăiat de bucăţile de gheaţă. Irod şi Irodiada au fost înghiţiţi de pământ (După Vieţile Sfinţilor, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 397-400).

Presbiter Ioviţa Vasile

Poveste de demult

După ce comuniştii au preluat puterea în România, acţiunile lor s-au îndreptat cu ferocitate împotriva Bisericii Ortodoxe, pe care doreau s-o ducă spre nimicire. S-au gândit ei că sectele existente atunci le-ar fi un ajutor preţios pentru a-şi împlini planurile nebuneşti. Aşa se face că acestea au intrat în graţia comuniştilor şi se bucurau de privilegii, în vreme ce preoţii şi credincioşii ortodocşi umpleau temniţele. La Bucureşti a avut loc o mare reuniune a martorilor lui Iehova unde probabil li s-au promis marea cu sarea. Cert este că au venit de-acolo plini de încredere că vor fi părtaşi la ,,viitorul de aur’’ al ţării, promis de propaganda noii puteri.

Ceea ce urmează, mi-a fost reletat de un martor (nu al lui Iehova!) prezent în acel loc. Peste drum de casa în care locuiesc eu acum, trăia o familie de martori ai lui Iehova, care ne erau rude destul de apropiate. S-a întâmplat ca preotul satului, Virgil Tămăşan, să treacă pe drum. Imediat a fost abordat de capul familiei amintite, Sântămărean Dumitru, cu ,,politeţea’’ specifică sectarilor: ,,Măi Tămăşanule, vremea vostră, a popilor, a trecut. De-acum nu-ţi rămâne nimic de făcut decât să-ţi iei straiţa si să te duci la ciurdă sau la oi’’. Surprins de tonul obraznic, preotul a ezitat, apoi i-a spus: ,,Măi Sântămărene, veti ajunge ca lumea să se mire de voi, iar în casa ta vor cânta buhele’’.

Vorbele preotului au început să se împlinească la scurt timp. Sântămărean Dumitru a fost arestat în 1951, deportat la Poarta Albă, unde a murit în 1955. Familia a primit un pachet cu hainele lui. Fiul lui, Sântămărean Ioan al lui Bogdan, a ajuns liderul martorilor din localitate şi din împrejurimi. Şi-a încărcat conştiinţa cu multe şi grele păcate, distrugând vieţile multor tineri pe care-i îndemna să nu presteze serviciul militar, fapt pentru care au fost arestaţi şi au stat ani mulţi în temniţe. Slăbiciunile lui au fost alcoolul, din pricina căruia a şi murit, şi femeile. Soţia sa a murit în urma bătăilor primite de la securişti.

Trecem la generaţia a treia. Fiul lui Săntămărean Ioan, Dumitru, a refuzat să facă armata, a stat mai mulţi ani ascuns, apoi a hălăduit prin Turda, cu identitate falsă. A fost prins şi întemniţat pentru mai mulţi ani. Copil fiind, ţin şi acum minte momentul când a venit de la închisoare. A avut mari probleme din cauza băuturii. A decedat în sat străin, fiind îngropat fără slujbă de înmormântare. Sora lui, Veronica, a decedat în urmă cu 7-8 ani, măcinată de aceaşi patimă a băuturii. Aşa s-a stins această familie de vajnici martori ai lui Iehova, luptători împotriva Bisericii, care s-au încrezut în promisiunile mincinoase ale comuniştilor. Casa lor a rămas multă vreme pustie, în ruină, până când a fost demolată. De existenţa acestei familii mai aminteşte doar ,,Sala regatului, martorii lui Iehova, JW’’, construită pe locul casei Sântămărenilor. De când zisa pandemie a fost extinsă peste toată faţa pământului, Sala a rămas şi ea pustie.

Finalul poveştii. Părintele Justin Pârvu a avut fericita idée de a alcătui un Mic pomelnic, care să includă numele celor care au pătimit şi au murit în închisorile comuniste, spre a fi pomeniţi la Sfintele Slujbe ale Bisericii. Sunt zeci de mii de nume. La pagina 136, veţi găsi numele lui Sântămărean Dumitru, cel ce a murit în 1955, la Poarta Albă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Biserica lui Hristos în temniţele comunismului satanic: Simţeam că Dumnezeu stă Îndurerat lângă noi, ca să înţelegem marea Taină a Crucii Lui

În 1990, după Revoluţie, erau voci în presă care puneau o întrebare ostentativă: „Unde a fost Biserica?”, referindu-se la implicarea Bisericii în viaţa socială pe timpul dictaturii comuniste. Răspunsul Părintelui a fost acesta:

„La întrebarea tendenţioasă „Unde a fost Biserica?”, răspundem: în puşcării crunte, umilinţe grozave, bătăi păgâne, insulte pline de venin. (…) Cei care au avut harul deosebit să înfrunte duşmanul, pe te miri unde şi în felul lor, au şi merite pline de laudă. Sute şi mii de preoţi, călugări trăitori, fraţi de credinţă, au purtat lanţuri grele, lanţuri bătute la nicovală prin beciuri ascunse. Ne-au smuls bărbile şi ne trăgeau de ele ca pe animale de căpăstru. Ne-au înfometat îngrozitor cu intenţii de exterminare, ani nesfârşiţi. Am fost aruncaţi în celule fără lumină – celule negre– în haine de puşcăriaşi murdare de puroi şi sânge închegat scoarţă pe ele. Fie au cerut lepădări de Hristos şi de Sfinţii Lui şi nu ne-am lepădat, ferească Dumnezeu! O cât de mică amăgire nu am făcut, măcar că ştiam că trebuie să murim şi mulţi au murit. Ne-au cerut aceste lepădări insistent şi sistematic, izolaţi şi băgaţi în congelatoare (camere frigorifice) ca să poată obţine măcar un cuvânt împotriva învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos. Şi nu am cedat. Ne-au dat condamnări mari, ca tiranii cei mici să creadă cu adevărat că suntem mari criminali.

Aici a fost Biserica: în temniţă. Aici unde erau mii de creştini care cereau întărire duhovnicească, dezlegări, întăriri şi speranţe pe care le dădeam prin bătăi în perete (Morse). Am scăpat din închisori, cei care am mai scăpat, fericiţi că am fost ajutaţi de bunul Dumnezeu. Să-L purtăm cu drag în suflete! Nu ne-a părăsit! Simţeam că stă îndurerat lângă noi ca să înţelegem marea taină a crucii Lui. Ca să înţelegem rostul grozav al eliberării prin suferinţă pentru El. Şi harul Lui ne-a ajutat să nădăjduim, să dăm un răspuns bun cândva, la răspântia cea din urmă.

Am venit fără bărbi, fără carne pe noi, fără dinţi, cu ochii ascunşi în orbite, dar care străluceau încă. Am venit fără chip de clerici. „Acolo ştiai că suferinţa asta este pentru Marele Adevăr, pentru că se punea problema să-ţi sluţească ideile şi sufletul cu diferitele lor metode. Pentru asta, pentru că îi înfrângeai, pentru că nu acceptai, pentru că erai un mare erou să spui: Domnule, nu primesc acest lucru!, te costa viaţa.”

„M-am dus la mitropolitul Moldovei (Iustin Moisescu, viitorul patriarh, n.m.) să-mi dea binecuvântare să intru într-o mănăstire. M-a refuzat. Mi-a spus că tocmai s-a dat un decret pentru a scoate călugării din mănăstiri şi de aceea nu putea să mă primească. Mi-a zis: „Du-te acasă, la mama!” Cum să mă duc acasă?! Eu eram călugăr, preot, trebuia să mă duc la mănăstire. Atunci l-am întrebat şi eu pe mitropolit: Dar dumneavoastră de ce nu vă duceţi la mama acasă? Ruşinat mi-a spus: „Deocamdată este acest decret.” Mulţumesc pentru acest „deocamdată”, i-am răspuns şi am plecat la Bucureşti.”

(Fragmente din Sorin Alpetri, Între timp și veșnicie. Viața părintelui Arsenie Papacioc, Editura Accent Print, 2014)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Statistica infernului comunist, privind preoţii ortodocşi întemniţaţi, în raport cu deservenţii celorlalte comunităţi:

-Preoţi ortodocşi            1725

-Greco-catolici                 226

-Romano-catolici             165

-Pastori protestanţi             65

-Pastori neoprotestanţi       23

-Evrei                                 13

-Neidentificaţi                  156

(Micul pomelnic al Părintelui Justin Pâtvu, Ed. Babel, Bacău, pag. 7)

Să înceteze obrăznicia papistaşilor şi propaganda lor mincinosă, de tip comunist, precum că numai ei au suferit în închisori. Mai bine să se preocupe de monstruozităţile lui Francisc de la Vatican, care propvăduieşte asiduu învăţătura diavolului.

Presbiter Ioviţa Vasile

Medicii trebuie sa lucreze cu frică de Dumnezeu şi cu ajutorul Lui, nu sub juramântul demonilor

,,Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higeea și Panaceea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:

Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.

Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia…

Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”

Textul de mai sus este un fragment din jurământul lui Hippocrate. Lămuritor pentru noi este chiar începutul jurământului care se face invocând numele a doi zei şi a două zeiţe – Apollo, Esculap, Higeea, Panaceea -, dar sunt făcuţi părtaşi jurământului ,,toţi zeii’’. Ce sunt, de fapt, aceşti zei la care s-au închinat cei din vechime şi pe care-i cinsteau cu frică şi supunere?  

Răspunsul ni-l dă Sfânta Scriptură, prin pana Psalmistului David: ,,Că toţi dumnezeii neamurilor sunt demoni’’ (Psalmul 95, 5). Aşadar, toţi zeii la care slujeau vechii greci şi celelalte popoare din vechime, sunt entităţi drăceşti. De neînţeles este prestarea acestui jurământ de către absolvenţii Facultăţilor de Medicină, înainte de a începe exercitarea acestei nobile profesii. Nu ştiu dacă jurământul e obligatoriu, dar ştiu cu certitudine, cum am văzut mai sus, că e făcut în numele demonilor întunecaţi, vrăjmaşii noştri şi a tot binele. Să ne mai mirăm că o seamă de medici abdică de la datoriile asumate faţă de pacienţi şi aplică tratamente ucigaşe, sau pur şi simplu îşi lasă semenii să moară? Nebunia aceasta numită pandemie, deliberat provocată de către criminalii lumii, a scos la suprafaţă caractere sau lipsă de caractere. O seamă de medici îşi ridică glasul şi spun adevărul în legătură cu falsa pandemie şi cu efectele ucigaşe al ziselor vaccinuri.Aceştia sunt adevăraţii tămăduitori ai semenilor, nu cei care, pentru bani murdari, îşi încarcă conştiinţele cu crime, pentru care vor da greu răspuns în faţa lui Dumnezeu.

Pentru medicii adevăraţi, care din neştiinţă au rostit jurământul lui Hipocrate, soluţia e una singură: să meargă la un preot ortodox care să-i dezlege de blestematul jurământ şi să le citească toate dezlegările rânduite de Sfânta Biserică. În locul acestuia, pot făgădui în faţa Atotputernicului Dumnezeu că îşi vor împlini toate datoriile faţă de semeni, precum făceau odinioară Doctorii fără de arginţi ai Bisericii noastre.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dumnezeu nu va îngădui ispite şi greutăţi peste puterile noastre. Planul demenţial al antihriştilor pentru perioada 2021- 2030

În acești ani se vor infaptui urmatoarele:

– Un guvern mondial

– O monedă digitală mondială

– O bancă centrală mondială

– O armată mondială

– Sfârșitul suveranității naționale

– Eliminarea proprietății private

– Distrugerea unității familiale

– Depopularea planetei

– Controlul creșterii și densității populației

– Vaccinare multiplă obligatorie

– Venit universal de bază, adică plafonarea salariilor

– Implantarea microcipurilor, pentru a avea dreptul de a cumpăra, călători și pentru monitorizarea populației.

– Organizarea unui sistem mondial de credit social, asemănător cu cel implementat în China

– Trilioane de dispozitive electronice conectate la sistemul de monitorizare 5G

– Guvernul va fi cel care va crește copiii

– Școlile și Universitățile vor fi deținute de guvern

– Sfârșitul transportului privat, nu vei mai putea deține un autoturism

– Toate companiile vor fi deținute de guvern, un guvern corporativ

– Restricții cu privire la călătoriile neesențiale

– Oamenii vor fi concentrați în anumite zone – orașe

– Oprirea irigațiilor pentru terenuri

– Sfârșitul fermelor agricole particulare

– Eliminarea creșterii de animale în spații naturale (pășuni)

– Interzicerea caselor de familie

– Restricționarea accesului la pământ agricol

– Interzicerea remediilor naturale (tratamente naturiste), doar cele sintetice vor fi permise

– Interzicerea combustibililor naturali

Sursa: Justiţiarul

Cum un grup minoritar face atâta rău omenirii, tot un grup minoritar salvează omenirea, oriunde ai privi. Oare e mincinos Hristos când a spus doar atât: ,,Nu va temeţi”, adică doar asta să faceţi voi: să nu vă temeţi? El când a spus asta ştia mai bine decât noi mecanismele societăţii şi legile mersului omenirii. Oriunde veţi privi, veti trăi acest adevăr. Nu te teme. Vei trăi acestea. Oare te-ai gândit Cine e Stăpânul universului,  Suveranul Căruia toate se supun, tremurând? E Prea Sfânta Treime, Dumnezeirea Cea Întreită în Persoane. Deci un Grup uluitor de mic, format din numai Trei Persoane: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.

Ioan

Întâietatea lui Bartolomeu din Constantinopol

,,Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care va voi să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi’’ (Matei 20, 25-28). Aceasta este regula Dumnezeiască ce trebuie să guverneze în Biserică.

După 1054, când papii au căzut în erezie şi apoi s-au rupt de Biserica Lui Hristos prin schismă,  scaunul de Constantinopol dobândit un fel de întâietate onorifică. Asta înseamnă că prin slujirea lor, toţi episcopii sunt egali, au aceaşi putere harică, sfinţitoare şi fiecare are jurisdicţie peste turma care i s-a încredinţat spre păstorire, având a da seama de ea faţa lui Dumnezeu. Aşadar, Patriarhul de Constantinopol era primus inter pares, adică primul între egali. Având acest statut, unii patriarhi au ajuns Sfinţi, alţii, dimpotrivă, au au căzut în erezie şi apoi în schismă, cum e bunăoară actualul şi trecătorul Bartolomeu din Constantinopol.

Nemulţumit de bunele rânduieli canonice, Bartolomeu a făcut pasul spre primus sine paribus, adică primul fără egali, după cum rău s-a nărăvit, urmându-i pe pseudo-episcopii Romei. Făcându-se pe sine papă al Răsăritului, Bartolomeu a convocat şi a condus sinodul eretic din Creta, bineînţeles, executând ordine venite de la vrăjmaşii Bisericii. A urmat tomosul de recunoaştere a schismaticilor ucraineni, sfidând Sfintele Canoane şi bunul simţ, punând într-o situaţie dificilă Sfânta Biserică Ortodoxă a Ucrainei, cea canonocă şi legitimă. De-atunci se străduieşte să găsească trădători, care să-l urmeze în demersurile sale nebuneşti. Şi i-a aflat. Nu le mai pomenim numele.

Nărăvit cu primul loc şi cu slava deşartă, Bartolomeu îşi pune trepăduşii şi locotenenţii, păstori fără turmă, să-i consolideze piedestalul iluzoriu. Aşa aflăm de la Elpidofor din Statele Unite precum că ocupantul scaunului de Constantinopol ar fi ,,primul apărător al Ortodoxiei’’! Nici mai mult, nici mai puţin. Omul nu e de psihiatrie, ar trebui să i se citească Molitvele de alungare a demonilor. Cine s-o facă?

Dacă e vorba de întâietate, putem spune că Bartolomeu, eretic şi schismatic deopotrivă, l-a detronat pe ereticul Marcion, cel căruia Sfântul Policarp al Smirnei i-a spus: Tu eşti întâiul născut al diavolului.

Altceva acum. Pseudo-mitropolitul fanariot Emmanuel are câteva rostiri antologice. Una e pentru schismaticii ucraineni ai lui Epifanie: ,,Nu disperaţi, veţi deveni parte a Bisericii’’. Bine grăieşte omul, adevăr spune, schismaticii cei lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu, nu sunt Biserică. Dar vor deveni. Emmanuel cunoaşte alchimia prin care aventurierii epifanişti vor fi transformaţi în ,,biserică’’, fără pocăinţă. La aceasta vor contribui, desigur, şi angajaţii centrelor eparhiale în funcţiile de episcopi, din România, care abia aşteaptă să-i recunoască.

Presbiter Ioviţa Vasile                

Poporul lui Dumnezeu din Ucraina, către ereticul Bartolomeu: Aţi adus duşmănie, ură şi violenţă în ţara noastră

La slujba de rugăciune din 21 august planificată la Kiev, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene îi vor oferi „Tomosul” lor Pseudo Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului. Iată textul integral al documentului:

„Tomosul mirenilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhului Constantinopolului Bartolomeu I

Ați pășit pe înălţimile Kievului, unde Sfântul Apostol Andrei Cel Întâi Chemat a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu, îndeplinind porunca Mântuitorului Domnului nostru Iisus Hristos: „mergeți să învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și Fiul și Duhul Sfânt” (Matei 28, 9). Pentru a îndeplini această poruncă, Sfântul cneaz de la Kiev Vladimir a botezat Rusia în urmă cu 1033 de ani. Pentru a îndeplini această poruncă, predecesorul Vostru, patriarhul Nicolae al II-lea Hrisoverg (sec. al X-lea), a trimis un episcop și presbiteri în țara noastră pentru a boteza și ilumina poporul.

Patriarhia Constantinopolului a adus Credința Ortodoxă în Țara Rusiei. Frații din Tesalonic deopotrivă cu apostolii, Chiril și Metodiu, au dăruit popoarelor slave Evanghelia în limba lor maternă. Mitropolitii greci din Kiev au purtat nevoințele apostolice și au adus închinare adevărata lui Dumnezeu în țara noastră. Sfântul Munte Athos l-a format pe strămoșul monahismului rus, Cuviosul Antonie al Peșterilor, de la care au provenit toate mănăstirile din Ucraina contemporană, Rusia, Belarus și alte țări. Un alt predecesor al vostru, Patriarhul Atanasie al III-lea Patellarius (sec. al XVII-lea), odihnește cu sfintele moaște în Harkov și este cunoscut la noi ca făcătorul de minuni Atanasie cel așezat în Lubensk. Sunt  nenumărate darurile duhovnicești pe care țara noastră le-a primit de la Constantinopol, pentru care poporul nostru va fi în vecie recunoscător poporului grec.

Dar ce ați adus dumneavoastră personal în țara noastră, în Ucraina? I-ați recunoscut pe schismaticii excomunicați din Biserică și i-ați acceptat fără pocăință! Ați slujit Sfânta Liturghie cu persoane fără sfânta hirotonie! Le-ați acordat schismaticilor un Tomos de autocefalie nul, pe care poporul ortodox din Ucraina nu l-au cerut! Ați adus dușmănie, ură și violență în țara noastră! În numele vostru, militanții cu cruzime sechestrează biserici, alungă familiile de preoți din casele parohiale, îi bat pe credincioși și săvârșesc alte nelegiuiri! Ucraina se spală cu lacrimi și sânge din cauza acțiunilor dvs. în țara noastră!

Dar cel mai rău este că faceți toate acestea în cadrul afirmării noii erezii pe care Patriarhia Constantinopolului o răspândește în prezent. Este erezia papismului de la Constantinopol. V-ați declarat drept cap pământesc al Bisericii, „primul fără egali”, primat cu puteri speciale și exclusive. Și îi conduceți pe toți adepții Dvs. la unirea cu catolicii, așa cum ați declarat în repetate rânduri. Mulți dintre predecesorii dvs. au luptat împotriva ereziei papismului atunci când Roma a fost infectată cu ea. Patriarhul Mihail I Cerularius (sec. XI) i-a excomunicat pe legații romani și în persoana lor, pe toți cei bolnavi de această erezie. Cuviosul Marcu al Efesului (sec. XV) ne-a învățat să nu facem compromisuri și să nu fim de acord cu erezia papismului. Mulți Sfinți Ierarhi și Cuvioși, atât greci cât și slavi, prin viața și propăvăduirea lor au mărturisit necesitatea păstrării purității Credinței Ortodoxe, pentru că fără aceasta nu poate exista mântuirea sufletului.

Deoarece ţara noastră evlavioasă Ucraina, ocrotită de Dumnezeu, este întărită în Ortodoxie și este învățată să rămână credincioasă Evangheliei, noi respingem pretenția dvs. de a fi capul pământesc al Bisericii și mărturisim că doar „Hristos este capul Bisericii, și El este Mântuitorul trupului” (Efeseni 5:23). Respingem posibilitatea unirii cu Roma, fără pocăința catolicilor de toate rătăcirile lor eretice.

Ați „desființat” Biserica Ortodoxă Ucraineană, noi îi rămânem credincioși! L-ați respins pe Prefericitul Onufrie, noi îl recunoaștem ca primat și arhipăstor al nostru! Mulțumită vouă, 144 de biserici au fost confiscate cu forța în țara noastră, dar construim altele noi alături de ele! Depunem mărturie în fața întregii lumi că Biserica Ortodoxă Ucraineană și Întâistătătorul ei, Preafericitul Mitropolit Onufrie, în pofida deciziilor Dvs., își îndeplinesc misiunea mântuitoare pe pământul nostru.

Și vă chemăm la pocăință pentru pretenţia de a conduce Biserica, Capul ei fiind numai Domnului nostru Iisus Hristos, pentru dorința de a vă uni cu catolicii, pentru recunoașterea schismaticilor ucraineni, pentru acapararea bisericilor noastre, pentru agresiunea credincioșilor, pentru dușmănia și ura pe care le-ați semănat pe pământul nostru! Dar în cazul în care veți aduce o pocăință publică pentru toate acestea, noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, suntem gata să vă onorăm în continuare ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Constantinopol, primul în cinste, printre întâistătătorii egali cu dumneavoastră, ca moștenitor al Sfinților Ierarhi care au strălucit pe tronul Constantinopolului și ca arhiereu al lui Dumnezeu.

Astfel, pentru păstrare permanentă, vă înmânăm acest Tomos, scris și oferit în orașul Kiev, mântuit de Dumnezeu, pentru îndreptarea și pocăința voastră.

Anul două mii douăzeci și unu, 21 august.

Mirenii Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Sursa: https://spzh.news/en/news/82013-na-molebne-v-kijeve-verujushhije-upc-khotyat-vruchity-glave-fanara-svoj-tomos

Traducere: Dr Gabriela Naghi

Bartolomeu din Constantinopol se pregăteşte să lovească din nou Biserica lui Hristos

Peste câteva zile, Bartolomeu din Constantinopol, confratele întru fărădelegi al lui Francisc de la Vatican, va merge în Ucraina pentru a se întâlni cu capul răutăţilor de-acolo, Epifanie Dumenko. Vizita are ca scop susţinerea găştii de impostori care s-au declarat a fi ,,biserică’’ şi tulbură grav Sfânta Ortodoxă Biserică a Ucrainei, canonică şi legitimă. După ce schismaticii ucraineni au primit recunoaşterea Constantinopolului, prin acel tomos fără valoare, o seamă de ierarhi, îndeosebi din latura greacă a Bisericii, i-au recunoscut şi chiar au slujit cu ei, devenind la rându-le schismatici şi nevrednici de a ocupa scaunele episcopale.

În aceste circumstanţe, sinodul de la Bucureşti ar trebui să definească cu limpezime poziţia Bisericii Ortodoxe Române, privitoare la actele necanonice ale lui Bartolomeu. Dumnealor se complac într-o tăcere vinovată, din motive pe care le ştim prea bine. În atari circumstanţe, orice mădular al Bisericii, cât de neînsemnat ar fi el, are datoria de a-şi ridica glasul pentru apărarea Biserici Ortodoxe şi a ordinii sale canonice, pentru condamnarea ereziilor şi schismelor cu care ne confruntăm în aceste vremuri. Tăcerea înseamnă complicitate, de aceea îmi permit, ca slujitor nevrednic, să exprim câteva puncte de vedere.

1.Susţinem cu dragoste şi rugăciune pe PF Onufrie ca Întâistător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ca păstor canonic şi legitim. Ne rugăm pentru IPS Mitropolit Longhin, pentru sănătatea şi mântuirea lui, pentru PS Siluan, pentru toţi Episcopii ortodocşi din Ucraina. Aceşti ierarhi, dragi sufletelor noastre, duc o luptă extrem de grea cu banda de impostori, conduşi de Epifanie Dumenko.

2.Dezaprobăm actele nelegiuite ale ereticului şi schismaticului Bartolomeu, care tulbură grav Sfânta Biserică Ortodoxă. Nu-l recunoaştem ca Patriarh al Constantinopolului şi dorim să părăsească urgent tronul patriarhal, pe care-l ocupă cu nevrednicie. Ne vom opune oricărei vizite pe care acesta ar dori să o efectueze în România.

3.Condamnăm cu tărie actele intreprinse de Epifanie Dumenko şi clica sa, susţinuţi de Bartolomeu şi şi celelalte forţe oculte care doresc distrugerea Bisericii lui Hristos. Cerem imperativ pseudo-ierarhilor români să nu îndrăznească să-i recunoască, în numele BOR, pe schismaticii ucraineni, să slujească sau să stabilească legături cu ei.

4.Rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să zădărnicească toate fărădelegile îndreptate împotriva Sfintei Biserici Ortodoxe de cei menţionaţi mai sus şi de alţii de un cuget cu ei, şi să o păzească până la sfârşitul veacului.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cuviosul Părinte Justin Pârvu: Căsătoriile de probă şi căsătoriile mixte sunt cauzele multor necazuri

Harul lui Dumnezeu nu se amestecă cu slăbiciunile şi cu păcatele omului

– Ce părere aveţi despre răspândirea concubinajului şi a relaţiilor extraconjugale?

Domnule, este un dezastru, venit după anii aştia de revoluţie! Este cea mai crudă şi barbară situaţie, întrucât aicea ideea familiei nu mai există, ideea neamului nu mai există! Este o nenorocire, o aberaţie! Acum este această căsătorie de probă: trăiesc copii noştri câte şapte, opt, zece ani împreună şi la un moment dat, întoarce spatele baiatul că vrea altceva! Şi ce mai face nenorocita asta de fată? N-o mai ia nimeni! Rămâne a nimănui! Părinţii au lăsat-o, amantul s-a dus, ea a rămas aiurea şi însărcinată!

De aceea cred că aceste casătorii de probă sunt de origine barbară, nu au nimic în comun cu viaţa morală, ortodoxă de altă dată. La nuntă când se făcea legătura aceasta firească între barbat şi femeie, dacă nu era fată, o punea pe grapă şi o ducea acasă la părinţi! Ăsta era sistemul! Şi după câteva întâmplări de acestea, fata ştia să se păstreze curată. Pentru că la Cununie, când vii acolo, numai podoabe, şi pe mireasă şi pe mire, cu cât este mai împodobit şi mai aranjat, cu atât este mai gol pe dinăuntru! Asta-i nunta? Apoi nunta nu se face aşa! Nunţile acum se fac, de o bucată de timp, după bolşevici încoace, sâmbata spre Duminica. Iar nunta nu mai e nuntă, a devenit o bătaie de joc! Biserica, duminica, este goală, iar oamenii calcă şanţurile după nuntă, bolnavi de petrecere. Şi iată nunta cum o începe omul: nu mai începe cu „Doamne ajută!”, o începe cu „Doamne satană”! Şi de aceea lucrurile acestea nu ies bine în viaţa noastră! Pentru că se fac lucrurile invers!

Nunta nu-i pentru câstig! Nunta, căsătoria, se face pentru înmulţirea unui neam, pentru că ai responsabilitatea unui copil pe care-l naşti! Acum vine băiatul cu buzunarele pline de pastile, după ce se drogează cinci, şase ani, şi vrea să se însoare! Când el este bolnav!?! Noi avem nevoie de o societate bolnavă? Avem nevoie de o societate sănătoasa, de copii sănătoşi! Ce te faci tu cu o fată care face câte şapte, opt avorturi, care la un moment dat nu le mai ştie nici numărul, ce mai poate face? Că parcă-i o libelulă, nici o galeată de apa nu mai poate duce! Îi gata, o pui în sicriu! Păi unde mai vezi tu femeia de la ţară, care ţine un copil de mână, unul la burtă şi unul la subsuară şi ducea de mâncare pe câmp la bărbat!?

Întotdeauna au fost oameni mai buni şi mai răi, şi călugări buni şi călugări răi, dar aceasta nu însemnă că Biserica sau preoţii sunt răi. Harul lui Dumnezeu nu se amestecă cu slăbiciunile şi cu păcatele omului, harul lui Dumnezeu lucrează în om, la păcătos ca şi la nepăcătos! Pentru că harul e har, oricând şi oriunde! Mai spun unii că ăsta e preot mason, sau e comunist… O fi mason în treaba lui, dar în el lucrează harul… Să nu uităm că harul lui Dumnezeu lucrează chiar dacă preotul respectiv greşeşte! Iar harul lui Dumnezeu, cum am spus, du-te şi spovedeştete acolo la el, pentru că harul Lui te acoperă oriunde.

Noi, din 1948 încoace, pomenim pe Gheorghiu-Dej, şi pe Ceauşescu, şi pe Constantinescu şi pe Iliescu, şi pe toţi, ne rugăm pentru ei, Biserica se roagă pentru toţi, se roagă pentru binele şi pentru îmblânzirea celor care se luptă împotriva creştinităţii. De ce se roagă Biserica pentru ei ? Să-i îmblânzească, să-i facă mai buni, să-i modeleze, ca să putem trăi în unitate.

Căsatoriile mixte nu au valabilitate canonică. Nu vă puteţi căsători până ce nu vă botezaţi ortodox, că nu există o cununie pentru două confesiuni diferite. Au mai început şi căsătoriile ortodocşi-catolici. Or, aşa ceva nu se poate. Au fost doi tineri acum un an de zile şi îmi spuneau că ea e catolică şi el e ortodox şi voiau să se căsătorească, şi eu le-am spus: „Nu vă puteţi căsători până ce nu vă botezaţi ortodox, că nu există o cununie pentru două confesiuni diferite. Mergeţi şi întrebaţi însă şi un ierarh”. Şi s-au dus la un ierarh şi i-au spus că un părinte i-a sfătuit să nu se căsătorească. Şi i-a întrebat: „La cine aţi fost? …Ei, dacă nu ştiţi la cine să mergeţi!… Fă o cerere, frumos, că tu eşti ortodox şi ea este catolică şi vă cununaţi fără probleme!”  Ce autoritate să mai ai tu când adevărul liturgic e astfel scindat?

Aşa că noi suntem în starea de executare a canoanelor prin prisma Securităţii. De aceea au şi pus mâna prima oară pe Biserică, în 1944. Nu ştiu dacă aţi apucat pe acei împuterniciţi, acei securişti ai Mitropoliei, când episcopul nu avea voie să vorbească la vreo sfinţire decât ceea ce îi spunea politrucul. Ce te faci cu o şcoală pustiită şi ţinută în ordinea Securităţii? Poţi să faci compromisuri în orice domeniu: economic, social, dar nu în Credinţă. De aceea şi Securitatea şi-a ales oameni din Biserică ca să-i poată manipula.

Învăţături şi îndemnuri selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

Aşa e când ai încredere in antihrişti

O româncă intenţiona să călătorească în Anglia. S-a pregătit temeinic, injectându-se cu cele două doze de substanţă diabolică, numită vaccin. Când să plece, află că trebuie să facă testul. Se conformează şi apoi este obligată să mai facă alte două teste, achitând în total 800 lei. La întoarcerea în ţară, pentru bună purtare, este recompensată cu 14 zile de carantină.

Cum se confecţionează o coada de topor

Metoda cea mai cunoscută e cea americană. Avem cazul penibilului premier Florin Câţu, aflat în centrul unui scandal de presă, după ce s-au descoperit isprăvile lui în Statele Unite. Am mai scris despre el, despre neputinţele lui de a trece prin liceu şi de a intra la ASE, deşi a avut două tentative.

Ce nu e cu putinţă în România, e posibil în SUA. Nu se ştie cum, a intrat pe un făgaş favorabil, a fost selecţionat după criterii americane şi s-a trezit dumnealui cu o bursă Fulbright la Universitatea Statului Iowa. A urmat zborul peste ocean şi aterizarea pe pământ american, pentru a se apuca de studii înalte şi cu anevoie de absolvit. El ştie cum a trecut prin facultate şi cum apoi a absolvit şi cursurile de masterat, într-o perioadă pe care a decalat-o cu trei ani, din motive de el ştiute. Nu ne interesează toate meandrele studiilor sale, deoarece e limpede că a fost susţinut de cineva cu greutate, el neavând capacitatea intelectuală de a parcurge studii universitare. Oricum, omul a fost pregătit şi împodobit cu nişte diplome care să-i asigure ascensiunea în ţară. Ca să impresioneze şi mai mult, Câţu s-a împăunat în declaraţii şi cu nişte studii doctorale pe care nu le-a făcut niciodată. Şi iată că după o încercare nereuşită, Vasilică al nostru a fost uns prim-ministru de ilustrul nostru preşedinte KW Iohannis, cel care avea ce avea cu penalii pesedişti, ignorând faptul că şi el a dobândit o casă prin acte false, fiind un posibil penal. Aşa s-a împlinit planul american de a-şi impune în fruntea guvernului coloniei omul lor. Dar ce om!

În timpul din urmă, s-au aflat isprăvile lui Câţu pe pământ american. Toată lumea ştie că după ce a băut vârtos şi probabil şi-a completat starea euforică cu droguri, s-a urcat la volan şi a condus în zig-zag, până ce a fost oprit de poliţie. Ghinion, ar spune Iohannis. Judecat şi condamnat, a stat două zile în închisoare, apoi a fost eliberat pe cauţiune. Credeţi că Iohannis n-a ştiut? A ştiut, pentru că serviciile l-au informat, dar porunca americanilor era ca acest Câţu să ajungă premier, iar preşedintele nu se poate opune, pentru că şi el e o unealtă americană.

Activitatea de infractor a Câţului a continuat, de rândul acesta în domeniul bancar, pentru că acolo-s banii cei mulţi, iar el avea nevoie de bani ca de oxgen. I-a obţinut printr-un împrumut pe care n-avea de gând să-l restituie, apoi a dispărut. Nu ştiu pe unde a stat ascuns, fiind căutat de autorităţi, dar este cert că până la urmă a ales cea mai bună ascunzătoare, fotoliul de premier din colonia numită România. Este cert că banii împrumutaţi nu-i va restitui niciodată.

Acum a apărut şi scandalul cu studiile. Câţu a minţit şi minciunile lui stau scrise în declaraţii şi acte oficiale. Ei şi? Credeţi că Iohannis îşi face probleme? Nu, pentru că nu el hotărăşte menţinerea sau demiterea primului ministru, ci ,,partenerii’’ noştri americani.

 Când Câţu a părăsit SUA, coada de topor era gata, şlefuită, dornică de a intra în acţiune. Atunci au pus americanii mâna pe topor şi ne-au dat o lovitură inimaginabil de grea. E vorba de îndatorarea ţării cu suma fabuloasă de 50 de miliarde, la dobânzi înrobitoare, bani cu care Câţu se laudă şi ne dă iluzia că avem ,,creştere economocă’’. Au îngropat ţara în datorii pentru Dumnezeu ştie câte decenii.

Acestea sunt faptele. Se bate monedă pe faptul că ruşii ne-au pricinuit foarte multe rele, ceea ce e adevărat. Americanii sunt mult mai răi decât ruşii, în vreme ce noi jubilăm că am intrat sub umbrela lor protectoare.

Presbiter Ioviţa Vasile

Din învățăturile Sfântului Varsanufie de la Optina

– Să nu plecaţi din biserică mai înainte de a se termina Liturghia, pentru că veţi pierde harul ce-l primiţi.

– Cînd intri în biserică, să-ţi aduci aminte că ea este casa lui Dumnezeu. Să stai în ea cugetand neîncetat în mintea ta că te afli în casa Lui. Şi să nu laşi nici o clipă să fugă din mintea ta gândul că Dumnezeu Se află alături de tine.

– Să nu daţi importanţă faptului că după Sfânta Împărtăşanie vă vin multe gânduri urâte şi dorinţe rele. Satana vă luptă mai tare în această zi, ca să vă pierdeţi folosul ce l-aţi primit. Moţăiala in timpul sfintei slujbe este lucrarea diavolului! Să vă luptaţi cu ea cât de mult puteţi. Şi să nu spuneţi niciodată: “Mâine mă voi împărtăşi”, ci : ,,Dacă Domnul se va milostivi şi mă va învrednici, mă voi împărtăşi.”

– Să nu judeci niciodată pe cineva. Şi, mai ales, ceea ce ţi se pare că este rău. Patima aceasta este foarte cumplită şi greu o biruieşti.

– Să nu vă încredeţi în bănuieli. Omul care se încrede în sugestiile celui viclean şi bănuieşte, este stăpânit de diavolul, care îi arată şi lucruri care niciodată nu s-au făcut. Când diavolul vă arată lipsurile şi slăbiciunile altora şi vă îmbrânceşte în judecată, să vă spuneţi vouă înşivă : “Eu sunt mai rău decat acela. Eu sunt vrednic de osânda veşnică. Doamne, miluieşte-mă!” Chiar dacă spuneţi aceste cuvinte fără tărie, totuşi trebuie să le spuneţi.

– Mâhnirile care vin una după alta trimise de Dumnezeu, sunt dovada dragostei Lui faţă de noi. Scopul fiecăreia este diferit. Ni le trimite ori ca să ne taie un oarecare rău, ori ca să ne cuminţească, ori ca să ne slăvească mai mult în viaţa ce va să fie, ori ca să ne pedepsească pentru păcatele noastre cele vechi.

– Când înduri unele mâhniri să-ţi spui : ,,Poate sunt vrednic de aceste mâhniri. Poate toate-mi sunt absolut necesare, ca să mă curăţ de patimile mele şi mai ales de mândrie.” A suferi diferite amărăciuni nu este atât de important, ci trebuie să ne îngrijim să nu ne umplem de răutate împotriva aceluia ce ni le-a pricinuit.

– Când te tulbură gândul de frică pentru mâhnirile ce vor urma, să nu începi să vorbeşti cu el, ci să spui simplu : “Facă-se voia Domnului!” . Şi asta te va umple de linişte.
– Când sunteţi în dispoziţie bună să aşteptaţi vijelii. Aşa se întâmplă întotdeauna. La fiecare bine, ispita ori merge înainte, ori vine după el.

Partea si soarta celor ce vor să se mântuiască este suferinţa. Când suferim, trebuie să ne bucurăm. Şi asta pentru că în acest fel suntem mai siguri de mântuirea noastră.
–  Lasă-te în mâinile lui Dumnezeu totdeauna şi în toate.

– Crede-mă că atunci când suferi ceva foarte greu, suferi după voia lui Dumnezeu, pentru mântuirea ta.

– Roagă pe Domnul să-ţi ridice orice mâhnire şi, o dată cu asta, leapădă-ţi voia ta cea păcătoasă şi oarbă. Lasă-te pe tine, sufletul şi trupul tău, lucrurile tale prezentul şi viitorul tău, cunoscuţii, prietenii, rudele tale şi toate celelalte în voia lui Dumnezeu Cel Preasfânt şi Preaînţelept. Spune: ,,Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule, pentru toate!”. Cu aceste cuvinte minunate şi sfinte se spulberă toate gândurile cele întunecate şi fuge greutatea din suflet şi vine în el pacea şi bucuria. Facă-se voia Ta, Doamne, în toate! Slavă Ţie, Doamne, pentru toate!
– Nu trebuie să deznădăjduim niciodată. Să nu uităm că şi în cele mai înfricoşătoare căderi se ascunde mila cea nesfârşită a Domnului… Chiar şi pierderea părinţilor duhovniceşti este, în planurile sfinte ale lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră. Crede-mă!

– Uneori, Dumnezeu lasă pe om să se simtă părăsit şi uitat. La fel se poate întâmpla cu toată societatea. În aceste cazuri, lucrul nostru este să ne păstrăm credinţa în Hristos. Dacă se va păstra credinţa, este nădejde de mântuire. Iar credinţa se păstrează numai prin abţinerea de la orice păcat.

– Toate faptele noastre cele bune trebuie să fie încercate, adică probate dacă sunt cu adevărat după Dumnezeu. Toate, chiar şi credinţa noastră. Încercarea se face prin amărăciuni şi suferinţe.
– Nu trebuie să ne lipim de cele pământeşti, chiar de ni se vor părea de mare preţ. Oricărui lucru pământesc să-i dai valoarea lui pământească. Însă numai una are într-adevăr mare valoare: mântuirea sufletului nostru. Toate celelalte sunt deşarte. Aici, pe pământ, toate sunt nesigure. Gândul nostru trebuie să fie aţintit şi pironit în Dumnezeu şi în viaţa veşnică. Toate cele pământeşti vor trece.
– Nu te preocupa niciodată ce vor spune oamenii care nu au o gândire creştinească.

– Acum, creştinismul este urât peste tot, pentru că îi împiedică (pe oameni) să trăiască cum vor, să păcătuiască nestingheriţi. Noua generaţie se dizolvă, se strică, putrezeşte. Vor să trăiască fără Dumnezeu şi urmările sunt evidente.

– Toată lumea se află sub influenţa unei puteri care stăpâneşte mintea, voinţa şi toate puterile sufletului. Şi această putere este vicleană, pentru că izvorul ei este diavolul, iar uneltele lui sunt oamenii vicleni. Prin ei lucrează antihrist şi înaintemergătorii lui. Apostolul spune: ,,Pentru aceea Dumnezeu i-a predat duhului amăgirii, al înşelării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului.”

(Sfaturi duhovniceşti, Sfinții de la Optina, Sfinții părinți ne învață)

Învăţături selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

Câtă vreme vor mai răbda românii batjocura homosexualilor?

„Jos mâinile de pe copii și de pe educația lor! Nu reprezentați pe nimeni, în condițiile în care 75% dintre români cred că este necesar un program de educație sexuală”, spun homosexualii de la Accept România într-o postare publicată pe Facebook (ActiveNews)

Societatea românească pare timorată în faţa obrăzniciei nemăsurate a homosexualilor. Cum adică să ne luăm mâinile de pe copiii noştri şi să-i dăm în labele lor păroase, pentru a le face zisa ,,educaţie sexuală’’? Acesta ar fi primul pas în tendinţa lor bolnăvicioasă de a ne perverti copiii şi a face din ei instrumente prin care să-şi satisfacă poftele lor porcoase. Procentul de 75 % a românilor care ar dori educaţia sexuală este o minciună neruşinată a lor, a usrplus-ului, care au  mai puţin de 5% ca reprezentare, în condiţiile în care 70% din români nu s-au prezentat la vot.

Câteva adevăruri trebuie rostite răspicat, în condiţiile asaltului nebunesc al homosexualilor asupra Poporului Român.

1.Homosexualitatea este o boală. Aşa a fost definită în regimul comunist, aşa o descriu tratatele de specialitate. Faptul că se încearcă schimbarea percepţiei asupra acestei boli, socotind-o ca o stare normală, nu schimbă cu nimic lucrurile. E ca şi cum ai spune că gheaţa e incandescentă, deoarece are temperatura de 1000 de grade Celsius.

2.Homosexualii nu s-au născut cu aceste înclinaţii păcătoase, cum vor să ne convingă ei acum. Asta i-ar îndreptăţi să spună că păcatul nu le este imputabil, deoarece aşa i-a creat Dumnezeu! Ce aberaţie! Fiecare din ei s-a născut ca om normal, dar a avut un moment de rătăcire, când s-a dedat la practici perverse, nefireşti, şi apoi s-au afundat în această mocirlă împotriva firii, din care nu mai vor să iasă.

3.Boala homosexualilor poate fi tratată şi ei pot scăpa de acest păcat teribil, cum spunea Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Tratamentul nu e unul medicamentos, ci ţine de sfera duhovnicescului. Un duhovnic bun ştie cum să ajute un nefericit căzut în această patimă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi voinţă puternică şi statornică, poate să-l aducă pe bietul om la normalitate. Din păcate, aceşti bolnavi se complac în starea lor păcătoasă şi resping ajutorul Bisericii.

4.Păcatul sodomiţilor duce la pierderea mântuirii şi la chinurile cele veşnice ale iadului, dacă aceştia nu se pocăiesc nici măcar în ceasul morţii.

5.Homosexualii vin spre Biserică cu nişte pretenţii diavoleşi, izvodite în străfundurile iadului. Ar dori ca Biserică să oficieze  ,,slujbă’’ de unire a doi bărbaţi sau a două femei, ca nu cumva aceştia să fie discriminaţi.  Mă tem că vor exista episcopi şi preoţi care se vor deda la această fărădelege strigătoare la cer. Cred însă că mâna preotului se va usca şi limba lui va amuţi, când vor avea cutezanţa satanică să batjocorească Taina Sfintei Cununiei.

6.Aşa numita ,,educaţie sexuală’’ este, de fapt, pornografie, desfrâu, pervertirea copiilor inocenţi, batjocorirea legilor lui Dumnezeu. Sodomiţii sfidează aceste legi, vor să-i sodomizeze şi să-i batjocorească pe toţi oamenii normali. Este o luptă deschisă şi declarată pe care ei o duc împotriva lui Dumnezeu şi a făpturilor Sale, care au legea Sa în inimile lor. Dumnezeu nu se lasă batjocorit şi pedeapsa lui va veni când nu se vor aştepta şi va fi nespus de aspră.

7.Când antihriştii vor impune obligativitatea ,,educaţiei sexuale’’, fără consimţământul nostru, avem datoria să ne retragem copiii de la şcoală şi să-i tăinuim pe unde ne va ajuta Dumnezeu. Este mai bine să trăiască în austeritate şi privaţiuni, decât să-i aruncăm în braţele sodomiţilor şi apoi în gheena chinurilor veşnice.

8.Sataniştii care îşi vor trimite copiii la desfrâul instituţionalizat din şcoli, vor da greu răspuns în faţa lui Dumnezeu. Dacă ţin cu tot dinadinsul să-şi pângărească pruncii nevinovaţi, le sugerez să introducă un curs de coprofagie umană, susţinut de Dacian Cioloş şi Dan Barna, cu demonstraţii practice.

9.Parlamentul antihristic a votat legi care-i apără cu străşnicie pe sodomiţi. Nu poţi zice nimic împotriva lor, pentru că poţi fi acuzat discriminare şi de instigare la ură, fapte pedepsite cu ani de temniţă. Când homosexualii vor să acapareze educaţia copiilor noştri, putem sta indiferenţi? Nu! Nu recunoaştem nicio lege care este contrară legilor lui Dumnezeu. Nu recunoaştem şi nu respectăm nicio lege prin care Poporul Român este batjocorit şi înjosit. Dumnezeu ne dă porunca şi puterea să ne opunem unor atari legi.

10.Biserica lui Hristos nu va recunoaşte niciodată ,,drepturile’’ sodomiţilor. Ea-i va chema mereu la pocăinţă şi la vieţuire dreaptă şi curată. Biserica este Poporul Român şi nu poate fi confundată cu cei 56 de ierarhi eretici şi trădători, dintre care unii de dedau la practici sodomite.

11.Îi sfătuim pe homosexuali să stea în vizuinile lor, să nu pună la încercare îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi să nu mai batjocorească Poporul Român.

12.Poporul Ortodox al lui Dumnezeu nu trebuie să fie timorat în faţa acestei ofensive satanice a homosexualilor. Ei au de partea lor puterea lumească, noi avem puterea lui Dumnezeu; ei au protecţie dela dumnezeii veacului acestuia, noi stăm sub ocrotirea Marelui nostru Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi vom vedea cine va birui.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ştire. În Braşov s-a închis şi ultimul din cele patru centre de vaccinare, cel de la Căminul pentru Persoane Vârstnice. Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragi români. Prin boicotul vostru aţi reuşit să zădărniciţi planurile scelerate ale antihriştilor. Rămâneţi statornici în hotărârea voastră şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Simona Halep a comis dubla greşeală a vieţii sale: s-a injectat cu cele două doze de substanţă diabolică

În 25 iunie 2021, scriam cu mare amărăciune despre sfârşitul carierei acestei tenismene strălucite. Previziunile mele s-au adeverit, din păcate. Din luna mai a ratat toate turneele, inclusiv Jocurile Olimpice, aşa încât a ieşit dintre primele zece jucătoare, fiind acum pe locul 13. Dându-şi seama de eclipsa în care a intrat, Simona a încercat să revină, anunţându-şi participarea la turneul de la Montreal. Mare decepţie! A pierdut din primul tur, în faţa unei jucătoare de pe locul 50. I-a mai rămas speranţa unor turnee din SUA, dar mă tem că declinul ei nu se va opri, până când, încet-încet, va intra în anonimat şi apoi va renunţa la tenis, după ce a stat mai bine de un an în vârful piramidei mondiale.

Conul de umbră în care a intrat jucătoarea noastră a fost pus pe seama unui accident suferit în turneul de la Roma. Am văzut momentul respectiv. Adevărul e altul, şi e unul dureros. Personajul acesta malefic, Valeriu Gheorghiţă, a avut nefericita inspiraţie să organizeze un fel de spectacol propagandistic, lugubru şi ieftin, având-o ca protagonistă pe Simona. Cum-necum, a reuşit să o convingă să primească substanţa diabolică, în faţa camerelor de luat vederi, încât să vadă o ţară întreagă cum această personalitate uriaşă a sportului românesc optează pentru ,,beneficiile’’ zisului vaccin. Este cert că mulţi admiratori i-au călcat pe urme şi s-au îndreptat spre centrele de injectare. Din momentul în care i s-a inoculat substanţa fatidică, Simona n-a mai fost Simona, cea de dinainte. Aripile i s-au frânt, a dispărut pur şi simplu din sport, spre regretul nostru, al celor mulţi, care o urmăream cu admiraţie de ani de zile.

Simona Halep a însemnat mai mult de jumătate din sportul românesc. De-a lungul unui an, era prezentă la cele mai bine cotate competiţii şi ne aducea mari satisfacţii, de n-ar fi să pomenim decât de cele două turnee de grand sleam, Roland Garos şi Wimbledon. Ce a însemnat Simona pentru sportul nostru, ne-o arată bilanţul românilor la Jocurile Olimpice de la Tokyo: abia patru medalii, care ne situează pe locul 46, după Bahamas, Kosovo şi Uganda!

Care să fie explicaţia decăderii dramatice a sportului românesc? E una singură, aceşti indivizi alogeni, aceste lifte care stau la cârma ţării cu încolăciri de şarpe şi care distrug tot ce e valoros în România: credinţă, cultură, învăţământ, sănătate, economie, şi acum şi sportul cu care mai ieşeam în lume. Biserica e prioritară în nebunia lor distructivă, însă mai au nevoie de ea pentru a-şi mări numărul de injectaţi. Şi trebuie să recunoaştem că au ajutoare de nădejde în ierarhii români.

Mulţumim, Simona, de tot ce-ai făcut pentru Poporul acesta batjocorit şi umilit. Niciodată nu vom înţelege cum inteligenţa ta sclipitoare a capitulat în faţa unui mediocru, numit Valeriu Gheorghiţă. Tu, fata care te însemnai cu Sfânta Cruce în văzul a sute de milioane de oameni, ai acceptat să devii instrumentul de propagandă a unor satanişti! Îţi dorim să te bucuri de toate darurile primite de la Atotputernicul Dumnezeu, să nu te bizui nesăbuit pe banii şi proprietăţile dobândite, să nu faci pasul nebunesc spre a treia doză şi să nu uiţi de promisiunea de a împodobi Neamul Românesc (măcar) cu trei odrasle. Sănătate şi mântuire să-ţi dea Bunul Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile

Starețul Efrem Filotheitul: V-ați gândit vreodată să vă rugați pentru sufletele care se află în temnița iadului?

O, ce mare binecuvântare ar fi, dacă ar exista cineva, ale cărui rugăciuni să aibă puterea să ne izbăvească din înfricoșătorul iad, să plătească datoria noastră și din starea de robie, să trecem în slava și odihna lui Dumnezeu! Această milostenie, pe care poate creștinul să o facă, este cea mai mare. Și să știți că rugăciunile oamenilor sfinți au izbutit această mare minune. În tradiția patristică și ascetică am citit despre mulți oameni care prin rugăciunea lor au scos suflete din iad. Și câți Sfinți au făcut aceasta, însă nu se știe, pentru că nu a fost scris nicăieri! Dumnezeu însă i-a slăvit pentru această mare milostenie a lor. Dacă un pahar cu apă are valoare și pentru el Dumnezeu dă răsplată în nume de ucenic, în nume de prooroc sau de drept, cu cât mai mare valoare are rugăciunea pentru miile și milioanele de oameni aflați suferință și osândiți la chinurile iadului?

Mor oameni fără număr și nimeni nu se îngrijește de ei. Sunt uitați de toți. Noi ne îngrijim de ai noștri, de părinții noștri și de rudenii și facem parastase și ne rugăm pentru odihna lor, însă pentru ceilalți nu îngenunchem, nu vărsăm o lacrimă, nu ne ridicăm mâinile la rugăciune. Să ne străduim să devenim mai duhovnicești, să ne apropiem de Hristos, ca să-I vorbim. Cu cât ne apropiem mai mult de El, cu atât mai bine putem să-I vorbim despre cei care suferă. Când vă rugați pentru voi înșivă și pentru ai voștri, să vă rugați și pentru aceste suflete aflate în suferință, care nu au „unde să-și plece capul”.

Hristos a murit pe Cruce pentru fiecare suflet și Dumnezeiasca Sa dreptate caută pricină, ca să-i miluiască pe acești oameni, ca să fie îndreptățită izbăvirea lor din osândă. Dumnezeu poartă de grijă acestor suflete osândite. Ele sunt osândite potrivit dreptății Sale, însă pe de altă parte milostivirea Sa spune: „Roagă-te pentru ei.” De ce? Ca să aibă îndreptățire, ca milostivirea Sa să biruiască dreptatea și să trimită mila Sa celor ce suferă acolo. Iar bieții de noi, fiind întunecați de păcat și de neștiință, nu dăm pricină dragostei lui Hristos să-i miluiască.

Mă rog, fiii mei, ca Hristos să ne dea Har, luminare și putere și în primul rând harul milosteniei, ca să miluim acele suflete, care au plecat în lumea cealaltă. Și dacă noi nu le uităm, nu ne va uita nici pe noi Dumnezeu când ne vom afla și noi, poate, în aceeași nevoie. Astfel vor fi primite postul și nevoința noastră înaintea lui Dumnezeu. Să mulțumim din tot sufletul lui Dumnezeu, că ne-a învrednicit să fim ortodocși și să avem putința de a milui și a ne nevoi pentru a ne afla în slava Sa cea veșnică împreună cu El. Amin.

Cuvânt de învăţătură selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Adormirea Maicii Domnului

După ce a vieţuit mai mulţi ani în casa Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, precum a fost voia Fiului său, Preacuratei Fecioare Maria i s-a făcut cunoscut sfârşitul vieţii sale pământeşti, prin Sfântul Arhanghel Gavriil, care i-a binevestit şi Naşterea Mântuitorului. Era vremea când Sfinţii Apostoli erau răspândiţi în lume pentru a vesti tuturor Evanghelia cea veşnică. Dorinţa Preacuratei era să-i mai vadă o dată pe ei, înainte de a se duce în locaşurile cereşti la Fiul său. Aşa a rânduit Dumnezeu ca Sfinţii Apostoli să se adune din toată lumea, ca să fie de faţă la Adormirea Preacuratei şi să rânduiască cele de trebuinţă îngropării sale. A sosit şi ziua a cincisprezecea a lunii august. Însuşi Mântuitorul S-a arătat la slăvita mutare a Maicii Sale şi văzându-L, s-a bucurat cu duhul, apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

La vremea cuvenită, Sfinţii Apostoli au ridicat patul pe care stătea trupul primitor de Dumnezeu a Sfintei Fecioare Maria şi s-au îndreptat cu cântări spre locul de îngropare. Privind icoana Adormirii, vom vedea arătat un fapt care s-a petrecut atunci. Evreii cei răi şi necredincioşi, care L-au răstignit pe Domnul, s-au tulburat de pizmă pentru cinstea ce se făcea Maicii Sfinte. ,,Deci înştiinţându-se de aceasta arhiereii şi cărturarii, s-au umplut de zavistie şi de mânie şi au trimis slujitori şi ostaşi, şi încă au îndemnat pe mulţi din popor ca, alergând cu arme, să izgonească pe cei care petreceau trupul Sfintei Maria, şi pe Ucenicii lui Iisus să-i rănească, iar trupul să-l ardă cu foc’’. Dumnezeu i-a lovit cu orbire şi i-a făcut neputincioşi în răutatea lor.

Dintre ei s-a desprins un anume preot Atonie şi a zis : ,,Acesta este trupul care a născut pe înşelătorul acela, care a stricat legea părinţilor noştri!’’. S-a repezit cu sălbăticie spre patul purtat de Sfinţii Apostoli, dar când s-a atins de el, îngerul Domnului i-a retezat amândouă mâinile. Atunci s-a căit de fapta sa şi a mărturisit; ,,Noi şi mai înainte L-am ştiut că este Fiul lui Dumnezeu, dar din zavistie, întunecându-ne de răutate, n-am vrut să mărturisim măririle lui Dumnezeu, şi I-am rânduit ucidere cu nedreptate. Iar El, cu puterea Dumnezeirii înviind a treia zi, ne-a umplut de ruşine pe noi, toţi urâtorii Lui, pentru că ne sârguiam să ascundem Învierea Lui, dând multă plată străjerilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăsirea Sihăstria, 2005, p. 206-230).

La acest cinstit praznic, Biserica lui Hristos cântă cu evlavie Sfintei Fecioare Maria: ,,Întru Naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti de moarte sufletele noastre’’.

Ieri, homosexualii cei fără de Dumnezeu au încercat să umbrească Marea Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, printr-o paradă deşănţată şi sfidătoare. Cărţile noastre bisericeşti spun ,,că soarele, trecând peste locurile cele spurcate, nu se întinează’’ (Canon de rugăciune către Ingerul păzitor, cântarea a 6-a)

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Nicodim Aghioritul: Nădejdea şi curajul ce arăţi către Maica Domnului sunt bogăţie, fericire şi scăpare temeinică

Când, cu îndrăzneală și credință, vrei să alergi la Născătoarea de Dumnezeu pentru orice trebuință a ta, poți obține acest har dacă vei cugeta acestea:

1) Orice vas în care se pune mir prețios, miroase chiar după ce nu mai este mirul într-însul. Cu atât mai puternic cu cât mirul a stat mai mult în el și cu atât mai mult cu cât mirosul mirului a fost mai puternic. Iar dacă mirul rămâne în vase, el miroase covârșitor mai mult decât cele golite. Dar dacă s-ar zice că acel miros este o însușire a unui anumit element, închipuie-ți că ceva stă lângă o mare ardere și multă vreme ține ferbințeala deși s-ar depărta de foc.

Cu aceste observații adevărate, te intreb: ce mireasmă a iubirii de oameni, ce văpaie a dragostei, ce gânduri ale îndurării și milei nu se găsesc cu îndestulare în lăuntrul Născatoarei de Dumnezeu, care nouă luni a purtat în feciorescu-i pântece pe Hristos, mirul cel nedeșertat? Ea, care ține totdeauna la piept și în iubire pe Fiul lui Dumnezeu! De aceea, după cum un lucru oarecare apropiat de un vas de mir prinde miros, ori ceva apropiat de foc se încălzește, tot astfel, ba poate mai mult, orice lipsit, care se apropie cu smerenie și cu credință de Mirul ceresc și de focul milei și îndurării ce de-a pururi arde în pieptul Născătoarei de Dumnezeu, lucru hotărât, va lua sprijin, binefaceri și daruri cu atât mai multe cu cât are credință și curaj mai mare.

2) Nici o făptură n-a iubit vreodată atât pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Prea Sfânta lui Maica. Aceasta din două pricini: Întâi fiindcă L-a născut fără de bărbat și al doilea pentru că a fost Unicul, singurul ei Fiu. De aceea dragostea ei a rămas neîmpărțită. Dacă acest Fiu al lui Dumnezeu și iubit fiu al Fecioarei și-a dat toată viața și pe Sine tot, pentru trebuințele noastre, a celor păcătoși, iar pe Maica Sa a dat-o nouă Maică, sprijin, și mijlocitoare pentru mântuirea noastră, cum și de ce să nu ne ajute și să nu influențeze voința Fiului ei, Cel atât de iubit.

De aceea aleargă iubite, în orice nevoie, aleargă la Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Nădejdea și curajul ce arăți către dânsa sunt bogăție, fericire și scăpare temeinică. Ele totdeauna îți aduc daruri și îndurări.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p.150-151)

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Avertisment pentru homosexuali: România este Ţară Ortodoxă şi Dumnezeu nu va îngădui sodomizarea ei

,,Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer…’’ (Facere 19, 24)

Pentru ca botjocura asupra Poporului Român să fie cât mai mare, uniunea sataniştilor din România, împreună cu celelalte structuri ale statului antihristic, au programat parada sodomiţilor în ultima zi a Postului, în preziua Sărbătorii Sfinte a Adormirii Maicii Domnului. Vom avea un spectacol grotesc, dezagreabil, întristător, pentru că sodomiţii, de toate felurile, au pierdut orice urmă de ruşine şi de bun simţ. Sfidează un Popor întreg asupra căruia vor să-şi impună ideologiile şi spurcăciunile lor diavoleşti.

Biserica va fi prezentă în stradă pentru a afirma legile şi valorile Dumnezeieşti cu care a fost înzestrată omenirea. Când spun ,,Biserică’’, mă gândesc la Poporul Dreptcredincios, nicidecum la cinstiţii noştri ierarhi, care nu îndrăznesc să scoată măcar un cuvânt prin care să-şi supere stăpânii. Şi cum ar îndrăzni, când li se spune în faţă: ,,Noi te-am făcut episcop, de noi trebuie să asculţi’’. De ce tac dumnealor, când ar fi trebuit să emită imediat un comunicat, prin care să dezaprobe această manifestare satanistă şi să ceară imperativ autorităţilor române să se desolidarizeze de ea şi s-o interzică?

1.Pentru că au primit consemn să tacă, să nu îndrăznească să apere morala ortodoxă şi tradiţiile sănătoase ale Poporului Român. Cineva remarca pe bună dreptate că ierarhii români au făptuit toate relele ce le-au ieşit în cale, şi-atunci ce aşteptări mai putem avea din partea lor?

2.Pentru că o seamă din sinodalii români au afinităţi cu sodomiţii, cum bine spunea Părintele Mihai Voicu. În sinod se ştie acest lucru, pidosnicii sunt cunoscuţi, dar nimeni nu mişcă un deget pentru înlăturarea lor, că de pocăinţă nu mai poate fi vorba. Trebuie să izbucnească un scandal, de felul celui în care a fost implicat Corneliu Onilă de la Huşi, şi-atunci, neavând încotro, sinodalii hotărăsc înlăturarea respectivului, asigurându-i condiţii de trai regeşti, ca să poată muşamaliza cât mai repede cazul.

Oricât i-ar chema Biserica pe sodomiţi să părăsească păcatele teribile în care se complac, aceştia rămân insensibili, ba mai mult, se manifestă cu o agresivitate diabolică. În aceste circumstanţe, când nu înţeleg de vorbă bună, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm pentru ei, să se întoarcă de pe calea pierzării, pe care o străbat cu inconştienţă. Nimeni nu le poate face răul pe care şi-l fac ei înşişi. Acum înţelegem cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul: ,,Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine e sfânt, să se sfinţească şi mai mult’’ (Apocalipsa 22, 11).

Presbiter Ioviţa Vasile