Din învățăturile Sfântului Varsanufie de la Optina

– Să nu plecaţi din biserică mai înainte de a se termina Liturghia, pentru că veţi pierde harul ce-l primiţi.

– Cînd intri în biserică, să-ţi aduci aminte că ea este casa lui Dumnezeu. Să stai în ea cugetand neîncetat în mintea ta că te afli în casa Lui. Şi să nu laşi nici o clipă să fugă din mintea ta gândul că Dumnezeu Se află alături de tine.

– Să nu daţi importanţă faptului că după Sfânta Împărtăşanie vă vin multe gânduri urâte şi dorinţe rele. Satana vă luptă mai tare în această zi, ca să vă pierdeţi folosul ce l-aţi primit. Moţăiala in timpul sfintei slujbe este lucrarea diavolului! Să vă luptaţi cu ea cât de mult puteţi. Şi să nu spuneţi niciodată: “Mâine mă voi împărtăşi”, ci : ,,Dacă Domnul se va milostivi şi mă va învrednici, mă voi împărtăşi.”

– Să nu judeci niciodată pe cineva. Şi, mai ales, ceea ce ţi se pare că este rău. Patima aceasta este foarte cumplită şi greu o biruieşti.

– Să nu vă încredeţi în bănuieli. Omul care se încrede în sugestiile celui viclean şi bănuieşte, este stăpânit de diavolul, care îi arată şi lucruri care niciodată nu s-au făcut. Când diavolul vă arată lipsurile şi slăbiciunile altora şi vă îmbrânceşte în judecată, să vă spuneţi vouă înşivă : “Eu sunt mai rău decat acela. Eu sunt vrednic de osânda veşnică. Doamne, miluieşte-mă!” Chiar dacă spuneţi aceste cuvinte fără tărie, totuşi trebuie să le spuneţi.

– Mâhnirile care vin una după alta trimise de Dumnezeu, sunt dovada dragostei Lui faţă de noi. Scopul fiecăreia este diferit. Ni le trimite ori ca să ne taie un oarecare rău, ori ca să ne cuminţească, ori ca să ne slăvească mai mult în viaţa ce va să fie, ori ca să ne pedepsească pentru păcatele noastre cele vechi.

– Când înduri unele mâhniri să-ţi spui : ,,Poate sunt vrednic de aceste mâhniri. Poate toate-mi sunt absolut necesare, ca să mă curăţ de patimile mele şi mai ales de mândrie.” A suferi diferite amărăciuni nu este atât de important, ci trebuie să ne îngrijim să nu ne umplem de răutate împotriva aceluia ce ni le-a pricinuit.

– Când te tulbură gândul de frică pentru mâhnirile ce vor urma, să nu începi să vorbeşti cu el, ci să spui simplu : “Facă-se voia Domnului!” . Şi asta te va umple de linişte.
– Când sunteţi în dispoziţie bună să aşteptaţi vijelii. Aşa se întâmplă întotdeauna. La fiecare bine, ispita ori merge înainte, ori vine după el.

Partea si soarta celor ce vor să se mântuiască este suferinţa. Când suferim, trebuie să ne bucurăm. Şi asta pentru că în acest fel suntem mai siguri de mântuirea noastră.
–  Lasă-te în mâinile lui Dumnezeu totdeauna şi în toate.

– Crede-mă că atunci când suferi ceva foarte greu, suferi după voia lui Dumnezeu, pentru mântuirea ta.

– Roagă pe Domnul să-ţi ridice orice mâhnire şi, o dată cu asta, leapădă-ţi voia ta cea păcătoasă şi oarbă. Lasă-te pe tine, sufletul şi trupul tău, lucrurile tale prezentul şi viitorul tău, cunoscuţii, prietenii, rudele tale şi toate celelalte în voia lui Dumnezeu Cel Preasfânt şi Preaînţelept. Spune: ,,Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule, pentru toate!”. Cu aceste cuvinte minunate şi sfinte se spulberă toate gândurile cele întunecate şi fuge greutatea din suflet şi vine în el pacea şi bucuria. Facă-se voia Ta, Doamne, în toate! Slavă Ţie, Doamne, pentru toate!
– Nu trebuie să deznădăjduim niciodată. Să nu uităm că şi în cele mai înfricoşătoare căderi se ascunde mila cea nesfârşită a Domnului… Chiar şi pierderea părinţilor duhovniceşti este, în planurile sfinte ale lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră. Crede-mă!

– Uneori, Dumnezeu lasă pe om să se simtă părăsit şi uitat. La fel se poate întâmpla cu toată societatea. În aceste cazuri, lucrul nostru este să ne păstrăm credinţa în Hristos. Dacă se va păstra credinţa, este nădejde de mântuire. Iar credinţa se păstrează numai prin abţinerea de la orice păcat.

– Toate faptele noastre cele bune trebuie să fie încercate, adică probate dacă sunt cu adevărat după Dumnezeu. Toate, chiar şi credinţa noastră. Încercarea se face prin amărăciuni şi suferinţe.
– Nu trebuie să ne lipim de cele pământeşti, chiar de ni se vor părea de mare preţ. Oricărui lucru pământesc să-i dai valoarea lui pământească. Însă numai una are într-adevăr mare valoare: mântuirea sufletului nostru. Toate celelalte sunt deşarte. Aici, pe pământ, toate sunt nesigure. Gândul nostru trebuie să fie aţintit şi pironit în Dumnezeu şi în viaţa veşnică. Toate cele pământeşti vor trece.
– Nu te preocupa niciodată ce vor spune oamenii care nu au o gândire creştinească.

– Acum, creştinismul este urât peste tot, pentru că îi împiedică (pe oameni) să trăiască cum vor, să păcătuiască nestingheriţi. Noua generaţie se dizolvă, se strică, putrezeşte. Vor să trăiască fără Dumnezeu şi urmările sunt evidente.

– Toată lumea se află sub influenţa unei puteri care stăpâneşte mintea, voinţa şi toate puterile sufletului. Şi această putere este vicleană, pentru că izvorul ei este diavolul, iar uneltele lui sunt oamenii vicleni. Prin ei lucrează antihrist şi înaintemergătorii lui. Apostolul spune: ,,Pentru aceea Dumnezeu i-a predat duhului amăgirii, al înşelării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului.”

(Sfaturi duhovniceşti, Sfinții de la Optina, Sfinții părinți ne învață)

Învăţături selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi

5 gânduri despre „Din învățăturile Sfântului Varsanufie de la Optina”

  1. Nedreptatea este mare păcat
    Cuviosul Paisie Aghioritul

    „Dacă inima ta e credincioasă şi dacă întinzi mâinile către El,
    și depărtezi de mâna ta fărădelegea ei şi nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
    atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică.” (Iov 11, 13-15)

    Atrage urgia lui Dumnezeu

    Mare lucru este ca omul să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu. Este bogăție! Tot ceea ce are binecuvântare stă în picioare. Iar tot ceea ce nu are binecuvântare nu stă în picioare. Nedreptatea este mare păcat. Toate păcatele au circumstanțe atenuante, nedreptatea nu are; atrage urgia lui Dumnezeu. Înfricoșător lucru! Cei care nedreptățesc își pun foc pe cap. Cum să sporească oamenii cu atâtea nedreptăți? Fac ceea ce fac și dau dreptate diavolului; pentru asta suferă încercări, se îmbolnăvesc etc. Iar apoi vin și spun: „Fă rugăciune că să mă fac bine!”.

    Cele mai multe rele ce se întâmplă sunt din nedreptăți. Când, de pildă, se adună avere cu nedreptate, oamenii trăiesc puțini ani ca fiii de boier, dar, după aceea, toate pe care le-au adunat le dau la doctori. Ce spune psalmul: „Mai bun este puținul celui drept decât bogăția multă a păcătoșilor„” (Ps.56,16); „Murdar adunate, în vânt risipite”.
    Câte se adună, dispar; toate le ia vântul. Rar, la foarte puțini se întâmplă că bolile, falimentările etc., să fie o încercare de la Dumnezeu. Aceștia vor avea plată multă. În acest caz, de obicei, după aceea devin mai bogați, ca Iov. Dar la mulți oameni care nu au reușită este și din cauza asta: au făcut vreo nedreptate.

    Cel ce nedreptățește se chinuiește

    Cel ce nedreptățește și, în general, orice vinovat când nu cere iertare, este chinuit de conștiința sa și pe deasupra de supărarea celui nedreptățit. Pentru că atunci când cel nedreptățit nu iartă și cârtește împotriva lui, atunci cel ce a nedreptățit se chinuiește și mai mult. Nu poate dormi. Că și cum l-ar lovi valurile și l-ar învârti ca pe un titirez. Este un lucru tainic felul cum simte el aceasta. Precum atunci când cineva iubește pe unul și se gândește la el în sensul cel bun acela o simte, așa și în cazul acesta. O, cum îl chinuie nemulțumirea celuilalt! Și departe să fie, în Australia, în Johannesburg, nu se poate liniști când celălalt este supărat din pricina lui.

    — Dar dacă este nesimțitor?
    — Crezi că nesimțitorii nu suferă? Chiar dacă se dedau distracțiilor, ca să uite. (…) Nu există foc mai mare capârjolul lăuntric al conștiinței. Îl chinuie și îl mănâncă precum cariul și în această viață și, firește, îl va mânca mult mai mult în cealaltă viață, cea veșnică, dacă omul nu se va pocăi în această viață și nu va întoarce nedreptățile făcute semenilor lui, fie numai și prin intenția cea bună, în caz că nu poate în alt chip.

    Îmi aduc aminte de felul cum un judecător, care făcuse multe nedreptăți, s-a chinuit la sfârșitul vieții lui. Își îndeplinea funcția într-o latură unde erau mulți crescători de animale. Acolo, firește, se făceau și nedreptăți și ciobanii alergau la acest judecător. Dar prin argumente viclene el a convins și pe agronom și pe împăciuitor (judecătorul de pace) să fie de partea lui. Astfel sărmanii țărani de multe ori nu numai că nu își aflau dreptatea pentru semănăturile lor stricate de turmele de animale, dar își aflau și beleaua cu el. (…) Când acest judecător nedrept a îmbătrânit și a căzut la pat, a suferit ani întregi de coșmaruri și nu putea dormi. L-a lovit și o paralizie și nu mai putea nici să vorbească.

    Cuviosul Paisie Aghiritul, Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan

    Apreciază

  2. Sfântul Mucenic Cosma Etolul († 4 august 1779), „Apostolul Săracilor“:
    “Va veni vremea când vor conduce lumea lucrurile necuvântătoare şi neînsufleţite”. [Aluzie la inventiile tehnologiei moderne care va guverna viaţa umanităţii.]

    “Să nu vă faceţi case mari. Să faceţi bordeie ca să nu vă intre înăuntru”.
    “Vă vor pune un bir mare şi cu anevoie de purtat, dar nu vor ajunge”.

    “Toate credinţele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înţeles şi acest lucru adevărat, dumnezeiesc, ceresc, desăvârşit şi pentru mine şi pentru voi: numai credinţa creştinilor ortodocşi bine-credincioşi e bună şi sfântă, ca să credem şi să ne botezăm în numele Tatalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfârşit, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi de mii de ori, că v-aţi învrednicit să fiţi creştini ortodocşi, şi să plângeţi şi să vă tânguiţi pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredincioşi şi eretici, care umblă în întuneric, în mâinile diavolului“.
    „Vom vedea oameni zburând prin văzduh asemenea păsărilor şi aruncând foc pe pământ. Oamenii vor alerga la morminte şi vor striga: Ieşiţi, voi, morţilor, şi daţi-ne nouă să intrăm în mormintele voastre.

    Vor veni vremuri când duşmanii noştri vă vor lua totul, chiar şi cenuşa din vatră. Însă nu vă pierdeţi credinţa, asemenea altora.

    Vor veni vremuri când va dispărea orice înţelegere între preoţime şi turmă. Preoţii vor deveni mai răi şi mai nelegiuiţi decât alţii. Oamenii vor fi sărăci, pentru că vor pierde dragostea şi grija faţă de săraci. Bogaţii vor sărăci, iar săracii vor muri.

    Vor putea fi văzute trăsuri fără cai gonind pe câmpie mai iute ca iepurele.

    Vor veni vremuri când ortodocşii vor fi învrăjbiţi între ei. Eu, însă, vă sfătuiesc să păstraţi pacea şi înţelegerea. (…) În şcoli se vor preda asemenea ticăloşii, că e cu neputinţă să vi le imaginaţi“.

    “Viaţa si învăţăturile Cuviosului şi Sfinţitului Mucenic Cosma Etolianul, Luminătorul Greciei şi Apostolul săracilor“, Editura Deisis, Sibiu, 2001

    Apreciază

  3. Conştiinţa omului e asemenea unui ceas deşteptător
    Sfântul Cuvios Iosif de la Optina

    Ce se dobândeşte cu trudă este şi folositor. Cel care este întrebat nu trebuie să vorbească mult, ci doar să răspundă celui care întreabă, pentru ca binele să fie făcut prin voinţă liberă.
    Dacă vezi greşeala aproapelui şi ai vrea să o îndrepţi şi dacă ea îţi alungă pacea ta sufletească şi te supără, atunci şi tu vei greşi, prin urmare nu vei îndrepta greşeala cu greşeală – ea se îndreaptă prin blândeţe.
    Dacă cele trebuincioase sunt imperfecte, înseamnă că sunt şi folositoare; căci cu răul se pune la încercare binele. Conştiinţa omului e asemenea unui ceas deşteptător. Dacă ceasul a sunat şi te scoli imediat, ştiind că trebuie să mergi la ascultare, atunci înseamnă că îl vei auzi întotdeauna. Dar dacă nu te scoli imediat câteva zile la rând, spunându-ţi: „Mai stau puţin!”, atunci la urma urmelor nu vei mai reuşi să te trezeşti când sună.

    Ce e uşor pentru trup, acela e nefolositor pentru suflet, iar ce e folositor pentru suflet, acela e greu pentru trup. Rugăciunea însăşi ne învaţă. Răbdarea este mama mângâierilor. Mântuirea înseamnă a răbda cu mulţumire.

    Sunt mulţi cei care plâng, însă nu pentru ce trebuie, sunt mulţi care se mâhnesc, însă nu pentru păcate; sunt mulţi care par smeriţi, însă nu sunt cu adevărat. Exemplul Domnului Iisus Hristos ne arată cu câtă blândeţe şi răbdare trebuie să suportăm greşelile oamenilor.

    Patericul de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 348

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: