Câtă vreme vor mai răbda românii batjocura homosexualilor?

„Jos mâinile de pe copii și de pe educația lor! Nu reprezentați pe nimeni, în condițiile în care 75% dintre români cred că este necesar un program de educație sexuală”, spun homosexualii de la Accept România într-o postare publicată pe Facebook (ActiveNews)

Societatea românească pare timorată în faţa obrăzniciei nemăsurate a homosexualilor. Cum adică să ne luăm mâinile de pe copiii noştri şi să-i dăm în labele lor păroase, pentru a le face zisa ,,educaţie sexuală’’? Acesta ar fi primul pas în tendinţa lor bolnăvicioasă de a ne perverti copiii şi a face din ei instrumente prin care să-şi satisfacă poftele lor porcoase. Procentul de 75 % a românilor care ar dori educaţia sexuală este o minciună neruşinată a lor, a usrplus-ului, care au  mai puţin de 5% ca reprezentare, în condiţiile în care 70% din români nu s-au prezentat la vot.

Câteva adevăruri trebuie rostite răspicat, în condiţiile asaltului nebunesc al homosexualilor asupra Poporului Român.

1.Homosexualitatea este o boală. Aşa a fost definită în regimul comunist, aşa o descriu tratatele de specialitate. Faptul că se încearcă schimbarea percepţiei asupra acestei boli, socotind-o ca o stare normală, nu schimbă cu nimic lucrurile. E ca şi cum ai spune că gheaţa e incandescentă, deoarece are temperatura de 1000 de grade Celsius.

2.Homosexualii nu s-au născut cu aceste înclinaţii păcătoase, cum vor să ne convingă ei acum. Asta i-ar îndreptăţi să spună că păcatul nu le este imputabil, deoarece aşa i-a creat Dumnezeu! Ce aberaţie! Fiecare din ei s-a născut ca om normal, dar a avut un moment de rătăcire, când s-a dedat la practici perverse, nefireşti, şi apoi s-au afundat în această mocirlă împotriva firii, din care nu mai vor să iasă.

3.Boala homosexualilor poate fi tratată şi ei pot scăpa de acest păcat teribil, cum spunea Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Tratamentul nu e unul medicamentos, ci ţine de sfera duhovnicescului. Un duhovnic bun ştie cum să ajute un nefericit căzut în această patimă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi voinţă puternică şi statornică, poate să-l aducă pe bietul om la normalitate. Din păcate, aceşti bolnavi se complac în starea lor păcătoasă şi resping ajutorul Bisericii.

4.Păcatul sodomiţilor duce la pierderea mântuirii şi la chinurile cele veşnice ale iadului, dacă aceştia nu se pocăiesc nici măcar în ceasul morţii.

5.Homosexualii vin spre Biserică cu nişte pretenţii diavoleşi, izvodite în străfundurile iadului. Ar dori ca Biserică să oficieze  ,,slujbă’’ de unire a doi bărbaţi sau a două femei, ca nu cumva aceştia să fie discriminaţi.  Mă tem că vor exista episcopi şi preoţi care se vor deda la această fărădelege strigătoare la cer. Cred însă că mâna preotului se va usca şi limba lui va amuţi, când vor avea cutezanţa satanică să batjocorească Taina Sfintei Cununiei.

6.Aşa numita ,,educaţie sexuală’’ este, de fapt, pornografie, desfrâu, pervertirea copiilor inocenţi, batjocorirea legilor lui Dumnezeu. Sodomiţii sfidează aceste legi, vor să-i sodomizeze şi să-i batjocorească pe toţi oamenii normali. Este o luptă deschisă şi declarată pe care ei o duc împotriva lui Dumnezeu şi a făpturilor Sale, care au legea Sa în inimile lor. Dumnezeu nu se lasă batjocorit şi pedeapsa lui va veni când nu se vor aştepta şi va fi nespus de aspră.

7.Când antihriştii vor impune obligativitatea ,,educaţiei sexuale’’, fără consimţământul nostru, avem datoria să ne retragem copiii de la şcoală şi să-i tăinuim pe unde ne va ajuta Dumnezeu. Este mai bine să trăiască în austeritate şi privaţiuni, decât să-i aruncăm în braţele sodomiţilor şi apoi în gheena chinurilor veşnice.

8.Sataniştii care îşi vor trimite copiii la desfrâul instituţionalizat din şcoli, vor da greu răspuns în faţa lui Dumnezeu. Dacă ţin cu tot dinadinsul să-şi pângărească pruncii nevinovaţi, le sugerez să introducă un curs de coprofagie umană, susţinut de Dacian Cioloş şi Dan Barna, cu demonstraţii practice.

9.Parlamentul antihristic a votat legi care-i apără cu străşnicie pe sodomiţi. Nu poţi zice nimic împotriva lor, pentru că poţi fi acuzat discriminare şi de instigare la ură, fapte pedepsite cu ani de temniţă. Când homosexualii vor să acapareze educaţia copiilor noştri, putem sta indiferenţi? Nu! Nu recunoaştem nicio lege care este contrară legilor lui Dumnezeu. Nu recunoaştem şi nu respectăm nicio lege prin care Poporul Român este batjocorit şi înjosit. Dumnezeu ne dă porunca şi puterea să ne opunem unor atari legi.

10.Biserica lui Hristos nu va recunoaşte niciodată ,,drepturile’’ sodomiţilor. Ea-i va chema mereu la pocăinţă şi la vieţuire dreaptă şi curată. Biserica este Poporul Român şi nu poate fi confundată cu cei 56 de ierarhi eretici şi trădători, dintre care unii de dedau la practici sodomite.

11.Îi sfătuim pe homosexuali să stea în vizuinile lor, să nu pună la încercare îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi să nu mai batjocorească Poporul Român.

12.Poporul Ortodox al lui Dumnezeu nu trebuie să fie timorat în faţa acestei ofensive satanice a homosexualilor. Ei au de partea lor puterea lumească, noi avem puterea lui Dumnezeu; ei au protecţie dela dumnezeii veacului acestuia, noi stăm sub ocrotirea Marelui nostru Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi vom vedea cine va birui.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ştire. În Braşov s-a închis şi ultimul din cele patru centre de vaccinare, cel de la Căminul pentru Persoane Vârstnice. Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragi români. Prin boicotul vostru aţi reuşit să zădărniciţi planurile scelerate ale antihriştilor. Rămâneţi statornici în hotărârea voastră şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

5 gânduri despre „Câtă vreme vor mai răbda românii batjocura homosexualilor?”

  1. „La Judecată nu ne va întreba Mântuitorul câte biserici am ridicat, câte cămine am făcut sau alte lucruri de ordinul acesta. Acolo ne va întreba cum am trăit viaţa noastră fie scurtă, fie mai lungă… Cu cât e mai lungă, cu atât ne va întreba mai aspru. Ne va judeca după faptele noastre pe care le-am săvârşit. Să trăim mereu ziua de astăzi ca şi cum am muri mâine, spun Sf. Părinţi. De aceea, Dumnezeu să ne bucure de aici înainte şi dacă nu ne vom mai întâlni aici, ne vom întâlni dincolo, înaintea dreptului Judecător şi acolo vom răspunde de tot ce am făcut, de cele bune şi de cele rele. Să ne ţinem această promisiune, să ne ducem cât se poate crucea mai departe!

    Vin vremuri grele de încercare când va trebui să alegem direct: ori satana ori Hristos, din două una. Nu mai este a treia alternativă, de aceea trebuie să ne pregătim şi noi pe cât este posibil şi să fim în duhul acesta al adevărului, în care ne vor Maica Domnului şi Mântuitorul Iisus Hristos”.-Cuviosul Părinte Justin Pârvu Mărturisitorul

    Apreciază

  2. Fizionomia gândului răutății

    Gândul răutății, ca unealtă de ispitire și mască a diavolului, primește în textele patristice următoarele caracteristici umane, fiind numit:
    a) Hoț. După Sfântul Maxim, [gândul răutăţii] este hoț, nu numai pentru că l-a înșelat pe Adam, ci și pentru că, de atunci, „fură toată dorirea sufletului” după Dumnezeu, și ne îndepărtează de dumnezeiasca Sa dragoste.

    b) Șarlatan. Întrucât îi înșeală pe oameni pentru a-i prinde în cursa faptei păcătoase. Sfântul Nil Ascetul notează în acest sens: „adevărata înșelare se face prin atacurile continue ale vrăjmașului”.

    c) Viclean. Înșelăciunea duhului răutății ne este prezentată astfel de Sfântul Ioan Scărarul:„când gândul răutății vrea să-l atragă pe om spre desfrânare, i-L prezintă pe Dumnezeu drept iubitor de oameni, întrucât iartă ușor păcatul. După săvârșirea păcatului, însă, gândul răutății Îl numește pe Dumnezeu Drept și aspru Judecător. Cu această înșelăciune, notează Sfântul Ioan, încearcă să-l afunde pe păcătos în păcat!”

    d) Fățarnic. De asemenea, același Sfânt ilustrează fățărnicia diavolească prin următoarea imagine: „vulpea se preface că doarme; iar dracul și trupul se prefac a fi neprihăniți. Vulpea, ca să înșele pasărea. Dracul, ca să piardă sufletul”.

    e) Ranchiunos. Atunci când diavolul varsă asupra noastră întreaga sa ură pe care o nutrește față de noi, notează Sfântul Maxim, după ce ne robim lui, el cere pedepsirea noastră, adăugând de la el, știut fiind că duhul diavolesc nimic nu râvneşte mai mult decât să îl vadă pe om osândit. Dar, chiar atunci când Dumnezeu lasă învăţătura noastră de minte în mâinile diavolului, spre a noastră înțelepțire, acela „vine asupra noastră ca o vijelie, nu pentru a împlini porunca lui Dumnezeu, ci sporind propria lui ură împotriva noastră”.

    f) Călcător de jurământ. Întrucât se pune chezaș și se jură pentru așa-zisele oferte ale sale, fără să-și țină promisiunile și jurămintele, este călcător de jurământ și semănător de cuvinte deșarte.

    g) Mincinos. Întrucât, gând al răutății fiind, îi înduplecă pe cei simpli, care au deprinderi bune spre un trai mai bun, să le părăsească pentru desfătările vieții, urmarea fiind că aceștia sunt atrași în cursa unor moduri de viață pline de dureri.

    h) Tâlhar. Diavolul este tâlhar, întrucât casa acestui duh hoț și călcător de jurământ este lumea de aici, a stricăciunii și a neîncetatei confuzii și tulburări. Pe această lume a uzurpat-o vicleanul, l-a tâlhărit și îl tâlhărește pe om, prin cursele lui diavolești.

    Așa cum virtuțile și harurile sunt uneltele desăvârșirii creștinului în Hristos Iisus, tot astfel și multele răutăți ale diavolului, multele lui curse, multele măști și multele „măiestrii” folosite în lucrarea sa vicleană, sunt uneltele morții sufletului omenesc, având drept piesă principală gândul răutății, broasca răutății!
    Lupta și strădania dârză a omului creștin pentru mântuire se concentrează în putința sa de a înfrunta (de a vâna) această broască și, prin vederea plină de trezvie a minții sale, de a surprinde urzelile acesteia, salturile sale neașteptate și cursele ascunse ale acesteia pe care le întinde în lăcașul ascuns al inimii lui!
    Prin urmare, cel ce are trezvia minții trebuie să fie mereu aplecat asupra acestui lăcaș, a cărui tulburare și întunecare această broască perfidă, gândul răutății, o jinduiește cu o adevărată îndârjire diavolească!

    Ioánnis K. Kornarakis, Profesor Onorific, Universitatea din Atena, „Kynigóntas ton vátracho… sto fos tis nípseos”, p. 116-119, Editura Sf. Măn. Mântuitorul Hristos Pantocrator, Sf. Atanasie din Corfu, Atena, 2009 pemptousia.ro

    Apreciază

  3. Să dăruim iertarea noastră celor adormiţi

    Dacă în slujba de pomenire ne concentrăm atenţia asupra sufletului celui adormit, în cadrul slujbei de înmormântare atenţia noastră se îndreaptă de asemenea către plecarea sufletului. Conform tradiţiei ortodoxe, în primele trei zile de la moartea unei persoane, sufletul rămâne aproape de pământ, vizitând locurile familiare, amintindu-şi tot ce a însemnat pământul pentru el, tot ce a petrecut pe pământ; aşa încât sufletul care va părăsi această lume va fi deplin stăpân pe amintirile lui atunci când va sta înaintea lui Dumnezeu. Acordăm, de aceea, o atenție deosebită acestor trei zile. Se fac rugăciuni, pomeniri, gândul nostru stăruie asupra tuturor aspectelor relaţiei noastre cu cel plecat dintre noi. Avem şi noi o menire de împlinit. Şi noi trebuie să desfacem nodurile dinlăuntrul sufletului nostru, să fim capabili ca din străfundul inimii şi din toată fiinţa noastră să-i spunem celui plecat: „Iartă-mă” şi de asemenea: „Te iert, mergi în pace”.
    Poate că aici găsim sensul vechiului proverb care spune că nu ar trebui să-i vorbim de rău pe cei plecaţi dintre noi. Dacă noi, cu adevărat şi cu toată sinceritatea, am spus persoanei care a plecat din această viaţă: „Te iert, te dezleg, îţi redau libertatea. Voi sta înaintea lui Dumnezeu mărturisind iertarea ta, ca nimic din ceea ce s-a întâmplat între noi să nu-ţi stea în cale către împlinirea şi bucuria veşnică”, atunci cum ar mai putea fi posibil să ne întoarcem înapoi, să trezim din nou amintiri neplăcute şi amare? Asta nu înseamnă că închidem ochii în faţa realităţii, căci dacă într-adevăr a existat ceva rău în viaţa celui adormit, dacă au existat într-adevăr tensiuni între el şi noi, atunci cu atât mai mult ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu să ne elibereze pe amândoi – atât pe noi, cât şi pe cel adormit –, încât să fim în stare să auzim cuvintele de iertare „Mergi în pace!”, dar şi să rostim aceste cuvinte într-un duh de înţelegere din ce în ce mai profundă, cu o tot mai deplină conştientizare a libertăţii noastre.

    Mitropolitul Antonie al Surojului, Viața, boala, moartea, Editura Sfântul Siluan, 2010, pp. 131-133

    Apreciază

  4. Despre puterea deosebită a rugăciunii făcute pentru alţii

    [..]Despre puterea deosebită a rugăciunii făcute pentru alţii amintim cuvintele pline de un bogat şi adevărat conţinut ale Sfântului Apostol Iacob, cuprinse în epistola sa: „Rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că multă putere are rugăciunea dreptului în lucrarea ei“ (Iacob 5, 16).[..]
    Dumnezeu poate aduce astfel prin rugăciune o îndreptare sau o întărire în starea tulburată sau slăbită a trupului, făcând ca substanţele infuzate în el ca medicamente să se încadreze deplin în organismul trupului şi să-i refacă echilibrul tulburat, sau să restabilească acest echilibru chiar şi atunci când substanţele medicale infuzate se dovedesc fără efect. De câte ori nu ne spun medicii: trebuie să-ţi menţii curajul, trebuie să fii optimist, să ai încredere, trebuie să te fereşti de supărări, nu te lăsa deprimat de insuccese, de piedicile ce ţi se pun de către cei ce nu-ţi vor binele, de durata bolii! Fără aceasta, medicamentele nu-ţi pot fi de mare folos.

    Sfântul Apostol Iacob spune direct că prin rugăciune nu ne vindecăm numai pe noi înşine, ci şi unii pe alţii. Aceasta pentru că rugăciunea făcută pentru alţii, când este însufleţită de o mare grijă iubitoare faţă de ei, este mai puternică decât rugăciunea pentru noi înşine. Rugăciunea aceasta este plină de forţă şi de efect, spune Sfântul Apostol Iacob. Dacă rugăciunea în general nu este o simplă înşirare de cuvinte, ci e plină de putere, cu atât mai mult rugăciunea pentru alţii poartă în ea putere, poartă puterea fiinţei noastre, mobilizată şi sporită de puterea lui Dumnezeu, spre cei pentru care o facem.
    Gândul şi cuvântul nostru bun îndreptate spre altul îi duc aceluia putere, căci noi nu suntem separaţi unul de altul în planul nevăzut, atunci când suntem legaţi prin iubire. Cu atât mai mult îi duc aceluia puterea, gândul şi cuvântul nostru, când sunt gând şi cuvânt de rugăciune, când îl prindem şi pe acela în legătura noastră cu Dumnezeu.
    Atunci, de la noi la el curge nu numai puterea fiinţei noastre, ci şi puterea lui Dumnezeu care e în noi prin rugăciune.

    În rugăciunile ce le facem unii pentru alţii nu ne unim numai cu Dumnezeu, ci şi unii cu alţii în Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu circulă atunci în noi. Aşa circulă puterea lui Dumnezeu în noi toţi care ne rugăm împreună şi unii pentru alţii în vremea Sfintei Liturghii. Şi prin însuşi acest fapt rugăciunea este o valoare şi o mângâiere prin ea însăşi. Este o bucurie şi o mângâiere să putem zice unii către alţii ceea ce a spus Sfântul Apostol Pavel: „Sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim“ (2 Corinteni 7, 3). Propriu-zis, cei ce au pe alţii în inima lor şi prin aceasta Îl au pe Dumnezeu Însuşi nu mai mor, sau chiar dacă mor, ei sunt vii în vecii vecilor. Şi aceasta este Biserica, ca unitate în Dumnezeu: prezenţa unora în inimile celorlalţi. Această unitate este înfăptuită şi trăită mai ales în rugăciunile unora pentru alţii.
    Dă-ne, Doamne, duhul acestei rugăciuni în toată vremea, ca odată cu aceasta să avem unirea cu Tine şi cu ceilalţi, să avem viaţa care nu se sfârşeşte. Căci viaţa este una cu dragostea şi dragostea în veci nu piere.
    Dă-ne să Te lăudăm cu o gură şi cu o inimă, adică în deplina unitate a dragostei neîncetate şi veşnice. Amin!

    Pr. Prof. Dumitru Stăniloae- Duminica a IV-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea slugii sutaşului)

    Apreciază

  5. Spune-I Domnului greutăţile tale!

    Nu te mâhni! Domnul este aproape. Spune-I Lui toate necazurile şi greutăţile tale. Unde lipseşte ajutorul omenesc pentru povăţuire, ajutorul lui Dumnezeu în chip nemijlocit ne dă gândul cel bun, când alergăm la El ca fiii la Tatăl lor.
    Domnul începe să-Şi arate puterea Sa atunci când vede că toate mijloacele omeneşti, prin care i se poate da ajutor omului în nevoie s-au epuizat.
    Oricâte valuri s-ar ridica împotriva sufletului tău, întotdeauna să alergi la Hristos Mântuitorul şi El îţi va veni în ajutor şi va potoli valurile. Să crezi că Domnul ţi-a orânduit o asemenea viaţă spre vindecare; nu o respinge şi nu căuta odihna trupească, nici pacea falsă; mai întâi se cuvine să fii zguduit şi să înduri multe; şi, dacă vei avea o descoperire, ea va uşura mult lupta ta şi vei avea mai multă linişte decât dacă o vei căuta singur.

    Ne vorbesc Stareții de la Optina, Editura Egumenița, 2007, p. 144

    Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie († 1922) de la Optina

    Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică.

    Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi ! Amin.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: