Întâietatea lui Bartolomeu din Constantinopol

,,Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care va voi să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi’’ (Matei 20, 25-28). Aceasta este regula Dumnezeiască ce trebuie să guverneze în Biserică.

După 1054, când papii au căzut în erezie şi apoi s-au rupt de Biserica Lui Hristos prin schismă,  scaunul de Constantinopol dobândit un fel de întâietate onorifică. Asta înseamnă că prin slujirea lor, toţi episcopii sunt egali, au aceaşi putere harică, sfinţitoare şi fiecare are jurisdicţie peste turma care i s-a încredinţat spre păstorire, având a da seama de ea faţa lui Dumnezeu. Aşadar, Patriarhul de Constantinopol era primus inter pares, adică primul între egali. Având acest statut, unii patriarhi au ajuns Sfinţi, alţii, dimpotrivă, au au căzut în erezie şi apoi în schismă, cum e bunăoară actualul şi trecătorul Bartolomeu din Constantinopol.

Nemulţumit de bunele rânduieli canonice, Bartolomeu a făcut pasul spre primus sine paribus, adică primul fără egali, după cum rău s-a nărăvit, urmându-i pe pseudo-episcopii Romei. Făcându-se pe sine papă al Răsăritului, Bartolomeu a convocat şi a condus sinodul eretic din Creta, bineînţeles, executând ordine venite de la vrăjmaşii Bisericii. A urmat tomosul de recunoaştere a schismaticilor ucraineni, sfidând Sfintele Canoane şi bunul simţ, punând într-o situaţie dificilă Sfânta Biserică Ortodoxă a Ucrainei, cea canonocă şi legitimă. De-atunci se străduieşte să găsească trădători, care să-l urmeze în demersurile sale nebuneşti. Şi i-a aflat. Nu le mai pomenim numele.

Nărăvit cu primul loc şi cu slava deşartă, Bartolomeu îşi pune trepăduşii şi locotenenţii, păstori fără turmă, să-i consolideze piedestalul iluzoriu. Aşa aflăm de la Elpidofor din Statele Unite precum că ocupantul scaunului de Constantinopol ar fi ,,primul apărător al Ortodoxiei’’! Nici mai mult, nici mai puţin. Omul nu e de psihiatrie, ar trebui să i se citească Molitvele de alungare a demonilor. Cine s-o facă?

Dacă e vorba de întâietate, putem spune că Bartolomeu, eretic şi schismatic deopotrivă, l-a detronat pe ereticul Marcion, cel căruia Sfântul Policarp al Smirnei i-a spus: Tu eşti întâiul născut al diavolului.

Altceva acum. Pseudo-mitropolitul fanariot Emmanuel are câteva rostiri antologice. Una e pentru schismaticii ucraineni ai lui Epifanie: ,,Nu disperaţi, veţi deveni parte a Bisericii’’. Bine grăieşte omul, adevăr spune, schismaticii cei lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu, nu sunt Biserică. Dar vor deveni. Emmanuel cunoaşte alchimia prin care aventurierii epifanişti vor fi transformaţi în ,,biserică’’, fără pocăinţă. La aceasta vor contribui, desigur, şi angajaţii centrelor eparhiale în funcţiile de episcopi, din România, care abia aşteaptă să-i recunoască.

Presbiter Ioviţa Vasile                

9 gânduri despre „Întâietatea lui Bartolomeu din Constantinopol”

  1. Sarut mana, Parinte!
    Va rog sa ma iertati ca scriu in afara subiectului.
    Doresc sa va adresez oo intrebare, sa ma ajutati va rog cu o mica lamurire:
    – citeam in trecut un interviu cu Sfantul Parinte Iustin Parvu. Sfintia sa spunea la un moment dat ca toate necazurile care vin oamenilor din lume, vin din cauza inaintasilor lor care se afla in iad. Si sigur, spunea cat de important ca noi sa ne rugam, sa ii pomenim pe antecesorii nostri, sa facem Parastase si sa dam pomelnice pentru pomenirea acestora la Sfanta Liturghie.
    Imi puteti explica va rog putin acest lucru?
    De asmenea, am observat un lucru personal: atunci cand dau parastase, cand ma rog si cand dau pomelnice pentru Sfanta Liturghie simt o mare usurare, bucurie.
    Multumesc mult.

    Apreciază

    1. V-am scris un raspuns amplu si trecand la o alta sectiune, cand m-am intors, a fost sters. O iau dela capat. Sfanta Liturghie, parastasele, rugaciunile Bisericii sunt de mare folos pentru sufletele tinute in temnita iadului. La fel si milosteniile facute pentru ei. Starea buna a celor plecati ne da un sentiment de multumire si liniste. Sufletele pot fi scoase din iad, prin mijloacele aratate mai sus.
      Dumnezeu ridica dintr-un anume neam un preot care se roaga pentru neamul sau si acesta se mantuieste. Pentru cei uitati de lume, se roaga ingerii.
      Va recomand sa cititi si articolul de mai jos, publicat in 15 august.
      Starețul Efrem Filotheitul: V-ați gândit vreodată să vă rugați pentru sufletele care se află în temnița iadului?
      Doamne ajuta.

      Apreciat de 1 persoană

  2. S-ar putea astfel, Parinte, chiar anumite patimi, pacate de pe neam sa fie usurate?
    Adica, pomenindu-i pe cei ce au adormit din neamurile noastre, sa ne usuram noi insine de anumite deprinderi catre pacat, imbolduri, „gene” rele?

    Apreciază

  3. Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre!

    Va veni ceasul când ne vom atinge de puterea lui Dumnezeu

    Dumnezeu este foc mistuitor (Evr. 12, 29). Când un obiect se atinge de foc, el se schimbă: ori arde, ori se căleşte. La fel şi omul, când se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se mântuieşte. Focul este întotdeauna foc! Dar vedem că din atingerea de el rezultă fie cenuşă, fie oţel, în funcţie de ceea ce se atinge.
    La fel se întâmplă şi cu omul, şi totul depinde de ce anume va aduce el focului dumnezeiesc, adică în ce stare este omul când se atinge de Dumnezeu. Dacă se ţine ca fierul, atunci puterea fierului va deveni de oţel. Dar dacă se coboară până la slăbiciunea paielor, va fi mistuit.
    Fiecare om, mai devreme sau mai târziu, este în mod inevitabil adus la Dumnezeu şi vai lui dacă nu se va pregăti pentru această întâlnire. Lev Tolstoi s-a apropiat de Dumnezeu cu neglijenţă, plin de sine, fără frică de Dumnezeu, s-a împărtăşit cu nevrednicie şi a ajuns apostat. Va veni ceasul când ne vom atinge de puterea lui Dumnezeu, indiferent dacă vrem sau nu acest lucru.
    Lopata este în mâinile Domnului. Cu lopata se aruncă seminţele şi paiele; paiele le împrăştie vântul, iar seminţele cad la picioarele Stăpânului şi sunt strânse în jitniţe, în timp ce paiele sunt lăsate deoparte sau arse. Întâlnirea cu Domnul este inevitabilă şi trebuie să ne pregătim pentru ea. Păcatele noastre sunt paiele care sunt mistuite la această întâlnire. Trebuie ca, din vreme, să facem singuri judecată cu noi înşine şi noi înşine, pregătindu-ne pentru această întâlnire, trebuie să ne desprindem de paie, să mistuim paiele păcatelor prin pocăinţă. Ori se mistuie ele singure, ori împreună cu ele se mistuie şi omul, care s-a înrobit păcatului.
    Trebuie să ştim că vine Judecata de Apoi şi să ne raportăm cum se cuvine la acea zi şi la acel eveniment. Trebuie să ne curăţim sufletele şi să ne rugăm. Trebuie să ne raportăm la acel eveniment în mod limpede şi conştient, iar nu ca o jivină care-şi ascunde capul ca să nu vadă primejdia.

    Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești

    Apreciază

  4. Cum un grup minoritar face atata rau omenirii tot un grup minoritar salveaza omenirea unde ai privi cu ochii;restul ,masele,sunt doar follow-eri care asculta acum orbeste de unii iar mai tarziu de ceilalti.Oare E mincinos Hristos cand a spus doar atat:”Nu va temeti”,adica doar asta sa faceti voi:sa nu va temeti?El cand a spus asta stia mai bine decat noi mecanismele societatii si legile mersului omenirii.Oriunde veti privi cu ochii veti trai acest adevar.Nu te teme.Vei trai acestea.Oare te-ai gandit cine E Stapanul universului,asa de Suveran incat toate se supun si tremura?E Prea Sfanta Treime,Dumnezeirea Cea intreita in Persoane.Deci un Grup uluitor de Mic,format din numai Trei Persoane:Tatal si Fiul si Sf Duh.

    Apreciază

  5. Av.Gheorghe Piperea dixit:

    “În România, obligativitatea vakseenării nu se impune pe față, prin lege, transparent, ci pe ușa din dos, prin hașgeuri, formulare tipizate inevitabile și șantaj la locul de muncă. De exemplu, părinții nu își vor putea trimite la școală copiii în vârstă de peste 12 ani fără să semneze că sunt de acord ca elevii să fie vakseenați. Deși nicio lege nu obligă la vakkseenare, marea majoritate a părinților vor semna formularul tipizat – de teamă, din neînțelegere, din încredere (nemeritată) în autorități, ca să nu răpească elevilor încă un an de școală etc. Iar copiii vor fi vakseenați, în ciuda uriașului raport riscuri/beneficii.
    Parșiv mod de operare, dar eficient.
    Precum se vede, românii nici măcar nu protestează.
    Francezii și italienii ar fi trebuit să vină să ia lecții de perversitate de la “autoritățile” noastre. Nu ar mai fi avut milioane de protestatari în stradă.

    PS Dacă vakseenul Pf/Bionth a fost deplin autorizat, înseamnă că producătorul poate fi tras la răspundere pentru defecte și efecte adverse. Imunitatea de răspundere, negociată mișelește de UE cu producătorii de vakseen, era valabilă doar pe perioada experimentală. Acum vakseenul nu mai e un simplu experiment, e “sigur”.

    Apreciază

  6. Despre Nimic.
    Despre Imperiul Nimicului și nimicnicia Lumii Nimicului.
    Avocat Dan Chitic

    M-am întors.
    M-am întors din ultimul surghiun virtual, acolo unde am fost pedepsit pentru faptul că am afirmat o evidență istorică: “Afganistanul Este o lecție aspră pentru toate marile puteri care au trecut pe acolo…”
    A fost suficient pentru a încălca “standardele comunității”. Căci adevărul este dincolo de “standardele comunității” virtuale.

    Standarde care “pas cu pas” sunt copiate și implementate și în comunitățile și societățile noastre, alea care cică sunt reale…

    Și dacă tot vorbim despre realitate, despre adevăr…
    Adevărul este că asistăm la declinul ultimului Mare Imperiu. Forța militară, oricât de urieșească ar fi, singură nu poate cuceri teritorii, populații.

    Adevăratele cuceriri sunt alea care se fac cu arma culturii, civilizației, sau mai nou, a propagandei.
    Cu ce ne-au cucerit pe noi americanii și aliații lor? Cu gloanțe? Cu tancuri sau cu avioane?
    Nicidecum. Noi am fost cuceriți de iluzia libertății, de visul traiului bun. Adică de nimic material, concret. Propriile proiecții și visării au fost armele de ocupație ale “partenerilor noștri strategici”.
    În realitate nu ne-au dat nimic. Doar au luat.

    Dar n-a contat: visăraia noastră a fost mereu alimentată de propaganda iminenței “binelui”, de luminița de la capătul tunelului, de minciuna instituționalizată.
    Ce am pierdut? Tot! Tradiții, cultură, populație, resurse… tot! Nu detaliez, le știți prea bine.
    Ce am pus în loc? Nimicul. Nimicul scump, plătit cu credite pe viață… vertijul abisului a cuprins societatea în ansamblul său, primele prinse în mrejele sale fiind ceea ce numim “intelectualitatea”.

    Visăraia, comoditatea și lenea mentală au cuprins ca un cancer întreaga societate.
    Cine să își mai dea seama că pojghița de staniol frumos strălucitor numită “democrație” a rămas o formă foră fond, în care se ascundea Marele Nimic al lumii post moderne, al Lumii Nimicului?
    Formă care în ultimii ani a devenit din ce în ce mai hidoasă, mai străină de ceea ce ni se povestea că va fi.

    Procese electorale trucate (și nu vorbesc despre ce se întâmplă la noi în țărișoară, ci mă uit peste baltă, la deja intratul în istorie Caz Trump), libertăți trunchiate, sluțite până la infirmitate, justiție controlată și ideologizată, acces la muncă restricționat și condiționat, copii tratați de nimic, cu nimic și pentru nimic… cu forța, sminteala și promiscuitatea, incertitudinea sexuală, iminența controlului total asupra populației prin intermediul “Inteligenței artificiale”…

    Societatea vestică, “atlantică”, a rămas un spectru, un moroi care își neagă propriul trecut, propria tradiție, singurul său scop fiind impunerea Nimicului înlăuntrul și în afara sa!
    Cancel Culture. Build Back Better. Sau în limbaj biblic – urâciunea pustiirii, întunericul cel mai din afară… Lumea Nimicului.

    Toate ne arată, fără perdea, că suntem parte din Imperiul Nimicului și viețuim în Lumea Nimicului, chiar și ca o colonie de margine.
    Cu ce să mai convingă, cu ce să mai vrăjească Imperiul Nimicului? Până și ambalajul “democratic” cu fundițe pe care era scris de-o șchioapă “Drepturile omului” cu care se împacheta nimicul a devenit hâd, sinistru… a devenit nu doar de nevândut, dar chiar și imposibil de primit “cadou”.

    Astea sunt explicațiile înfrângerilor pe care le-a suferit și le va mai suferi imperiul Nimicului.
    Cât despre noi… cei ce suntem subiecți și supuși ai Imperiului Nimicului. Credem că dacă “zburăm sub radar”, dacă nu ieșim în evidență, vom scăpa.
    Și aici greșim! Nu putem scăpa decât dacă devenim nimic.

    Căci așa cum remarca un prieten, “radarul” bate din ce în ce mai jos, până vom ajunge nu să zburăm, ci să fim fericiți dacă vom mai merge și de-a bușilea.

    Nu credeți? Uitați-vă la ce se întâmplă în Lumea Nimicului cu viroza de care scapă cu viață 99,9% din cei afectați, dar care afectează viața a 99,9% din populație. Populație care renunță de bună voie la tot… pentru Nimic. De frica nimicului care le poate pune în pericol viața plină de… nimic, renunță la tot, devin nimic.

    Semn că cei 0,1% care conduc Imperiul Nimicului sunt pe cale să ne… nimicească.
    Nu, eu unul nu am să accept să fiu parte din nimicul toxic al lumii ăsteia, chit că ar fi să ajung mai repede în fața Celui în care singur recunosc că sunt nimic!

    Știu că nu contează. Nimic nu mai contează în Lumea nimicului.

    Nimic, mai puțin Adevărul!
    Pe care suntem obligați să Îl mărturisim.
    Căci Adevărul este Totul!

    Apreciază

  7. SFÂNTUL COSMA ETOLUL DESPRE PILDA LUI NOE
    fragment

    Vrând Preabunul Dumnezeu să facă potop ca să piardă lumea, i-a poruncit lui Noe să facă o corabie lungă de trei sute de stânjeni, lată de cincizeci şi înaltă de treizeci, în aşa fel încât să-i trebuiască o sută de ani să o isprăvească, ca oamenii să-l întrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el să le spună: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”, iar oamenii să râdă de el, dar lui să nu-i pese, ci să-şi vadă de lucru.

    Şi Noe a început să-şi facă co­rabia şi oamenii au venit să-l întrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fi­indcă vrea să piardă lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, eşti nebun! Ce-a păţit şi Dumnezeu? A înnebunit şi vrea să piardă lumea?”. Dar Noe şi-a văzut de lucru şi în o sută de ani a isprăvit-o.

    În vremea aceea se găseau doar opt oa­meni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui şi cele trei nurori ale lui. Vrând Preabunul Dumnezeu să-i păzească pe aceştia opt, a poruncit lui Noe să încleieze bine corabia să nu intre în ea ploaia şi să pună în ea parte bărbătească şi parte femeiască din toate animalele, curate şi necurate. Şi a intrat în ea el, femeia lui şi cei trei copii şi cele trei nurori ale lui şi au închis bine corabia.

    Oamenii din afară mâncau, beau, făceau negoţ, şi alte lucruri diavo­leşti, şi dormeau fără griji. Dumnezeu a aşteptat să se pocăiască. Atunci Dumnezeu a deschis zăvoarele cerului şi ploaia a căzut din cer pe pământ ca un râu. Atunci oamenii au alergat şi au strigat: „Noe, deschide-ne să intrăm şi noi în corabie!” Binecuvântatul Noe le-a zis: „Unde eraţi acum o sută de ani când v-am spus că Dumnezeu are să piardă lumea şi voi râdeaţi? Acum ce să vă fac? În Iad nu este pocăinţă“. Şi marea s-a ridicat cu cincisprezece coţi peste munţii cei mai înalţi şi a înecat întreaga lume. Au scăpat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii şi cele trei nurori ale lui. Şi din ei s-a umplut iarăşi toată lumea.

    Gândiţi-vă ce spune Hristos în sfânta şi sfinţita Evanghe­lie: „Ca în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” [Mt 24,37]. Adică, aşa cum pe vremea lui Noe oamenii nu credeau, ei râdeau, până când a venit pe neaşteptate mânia lui Dumnezeu şi potopul şi a înecat lumea întreagă, aşa şi acum, creştinii mei, la a Doua Venire a Hristosului nostru oamenii nu vor crede, cum n-au crezut nici atunci. Ştiu şi eu, creştinii mei, că râd de mine şi spun: „Ai venit acum şi tu, bâtrânule călugăr, să ne spui cuvintele tale!” Cuvintele pe care vi le spun nu sunt ale mele, sunt cuvintele Prea­sfântului Duh, păcatele sunt ale mele, şi dacă vrea cineva să creadă, fiecare e liber să facă cum vrea. Eu îmi fac da­toria, negoţul meu.

    Când eram tânăr, am păţit o înşelăciune, fraţii mei, şi spuneam: „Să fac păcate cât pot iar când voi îmbătrâni, am vreme să fac cele bune şi să mă mântuiesc”. Acum am îm­bătrânit, păcatele au prins rădăcini şi nu pot să mai fac nici un bine. Vedeţi numai să nu păţiţi şi domniile voastre ca mine, ci acum, cât aveţi timp şi sunteţi tineri şi puteţi, fa­ceţi un lucru bun pentru sufletul vostru, ca să vă mântuiţi“.

    https://marturieathonita.ro/ai-venit-acum-si-tu-batranule-calugar-sa-ne-spui-cuvintele-tale/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=ai-venit-acum-si-tu-batranule-calugar-sa-ne-spui-cuvintele-tale

    Apreciază

  8. Protoprezbiterul Thodoros Zisis, Profesor Universitar la Facultatea de Teologie din Tesalonic:
    TEME TEOLOGICE ŞI MORALE DE BAZĂ
    ÎN ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI COSMA ETOLIANUL
    [..]
    „Afierosire faţă de cele cereşti, fuga de cele pământeşti, întărirea conştiinţei de sine ortodoxă, afurisirea, mersul la biserică, comportamentul în biserică, deasa participare la Dumnezeiasca Împărtăşanie. „Să vă împărtăşiţi adesea”. Am ascultat mai înainte referinţa la legătura Sfântului Cosma cu colivazii. Este evidentă influenţa colivazilor asupra Sfântului şi legătura lui cu ei. Colivad este şi Sfântul Cosma Etolianul; nu trebuie să mai găsim argumente şi să căutăm ici şi colo pentru mărturii.

    Copilul nebotezat. Am ascultat-o şi pe aceasta Şi mi-a amintit aceasta şi de o întâmplare actuală. Un preot într-o eparhie, urmând canoanele Bisericii, nu a înmormântat un copil nebotezat. Şi în loc să cadă răspunderea pe părinţii care l-au lăsat nebotezat, şi-a găsit beleaua preotul – şi la cel mai înalt nivel bisericesc – de ce, zice, nu i-a făcut slujba? Dar nu există slujbe în Moliftelnice pentru copiii nebotezaţi. Nicăieri nu există o astfel de slujbă. Sfântul se referă de vreo 3-4 ori la această temă. „Luaţi aminte să nu vă rămână copilul nebotezat. Să faceţi voi, preoţilor, cristelniţe mari, ca să afundaţi copilul întreg înăuntru, pentru că dacă nu-l afundaţi întreg va avea şi el şi pe unul şi pe celălalt“.

    Magii, vrăjile, cinstirea sfinţilor, în special a Născătoarei de Dumnezeu, metania de mână, ospitalitatea, văduvia, monahismul, binecuvântarea, călugărul. „Este o mare binecuvântare, zice, să vă faceţi un copil călugăr”.

    Cumpătare, ferirea de jurământ, blasfemia, Maslu, paraclisul şi altele. Mă voi opri însă aici cu citirea temelor de bază, pentru că văd că nu-mi ajunge timpul. Voi citi doar spre sfârşit… ceea ce spune sfântul despre puterea crucii. Şi o spune desigur avându-i ca ţintă a sa pe evrei şi pe musulmani.

    Este sever Sfântul Cosma cu ereticii, cu necredincioşii şi cu ateii, foarte sever.

    Astăzi domină rânduiala dialogurilor iubirii şi a sărutărilor de mâini şi pe deasupra a rugăciunilor în comun. Şi poporul simplu se ridică pe drept cuvânt împotriva noastră a teologilor şi a ierarhilor.

    „Cine se întreţine cu evreul este ca şi cum s-ar întreţine cu diavolul, zice sfântul. Şi îndrăzniţi, creştinilor, să aveţi afaceri cu evreii? Pe papa să-l blestemaţi pentru că el este pricina!”

    Papa este eretic, iar papismul este erezie. Sfântul Cosma păstra şi susţinea această conştiinţă de sine ortodoxă a noastră şi faţă de turci şi faţă de evrei, deoarece exista pericolul – precum spune şi o altă mare personalitate, Ghennadios Sholarios – exista pericolul ca islamizarea să devină un mare curent.
    Asta a preîntâmpinat Sfântul Cosma: să nu devenim toţi musulmani. Acest curent era în pericol să târască Neamul, să-l desfiinţeze. Şi a ieşit în lume sfântul ca să oprească acest puhoi el singur.

    Ascultaţi acum ce spune despre puterea Cinstitei Cruci:

    „Atotbunul Dumnezeu ne-a dăruit Crucea. Prin Cruce să binecuvântăm Preacuratele Taine, prin Cruce să deschidem raiul, prin Cruce să-i ardem şi pe demoni, dar mai întâi şi noi să avem mâna noastră curată de păcate şi neîntinată şi atunci, când vom face crucea, diavolul se arde şi fuge.
    Dar dacă suntem întinaţi cu păcate, Crucea pe care o facem nu se prinde. De aceea, fraţii mei, sau de mâncaţi, sau de beţi vin sau apă, sau de umblaţi sau de munciţi, să nu vă lipsească acest cuvânt din gura voastră şi crucea din mâna voastră! Cuvântul este rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” şi crucea din mână.
    Cuvântul din gură şi crucea din mână. Şi dacă puteţi într-o zi şi într-o noapte să faceţi 50 sau 100 de comboschine (şiraguri de metanii), bun şi sfânt este lucrul acesta. Şi să vă rugaţi întotdeauna dimineaţa şi seara şi mai ales la miezul nopţii, când este linişte.

    Ascultaţi, creştinii mei, cum trebuie să se facă crucea şi ce înseamnă. [– Nici în facultăţile de teologie nu se învaţă asta! Întrebaţi un teolog ce înseamnă crucea; nu ştie ce să vă spună! Ce învaţă în şcoli? Ascultaţi o analiză]– S
    pune Sfânta Evanghelie că Sfânta Treime – Dumnezeu este slăvit în cer mai mult de către îngeri. Ce trebuie să faci tu? Strângi cele trei degete de la mâna ta dreaptă şi neputând să urci în cer să te închini duci mâna la capul tău, deoarece capul tău este rotund şi reprezintă cerul şi spui cu gura: Precum voi, îngerii, slăviţi pe Sfânta Treime în cer, astfel şi eu ca un rob nevrednic slăvesc şi mă închin Sfintei Treimi.
    Trei degete pe cer, Sfânta Treime. Şi precum acestea trei, sunt şi despărţite, sunt şi împreună, astfel este şi Sfânta Treime, Dumnezeu: trei Persoane şi un singur Dumnezeu.
    Îţi cobori mâna de la cap şi o pui pe pântecele tău şi spui: Mă închin Ţie şi Te ador, că ai primit şi Te-ai întrupat în pântecele Născătoarei de Dumnezeu pentru păcatele mele!
    Apoi iarăşi pe umărul tău drept şi spui: Te rog, Dumnezeul meu, să mă ierţi şi să mă pui de-a dreapta Ta cu cei drepţi. Punându-o iarăşi pe umărul stâng zici: Te rog , Doamne al meu, să nu mă aşezi la stânga Ta cu cei păcătoşi.
    Apoi, aplecând-o jos la pământ, zici: Te slăvesc, Dumnezeul meu, mă închin Ţie şi Te ador, că precum Te-ai aşezat în mormânt aşa mă voi aşeza şi eu. Şi când te ridici drept arăţi Învierea şi spui: Te slăvesc, Doamne al meu, mă închin Ţie şi Te ador că ai înviat din morţi ca să ne dăruieşti viaţa veşnică. Asta înseamnă Preasfânta Cruce”.[..]

    Am încercat să prezint doar în linii generale şi cu exemple grăitoare simplitatea măreaţă a unui Apostol recent, care în invazia islamului şi în viclenia evreilor sau iudaismului a propovăduit Ortodoxia şi Neamul”.

    Referat susţinut la un congres special dedicate Sfântului Cosma Etolianul, care a fost organizat de Asociaţia “Τα Πατρια” din satul Rahis (Pieria).
    fragmente
    (TRADUCERE DIN LIMBA GREACĂ DE IEROM. FOTIE DUPĂ „ΒΑΣΙΚΑ ΘΕΟΛΟΓΙΚΑ ΚΑΙ ΗΘΙΚΑ ΘΕΜΑΤΑΣΤΙΣ ΔΙΔΑΧΕΣ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΚΟΣΜΑ ΤΟΥ ΑΙΤΩΛΟΥ”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: