Simona Halep a comis dubla greşeală a vieţii sale: s-a injectat cu cele două doze de substanţă diabolică

În 25 iunie 2021, scriam cu mare amărăciune despre sfârşitul carierei acestei tenismene strălucite. Previziunile mele s-au adeverit, din păcate. Din luna mai a ratat toate turneele, inclusiv Jocurile Olimpice, aşa încât a ieşit dintre primele zece jucătoare, fiind acum pe locul 13. Dându-şi seama de eclipsa în care a intrat, Simona a încercat să revină, anunţându-şi participarea la turneul de la Montreal. Mare decepţie! A pierdut din primul tur, în faţa unei jucătoare de pe locul 50. I-a mai rămas speranţa unor turnee din SUA, dar mă tem că declinul ei nu se va opri, până când, încet-încet, va intra în anonimat şi apoi va renunţa la tenis, după ce a stat mai bine de un an în vârful piramidei mondiale.

Conul de umbră în care a intrat jucătoarea noastră a fost pus pe seama unui accident suferit în turneul de la Roma. Am văzut momentul respectiv. Adevărul e altul, şi e unul dureros. Personajul acesta malefic, Valeriu Gheorghiţă, a avut nefericita inspiraţie să organizeze un fel de spectacol propagandistic, lugubru şi ieftin, având-o ca protagonistă pe Simona. Cum-necum, a reuşit să o convingă să primească substanţa diabolică, în faţa camerelor de luat vederi, încât să vadă o ţară întreagă cum această personalitate uriaşă a sportului românesc optează pentru ,,beneficiile’’ zisului vaccin. Este cert că mulţi admiratori i-au călcat pe urme şi s-au îndreptat spre centrele de injectare. Din momentul în care i s-a inoculat substanţa fatidică, Simona n-a mai fost Simona, cea de dinainte. Aripile i s-au frânt, a dispărut pur şi simplu din sport, spre regretul nostru, al celor mulţi, care o urmăream cu admiraţie de ani de zile.

Simona Halep a însemnat mai mult de jumătate din sportul românesc. De-a lungul unui an, era prezentă la cele mai bine cotate competiţii şi ne aducea mari satisfacţii, de n-ar fi să pomenim decât de cele două turnee de grand sleam, Roland Garos şi Wimbledon. Ce a însemnat Simona pentru sportul nostru, ne-o arată bilanţul românilor la Jocurile Olimpice de la Tokyo: abia patru medalii, care ne situează pe locul 46, după Bahamas, Kosovo şi Uganda!

Care să fie explicaţia decăderii dramatice a sportului românesc? E una singură, aceşti indivizi alogeni, aceste lifte care stau la cârma ţării cu încolăciri de şarpe şi care distrug tot ce e valoros în România: credinţă, cultură, învăţământ, sănătate, economie, şi acum şi sportul cu care mai ieşeam în lume. Biserica e prioritară în nebunia lor distructivă, însă mai au nevoie de ea pentru a-şi mări numărul de injectaţi. Şi trebuie să recunoaştem că au ajutoare de nădejde în ierarhii români.

Mulţumim, Simona, de tot ce-ai făcut pentru Poporul acesta batjocorit şi umilit. Niciodată nu vom înţelege cum inteligenţa ta sclipitoare a capitulat în faţa unui mediocru, numit Valeriu Gheorghiţă. Tu, fata care te însemnai cu Sfânta Cruce în văzul a sute de milioane de oameni, ai acceptat să devii instrumentul de propagandă a unor satanişti! Îţi dorim să te bucuri de toate darurile primite de la Atotputernicul Dumnezeu, să nu te bizui nesăbuit pe banii şi proprietăţile dobândite, să nu faci pasul nebunesc spre a treia doză şi să nu uiţi de promisiunea de a împodobi Neamul Românesc (măcar) cu trei odrasle. Sănătate şi mântuire să-ţi dea Bunul Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile

7 gânduri despre „Simona Halep a comis dubla greşeală a vieţii sale: s-a injectat cu cele două doze de substanţă diabolică”

    1. Eu merg pe partea optimista a lucrurilor. Doresc din tot sufletul sa fie asa cum am scris. Mai adaug la asta si convingerea mea ferma ca acela care se opreste dupa primele doua doze – daca nu merge cumva in mormant – se poate pocai si lucrurile se pot indrepta., De vreme ce am numit ,,vaccinul” substanta diabolica, va dati seama ca si optimismul meu se cam clatina.
      Dumnezeu e Mare si Bun si Drept.

      Apreciază

  1. Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre în veci ! Amin
    Subscriu din toată inima la cele cuvântate şi la binecuvântarile alese trimise Simonei Halep!
    Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

    Nu poţi umbri lumea cu mândria ta

    Nu poţi râde mai mult decât trebuie, nici să plângi mai mult decât trebuie. Cu surâsul însă poţi lumina atât faţa ta, ca şi pe a vecinilor tăi, cât doreşti.
    Nu poţi huli împotriva lumii şi împotriva lui Dumnezeu cât doreşti tu, cu toate că ţie îţi pare astfel, ci numai până când se umple măsura.
    Iar când se umple măsura, te vei întâlni cu răzbunătorul, trimis de soartă, nici tu nu ştii cum, dar nici el nu ştie pentru ce. Nu poţi umbri lumea cu mândria ta, atât cât doreşti tu – deşi crezi că se poate ci numai până când se umple măsura. Pârâul sălbatic de munte nu poate umple văile cu apă şi nămol cât vrea el; ci numai atât cât îi vine apă din munte, însă din clipa în care muntele nu-i mai trimite apă, el este silit să se retragă ca un hoţ în peşteră, şi, în neputinţa sa, dă naştere unui belşug de buruieni, răsărite din nămolul său propriu.
    Ceea ce este permis îţi este îngăduit să faci; acest lucru trebuie să-l ştii.
    Ceea ce nu este permis nu-ţi este îngăduit să faci; acest lucru trebuie să-l cunoşti şi mai bine.
    Să n-o păţeşti ca pârâul care, din cauza umflării sale, nu se vede decât el, iar mai pe urmă nu se văd decât noroiul şi buruienile sale.

    Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, pp. 44-45

    Apreciază

    1. Multumesc frumos. Ca intotdeauna, ne aduceti in fata textele cele mai potrivite momentului. Dumnezeu sa va dea putere sa luptati in continuare pentru binele si mantuirea semenilor. Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si niciun cuvant nu este de-ajuns spre lauda minunilor Tale.

      Apreciază

  2. Sfântul Nicolae Velimirovici – Relaţia Bisericii Ortodoxe cu celelalte culte

    Ce înseamnă a crede în Evanghelie? înseamnă a crede în Vestea de Bucurie pe care Vestitorul Ceresc, Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, a adus-o neamului omenesc. Cu alte cuvinte, înseamnă a crede în Domnul Hristos şi în descoperirea Sa. Iar descoperirea lui Hristos este cea mai mare descoperire de la facerea lumii.[..]

    Vestitorul ceresc al Veştii de Bucurie mărturiseşte că Dumnezeu este Unul, în veşnică armonie treimică a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, că Dumnezeu nu este numai Creator, ci şi Tată, adică cea mai dragă şi mai apropiată rudenie a tuturor celor care vor să fie fiii Săi; că Dumnezeu ca Tată este însăşi esenţa dragostei, şi că din dragoste faţă de neamul omenesc a trimis pe Unul-Născut Fiul Său în lume ca să mântuiască lumea; că sufletul omenesc are mai mare valoare decât toată lumea materială; că există nenumărate oşti îngereşti în acea lume, şi că acelea – câte odată pe văzute, altădată pe nevăzute, dar fără contenire – acţionează asupra oamenilor în drama acestei lumi; că drepţii după moarte strălucesc ca soarele în acea lume; că Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât în lume ca din oamenii viermi să facă fii ai lui Dumnezeu sau dumnezei, potrivit dorinţei şi milei Tatălui. Şi despre Judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu. Despre învierea morţilor. Despre viaţa de veci. Şi încă o mulţime de alte lucruri, unele mai fericite decât celelalte.

    Hristos i-a chemat pe oameni să creadă în acea Veste de Bucurie. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie. Adică i-a chemat să creadă în El, să creadă în fiecare cuvânt al Său. Căci pentru oameni nu este vreo altă cale de a ajunge la cunoaşterea adevărului în cele mai importante întrebări ale vieţii şi existenţei decât să primească cu credinţă cuvintele Aceluia care este El însuşi martor al realităţilor cereşti şi duhovniceşti. Ori să crezi în Hristos, ori să continui să rătăceşti pe întunecata şi furtunoasa întindere a vieţii; să rătăceşti ghicind şi presupunând ţărmurile şi pământurile de la marginea acestei întinderi. O a treia opţiune nu a fost dată în istoria de până astăzi a furnicarului omenesc.

    Din aceasta reiese limpede că nu este credinţa creştină precum celelalte credinţe şi confesiuni din lume. Căci celelalte sunt credinţe de la oameni pământeşti şi de pe pământ, de la oameni care au vorbit despre lumea duhovnicească fie după înţelegerea lor firească, fie fiind înşelaţi de duhurile rele. Nici unul dintre fondatorii altor credinţe nu a spus despre sine că s-a coborât din cer, nici că a fost trimis de Tatăl, nici că mărturiseşte despre cer ceea ce a văzut şi a au-zit, nici că se întoarce la cer. Din această pricină nici nu poate fi vorba de comparaţie sau echivalare între mărturia lui Hristos şi celelalte credinţe şi confesiuni din această lume.

    Nu întreba creştinul dacă crede în Dumnezeu, ci dacă crede în Evanghelie, în Vestea de Bucurie a lui Hristos. Căci dacă spuneţi că el crede în Dumnezeu aşa, după părerea proprie, iar nu după Evanghelie, este înapoiat şi păgân, pentru că a ajuns la credinţă precum oamenii de acum mai bine de 2000 de ani, precum – să zicem – nişte filosofi elini sau asiatici. Atunci de ce S-a mai coborât Hristos din cer? Şi de ce a pecetluit cu sângele Său descoperirea Sa către lume, Vestea Sa de Bucurie? Cu adevărat un asemenea creştin a luat asupra capului său sângele preacurat al Fiului lui Dumnezeu, precum aceia care strigau: Răstigneşte-L, răstigneşte-L!

    Biserica Ortodoxă, odinioară singura Biserică a lui Hristos în lume, a ţinut de la început credinţa în Evanghelie, fără a ţine seama de stânga sau de dreapta, şi fără a se sprijini pe alte credinţe, nici pe filosofiile păgâne şi nici pe ştiinţele naturale. Căci atunci când mergi cu un călăuzitor cu vedere bună şi înainte văzător, este de prisos şi caraghios să-i întrebi pe chiori şi pe orbi despre drum.

    fragmente din Suta de capete de la Liubostinia- Sfântul Nicolae Velimirovici, Ed. Sophia, 2009, pag. 12-17

    Apreciază

  3. Ești pregătită să aduci pe lume un sfânt?

    O credincioasă din Rusia a mers la duhovnicul ei și i-a zis:

    ‒ Părinte, vreau să iau binecuvântarea dumneavoastră pentru a întemeia o familie. Îmi dați binecuvântare? Vreau să vă rugați pentru mine și să mă binecuvântați.

    Duhovnicul ei nu a fost preocupat de grijile clasice ale unor soți. Nu a întrebat-o dacă are bani, dacă are loc de muncă, dacă are cu cine să formeze o căsnicie reușită. Ci i-a spus:

    ‒ Ești pregătită să aduci pe lume un sfânt? Poți să-i oferi copilului pe care-l vei crește un asemenea climat în jurul său, încât să dobândească această virtute a sfințeniei? Doar așa îți dau binecuvântarea mea. Poți să inspiri sfințenie acestui copil? Poți să-l faci sfânt?

    Cu alte cuvinte, i-a spus:

    ‒ Poți tu să fii sfântă, pentru a da și copilului această dorință a sfințeniei? Atunci să ai binecuvântarea mea pentru a porni pe acest drum. Altfel, să întemeiezi o familie deoarece au trecut anii, deoarece a venit timpul, doarece toate prietenele tale și prietenii tăi și-au întemeiat deja o familie nu este un început bun. Nu ajunge aceasta.

    Cine dorește aceasta, trebuie să înceapă cu seriozitate acest lucru, cu prudență, cu maturitate și cu rugăciune. Cât timp, câte luni ține sarcina? Nouă luni și am terminat? Au trecut respectivele luni. Am ținut atâta timp copilașul nostru în pântece și apoi l-am adus la viață. Și ai terminat? Nu. Da, copilul l-ai adus la viaţă, sfânt însă nu l-ai făcut încă. Îi dai mâncare, dar nu ajunge pentru a se sătura. Este și caracterul. I-ai dăruit un frumos dormitor, i-ai oferit toate condițiile (covoare călduroase, calculator). Dar copilul are nevoie și de calitatea vieții, adică să-l ajuți să se cunoască pe sine. Să cunoască lumea din jurul său, să cunoască în cadrul lumii pe aproapele său, să-L cunoască pe Dumnezeu, să cunoască Adevărul.

    Ai învățat pe copilul tău să iubească? Ai învățat pe copilul tău să se roage, să îngenuncheze, să se sacrifice și să se smerească? I-ai arătat, prin exemplul propriu, ce înseamnă smerenia? Te-a văzut copilul pe tine cum cedezi, cum îți ceri iertare? Să-ți pierzi dreptul și să nu contrazici? Te-a văzut, mic copil fiind, cum înduri suferința fără să protestezi, fără să fii nemulțumit și fără să te mânii? Te-a văzut când nu ai reușit ceva vreodată să o iei ca motiv de apropiere față de Dumnezeu și de smerenie? Te-a văzut să recunoști o greșeală pe care ai făcut-o?

    Atunci într-adevăr va ști copilul tău de ce trăiește și încotro se îndreaptă. Va ști scopul pentru care trăiește pe acest pământ. Va avea cu adevărat părinți minunați și frumoși, părinți care, fără să citească multe periodice și reviste, fără să se ocupe doar cu copilul lor, ci cu nesilitul și odihnitorul mod dinăuntrul propriului lor mers către Dumnezeu, vor ajuta și pe copiii lor. Și acest lucru este unul foarte binecuvântat și veritabil. Este o educație ce se transmite din generație în generație printr-un mod nezgomotos și imperceptibil. Nu se vede, însă se întâmplă și influențează întreaga lume.

    PĂRINTELE ANDREAS KONANOS

    Trad. din lb. greacă: Elisei Roncea

    sursa: doxologia.ro

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: