Cuvinte duhovniceşti: Sfântul Cosma Etolianul despre pilda lui Noe

Vrând Preabunul Dumnezeu să facă potop ca să piardă lumea, i-a poruncit lui Noe să facă o corabie lungă de trei sute de stânjeni, lată de cincizeci şi înaltă de treizeci, în aşa fel încât să-i trebuiască o sută de ani să o isprăvească, ca oamenii să-l întrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el să le spună: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”, iar oamenii să râdă de el, dar lui să nu-i pese, ci să-şi vadă de lucru.

Şi Noe a început să-şi facă co­rabia şi oamenii au venit să-l întrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fi­indcă vrea să piardă lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, eşti nebun! Ce-a păţit şi Dumnezeu? A înnebunit şi vrea să piardă lumea?”. Dar Noe şi-a văzut de lucru şi în o sută de ani a isprăvit-o.

În vremea aceea se găseau doar opt oa­meni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui şi cele trei nurori ale lui. Vrând Preabunul Dumnezeu să-i păzească pe aceştia opt, a poruncit lui Noe să încleieze bine corabia să nu intre în ea ploaia şi să pună în ea parte bărbătească şi parte femeiască din toate animalele, curate şi necurate. Şi a intrat în ea el, femeia lui şi cei trei copii şi cele trei nurori ale lui şi au închis bine corabia.

Oamenii din afară mâncau, beau, făceau negoţ, şi alte lucruri diavo­leşti, şi dormeau fără griji. Dumnezeu a aşteptat să se pocăiască. Atunci Dumnezeu a deschis zăvoarele cerului şi ploaia a căzut din cer pe pământ ca un râu. Atunci oamenii au alergat şi au strigat: „Noe, deschide-ne să intrăm şi noi în corabie!” Binecuvântatul Noe le-a zis: „Unde eraţi acum o sută de ani când v-am spus că Dumnezeu are să piardă lumea şi voi râdeaţi? Acum ce să vă fac? În iad nu este pocăinţă“. Şi marea s-a ridicat cu cincisprezece coţi peste munţii cei mai înalţi şi a înecat întreaga lume. Au scăpat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii şi cele trei nurori ale lui. Şi din ei s-a umplut iarăşi toată lumea.

Gândiţi-vă ce spune Hristos în sfânta şi sfinţita Evanghe­lie: „Ca în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24,37). Adică, aşa cum pe vremea lui Noe oamenii nu credeau, ei râdeau, până când a venit pe neaşteptate mânia lui Dumnezeu şi potopul şi a înecat lumea întreagă, aşa şi acum, creştinii mei, la a Doua Venire a Hristosului nostru oamenii nu vor crede, cum n-au crezut nici atunci. Ştiu şi eu, creştinii mei, că râd de mine şi spun: „Ai venit acum şi tu, bâtrânule călugăr, să ne spui cuvintele tale!” Cuvintele pe care vi le spun nu sunt ale mele, sunt cuvintele Prea­sfântului Duh, păcatele sunt ale mele, şi dacă vrea cineva să creadă, fiecare e liber să facă cum vrea. Eu îmi fac da­toria, negoţul meu.

Când eram tânăr, am păţit o înşelăciune, fraţii mei, şi spuneam: „Să fac păcate cât pot iar când voi îmbătrâni, am vreme să fac cele bune şi să mă mântuiesc”. Acum am îm­bătrânit, păcatele au prins rădăcini şi nu pot să mai fac nici un bine. Vedeţi numai să nu păţiţi şi domniile voastre ca mine, ci acum, cât aveţi timp şi sunteţi tineri şi puteţi, fa­ceţi un lucru bun pentru sufletul vostru, ca să vă mântuiţi’’.

Învăţătură selectată şi editată de Dr. Gabriela Naghi

6 gânduri despre „Cuvinte duhovniceşti: Sfântul Cosma Etolianul despre pilda lui Noe”

  1. Să fie blagoslovit! Plecăciune , sărutam dreapta sfinţitoare …
    Cu ocazia începutului noului an bisericesc vă uram cu smerenie din inimă, să trăiţi întru mulţi, vrednici şi binecuvântaţi ani, Cinstite Părinte Vasile, spre Slava Domnului Hristos!
    Bucuria Mângâietorului să vă acopere până la sfârşitul veacurilor împreună cu turma binecredincioasă şi toţi cei dragi!
    Mulţi ani trăiască pe calea mântuirii în dragostea, harul şi mila AtotBunului Domn Hristos !

    Apreciază

    1. Doamne ajuta
      Va multumesc, Distinsa Doamna Doctor, pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ati adresat si care sunt izvorate dintr-un suflet nobil. Am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu contributia Domniei Voastre, la postarea cu numarul 1400 pe acest blog. Cu putinele noastre puteri incercam sa fim de folos semenilor, in aceste vremuri cumplite.
      Va sunt recunoscator pentru toate stradaniile spre binele oamenilor si faptul ca am ajuns la un nivel cat de cat satisfacator, Vi se datoreaza in cea mai mare parte. Dumnezeul nostru Cel Atotputernic sa va rasplateasca prisoselnic, cu Impratia Sa cea cereasca.

      Vasile, slujitor nevrednic de Preasfantul Nume al Mantuitorului Hristos.

      Apreciază

  2. Dacă nu ar fi existat puţină durere, boli, oamenii nu s-ar fi apropiat deloc de Dumnezeu…
    SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL

    – Părinte, mereu sunt înştiinţată de suferinţa celor din familia mea. Se vor termina vreodată necazurile lor?

    – Fă răbdare, sora mea, şi nu-ţi pierde nădejdea în Dumnezeu. Din toate încercările prin care am auzit că trece familia voastră, am înţeles că Dumnezeu vă iubeşte şi îngăduie toate necazurile acestea pentru o deplină curăţire duhovnicească a familiei.

    Dacă privim cu ochi lumeşti încercările familiei tale, apăreţi ca nişte oameni nefericiţi. Însă de le vom privi duhovniceşte, sunteţi fericiţi, iar în cealaltă viaţă vă vor invidia toţi cei care s-au considerat fericiţi în viaţa aceasta.
    În felul acesta se nevoiesc şi părinţii tăi, deoarece nu cunosc sau nu înţeleg să se nevoiască duhovniceşte cu mărime de suflet. Cu toate acestea, în încercările familiei tale, precum şi ale altor familii se ascunde o taină, deşi se face atât de multă rugăciune. Cine a cunoscut judecăţile lui Dumnezeu?
    Dumnezeu să-şi întindă dreapta Sa şi să pună capăt încercărilor.

    – Părinte, nu se poate ca oamenii să-şi revină în alt fel şi nu prin încercări?

    – Mai înainte ca Dumnezeu să îngăduie o încercare, a căutat să-i îndrepte cu blândeţe, dar aceia nu au înţeles şi de aceea El a îngăduit ispitirea. Vedeţi, când un copil este sucit, la început tatăl său îl ia cu binişorul, îi face toate mofturile, dar, văzând că nu se schimbă, atunci se poartă cu asprime faţă de el, ca să se îndrepte. Tot astfel şi Dumnezeu, adeseori, atunci când cineva nu înţelege de bună voie, îi dă o încercare ca să-şi revină.
    Dacă nu ar fi existat puţină durere, boli etc., oamenii ar fi devenit fiare, nu s-ar fi apropiat deloc de Dumnezeu.

    Viaţa aceasta este mincinoasă şi scurtă; şi puţini sunt anii ei. Şi bine că sunt puţini, căci repede vor trece amărăciunile, care ca nişte medicamente amare ne vindecă sufletele noastre. Vezi, medicii le dau sărmanilor bolnavi care suferă medicamente amare deoarece se însănătoşesc cu amarul, iar nu cu dulcele.
    Vreau să spun că, precum sănătatea se dobândeşte prin amar, tot astfel şi mântuirea sufletului tot din amar iese.

    Extras din „Viața de familie” – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2017

    Apreciază

  3. Cel ce dă să dea în numele lui Hristos, iar cel ce primeşte să primească în numele lui Hristos
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

    Ne-a povestit cineva cum a mers la tribunal să îşi audă sentinţa. Cu o zi înainte se prezentaseră înaintea tribunalului doi oameni ca să depună jurământ împotriva lui. Omul, nevinovat, s-a tulburat. Pe drum vede un invalid cerşind în stradă.
    Îi întinde pomană şi zice: „Sunt în necaz, frate, roagă-te lui Hristos pentru mine!”
    – „Nu te teme, Dumnezeu o să îţi ajute!”, răspunde săracul.
    La tribunal, cei doi au declarat tremurând că nu pot să depună jurământ. Şi omul a fost eliberat.
    Şi tu, când dai săracului, spune: „Roagă-te lui Hristos pentru mine!”, sau „pentru copiii mei”, sau „pentru răposaţii mei”.

    Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, pp. 112-113

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: