Mărturia cutremurătoare a unui Ieromonah grec: ,,Vaccinul’’ pregăteşte oamenii să primească semnul antihristului

Vă voi povesti pe scurt despre experiența mea cu prima doză de vaccinare Pfizer. Când mă pregăteam pentru vaccinare, Dumnezeu nu mi-a permis să ajung la ea și mi-a trimis diverse semne (datorită volumului redus de text nu voi scrie în detaliu despre ele). Cu toate acestea, m-am dus la centrul de vaccinare și am stat la coadă pentru vaccinare. Când mai erau foarte puțini oameni în fața mea, am simțit că abia mai pot merge înainte, pentru că o forță invizibilă mă ținea înapoi. Cu cât mă apropiam de camera de manipulare, cu atât mai limpede simțeam duhoarea ieșind din ea. Acest lucru m-a confundat cu adevărat.După ce am fost vaccinat, lumea din jurul meu s-a schimbat. La ieșire, dintr-un anumit motiv, nu puteam să-mi pun camilafca preotului pe cap – mă simțeam cumva rușinat, așa că am purtat-o ​​în mâini. Când am ajuns acasă, m-am dus la baie să mă spăl și, când m-am văzut în oglindă, m-a îngrozit expresia feței. A doua zi am mers la cumpărături la supermarket. Deoarece acest lucru s-a întâmplat înainte de Paști, de obicei îi întâmpinam pe vânzători cu cuvintele „Hristos a Înviat!” și răspundeau „Adevărat a înviat!”, cei care m-au întâmpinat.Am descoperit brusc că salutarea de Paști îmi provoacă acum un puternic sentiment de rușine. Această cunoștință ciudată m-a întristat până în adâncul sufletului meu! O zi mai târziu, m-am dus să vizitez un preot cunoscut – nu pentru a sluji, ci doar pentru a mă ruga, dar după ce am intrat în Altar, nu am simțit un tremur pios în sufletul meu, de parcă ar fi murit ceva în sufletul meu. Bucuria pe care am simțit-o înainte în timpul Liturghiei Dumnezeieşti a dispărut undeva … Aveam senzația că nu intrasem în Sfântul Altar, ci într-o cameră obișnuită. Toate acestea m-au deranjat foarte mult, dar în acel moment încă nu credeam că vaccinarea este de vină pentru tot. Când am întâlnit oameni pe care îi știam, parcă se îndepărtau de mine.

 A doua zi mi-am dat seama că mă confrunt cu o îngrijorare insuportabilă a conștiinței: parcă un ac mi-ar fi străpuns inima și am fost chinuit de o durere pe care nu o trăisem niciodată în viața mea. I-am spus arhimandritului meu despre sentimentele mele. El m-a mângâiat spunând că nu s-a întâmplat nimic teribil și că nu aveam niciun motiv să-mi fac griji, dar când l-am părăsit, am simțit că durerea teribilă de conștiință pe care o trăisem în ultima vreme nu numai că nu s-a diminuat, ci, dimpotrivă, devenise mai puternică … Din acea zi am fost copleșit de depresie și această afecțiune a durat aproximativ 13 zile. Nu puteam să dorm și nu-mi găseam liniștea.

 Și acum permiteți-mi să vă spun cea mai înspăimântătoare parte. Satana a început să mă persecute. Zâmbetul lui de fiară mi-a apărut tot timpul în fața ochilor, la o distanță de aproximativ 20 de centimetri de mine, atât noaptea, cât și ziua. Seara, când m-am dus la culcare, i-am simțit îngrozitoarea îmbrățișare și am fost cuprins literalmente de groază. Pentru a mă proteja de fricile demonice, m-am ridicat și am început să citesc Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; în același timp mi se părea că sângele meu se încălzește în vene. Am simțit ceva străin în mine, ceva care are un fel de putere asupra mea și am simțit groaza. Mi s-a părut că cineva îmi spunea: „Acum îmi aparții …”.

În primele câteva zile după vaccinare, am fost la părinții mei, mai aproape de spital, în caz de reacții adverse. Și apoi m-am întors la mănăstirea unde locuiesc. În timpul primei Dumnezeieştii Liturghii, mi-am dat seama că slujesc mecanic și fără viață, pronunțând exclamații cu o grabă neobișnuită pentru mine, am simțit o anxietate puternică și nu am simțit deloc vreo bucurie. Mi s-a părut că nu sunt  preot, ci un creștin botezat în general! Am ajuns într-un punct în care mi-a devenit greu să vorbesc, de parcă mi-aș fi pierdut vocea și toată viața mea era plină de întuneric și de disperare constantă.În acest sens, am început să mă gândesc la posibila cauză a stării mele ciudate și bănuiesc că este rezultatul vaccinării.

Eram într-o asemenea stare, când o familie de credincioși pe care îi știam a venit la mănăstire. S-a vorbit despre vaccinare și am spus că am primit prima doză. Mama acestei familii a exclamat: „Părinte, ai avut noroc! Vă rog să renunțați cel puțin la celălalt. Mulți oameni care au primit prima doză de vaccin nu au primit a doua „. De îndată ce mi-a spus aceste cuvinte, am simțit că o anumită prospețime mă învinsese sufletul și că Harul lui Dumnezeu mă mângâia. Și apoi i-am promis lui Dumnezeu că nu voi primi o altă doză de vaccin. Din acel moment, starea mea a început să se îmbunătățească treptat și am început să simt o anumită bucurie în sufletul meu, ceea ce a fost o mare consolare pentru mine. Chiar dacă aș vrea, nu aș putea să vă descriu cât de puternică este durerea mea și câte lacrimi am vărsat în tot acest timp. Nu știu dacă este o coincidență sau nu, dar exact la 40 de zile de la prima doză de vaccin, am început să simt din nou Harul, pacea și mângâierea lui Dumnezeu. Am avut sentimentul că Dumnezeu mi-a iertat acest păcat, comis din ignoranță. Dacă aș fi știut de la început ce este acel vaccin oribil! Nici nu-mi pot imagina ce mi s-ar fi întâmplat dacă aș fi primit o altă doză din acest vaccin. Singurul lucru pe care îl pot spune este că Atotputernicul Dumnezeu a avut milă de mine. În ciuda faptului că mă simt mult mai bine, încă nu m-am întors la starea pe care o aveam înainte de vaccinare.  În umila mea părere, acest vaccin Pfizer, cu care am fost vaccinat prima parte, este un fel de „precursor” care pregătește oamenii să primească semnul antihristului. Oamenii ar trebui informați despre cât de teribil este acest vaccin și despre ce consecințe teribile are asupra lumii mentale, fizice și spirituale a unei persoane … 

Preluare de pe Borba za Vera, site al Bisericii Ortodoxe Sarbe





 
 

11 gânduri despre „Mărturia cutremurătoare a unui Ieromonah grec: ,,Vaccinul’’ pregăteşte oamenii să primească semnul antihristului”

  1. IERARHII GREECI ȘI UCRAINIENI SLUJESC ÎMPREUNĂ LA SĂRBĂTOAREA VICTORIEI SFÂNTULUI SPIRIDON ÎN CORFU
    Corfu, Grecia, 12 august, 2021

    O mare tradiție anuală a fost onorată din nou pe insula greacă Corfu, marți, pentru sărbătorirea unui miracol făcut de patronul insulei, Sf.Ierarh Spiridon, cu mai bine de 300 de ani în urmă.
    [..]

    Sfântul Spiridon, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai întregii Biserici Ortodoxe, iar anul acesta, Înaltpreasfințitului Mitropolit Nektarios din Corfu i s-a alăturat un frate ierarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Înalt Preasfințitul Mitropolit Luca din Zaporojie ,relatează Mitropolia din Corfu.

    ÎPS. Nektarios se numără printre ierarhii greci care susțin cu fermitate vocal, ortodoxia și ordinea canonică în Ucraina și care a criticat atât intervenția anticanonică a Patriarhiei de la Constantinopol, cât și recunoașterea de către Arhiepiscopul Ieronim al Atenei a schismaticii „Bisericii Ortodoxe din Ucraina”.

    Mitropolitul Nektarios a avertizat în mod constant cu privire la pericolele invaziei Constantinopolului în Ucraina și a promis în mod consecvent sprijinul pentru Biserica canonică condusă de Preafericitul Mitropolit Onufrie din Kiev și toată Ucraina. [..]

    Mai mult, se pare că la Constantinopol sunt, de asemenea, toți destul de supărați că Mitropolitul Nektarios a slujit împreună cu ÎPS. Mitropolit Luca, care a criticat dur acțiunile Pseudo Patriarhului Bartolomeu și grupul său schismatic din Ucraina.

    ÎPS. Luca l-a numit pe patriarh „eretic și hulitor”, unul căruia i se cuvin anatemele proclamate în fiecare an în Duminica Ortodoxiei pentru diviziunea pe care a făcut-o în trupul Ortodoxiei. Și după ce primatul Bisericii cipriote a recunoscut schismaticii conduși de „Mitropolitul” Epifanie Dumenko, Mitropolitul. Luca i-a reproșat că „sprijină hulitorii îmbrăcați în veșminte preoțești”.

    Fos Fanariou și Orthodox Times au criticat cu severitate atitudinea că Mitropolitului Netkarios care a îndrăznit să slujească cu Mitropolitul Luca, care „a rostit cu expresii nemaiauzite și jignitoare – cel puțin – atât împotriva Patriarhului Ecumenic, cât și împotriva Bisericii Greciei și Ciprului”.[.]

    Atitudinea Mitropolitului din Corfu, dovedeste ca este un agresor și negator al statutului canonic al deciziei atât a Bisericii Greciei, cât și a Patriarhiei Ecumenice, si îl plasează împotriva liniei luate de Biserica căreia îi aparține și careia ii slujește, scrie Efi Efthimiou, redactor-șef pentru Orthodox Times

    Rămâne de văzut dacă aceste acțiuni ale mitropolitului din Corfu vor trece neobservate de ierarhia Bisericii Greciei.

    Problema ar putea fi discutată la reuniunea Sfântului Sinod grec de la sfârșitul acestei luni, scrie Efthimiou.[..]

    https://orthochristian.com/141100.html

    Apreciat de 2 persoane

  2. Pecetluirea este una cu lepădarea
    Sfantul Paisie Aghioritul

    „Deşi Sfântul Ioan Evanghelistul vorbeşte clar în Apocalipsă despre pecetluire[1], unii nu înţeleg. Ce să le spui? Din păcate, auzi o grămadă de neghiobii ale minţii de la unii „cunoscători” contemporani. Unul spune: „Eu voi primi buletinul cu 666 şi voi pune şi o cruce”. Altul: „Eu voi primi pecetea pe frunte şi-mi voi face şi o cruce pe ea…” şi o grămadă de asemenea prostii. Ei cred că se vor sfinţi în felul acesta, dar toate acestea sunt înşelări. Un episcop mi-a spus: „Eu lângă semnătură voi face şi o cruce. Nu mă lepăd de Hristos, ci, simplu, mă folosesc”. „În regulă, îi spun, tu eşti episcop şi pui o cruce lângă numele tău în virtutea calităţii ce o ai; altul este arhimandrit şi pune şi el o cruce, datorită rangului ce-l are. Dar lumea ce va face?”. Însă lucrul murdar nu se sfinţeşte. Apa curată primeşte harul şi se face agheasmă, dar urina nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, Antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate, pe mână sau pe fruntea noastră cu simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar de am pune şi o cruce. Avem puterea Sfintei Cruci, a Lemnului Sfânt, a harului dumnezeiesc al lui Hristos, numai atunci când păstrăm harul Sfântului Botez, prin care ne lepădăm de satana, ne unim cu Hristos şi primim Pecetea Sfântă: Pecetea darului Sfântului Duh. Vezi, unii ca aceştia merg înainte cu o logică… Vor pune alături o cruce şi totul este în regulă. Şi deşi vedem că Sfântul Apostol Petru s-a lepădat numai la exterior de Hristos, dar şi aceasta a fost tot lepădare[2], aceştia se leapădă de pecetea cea sfântă a lui Hristos ce li s-a dat la Sfântul Botez ca să primească pecetea lui Antihrist, iar apoi spun că au înlăuntrul lor pe Hristos!

    – Părinte, dar dacă cineva va primi pecetea din neştiinţă?

    – Aceasta se va putea întâmpla numai din nepăsare. Ce neştiinţă să fie, atunci când lucrurile sunt atât de clare? Chiar dacă nu ar şti cineva, trebuie să se intereseze şi să afle. Dacă spunem că n-am ştiut şi pentru aceasta am primit pecetea, Hristos ne va spune: Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s–o judecaţi, iar semnele vremilor nu puteţi![3]
    Chiar de s-ar pecetlui cineva din neştiinţă, pierde harul dumnezeiesc şi primeşte lucrarea diavolească.
    Vezi, copilaşul, la Sfântul Botez, atunci când preotul îl afundă în apă primeşte pe Sfântul Duh, fără ca acela să-şi dea seama de aceasta şi după aceea se sălăşluieşte în el harul dumnezeiesc.”

    [1] Apoc. 13, 16 ş. u.; 14, 9 ş. u.; 16, 2 şi 20, 4.

    [2] Mt. 26, 69-75; Mc. 14, 66-72; Lc. 22, 54-62; In. 18, 16-18 şi 25-27.

    [3] Mt. 16, 3.

    Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Postul curățește ochii noștri sufletești și ne descoperă Soarele Dreptății

    Omul cu frică de Dumnezeu nu nesocotește legea postului. Vă voi vorbi despre această problemă, căci diavolul cel viclean, care urăște tot binele, merge la fiecare creștin și, legându-l nevăzut cu nesârguința și lenea, îl silește să nesocotească sfântul post, care dă naștere atâtor bunătăți duhovnicești și care contribuie la mântuirea noastră. De aceea, vă rog să nu-l ascultați pe vrăjmașul mântuirii noastre, nici să vă supuneți patimii îmbuibării pântecelui și nici să vă întoarceți la obiceiul cel rău din trecut.
    Fiecare din noi să nu uite folosul pe care-l aduce postul. El este doctorul sufletelor noastre. Unuia îi umilește trupul. Altuia îi potolește mânia. Altuia îi alungă somnul. Altuia îi sădește dorința de a face fapte bune. Altuia îi curățește minte și-l eliberează de cugetele viclene. Altuia îi leagă limba cea slobodă și nestrunită, ca să nu rostească vorbe prisositoare și necuvioase. Altuia îi împiedică ochii să vadă încolo și-ncoace și să cerceteze lucruri zadarnice și vătămătoare.
    Postul, încet-încet, subțiază stratul gros al păcatului care acoperă sufletul și alungă din el întunericul, așa cum soarele alungă ceața, curățește ochii noștri sufletești și ne descoperă soarele dreptății, pe Iisus Hristos.

    Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii părinților, Editura Egumenița, pp. 97

    Apreciat de 1 persoană

  4. Neîncetat se cuvine a ne ruga Domnului, ca să ne arătăm mai presus de bântuirea dracilor
    Sfântul Efrem Sirul

    Neîncetat se cuvine a ne ruga Domnului, ca să ne arătăm mai presus de bântuirea dracilor. Că ne necăjesc nu numai când suntem în linişte şi singuri, ci şi când ne adunăm în Casa lui Dumnezeu, mult se ridică asupră-ne şi ne sfătuiesc să privim cu obrăznicie şi fară sfială feţele fraţilor, ba şi nălucirea faptei celei urâte o zugrăvesc întru noi, turnând în minţile noastre ca o amestecare a gândurilor şi în acest chip ne opresc de la tainele lui Hristos.

    Dar, prin păzirea ochilor şi prin luarea aminte a gândului cel înfrânat le va birui pe acestea, harul ajutându-l. Cu câtă pază se cuvine inima şi simţurile noastre a le păzi, că războiul nostru este mare şi îndrăcirea duşmanului asupra noastră este multă. Dar nu se cuvine pentru aceasta să ne lepădăm de lupta noastră, ci gândurile vrăjmaşului se cade a nu le face lucrătoare şi aşa îl vom face pe el să crape. Că ştie Domnul pe cel ce ne necăjeşte şi câte săgeţi arzătoare aruncă în inimile noastre, însă a celor ce bine se luptă este vrednicia, ca, bine luând aminte, să nu se lepede de luptă.

    Că cel ce are pace cu patimile de ce ar voi să aibă război cu ele? Căci, numai unde este vrajbă, acolo este şi război şi unde este război, acolo este şi luptă şi unde este luptă, acolo sunt şi cununi. Drept aceea, dacă cineva voieşte să se izbăvească din robia cea amară a patimilor, acela să pornească război împotriva vrăjmaşului.

    Sfântul Efrem Sirul, Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2003, p. 165

    Apreciat de 1 persoană

  5. Lupta cu sine, cu propria păcătoşenie, este cea mai grea luptă de pe pământ
    Sfântul Ierarh Luca -Arhiepiscopul Crimeei

    Lupta cu sine, cu propria păcătoşenie, este cea mai grea luptă de pe pământ. Dacă nu ducem această luptă sau o ducem fără vlagă şi credinţă, poticnindu-ne la tot pasul, păcatele noastre ne vor însoţi în viaţa de după moarte, de dincolo de mormânt – şi acolo vor fi supuse îndată aşa-numitei judecăţi particulare, prin care trece orice răposat.

    Ce înseamnă această judecată particulară? Înseamnă că sufletul, ieşind din trup şi recunoscând că ţine de lumea duhovnicească, după ce ajunge în această lume luminoasă simte puternic faptul că nu e potrivit cu ea, simte întunericul şi apăsarea păcatului, împiedicarea şi orbirea sa duhovnicească, ceea ce îi pricinuieşte grele suferinţe şi mustrări de conştiinţă ca urmare a vieţii netrăite cum se cuvine.

    Trăind pe pământ în trup, sufletul păcătosului priveşte trupeşte şi sufleteşte, nu duhovniceşte, şi tot ce îl înconjură, chiar şi pe sine însuşi – iar înţelegerea duhovnicească a propriei fiinţe şi a vieţii sale păcătoase îi e închisă, nu este trează, şi se descoperă abia după ieşirea din trup. Atunci, în lumina veşniciei, începe să se desfăşoare tot zapisul faptelor săvârşite, iar ele încep să mustre, să certe şi să ardă sufletul, arătând întregii lumi duhovniceşti toată urâţimea, toată sărăcia, toată nelegiuirea vieţii pământeşti a păcătosului.

    Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 3

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: