Scârnăviile lumii vor să zădărniceacă lucrarile Sfinte ale lui Dumnezeu. Foc din cer se va pogorî peste ei

Arhiepiscopul Petru de Ungheni și Nisporeni, din cadrul Mitropoliei Moldovei, și-a făcut publică pe pagina sa de Facebook opinia referitor la restricțiile impuse în biserică de reprezentanții puterii.
„Faptul că ni se indică cum să ne împărtășim, cum să sărutăm sfintele icoane, cum să mergem la biserică e o blasfemie totală a celor sfinte”, scrie episcopul Petru.
„Îmi aduc acum aminte de un cuvânt al Cuviosului Serafim Rose, un sfânt contemporan, trecut la veșnicie în 1982, care parcă se referă la vremurile noastre: „Neortodocșii care nu se împărtășesc cu Sfintele taine și nu participă la viața activă a Sfintei Biserici, nu pot înțelege lucrările tainice și folositoare ale Bisericii. De aceea se străduiesc mulți dintre ei ca să explice lucrările și evenimentele Bisericii sub aspect politic”. Or, tocmai acest lucru îl fac astăzi membrii comisiilor de sănătate, explică tot prin prisma politicului și a socialului, dar nu și a duhovnicescului”, a scris arhiepiscopul Petru.
„Noi nu spunem că nu există boală, noi nu spunem că nu e nevoie de igienă corespunzătoare și anumite măsuri de protecție. Desigur că ne-am conformat și ne conformăm anumitor recomandări, care nu atentează la sfințenia bisericii și nu aduce blasfemie. Dar e total greșit ca din cauza bolii să ne îndepărtăm de Dumnezeu și Biserică. Însuși Hristos spune la un moment dat, în capitolul 24 al Evangheliei după Matei, când vorbea de căderea omenirii de la sfârșitul veacurilor că „vor fi boli și ciume”. Și nu ne spune Hristos ca în aceste situații să ne îndepărtăm de El, ci din contra, să ne apropiem de El și de sfințenie prin pocăință”, afirmă arhiepiscopul Petru.

Amintim că Hotărârea nr.62 din 22 septembrie 2021, adoptată de Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică, stabilește „măsuri de prevenire şi control al infecției COVID-19” în „desfășurarea activității cultelor religioase”.
Prin acesta, autoritățile limitează sau, mai corect spus, interzic de fapt accesul credincioșilor la slujbele religioase. Subpunctul 12.2 al aceste Hotărâri stabilește: „admiterea în interiorul lăcașurilor de cult a unui număr limitat de persoane, astfel încât să fie asigurată o suprafață de minimum 4 metri pătrați pentru fiecare persoană şi o distanță fizică de siguranță de minimum 1 (unu) metru între persoanele participante la activitățile religioase (cu excepția slujitorilor de cult)”.
Subpunctul 12.7 al respectivei decizii prevede „evitarea contactului și a sărutării obiectelor de cult”. Adică creștinii ar trebuie să renunțe la sărutarea icoanelor și Sfintei Cruci.

Dar cea mai mare ingerință în activitatea Bisericii se conține în următorul subpunct (12.8.) al respectivei Hotărâri: „neadmiterea consumului produselor alimentare, inclusiv a oferirii acestora, în incinta lăcașului de cult”, prin asta interzicând-le creștinilor să ia anafură și agheasmă și să se împărtășească.
Punctul 12.9 –promovarea salutului între credincioși și slujitorii de cult exclusiv prin plecarea capului și închinăciune, fără îmbrățișări;
12.10.-binecuvântarea se va oferi/primi de la о distanță de cel putin 1 (unu) metru;
Punctul 12.12.-îndemnarea persoanelor din grupurile de risc, celor vârstnice și cu boli cronice, să evite locurile aglomerate și să facă rugăciunea de acasă.
Inacceptabilă această hotarâre a guvernului antihristic și sincer cred că va fi implementată cât de curând și la noi.
În București carantină instituită de slugile leviatanului la peste 7 la mie. Nevaccinații numai au voie să circule după ora 20 ; portul măștii obligatoriu în toate spaţiile publice închise şi deschise, valabil pentru toată lumea.

Dr Gabriela Naghi

12 gânduri despre „Scârnăviile lumii vor să zădărniceacă lucrarile Sfinte ale lui Dumnezeu. Foc din cer se va pogorî peste ei”

  1. Laudă la Sfântul Paisie Aghioritul
    fragment

    Cuvântul meu este neputincios și searbăd în a înfățișa slava viețuirii de Dumnezeu iubitoare a Sfântului Paisie Sinaitul și Aghioritul și, îndeobște, a acestui om universal întru Hristos, a adevăratului învățător a toată lumea. [..]
    Ce era, deci, Sfântul Paisie, cel necunoscut celor mulți, care văd lucrurile într-un chip cu totul superficial și exterior?

    Revelator este un cuvânt al său, pe care l-a descoperit monahiilor Sfințitei Sihăstrii a Sfântului Ioan Teologul de la Surotí, și care arată măreția viețuirii sale.

    ”Pe când eram la Katunakia, la Chilia lui Ipatie, într-o după-amiază, după ce mi-am făcut vecernia pe metanier, am băut un ceai și am continuat. Am făcut Pavecernița și Acatistul pe metanier, iar apoi am spus Rugăciunea. Cu cât spuneam Rugăciunea, cu atât mă părăsea oboseala și mă simțeam tot mai odihnit. Am simțit înlăuntrul meu o bucurie, care nu m-a lăsat să merg la culcare, ci spuneam în continuu Rugăciunea. Pe la ora 11 noaptea, chilia s-a umplut dintr-o dată de o lumină dulce, cerească. Era foarte puternică, dar nu te orbea. Am înțeles însă că și ochii mei ”au primit putere”, ca să pot să răbda această strălucire. Atât cât am fost în această stare, în acea dumnezeiască lumină, mă aflam într-o altă lume, duhovnicească. Simțeam o bucurie de negrăit, iar trupul îmi era ușor, își pierduse greutatea. Am simțit Harul lui Dumnezeu, dumnezeiasca luminare. Înțelesuri dumnezeiești treceau cu repezeală prin mintea mea ca niște perechi de întrebări și răspunsuri. Nu aveam probleme, nici subiecte de întrebat, cu toate astea întrebam și în același timp aveam și răspunsul. Răspunsurile erau cuvinte omenești, conțineau însă și teologie, căci erau răspunsuri dumnezeiești. Și erau atât de multe, încât, dacă le-ar fi însemnat cineva, ar mai fi putut scrie un Everghetinos.

    Starea aceasta a ținut toată noaptea, până la nouă dimineața. Când a dispărut acea lumină, toate îmi păreau întunecate. Am ieșit afară și era ca noaptea. ”Ce oră este? Nu a răsărit încă soarele?”, l-am întrebat pe un monah care trecea pe acolo. Acela m-a privit și mi-a răspuns cu o întrebare: ”Ce-ai spus, părinte Paisie?”. ”Ce-am spus?”, m-am întrebat și am intrat înăuntru. Mă uit la ceas și atunci conștientizez ce s-a petrecut. Era ora nouă dimineață, soarele era sus, și mie mi se părea că este noapte! Soarele, adică, mi se părea că luminează de parcă ar fi fost eclipsă de soare. Eram ca unul aruncat brusc dintr-o lumină puternică în întuneric, atât de mare era diferența! După acea stare dumnezeiască m-am trezit în cealaltă stare, în starea firească, omenească, și am început să îmi urmez programul, ca în fiecare zi. Am făcut puțină rucodelie, am făcut Slujba Ceasurilor pe metanier, iar după ceasul al IX-lea am înmuiat puțin posmag ca să mănânc, dar mă simțeam ca un animal care când se scarpină, când paște, când pierde vremea și mi-am zi întru sine-mi: ”Ia, vezi cu ce te îndeletnicești! Atâția ani așa ți-ai petrecut vremea?”. Până la amiază am avut așa o bucurie, că n-am simțit nevoia să mă odihnesc. Atât de puternică era această stare. Întreagă ziua aceea vedeam ca în ceață, abia de puteam să-mi fac treaba. Și era vară, iar soarele lumina cu putere. A doua zi am început să văd lucrurile normal. Mi-am făcut același tipic, dar nu mai mă simțeam așa, ca un animal.”

    Acesta era Sfântul Paisie. Din această dumnezeiască proslăvire izvorau învățăturile sale teologice, învățătura lui prorocească și mângâietoare, după cuvântul lui Dumnezeu, ”Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu” (Isaia 40: 1), harisma înaintevăzătoare și străvăzătoare, lucrările lui cele făcătoare de minuni, chipul său izvorâtor de lumină, blândețea inimii sale, isihia noetică a duhului său, mintea lui limpede și fără închipuiri, dragostea lui chenotică care nu se golea niciodată, dispoziția lui martirică, slavoslovia lui neîncetată, petrecerea lui cea după Dumnezeu.[..]
    Mulțumim Tatălui ceresc care ni L-a dăruit pe iubitul Său Fiu. Mulțumim iubitului Său Fiu, pentru că ni l-a dăruit pe Sfântul Paisie, iubitul Sfânt, al Lui și al nostru.
    Pentru aceasta, ne rugăm: Sfinte slăvite Paisie, mijlocește pentru noi, cei care se roagă ție îndelung și cu toată inima!

    Părinţi aghioriţi
    Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie

    Apreciază

  2. Părintele Mărturisitor Gheorghe Calciu: A sluji Lui Hristos înseamnă suferintă!

    Eu zic să fim îngrijoraţi, pentru că ceea ce urmează acum e mai perfid decât comunismul, unde deosebeam net binele de rău, albul de negru. Azi nu mai putem cunoaşte asta, azi se lucrează mai perfid. Vin şi ne spun: cum eşti tu împotriva protestanţilor, sau a catolicilor, când Dumnezeu vorbeşte de iubire universală? Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii, să ajungem la un numitor comun, să fim o singură suflare, o singură rugăciune. Dar ei păstrându-şi toate defectele lor, iar noi renunţând la adevărurile noastre…

    …Globalizarea nu e o sinteză a lucrurilor. Ea nu e nici măcar o analiză. Costache Oprişan spunea că diavolul este numai analitic: analizează până la distrugere. Dumnezeu este sintetic: El creează. Globalizarea e simplă aglomerare. Globalizatorii de azi nici măcar nu au justificarea teoriilor marxiste, care susţineau că aglomerarea cantitativă duce la salturi calitative bruşte. Ceea ce, în continuarea gândirii lui Oprişan, ar însemna că dracul globalizării este un prostovan, nu un deştept….Multiculturalismul este marea găselniţă a „evanghelismului” masonic al epocii noastre.

    „Doamne, uşurează suferinţa!”
    ….Noi am fost în închisoare. Suferinţa noastră creştea cu fiecare zi, adică sistemul inventa metode de tortură care erau din ce în ce mai atroce. Chiar dacă nu ne mai torturau, dar diavolul le dădea lor cuvintele cele mai extraordinare ca să te rănească în suflet. Vedeai câte un gardian fără şcoală, şi care scotea cuvintele care să te rănească pe tine preot, să te arunce în suferinţă spirituală extraordinară.
    În fiecare zi strigam la Dumnezeu: „Doamne, uşurează suferinţa!” Şi în loc de răspuns, de uşurarea suferinţei, aveam o suferinţă şi mai mare. Aşa ani de zile. Şi vedeam că toţi mureau în jurul nostru şi ne gândeam că mâine murim noi. Dar am ieşit afară.
    Problema suferinţei şi a sensului ei, să zicem că Biserica o rezolvă. Spunem: „Domnule, suferinţa este de la Dumnezeu”, şi o acceptă. Este mult mai uşor să spui decât să suferi. Am ieşit afară, am trecut în Occident, am mers pe la biserici, am vorbit despre ce s-a întâmplat în închisoare şi pe urmă m-am întrebat:
    „De ce suferinţă? De ce suferinţă? De ce suferinţă? Ce păcate a făcut poporul român sau poporul rus ca să aibă o suferinţă aşa de atroce? În timp ce noi, în Occident, în America, trăim în belşug, avem viaţă bună, suntem păcătoşi, practicăm perversiuni şi trăim fericiţi.
    Ce s-a întâmplat? De ce? Ce păcate a făcut poporul român?” Era întrebarea pentru mine….
    Paul Claudel spune aşa: „Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui”. Şi atunci am înţeles de ce Dumnezeu ne-a dat suferinţa, de ce nu ne-a uşurat-o atunci când I-o ceream. Pentru că, cu cât sufeream mai mult, cu atât prezenţa Lui era mai mare în inima noastră.

    Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Suferința ca binecuvântare, Editura Cathisma

    Apreciază

  3. Sfântul Teofan Zăvorâtul

    După ce ai învățat că pentru desăvârșirea creștină trebuie să duci un război necontenit și aspru cu tine însuți, ți se cuvine, dacă vrei cu adevărat să fii biruitor în acest război nevăzut și să te învrednicești de cunună, să sădești în inima ta următoarele patru stări și lucrări duhovnicești ca și cum te-ai întrarma cu cele mai de nădejde și nebiruite arme, și anume:

    a) niciodată să nu te încrezi în tine însuți în nimic;
    b) să porți întotdeauna în inimă o încredere desăvârșită și plină de curaj numai în Dumnezeu;
    c) să te nevoiești neîncetat;
    d) totdeauna să te afli în rugăciune.

    Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2013

    Apreciază

  4. Nu poţi merge fără cruce în urma Domnului Purtător de Cruce; şi toţi cei care merg în urma Lui merg, negreşit, cu crucea.

    Ce e această cruce? Necazurile, strâmtorările şi întristările de tot felul, care vin dinlăuntru şi din afară asupra celui ce împlineşte cu conştiinţă dreaptă poruncile Domnului, trăind în duhul rânduielilor şi cerinţelor Lui. Această cruce se întrepătrunde până-ntr-atâta cu modul de vieţuire al creştinului, încât acolo unde este creştinul este şi ea, iar acolo unde nu e această cruce nu poate fi vreun creştin.

    Înlesnirile de toate felurile şi viaţa în dezmierdări nu sunt pentru un creştin adevărat. Sarcina creştinului adevărat e să se curăţească şi să se îndrepteze. El e ca un bolnav care trebuie să fie cauterizat pe ici, tăiat pe dincolo, iar asta nu poate avea loc fără durere. El vrea să se smulgă din robia unui vrăjmaş puternic; poate face asta fără să lupte şi fără să fie rănit? El trebuie să meargă împotriva tuturor rânduielilor (lumeşti) care îl înconjoară, iar asta cum o poate face fără neplăceri şi strâmtorări?

    Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în Rai. Rabdă puţin. Acum-acum vine sfârşitul, însoţit de cununi!

    Sfântul Teofan Zăvorâtul

    Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an -Editura Sophia, Bucureşti

    Apreciază

  5. Avocatul Gheorghe Piperea dixit:

    Ultima găselniță a lui Arafat & enoriașii săi covidùli este povestea horror că persoanele ne-vakseenate ajung “să se trezească arși” la ATI și, ulterior, decedați (după buna explicație a lu’ mme Năluca Curcan).
    Pe pagina de feisbuc a lui Arahat e un filmuleț cu un pacient scos ars din incendiul de la spitalul de infecțioase din Constanța, cu narativul cinic mai sus enunțat. Sunt imagini explicite. Horror. Cinic. Plin de răutate și de plăcerea de a face rău altora. Schadenfreude.*

    Evident, feisbuc nu cenzurează cu nimic această nemernicie. Dimpotrivă, o împrăștie exploziv în rețea.

    Dar alte două lucruri sunt mult mai grave.
    Cu un cinism caracteristic naziștilor, Arahat batjocorește memoria decedaților în acel incendiu (de care este vinovat chiar el, hegemonul tuturor structurilor destinate prevenției situațiilor de urgență). E o profanare care suplimentează cu shadenfreude, cu răutate gratuită, durerea acelor familii.
    În al doilea rând, e comunicare de informații false, fapt penal, întrucât persoanele ne-vaksermate nici nu mor automat de molima ultimilor 20 de mii de ani (mortalitatea este de sub 0,01%) și, cu atât mai mult, nu mor arși la ATI pentru că NU s-au vakseenat, ci pentru că de situații de urgență se ocupă prosto și cleptocrații de teapa lui Arahat. Ce fac acești indivizi uitați de Dumnezeu în aceste funcții seamănă cu uciderea cu pietre a femeilor musulmane, vinovate că i-au stârnit pe bărbații musulmani să le violeze.
    În plus, seamănă al dracu’ de bine cu o amenințare a persoanelor ne-vakseenate cu o moarte cruntă.
    Câte nenorociri ca la Piatra Neamț, spitalul Balș și, recent, Constanța mai sunt în așteptare, pentru a întări și mai mult puterea acestui salvator de mucava care a smurdificat țara?
    Când ne scapă procurorii de el?

    *bucurie malițioasă

    Apreciază

  6. Atenție!Acesta era planul, scenariul, pus în mișcare de sluga sistemului antihristic

    În legătură cu această afirmație făcută de șăfu’ la televiziunea sekuristă UM 0024, care circulă liberă, necenzurată, pe net și pe paginile de (de)socializare:

    Deocamdată suntem în faza de negare – nu are cum, domne, nu are cum să se întâmple ceea ce își dorește acest neisprăvit de “jurnalist”. Din nenorocire, deja ne-conceputul a fost aruncat pe piață. S-a deschis fereastra Overton. Urmează alți pași mici, până când se va ajunge la implementarea totală, obligatorie, a sistemului norvegian (remember? Barnevernet…) – statul totalitar îți va lua copiii din casă pentru o simplă ceartă pe un ton mai ridicat, și îi va da în grija unor ONG-uri private, plătite cu sume exorbitante, din taxele și impozitele plătite din munca ta, cel lăsat fără copii, pentru că te-ai răstit o dată la ei. Prelipceanu este un mic idiot (oarecum patentat de funcția de șăf al unei televiziuni securiste), căruia poate că i-a scăpat propunerea, la nervi. Dar poate că nu i-a scăpat. Poate că ăsta era planul/scenariul. Poate că regia cerea chiar și reacția “indignată” a dlui ministru. Este clar, însă, că despre această nemernicie totalitaristă urmează să se discute iar și iar, până va deveni acceptabilă. Așa cum au devenit acceptabile doza a treia și obligația vakseenării, inclusiv la copii. Deci, să ne temem și să fim treji, că nu se știe ce nenorocire ne intră pe fereastră. Sunt destui idioți care să o conceapă și destule oi care să o considere o nouă-normalitate.
    Ce am putea face pentru a sancționa astfel de derapaje?
    Boicot!
    Shame&Blame!
    Scrisori către toți comercianții care își fac reclame la această “televiziune” să înghețe contractele de publicitate! Să înghețe plățile!
    Plus o acțiune în anularea societății care gestionează această “televiziune”, pentru obiect de activitate ilicit și pervertit.
    Avocatv Gh.Piperea

    Mai jos dialogul:

    Prelipceanu: Dacă suntem în țara în care o treime sunt vaccinați în condițiile în care oamenii mor în spitale, este absolut clar că avem o problemă de educație. Oamenii în țara asta nu reușesc să înțeleagă că sunt în pericol de moarte

    Cîmpeanu: Din păcate…

    Prelipceanu: N-ar fi bine ca măcar de copiii lor să avem grijă? Măcar copiii lor să înțeleagă asta. Asta ar trebui să facă școala. Să-i scăpăm pe copii de părinții lor. Asta trebuie să facă școala

    Cîmpeanu: Nu pot să fiu părtaș la această afirmație.

    https://m.hotnews.ro/stire/25068005…

    Apreciază

  7. „Ieri, 2 octombrie 2021, demonstrațiile masive din București (Piața Victoriei, Piața Universității și Cotroceni), precum și din alte orașe ale României, nu au fost decât o repetiție pentru ceea ce urmează.

    S-au verificat soluțiile de mobilizare, vulnerabilitățile, modalitățile de solidarizare cu organele de ordine, pericolul ciocnirii orgoliilor personale, infrastructura tehnică, riscul provocărilor și căile de contracarare a diversiunilor, perversiunea mass mediei (în special a televiziunilor și, cu precădere trădarea poporului de către televiziunea publică) etc.

    A fost de asemenea un test de stres al guvernanților care a dovedit că aceștia, în nesimțirea și obediența lor față de stăpânii oculți, nu pot fi clintiți prin demonstrații pașnice.

    Raed Arafat spunea că „cei care participă la protest știu că încalcă regulile”. Regulile cui? Regulile tale? Care popor ți-a încredințat ție puterea de a-i stabili reguli?! Regulile unui guvern care a trădat țara și a încălcat toate legile, suspendând fără rușine Constituția? Regulile unui Președinte incapabil și trădător care a răsturnat în fapt ordinea constituțională procedând la o lovitură de stat permanentă?!

    Regulile voastre încalcă, după cum bine știți, toate regulile noastre. De aceea voi sunteți în afara legii, iar nu noi. Și nu voi aveți a ne amenda pe noi, ci noi suntem îndreptățiți să vă amendăm pe voi. Vouă trebuie să vă fie frică fiindcă amenda poporului, amenda celor fără de putere este totdeauna cumplită.

    Pornind de la concluziile trase, marea ridicare abia acum urmează. Decembrie 2021 va putea fi asemenea lui decembrie 1989. Atunci, regimul cădea în contextul retragerii Rusiei sovietice din Europa de est. Acum va cădea în contextul retragerii SUA din Europa de est. Și din nou tocmai în România mămăligii se vor înregistra violențele cele mai mari.

    Până atunci trebuie să fie clar că demonstrațiile de ieri nu au fost împotriva vaccinării sau a vreunui vaccin, ci împotriva folosirii criminale a unei viroze pentru a limita drepturile și libertățile cetățenești, împotriva încercării ticăloase de a-i ridica pe vaccinați contra nevaccinaților și invers prin josnice discriminări, împotriva violării contractului nostru social care este Constituția României, împotriva modului criminal în care românii sunt dați pradă morții într-un sistem medical sabotat de către conducătorii politici ai statului înșiși, împotriva crizei economice induse și apoi negestionate care produce inflație, șomaj, falimente, creșterea facturilor la energie și o iminentă lipsă de alimente.

    Foamea, frigul, nesiguranța zilei de mâine, împreună cu sentimentul absurdului și fricii transformat în furie de masă, revin în actualitate.

    Totodată a fost un protest împotriva renunțării la suveranitatea țării, la apărarea resurselor ei strategice și la afirmarea identității sale culturale / spirituale.

    Sunt unii care spun, chiar cu bună credință, că, necrezând în viruși și vaccinuri, și de aceea încălcând toate normele de protecție instituite de guvern (se subînțelege la recomandarea specialiștilor care până acum au greșit cu toate previziunile și soluțiile), demonstranții au dovedit lipsă de bun simț pe care o vor plăti valurile de bolnavi ce vor apărea de pe urma acțiunii lor nepermis de riscante sub aspect medical.

    Mă tem că bunul simț a fost ucis atunci când niște guverne inepte și trădătoare au ascuns în spatele luptei împotriva unui virus care a provocat la nivel mondial o rată a mortalității de 0,14%, măsuri menite să ne desocializeze, să ne dezetatizeze și să ne lipsească de drepturi și libertăți pentru dobândirea cărora mulți au murit.

    După aproape doi ani de răbdare, apare tot mai clar, și asta inclusiv la nivelul bunului simț, că a mai aștepta înseamnă a acționa prea târziu.
    În toată lumea au fost proteste încă și mai mari și nu s-a stabilit nici o legatură între ele și rata îmbolnăvirilor. De ce ar fi altfel în România? Iar de ar fi, dacă acesta este prețul libertății, el trebuie plătit

    Cei care cred în izbăvirea prin vaccinare au dreptul să creadă, iar cei care nu cred au dreptul să nu creadă. Dacă toate aceste drepturi ar fi respectate, nimeni nu ar avea dreptul să îi trateze de sus, să îi judece și să îi discrimineze pe ceilalți.

    Oricum, la demonstrații au fost și cei care cred în vaccin și cei care nu cred, și cei care au avut experiența bolii și cei care și-au învins cu curaj teama de a o avea în viitor.
    Deci, nu despre vaccin și boală a fost vorba, ci despre libertate și calitatea vieții. Fără libertate viața nu își are rostul. Iar cei care nu știu să moară pentru libertate, nu merită să trăiască. Cei care pentru mai multă siguranță renunță la libertate, nu merită nici siguranța nici libertatea. Au spus-o unii mai deștepți ca mine.

    Doctorilor nu le putem decât mulțumi pentru că își fac datoria și nu le putem ura decât ca spitalele în care se străduiesc să restabilească sănătatea și să salveze vieți, să nu mai fie cuptoare în care ne este incinerat și trupul și sufletul, și prezentul și viitorul.

    Nu știu dacă bolnavii care se vor prezenta la spitale în perioada următoare și vor fi întrebați de unde au luat virusul vor avea de ce spune „am fost la protest”, dar sunt sigur că peste ani, atunci când despre cineva se va spune că a fost la protestul de ieri, cei care vor auzi respectiva afirmație vor zice „acesta a fost un om de caracter”.

    Valul revoltei crește și se apropie. Îi poți păcăli pe toți o vreme; îi poți păcăli pe unii tot timpul; dar să îi păcălești pe toți tot timpul este imposibil.”
    Florescu Marilena-FB

    Apreciază

  8. Tot ce faceti voi din pix de acum in colo e spre autodistrugerea voastra,ocultă mondiala!Tot ce faceti din pix ,masoni,va grabeste tare de tot pieirea.Nu veti avea inscaunat niciun antihrist de al vostru.Veti ajunge sa va sfasiati intre voi foarte curand si veti tara toate statele sa se manance intre ele ca sa se autodistruga raii intre ei.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s