Părintele Sinesie Ioja,  un slujitor al lui Hristos, ajuns în pragul sfinţeniei

23 Aprilie 1916 – 03 August 1958. Ucis de brutele comuniste în Penitenciarul Văcăreşti. Întemnițat timp de 10 ani la: Arad, Timişoara, Târgu Ocna, Baia Sprie, Jilava, Văcăreşti

Când Popa Ioja Sinesie, de prin părţile Aradului, era întrebat de colocatarii de pe priciuri de ce a fost arestat, el răspundea, ca şi cum ar fi vrut să se dezvinovăţească:
– Păi, ce să fac, taică, dacă mă năpădiseră sectanţii?! Că eu nu ştiu teologhie d-asta domnească… Şi sectanţii mă dovedeau cu vorba, că vorbeau ca din carte, cu numere de versete din Biblie şi altele pe care eu le uitasem demult. Şi atunci, ce să fac? Bătrân şi uituc cum eram, ştiind doar Sfânta Liturghie pe dinafară, mi-am zis să le vin de hac citind peste ei Blestemele Sfântului Vasile cel Mare. Şi nu doar într-o zi, ci multe vineri la rând.
– Şi tare s-or mai fi sinchisit ei de blestemele Sfântului! îl luă peste picior un ţăran cu credinţă mai îndoielnică.
– Ba nu, taică! S-au sinchisit, şi chiar foarte tare… Adică s-au sinchisit aşa de tare c-au început să moară, unul după altul, până ce s-au isprăvit cu toţii: şi cei din Micălaca, şi cei din Mândruloc, şi cei din alte părţi de care nu ştiam. Şi aşa i-am dovedit, că mare-i puterea Sfântului!…
– Da, chiar aşa, părinte, ucigându-i? Nu zice porunca a cincea să nu ucizi?

-Ba da, da nu eu i-am ucis, ci cuvântul Sfântului Vasile, că şi el tot pe Dumnezeu slujeşte.
– Da şi sectanţii zic că slujesc pe Domnul, şi atunci cum e?
– L-or fi slujind ei, da nu cum îi place Lui…
Şi popa Ioja, tulburat, se furişă sub prici, ca să-şi facă rugăciunile şi canonul, murmurând: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

Cei care-l vedeau mereu murmurând, cu capul plecat, se întrebau până când şi cât va mai avea de ispăşit popa. “Numai Dumnezeu ştie!” murmurau cei care auziseră că fusese osândit la temniţă grea pentru “ajutor legionar”. “Şi mai e şi tuberculos în ultimul hal!”, oftau ţăranii din jurul Aradului. Dar lui nici nu-i păsa. Cu o cuşmă spartă în vârful capului, prin care-i ieşea părul alb şi cu o pereche de ochelari legaţi cu o sfoară după urechi, aplecat de spate, îşi ducea osânda fără de alt gând decât acela că tot ce pătimeşte se petrece numai cu îngăduinţa Domnului. De aceea nici nu cerea altceva în rugile sale, decât să-l miluiască.
Şi totuşi, o dată mai ceru ceva, dar nu lui Dumnezeu, ci preoţilor catolici, iezuiţi, doctori în Teologie şi alte ştiinţe, care stăteau pe priciul de deasupra lui.
– Iertaţi-mă, cinstiţi părinţi! Eu sunt cel mai prost popă ortodox din lume şi aş dori să-mi spuneţi şi mie ceva teologhie, că…
Şi din ochi i se revărsă atâta lumină, încât părinţii iezuiţi rămaseră muţi.
– Părinte! încercă unul să rostească…
Dar vorba i se oprise în gât şi popa Sinesie, stânjenit şi el că-i întrerupsese din discuţie, se retrase încetişor la locul lui, lăsând să dispară din faţa lor ochelarii legaţi cu aţă şi căciula spartă.
– Ce să-i spunem noi despre teologie unui om ajuns în pragul sfinţeniei? exclamă mai târziu unul dintre iezuiţi, privind întrebător spre ceilalţi.

(Marcel Petrişor – Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi, Editura Vremea, 2008, pag. 57-59)


Părinte Sinesie Ioja, Sfinţite Mucenice al lui Hristos, roagă-te Împăratului Ceresc pentru noi nevrednicii!

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Adaos

„Este foarte important ca toate instituțiile, inclusiv Biserica, să transmită prin mijloacele pe care le au, prin ghiduri, prin purtători de mesaj, prin voci ale preoților, până la urmă, să transmită acest mesaj de informație corectă, de educație medicală enoriașilor’’ (Dan Barna).

Ca preot ortodox ce mă aflu, răspund cu plăcere chemării antihristului Barna, privind informaţia corectă. Informaţia corectă e să nu primiţi substanţa diabolică, injectată sub numele mincinos de ,,vaccin’’. Nu acceptaţi să deveniţi cobai ai acestor satanişti. Constatările şi informaţiile pe care le primesc arată că mulţi din cei ce au primit primele două doze, nu o vor primi pe a treia. De ce oare?

Presbiter Ioviţa Vasile

4 gânduri despre „Părintele Sinesie Ioja,  un slujitor al lui Hristos, ajuns în pragul sfinţeniei”

  1. Începe tot lucrul tău, oricât de mic, cu Dumnezeu și săvârșește-l ca înaintea feței Sale

    Dintru început ia-ți îndreptar credința, ca să dai rost și noimă vieții tale, s-o cârmuești, adică, cu toate ale sale către Dumnezeu. Fără de El e vană și deșartă, și nimicnicie. Cu El, viața-i bogată și plină de tâlc.

    Fii cu Domnul în fiecare zi, clipă de clipă.

    Fă-ți cale către El cu faptele și gândurile tale.

    Cel care le-a făcut pe toate, a pus în toate un temei dumnezeiesc. Împărtășește-te de ele, dar, duhovnicește, cum le-a gândit pe ele Dumnezeu, cu gândul pururea la El. C-ai să dai seama de cum te-ai folosit de toate cele ale vieții tale.

    Începe tot lucrul tău, oricât de mic, cu Dumnezeu și săvârșește-l ca înaintea feței Sale.

    Sârguiește ca pe toate să le faci cu Domnul, și fără El nimic să nu faci.

    Ai pentru asta sfânta rugăciune. Pune plămada ei în fiecare faptă și în fiecare gând. Ce-ai de făcut, începe cu binecuvântare, și mulțumește când ai isprăvit. Izbânda pune-o pe seama lui Dumnezeu; pentru ponoase, cere-I Lui iertare. Roagă-te când lucrezi, ori măcar lucrează în duh de rugăciune. Că rugăciunea uneltește ca nimeni alta unirea omului cu Dumnezeu.

    Zi de zi, uită tot mai mult de tine și uită-te tot mai mult la Dumnezeu. Trăiește mai puțin din ale tale și mai mult din ale Sale. Și tot mai mult ai să te legi de El.

    Seara, socotește câte greșeli ai făcut și te căiește; dimineața, ia-ți viața ta de la început, fiecare zi a ta să fie încă un pas spre Dumnezeu.

    Nu-i trândăvie viața, ci trudă și alergare. Adună în toată vremea vieții tale cu Hristos, ca să nu ți se risipească viața.
    Ca în veșnicie să viem întru El, Cel ce este „totul întru toți” (Coloseni 3, 11).

    Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura Părintelui Serghie, Editura Sophia, p. 107-108

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, îşi vor pierde viaţa cea veşnică

    Oamenii îndepărtaţi de Dumnezeu sunt mereu nemângâiaţi şi de două ori chinuiţi. Cel ce nu crede în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, îşi osândeşte şi sufletul său veşnic.

    De la stăpânul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îţi face viaţa neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul. Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos. Şi cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult şi te vei veseli.

    Dar noi spunem: „Suntem proşti să lucrăm pentru Hristos?” Însă aceasta este înfricoşător! Să nu recunoaştem jertfa lui Hristos pentru om! Hristos S-a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să curăţească tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi? Şi ce facem noi pentru Hristos?

    Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră. Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredinţă. Nu cred în cealaltă viaţă şi de aceea nu iau în considerare nimic. Nedreptăţesc, îşi părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinţii Părinţi n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate – precum a spus Dumnezeu despre Sodoma şi Gomora: Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd!

    Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, îşi vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Volumul 1, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București

    Apreciat de 1 persoană

  3. Părintele Sinesie Ioja – rugătorul inimii

    „Era un om blând şi bun, cu multă dragoste faţă de om şi cu multă credinţă în Dumnezeu. Suntem amândoi ferecaţi în lanţuri grele. Cătuşele erau groase şi late, reci, ca-n timp de iarnă. Eram pe la sfârşitul lui ianuarie 1950. Părintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. Trebuie să fim foarte atenţi şi să păşim deodată amândoi, că altfel ne împiedicam, sau ne trăgeam unul pe altul.

    Aşa ne-am dus zilele, legaţi în cătuşe şi lanţuri grele. Aşa am dormit, aşa am mers împreuna la WC. Ne uităm unul la altul cu resemnare şi cu speranţa că odată vom scăpa. Blândele priviri ale părintelui Sinezie mă încurajau. Era mai bătrân ca mine. Avea peste 40 de ani. În cătuşe şi lanţuri grele străbăteam în timp spre temniţa grea Aiudul, spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr.”

    Anastasie Berzescu, Lacrimi şi sânge. Rezistenţa anticomunistă armată din munţii Banatului, Editura Marineasa, Timişoara, 1999, p. 125-126

    „La Târgu Ocna am cunoscut pe părintele Ioja Sinesie. Era un preot de mir din Banat, care nu avea studii deosebite sau o cultură cu care să te impresioneze, dar era de o mare credință și avea un permanent duh de rugăciune. El a ajuns foarte repede la semnele care apar în cursul practicării rugăciunii inimii, cu căldura, cu durerea pe care o simți și cu flacăra care iese și alte lucruri pe care atunci nu le știam și pe care apoi le-am citit în Sbornic. Semne de care, cei de la Târgu Ocna, Gafencu, părintele Iscu, părintele Sinesie Ioja și Gheorghe Jimboiu vorbeau și pe care nu le știau din cărți, ci din rugăciunea lor permanentă.

    Părintele Sinesie, ca preot, a mărturisit acolo pe mulți. A murit și el mai târziu, în altă închisoare.”

    Pr. Mihai Lungeanu – Sfântul Închisorilor, de monah Moise Iorgovan, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, pag. 162

    „În cartea lui, Testamentul din morgă (Miinchen 1981, p. 107), Mărturisitorul Remus Radina afirmă:

    Din iubirea de Dumnezeu şi a aproapelui rezultă cele şapte năzuinţe formulate de deţinuţii politici români:

    Năzuim spre înviere.
    Luptăm pentru împlinirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.
    Vrem să aducem neamurile la biserică, pentru a le împăca cu Dumnezeu.
    Vrem să creăm o şcoală de înaltă cultură şi educaţie creştină, care să canalizeze toate energiile creatoare omeneşti.
    Vrem să creăm un om nou, născut din nou din Dumnezeu şi din strădania lui personală.
    Prin acest om nou, vrem să dăm expresie în conţinut şi în formă tuturor problemelor omeneşti, existente în toate timpurile.
    Vrem să smulgem pe om din suferinţa fizică şi morală.”

    „Aceste principii de viaţă creştină sunt alcătuite de Ion Ianolide şi de Valeriu Gafencu. Ele – şi altele – exprimă starea de spirit a deţinuţilor din Târgu Ocna. Noi le-am învăţat pe de rost şi la eliberare le-am scos afară.”
    21 iulie 1991 Părintele C. Voicescu, Târgu Ocna

    Apreciat de 1 persoană

  4. ESTE VREMEA MUCENICIEI!
    LUPTAŢI PÂNĂ LA CAPĂT! NU VĂ TEMEŢI!1
    Arhimandritul Justin Pârvu stareţul mănăstirii Petru Vodă
    fragment

    La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la
    aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nicio normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece, dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate – ignoranţa e cuceritoare.
    Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosinduse cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost
    încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi?
    Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, şi tot astfel fac acum cu
    poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.
    Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

    Vă cer, aşadar, în numele Mântuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 11:32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.
    Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea
    acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.
    Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.
    Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
    Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.
    Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul!
    Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e Lupta este deschisă.
    Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

    Apel lansat în data de 14 ianuarie, 2009, mănăstirea Petru Vodă, la prăznuirea cuvioşilor mucenici ucişi în Sinai şi Raith

    *România va începe, din 3 august 2021, emiterea de cărți de identitate biometrice pentru toți cetățenii săi. Cărțile de identitate cu cip vor avea dimensiunea unui card bancar.Pe lângă datele care se regăsesc și pe cărțile de identitate clasice acestea vor stoca o amprentă facială și două amprente digitale ale solicitantului. O alte diferență majoră este că, în baza lui, nu se va putea călători în străinătate, statele Uniunii Europene impunând condiția folosirii buletinului biometric.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s