Bunul Dumnezeu sa zadarniceasca planurile satanistilor, care vreau sa ne ucida copiii, prin inocularea substantei diavolesti

Suntem în plin război. Puterile întunecate ale iadului s-au dezlănţuit împotriva lui Dumnezeu, a făpturilor şi creaţiei Sale. Lupta este necruţătoare, pe viaţă şi pe moarte, însă deznodământul ne este cunoscut de când Mântuitorul a rostit cuvintele privitoare la Biserica Sa, precum că nici porţile iadului nu o vor birui. E foarte limpede că antihriştii care dictează în toată lumea, urmăresc reducerea drastică a populaţiei lumii. În acest sens au pus la punct ,,vaccinul’’ ucigaş, apoi au obţinut şi răspândit virusul, pentru ca să poată inocula populaţia cu substanţa diabolică, care se dovedeşte a fi letală.

1.Taberele care se înfruntă sunt Biserică Ortodoxă a Mântuitorului şi oamenii care s-au pus în slujba diavolului, adică sataniştii, antihriştii, homosexualii, ateii, păgânii, oculţii, masonii, politicienii, medicii criminali, vrăjitorii, şi enumerarea e mult mai lungă. Aceştia alcătuiesc cohortele diabolice care au cutezat să se războiască cu Marele nostru Dumnezeu. Fără ajutorul lor, diavolul ar fi redus la o mare neputinţă.

2.Peste puţină vreme începe anul şcolar. Sataniştii au planurile încheiate, urmând ca la vremea favorabilă să le pună în aplicare. Da data aceasta, agresiunea lor se îndreaptă împotriva copiilor noştri. Pentru a-i avea sub control şi a fi de faţă atunci când mengelii vor veni pregătiţi să le inoculeze substanţa aceea diabolică, li se va permite prezenţa în şcoli.  Deocamdată, e nevoie de acordul scris al părinţilor. Îi îndemnăm pe toţi să refuze să semneze, ferm, fără discuţii ori explicaţii inutile. Să nu se teamă de ameninţări precum că cei nevaccinaţi nu vor putea să studieze în continuare. Decât să-i trimitem în mormânt cu semnătura noastră, mai bine să-i avem sănătoşi, cu şcoală mai puţină. Oricum, învăţământul nu mai are viitor, pentru că sataniştii aflaţi la putere vor prăbuşi întreaga societate şi vor provoca tulburări sociale atât de mari încât, fără ajutorul lui Dumnezeu va fi imposibil să supravieţuim. România are datorii imense şi va veni vremea să intrăm în imposibilitate de plată, şi-atunci vânzarea ţării va fi desăvârşită, ca şi sclavagizarea noastră. Să ne amintim că scenariul lor prevede aducerea societăţii într-un haos fără precedent, încât oamenii vor cere un conducător care să restabilească ordinea şi pacea. Atunci, mai marii lumii le vor aduce ,,salvatorul’’, pe antihrist, mesia cel mincinos, care cu uşurinţă va fi acceptat de oamenii dezorientaţi, întunecaţi la minte şi înfricoşaţi.

3.,,Iată, ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei care nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor, şi să-i hrănească pe ei în foamete’’ (Psalmul 32, 18).

,,Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura’’ (Psalmul 36, 19). Aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu pentru credincioşii Săi, privitoare la vremurile grele care ne aşteaptă. Grija care ne frământă pe toţi este pâinea cea de toate zilele, atunci când slujitorii satanici vor provoca deliberat o mare criză alimentară. Peste aeasta, va veni şi seceta proorocită pentru zilele lui Enoh şi Ilie: ,,Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape ca să le schimbe în sânge, şi să bată pământul cu orice bătaie, ori de câte ori vor voi’’ (Apocalipsa 12, 6). Nu trebuie să ne înfricoşăm. Dumnezeu ne va purta de grijă. Tot Biblia ne spune că atunci când balaurul-diavol prigoneşte pe aleşii Săi, aceştia au gătit loc de scăpare în pustie:,,Dar femeii (adică Bisericii) i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, acolo unde e hrănită vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui’’ (Apocalipsa 12, 14), adică atât cât va dura tirania blestematului antihrist.

4.Ce ne spune Dumnezeu pentru starea acesta de război, în care ne aflăm? ,,Domnul are să se lupte pentru voi, iar voi staţi liniştiţi’’ (Ieşire 14, 14)

Presbiter Ioviţa Vasile

Nota. Criminalul musulman Raed Arafat a dat dispozitii managerilor de spitale sa pregateasca saloane speciale pentru copii. Incepe masacrul de toamna.

8 gânduri despre „Bunul Dumnezeu sa zadarniceasca planurile satanistilor, care vreau sa ne ucida copiii, prin inocularea substantei diavolesti”

  1. Menirea omului pe pământ
    SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT

    Doar Ziditorul ştie întreaga vrednicie a sufletului omenesc, pe care El l-a zidit după chipul şi asemănarea Sa, şi numai El poate preţui după vrednicie nemărginita lui dragoste şi dăruire față de El, Domnul Dumnezeu.

    Fericit omul creştin ce va pricepe asta şi cu toată inima se va lipi de Dumnezeu, Ziditorul şi Răscumpărătorul său, şi va răbda toate ispitele întru dragoste şi dăruire față de El, precum Iov cel din Vechiul Testament, precum apostolii, ierarhii, mucenicii şi toţi cuvioşii, care bine au plăcut lui Dumnezeu şi s-au învrednicit de cereasca cetăţenie, pentru credinţa şi dăruirea lor.

    Domnul vrea ca tu să creşti duhovniceşte şi să ajungi la vârsta pârguită, ca un spic de grâu să înfloreşti şi să răspândeşti bună mireasmă înaintea lui Dumnezeu, prin toată virtutea cea duhovnicească, precum o floare minunată a câmpurilor și văilor. Iată menirea ta, omule!

    (Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul Viu – Gânduri despre calea mântuitoare, ediţia a II-a, revizuită, traducere din limba rusă de Adrian Tănasescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 128-129)

    Apreciază

  2. Mântuirea noastră e în Biserică
    SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT

    Duhul Sfânt este Cârmaciul corabiei Bisericii. Doar în Biserică, precum în arca lui Noe, poate cineva să se mântuiască.

    Mântuirea noastră e în Biserică, precum în arca lui Noe, și nicăieri altundeva. Dacă nici de Biserică nu ascultă, să-ți fie ție ca un păgân și ca un vameș (Matei 18, 17). Biserica suntem noi, trupul lui Hristos, iar El, Hristos, este Mântuitorul trupului: „noi suntem mădulare ale Trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui” (Efeseni 5, 30).

    Duhul Sfânt este Cârmaciul corabiei Bisericii. Doar în Biserică, precum în arca lui Noe, poate cineva să se mântuiască. Evlaviosul Corneliu sutașul a fost un păgân care se ruga și făcea milostenie mereu, și a fost învățat de înger să-l cheme pe Apostolul Petru și să asculte de la el cuvântul mântuirii și să primească botezul împreună cu toată casa sa. Grăitor!

    (Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 19)

    Apreciază

  3. „Mulţimile fiind chemate să-şi leagă elita, acestea nu numai că nu sunt în stare să-şi descopere şi să-şi aleagă elita, dar mai mult, aleg afară de mici excepţii, tot ce este mai rău în sânul unei naţiuni.
    Deci nu numai că democraţia înlătură elita naţională, dar o înlocuieşte cu ce este mai rău în mijlocul naţiei. Democraţia va alege: pe oameni fără nici un fel de scrupul, deci fără morală. Pe cei care vor plăti mai bine, deci pe cei cu mai multă putere de corupţie.
    Pe scamatori, şarlatani, demagogi, care vor ieşi mai bine la concursul de scamatorie, şarlatanie, demagogie, din timpul perioadei electorale. Printre ei se vor strecura şi câţiva oameni de treabă, oameni politici chiar, de bună credinţă. Vor fi sclavii celor dintâi.
    Adevărata elită a unei naţii va fi înfrântă, înlăturată, pentru că ea va refuza să concureze pe aceste teme. Ea se va retrage şi va sta ascunsă.
    De aici, consecinţe funeste pentru stat.
    Când un stat este condus de o aşa zisă „elită”, formată din tot ce are el mai rău, mai nesănătos, mai stricat, este oare admisibil ca cineva să se mai întrebe de ce statul se ruinează?
    Iată cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, corupţie, desfrâu, în toată ţara, jaf şi pradă în averea statului, exploatare până la sânge a poporului, sărăcie şi mizerie în casele acestuia, lipsa simţului de împlinire a datoriilor în toate funcţiile, dezordine şi dezorganizare în stat, năvala străinilor cu bani din toate părţile, ca la magazinele căzute în faliment, care-şi desfac mărfurile pe nimic.
    Ţara se vinde la licitaţie: „Care dă mai mult?” Până în cele din urmă, aici ne va duce democraţia.
    În România, de la război încoace în special, democraţia ne-a creat, prin acest sistem de alegeri, o „elită naţională” de româno-jidani, având la bază: nu vitejie, nici iubire de ţară, nici jertfă, ci vânzarea de ţară, satisfacerea interesului personal, mita, traficul de influenţă, îmbogăţirea prin exploatare şi furt, hoţia, laşitatea, adică doborârea adversarului prin intrigă.
    Această „elită naţională” dacă va continua să ne conducă va duce la desfiinţarea statului naţional român.
    Deci, în ultimă analiză, problema care se pune astăzi poporului român şi de care depind toate celelalte, este înlocuirea acestei elite cu o elită naţională, având la bază: virtutea, iubirea şi jertfa pentru ţară, dreptatea şi dragostea pentru popor, cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale şi onoarea.”
    fragment
    Pentru Legionari -Corneliu Zelea Codreanu (13 septembrie 1899-29/30 noiembrie 1938)

    Apreciază

  4. MARTURISITORUL PARINTE SOFIAN BOGHIU

    Membru activ al „Universității filocalice” de la Antim, cum mai era socotită Mișcarea isihastă a Rugului Aprins, într-o vreme în care anii foametei și ai războiului năvăliseră peste români, iar ateismul se întindea ca o plagă pe sufletul neamului, părintele Sofian se bucură de povățuirea duhovnicească a părintelui Ioan Kulîghin pe care îl descrie ca pe „un rugător autentic și iscusit lucrător al rugăciunii lui Iisus și un foarte bun cunoscător al Sfinților Părinți. De mulţi ani, la el chemarea Numelui Domnului coborâse din minte în inimă, şi se ruga şi când vorbea şi când slujea, când mânca şi când mergea. Rugăciunea pentru el era ca şi respiraţia. Şi în somn se ruga. O ştiu de la el, pentru că ori de câte ori venea la Mănăstirea Antim, îl găzduiam în chilie la mine, şi-mi spunea multe. De la el am aflat multe cunoştinţe despre isihasmul din Rusia, unde era practicat nu numai în mănăstiri ci şi în viaţa multor credincioşi, asemenea pelerinului rus, lucrare, pe care Părintele Ioan o cunoştea bine”.

    „Dar una este să citeşti despre suferinţă şi alta este s-o trăieşti”, mai adăuga părintele Sofian în evocările despre perioada detenției sale, mai ales că viața de celulă în întunecatele ziduri ale Aiudului nu era deloc ușoară: „Eram zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulţi, între care bătrâni şi bolnavi, cu paturi suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare îşi făcea necesităţile mari şi mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi şi noapte şi mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o ştire sosită din afară, de la cei de curând intraţi în penitenciar. Alţii, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un beţisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărţi, fără ziare şi fără hârtie de scris, totuşi, cu ajutorul aflabetului Morse şi scrisul pe talpa bocancului, unii învăţau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei, ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales Epistola Sfântului Iacob. Mâncarea puțină, slabă şi mizerabilă, lipsa de aer, nemişcarea, au făcut din bieţii deţinuţi nişte fiinţe albe-albăstrui, ca nişte stafii, slăbiţi pe dinafară, dar tari pe dinlăuntru, cu nădejdea că nu vom muri în această necropolă a Aiudului, unde, totuşi, mulţi şi-au încheiat viaţa aceasta pământească, între care şi părintele Daniil, iniţiatorul Rugului Aprins, care de multe ori a fost pus în lanţuri, în cei 25 ani de temniţă grea”.*

    *Pr. Sofian Boghiu în Rugul Aprins și temnița, apărut în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 157, iunie 1996.

    SUB GHIARA FIAREI ROȘII LA AIUD ȘI SALCIA
    „După 4 ani de viaţă de celulă, într-o bună zi, culeşi fiind de prin celule, s-a umplut cu noi o dubă mare şi fiind încuiaţi pe dinafară, am fost transportaţi la colonia Salcia din Bălţile Brăilei. S-au mai încărcat şi alte dube. Am ajuns la localitatea Salcia în plină câmpie. O baracă lungă, cu paturi suprapuse, într-o curte largă, înconjurată cu gard de sârmă ghimpată, străjuită pe la colţuri de soldaţi înarmaţi. Eram mulţi. Mai târziu am aflat că eram 1000 de deţinuţi. Dintre noi, 100 eram preoţi. Ne-am instalat fiecare pe la paturile noastre. Din Rugul Aprins era părintele Benedict Ghiuş, părintele Roman Braga şi eu, care scriu acestea. Ceilalţi vinovaţi erau duşi prin alte colonii, la muncile de primăvară.
    A doua zi, dimineaţa, încolonaţi câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la prăşit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziţi de miliţieni. Slăbiţi cum eram, abia mişcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forţată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prăşim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputinţele. Miliţienii, în jurul nostru, ca nişte foşti vătafi boiereşti, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună şi mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa şi puţină odihnă, mergeam iarăşi la sapă. Seara, încolonaţi câte cinci, făceam calea întoarsă, la dormitor. În baraca lungă şi largă, cu paturi suprapuse, pentru 1000 de oameni, cu tinete deschise, în timpul nopţii aerul devenea greu de respirat. Aveam bucuria că în ziua următoare, la muncă, vom respira din nou aer curat. Aşa ne treceau zilele săptămânii. Duminica nu lucram, era zi de odihnă. Sub aceeaşi pază a soldaţilor înarmaţi, de la cele 4 colţuri ale curţii cu gard ghimpat, deţinuţii, umpleau curtea cu grupuri de câte 5,6,10 persoane. Între ei era de obicei câte un preot. Se rugau. Se ţineau un fel de predici ori cuvinte de folos şi de îmbărbătare. Aceste grupuri erau ca nişte mici bisericuţe, cu preoţi şi enoriaşi. Între timp aveau loc faimoasele percheziţii. O droaie de miliţieni, goleau dormitorul, şi în timp ce toţi deţinuţii erau scoşi afară, în curte, erau controlate toate păturile, saltelele şi micile boccele ale deţinuţilor. De obicei nu găseau nimic interzis, totuşi detinuţii intrau în panică. Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole şi la reparaţia digului din apropiere. Acelaşi regim de muncă forţată. Mereu sub ochii temnicerilor, cu libertatea ciuntită”.

    Pr. Sofian Boghiu în Rugul Aprins și temnița, apărut în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 157, iunie 1996.
    Fragmente din Materialul alcătuit de maicile de la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă, PRELUAT DIN REVISTA ORTODOXĂ ATITUDINI NR. 49

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: