Criminalii sunt in locurile cele inalte

Cei care ucid oameni sunt criminali

Căpeteniile României ucid oameni

Căpeteniile României sunt criminali.

Silogismul acesta mi-a venit în minte după ce distinsul preşedinte KW Iohannis a inaugurat statuia unui criminal celebru, Samuel von Bruckenthal, cel care a ucis români şi i-a împiedicat, în ţara lor, să se stabilească în anumite oraşe, care erau rezervate celor de-o teapă cu el. Horea şi Cloşca n-au fost singurii români pe care acest venetic i-a băgat în mormânt. Dumnezeu ştie cu câte crime şi-a încărcat conştiinţa monstrul acesta sângeros, care acum e cinstit post-mortem de unul asemenea lui, de KW Iohannis. Faptul nu e singular. Ministrul Raluca Turcanu i-a urat ,,La mulţi ani’’ baronului Samuel von Brukenthal, mort în 1803, şi s-a acoperit de ridicol. Dar nu contează, important e ca ministra se găseşte în acelaşi ton cu Iohannis.

Să-l lăsăm pe Brukenthal în dreapta judecată a lui Dumnezeu. Noi trăim drame mult mai mari, mai intense în aceste vremuri cumplite de falsă pandemie. Întregul Neam Românesc este vizat de planurile criminale ale căpeteniilor României. KW Iohannis este purtătorul de stindard, urmat de Câţu cel doct, Arafat, Rafila, Cercel, Tătaru, şi lista e îngrijorător de lungă. 14 milioane de români refuză inocularea cu substanţa numită mincinos ,,vaccin’’, un adevărat referendum neorganizat, în urma căruia toţi decidenţii vaccinişti ar trebui să ajungă acolo unde le e locul.

Dacă i se pare cuiva că silogismul de la început e aspru sau nefondat, îl invit să lectureze mărturia unei asistente care a lucrat în Spitalul Judeţean din Sibiu, la secţia ATI. Ea confirmă că bolnavii erau legați și sedați, chiar dacă sufereau de insuficiență respiratorie.

,,Am văzut cum se omoară oameni prin sedare. Mergeau seringile automate. N-am văzut să-și revină nimeni. Lăsam pacientul bine și a doua zi nu-l mai găseam. Mi se spunea că a fost agitat, l-au sedat și a făcut stop, l-au resuscitat, dar, din păcate … La toți pacienții care au fost legați și strânși n-am văzut decât mâini umflate, edeme la picioare.

Se miza mai mult pe oamenii care n-aveau aparținători , fie erau plecați sau ai căror aparținători nu veneau la ușa mortuară. Aia însemna că oamenii aceia nu aveau pe nimeni, puteau să le facă orice„, spune asistenta.

Aceste declarații au apărut după ce un alt fost angajat al spitalului a făcut dezvăluiri pentru site-ul Turnul Sfatului din Sibiu. Toate acuzațiile au fost însoțite și de fotografii. Sub protecţia anonimatului, fostul angajat a spus că pacienţii erau legați de paturi, sedați și intubați chiar și când nu era nevoie, doar pentru liniștea medicilor și asistentelor. 

,,Pe un om cu insuficiență respiratorie dacă îl sedezi, moare. Pentru că în insuficiență respiratorie nu se dă de dormit și seara. Se face terapie. Se face oxigeno-terapie. Da, oamenii se omoară. Și eu am omorât oameni, pentru că am lucrat acolo’’.

NOTĂ. Atrocităţile descrise mai sus s-au întâmplat în timpul celui de-al doilea mandat al celui mai informat om din România, KW Iohannis. Dumnealui n-a scos măcar un cuvinţel, după ce-a aflat ororile din spitale. De aceea răcnea Ludovic Orban: ,,Ciiiine tace şi faceee?!! Iohannis!’’

Numai că ce face Iohannis nu e bine. Faptele lui au o încadrare précisă: crime împotriva Poporului Român.

Presbiter Ioviţa Vasile

Mesaj pentru români de la eminentul medic, Dr Răzvan Constantinescu:

Revin cu un mesaj din altă lume: nu mai avem mult de rezistat. Am fost alături de voi, deși nu m-ați văzut. Oricât de greu v-ar fi, să știți că Dumnezeu nu uită de noi!  Minciuna acum nu mai e doar pentru inițiați, e cunoscută de toată lumea. Iar valul care va veni o va spulbera.

Rămâneți calmi și sănătoși, nu mai e mult!

3 gânduri despre „Criminalii sunt in locurile cele inalte”

  1. „Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.”
    Marcu 14;36

    Fiecare rugăciune adevărată este o luptă cu moartea şi o negare a morţii

    Fiecare rugăciune adevărată este o luptă cu moartea şi o negare a morţii. Fiecare rugăciune adevărată este o luptă pentru viaţă şi o recunoaştere a vieţii.

    Care este adevărata rugăciune? Este cea care te face mai tare decât moartea, prin care învingi frica şi groaza morţii.

    Dacă te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi aceeaşi frică de moarte ca şi mai înainte, atunci să ştii că rugăciunea nu ţi-a fost adevărată.

    Dacă te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi o nepăsare faţă de moarte, atunci să ştii că rugăciunea ţi-a fost adevărată.

    Dacă te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi o dorinţă pentru unirea cât mai repede cu adevărata viaţă, atunci să ştii că rugăciunea ta este o biruinţă.

    Înainte de a fi fost urcat pe Cruce, Hristos biruise o dată moartea. Acest lucru s-a întâmplat la rugăciunea din Grădina Ghetsimani.

    Rugăciunea din Grădina Ghetsimani este singurul model al rugăciunii desăvârşite şi purtătoare de biruinţă, care a fost arătată vreodată omenirii şi lăsată ei ca arvună.

    Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, p. 208-209

    Apreciază

  2. “Eu nu doresc robie. Eu vreau voinţă liberă”
    Avva Efrem Filotheitul

    Cei care vor fi mântuiţi nu sunt născuţi din voia cărnii şi a dorinţei, ci de la Dumnezeu şi aceştia vor domni pe lângă El. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat şi har peste har. Pentru că legea prin Moise s-a dat; iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos (Ioan 1, 16-17). El ne-a dat cele zece porunci; El ne-a dat învăţături în legea nouă a harului Evangheliilor şi indiferent de recunoştinţa pe care I-o datorăm, el ne-a dăruit mai mult har! Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat şi har peste har (In. 1, 16).

    Dumnezeu nu S-a lipsit pe Sine dându-ne slava Sa, ci El ne-a dăruit-o din plinătatea Sa. El nu a scăzut oferind şi creând întreaga lume, ci, mai degrabă, infinitul, desăvârşitul Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a creat pe îngeri, ca să existe şi alte fiinţe care să se desfete întru El, în aşa fel încât şi alte duhuri să devină fericite şi pentru ca alte suflete şi fiinţe să dobândească libera voinţă – să nu fie robi subjugaţi, ci fiinţe care să-L asculte şi să-L slăvească de bună voie.

    “Eu nu doresc robie”, spune Dumnezeu. “Eu nu vreau ca ei să fie precum animalele care sunt robite de om şi duse oriunde vrea el. Eu vreau voinţă liberă”. Iată cât de frumoasă este măreţia lui Dumnezeu. O, cât au pierdut demonii căzând din darul unui astfel de Dumnezeu infinit, prea dulce, de negrăit! Ce a pierdut stăpânirea lui Dumnezeu prin neascultarea lui Lucifer? Nimic. Dumnezeu nu are nevoie de nimeni şi de nimic. Noi suntem cei ce avem nevoie de Dumnezeu – El îl mântuieşte pe om în mod gratuit. Dumnezeu este desăvârşit, inteligibil, binecuvântat în veacul veacului. El a venit şi ne-a mântuit gratuit. Noi Îi datorăm întreaga noastră existenţă – şi chiar dacă I-am oferi-o, tot n-am făcut nimic, ci pur şi simplu ne-am fi făcut datoria. El este Creatorul nostru; El este Mântuitorul nostru.

    Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 370-371

    Apreciază

  3. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de griji
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

    Trebuie să te osteneşti şi să fii osârduitor, nu să îţi faci griji. Osteneşte-te şi fii osârduitor pentru adevărul şi sfinţenia lui Dumnezeu, şi aruncă grija ta spre Domnul. El vrea de la noi ceea ce este în puterea noastră, nu ceea ce este doar într-a Lui. Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?” Aşadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârşim lucrarea dată nouă şi să nu ne îngrijim de tot ce va veni şi de tot ce poate veni.

    Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă. Mai ales, trebuie să nu ne facem griji cu deznădejde pentru Biserica lui Dumnezeu. Dacă este cineva, în această lume, ce are asigurată biruinţa finală, aceea este Biserica lui Hristos. „Şi porţile iadului nu o vor birui.”

    Sfântul Grigore Dialogul, descriind Biserica din vremea sa, o compară cu „o luntre veche, sfărâmată de furtună, în care intră apă din toate părţile, fiindcă scândurile ei sunt putrede şi roase de zilnicele talazuri”. Asupra oamenilor erau atunci necazuri grele: foamete, boală, războaie, deznădejde; în urma deselor războaie, poporul era împuţinat, pământul lăsat în părăsire; nimeni nu mai voia să se căsătorească, fiindcă toţi gândeau că sfârşitul lumii este aproape. Aşa era starea Bisericii acum douăsprezece veacuri. Sfârşitul însă n-a venit; starea s-a îndreptat; Biserica s-a întărit şi s-a lărgit. Dacă omul ar fi cârmaciul corăbiei Bisericii, viforul ar fi nimicit-o cu totul – însă cârmaciul Bisericii, atunci şi acum, este Atotputernicul Duh al lui Dumnezeu.

    Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul II, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, p. 266-26

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s