Monstrul de la Vatican se angreneaza in planul de distrugere a crestinismului

,,Sediul One World Religion va fi deschis în 2022. Sediul se va numi Casa familiei Abrahamice și este construit pe o insulă din orașul Abu Dhabi din estul mijlociu. Sediul se face în colaborare cu Papa Francisc și liderul musulman sunnit, șeicul Ahmen al-Tayeb, după ce ambii au semnat un legământ de pace global numit Documentul Fraternității Umane pentru Pace Mondială.

Scopul declarat al Casei Familiei Avraamice este de a aduce înțelegere și toleranță printre credințe, dar există câteva provocări notabile. În primul rând, Abu Dhabi face parte din Emiratele Arabe Unite, unde este ilegal ca creștinii să facă prozelitism, iar conversia de la Islam este interzisă. Papa reprezintă romano-catolicismul în care creștinii sunt liberi să se convertească la islam, dar cetățenii din Abu Dhabi nu sunt liberi să-l aleagă pe Hristos. Poate, la fel ca Casa Familiei Avraamice care promite toleranță și înțelegere, constituția EAU garantează și libertatea religiei „în conformitate cu obiceiurile stabilite”, dar diavolul este în detalii. Deși anumite practici (cum ar fi conversia din islam) sunt direct interzise, codul penal pentru EAU diferă de legea Sharia, care interzice strict apostazia.

Sediul One World Religion va avea trei clădiri; câte o clădire reprezentând fiecare moscheea, biserica și sinagoga. Cu toate acestea, bisericii nu i se permite să aibă o cruce pe clădire ca metodă de identificare, deoarece este ilegal să se afișeze o cruce creștină pe o clădire din EAU. Deși de obicei nu este pusă în aplicare, învățarea că Iisus este singurul Dumnezeu este considerată a fi un act de insultare a lui Allah sau a profetului Mahomed, iar infractorii pot fi supuși la închisoare timp de cinci sau mai mulți ani, cu amendă de la 250.000 dirham (68.100 dolari) la două milioane de dirhami (545.000 dolari), iar creștinii pot fi deportați.

Pentru a adăuga confuzia de a aduce înțelegere și toleranță, liderul musulman sunnit, șeicul Ahmen al-Tayeb, care este recunoscut pe scară largă drept musulman „moderat”, crede cu tărie că musulmanii care se convertesc de la islam la orice altă religie (inclusiv creștinismul) ar trebui să fie ucişi.

Deci, dacă ideea Cartierului General al One World Religion este de a aduce toleranță și înțelegere, atunci de ce să o construim într-o țară musulmană unde conversia este ilegală și de ce o fac împreună cu un cleric musulman care învață că apostații musulmani ar trebui să fie uciși? Nu este opusul toleranței și al înțelegerii? Conectat la acest proiect de construcție va fi un consiliu interconfesional care va supraveghea proiectele care urmăresc avansarea toleranței, dar poate că toleranța va fi doar o direcție.

În decembrie 2020, Organizația Națiunilor Unite a adoptat o lege anti-blasfemie de care majoritatea creștinilor nu sunt conștienți. Legea slab tradusă, așa cum este îmbrățișată de EAU, interzice orice învățătură împotriva islamului, inclusiv învățături biblice care ar putea fi considerate jignitoare.

Majoritatea creștinilor înțeleg termenul „O religie mondială” pentru a se referi la îmbinarea tuturor religiilor, inclusiv a creștinismului, într-o singură religie globală. Mulți creștini cred că o „religie cu o singură lume” este direct legată de ultimele zile în care Antihristul va stabili o religie cu o singură lume, care va fi asociată cu un singur guvern mondial și va duce la semnul fiarei.”

Așadar, sediul va fi la arabi! Bisericii nu i se va permite să aibă drept semn de identificare crucea, pe motiv că ne aflăm într-o țară arabă care nu tolerează crucea! Ce se dorește de fapt? O religie ,,mondială” fără creștinism? Cine îi dă dreptul Papei Francisc să-și bată joc de creștini?

Text editat de Lucreţia P.

15 gânduri despre „Monstrul de la Vatican se angreneaza in planul de distrugere a crestinismului”

  1. Preoţia în ortodoxie şi Preoţia la eretici
    SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

    Ai auzit pe unii eretici spunând: „Toți creștinii sunt preoți, de aceea nu avem nevoie de preoți hirotoniți. Oricine care este botezat, a devenit preot prin botez. Prin urmare, toți creștinii, bărbați și femei, pot săvârși toate actele preoțești, pe care acum le săvârșesc anumiți preoți”.
    Află că aceasta este o mare înșelăciune.

    Altfel am putea spune, de asemenea, și că toți creștinii sunt apostoli. Noi știm însă că Domnul a ales anumiți oameni ca să fie Apostoli, și aceștia, au hirotonit mai întâi diaconi, după aceea preoți și episcopi, întâistătătorii Bisericii (Fapte 6, 6; 14, 23; I Timotei 3, 4, 14; 5, 17, 22; Tit 1, 5). Despre acest lucru se poate citi limpede în Faptele Apostolilor și în Epistolele pauline.
    Dar și Sfântul Apostol Iacob susține că proestoșilor, adică preoților, Biserica le-a dat puterea să săvârșească cele sfinte. Astfel, citim în epistola lui următoarele: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului” (Iacob 5, 14).
    Așa cum vezi, chiar din vremea Sfinților Apostoli ai lui Dumnezeu a apărut această tagmă a Bisericii, întâistătătorii întăriți de Duhul Sfânt, pentru a săvârși Tainele lui Dumnezeu și pentru a-l îndrepta pe poporul botezat spre mântuire. Slavă lui Dumnezeu că este așa!
    Pentru că dacă Pronia lui Dumnezeu n-ar fi hotărât așa, fiecare ar fi putut să se proclame pe sine preot, ar fi apărut de la început haosul în mijlocul creștinismului. Și haosul s-ar fi menținut atât în credință, cât și în rânduiala bisericească. Și într-un astfel de haos, corabia Bisericii ar fi putut pluti nouăsprezece secole ca pe nouăsprezece oceane cuprinse de furtună?
    Dar și după Legea Vechiului Testament, omul n-ar fi putut deveni preot, dacă nu era ales și hirotonit. Și atunci au apărut revoltați care s-au ridicat împotriva preoților aleși, cei care, împotriva Legii, și-au însușit dreptul de a săvârși ritualurile sfinte. Astfel, citim despre Core, Datan și Abiron că s-au ridicat împotriva lui Moise și a lui Aron, strigând: „Adunându-se aceștia împotriva lui Moise și Aron, le-au zis: destul! Toată obștea și toți cei ce o alcătuiesc sunt sfinți și Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiți voi mai presus de adunarea Domnului?” (Numerii, 16, 3).
    Și Dumnezeu s-a mâniat împotriva lor și i-a pedepsit cumplit: „Și cum a încetat el să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut pământul sub aceia. Și și-a deschis pământul gura sa și i-a înghițit pe ei și casele lor, pe toți oamenii Core și toată averea. Și s-au pogorât ei, cu toate câte aveau de vii în locuința morților, i-a acoperit pământul și au pierit din mijlocul obștii” (Numerii, 16, 31-33).
    Așadar, este vădit și din cele două Testamente că nu este voia lui Dumnezeu ca toți credincioșii să fie în același timp și preoți. Există însă o vrednicie mai presus decât preoția, care se oferă tuturor crdincioșilor și pe care toți, dacă vor, pot s-o dobândească. Este vorba despre sfințenie.
    Apostolii îi numeau sfinți pe toți creștinii adevărați. Sfinții sunt consemnați în calendar, în cartea vieții veșnice. Mulți agricultori și meșteșugari n-au întâmpinat piedici de a fi trecuți în calendar ca sfinți, cu toate că nu erau clerici în Biserica de pe pământ.
    Iarăși, pe unii eretici sau desfrânați nu i-a ajutat deloc demnitatea preoțească să nu cadă în chinurile veșnice ale iadului.

    Prima lege a lui Dumnezeu – Nicolae Velimirovici – Editura Egumenița 2011

    Apreciază

  2. De ce a fost invidiat Iisus?

    Răbdarea răului, primirea umilinţei la care te supune lumea aceasta, au cea mai mare putere asupra răului.
    Chip desăvârşit de umilinţă ne-a dat Iisus pe Cruce. El, Fiul şi slava Tatălui, Dumnezeu adevărat, nu S-a împotrivit necredinţei lui Iuda, ci a primit toate vânzările lui. A primit să treacă prin cea din urmă umilire pe pământ, căci, ca un Dumnezeu, ştia ce putere are umilinţa, răbdând bătăi, scuipări în obraz, cununi de spini, piroanele şi răstignirea pe Cruce, iar peste suflet ‒ hulirea celor fărădelege. Toate acestea însă nu erau crucea cea mai grea. Pe aceasta o avea la spate. Dar avea Iisus o cruce mai grea, pe care era răstignit cu faţa: era neasemănata durere a milei Sale faţă de oameni. Crucea aceasta n-o simte decât omul care nu se mai sminteşte de om, ci, înţelegându-l, nesfârşit îl iartă şi îi stinge veninul cu roua cerului din sufletul său.

    Oamenii aceştia, care boleau de răi ce erau şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui Iisus, reprezintă acea coaliţie a veninului sufletesc contra lui Iisus. Otrăviţi de răutate, ei reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului, contra lui Iisus. Căci, de ce a fost invidiat Iisus? Din cauza minunilor Sale printre cei săraci şi oropsiţi, cei dintâi chemaţi la mântuire.
    Flămânzii erau hrăniţi, Hrănitorul era duşmănit; morţii erau înviaţi şi invidioşii mureau de ciudă; demonii erau alungaţi, iar Celui ce poruncea demonilor să iasă, oamenii Îi întindeau curse; leproşii erau curăţiţi, şchiopii umblau, surzii auzeau, orbii vedeau, iar Binefăcătorul era prigonit; în cele din urmă, L-au osândit la moarte pe Dătătorul Vieţii, au bătut cu biciul pe Izbăvitorul oamenilor şi au condamnat la moarte pe Judecătorul lumii.
    Dar Iisus şi pentru aceştia S-a rugat Tatălui de iertare. Iubirea aceasta de oameni, aşa cum sunt, care n-a avut niciodată vreo urmă de cădere, I-a pricinuit lui Iisus o cruce neasemănat mai grea, pe care o poartă şi pe care Se ţintuieşte cu fiecare din răutăţile din fiecare zi, până la sfârşitul lumii.
    Şi noi suntem printre iudeii care-L pironeau pe Cruce ‒ fiecare în veacul nostru, pentru că Iisus e în toate veacurile.
    Ar trebui să-I urmăm lui Iisus toată calea pământească, măcar tot aşa pe cât ne zoresc foamea şi setea după cele pieritoare. Modelul, desăvârşirea lui Iisus, în ascultare şi în lepădare de sine pentru iubirea de oameni, a ridicat între creştini şirul fără de număr de cuvioşi şi buni biruitori Mucenici, care, pentru dragostea Lui, erau fericiţi şi sufereau şi ei chinuri înfricoşate de la necredincioşii vremurilor lor.

    Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 88-90

    Apreciază

  3. Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc
    Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu.
    fragment

    “Sfânta Liturghie face abstracţie de la orice fel de comparaţie. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineînţeles. Este cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Şi de multe ori mă gândesc ce cinste are omul. Pentru că Dumnezeu a creat două lucruri nemaipomenite care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L-a născut pe Dumnezeu şi a creat preoţia care-L coboară de sus şi îl naşte din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceţi de lucrul acesta? Nu este o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creaţie întreagă! Cum aş îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfinţenie? Este chiar Dumnezeu, întrutotul pe Sfânta Masă. Şi lucrarea aceasta o săvârşeşte omul. Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles. Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii. Omul este cu totul superior în creaţie. Lupta satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa. Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi. Nimeni din creaţie nu-i ca omul. El este singura verigă posibilă de legătură între Dumnezeu şi creaţie. Omul! Lui i s-a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie, el este stăpânul creaţiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu în iad! Pe tine, adică, atunci când mergi pe calea pierzării. Aşa că Liturghia, în sfârşit, nu-i o lucrare omenească, ea este peste îngeri şi peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici şi acum! Învierea lui Iisus Hristos s-a făcut… Nu numai El a înviat. Toată creaţia a avut un moment de recucerire şi de reînviere. Dar toată gloria acestei nemaipomenite întâmplări, de care ne este şi frică să amintim, n-ar fi fost aşa de valoroasă dacă n-ar fi fost crucea mai întâi. Deci poziţia aceasta este: întâi suferinţa şi pe urmă plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu-i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greşeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăţia cerurilor. Să ştiţi că smerenia este singura cale şi modalitate de salvare.”

    “Mã întreba cineva, la o altã înregistrare: “Pãrinte, cum sã scãpãm de satana, de diavol?”.
    “Ce ne facem fãrã diavol?”, i-am rãspuns eu. Pentru cã e lãsat de Dumnezeu sã ne mai ispiteascã. Putea sã-L omoare Mântuitorul! N-a venit sã glumeascã, sã facã teatru şi demonstraţii. De ce, dacã i-a luat coarnele şi forţele şi pretenţiile, l-a mai lãsat – cum zic Sfinţii Pãrinţi – numai cu vârful cozii? L-a lãsat pentru cã este necesar sã ne şlefuim cu orice chip în atacurile lui, sã ne definim pe noi, sã cunoaştem mai bine marile adevãruri.
    El este un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea greşealã a oamenilor, cã se tem. Cu nici un chip nu are nici o putere. Iatã, suntem mlãdiţe în tulpinã. De unde vine toatã seva, toatã puterea, înmugurirea, rodirea? El n-are nici o viţã. El nu este mlãdiţã. Totul este de la Dumnezeu: “Fãrã de Mine nu puteţi face nimic”. Lucrul acesta s-a ignorat şi neglijat în trãirea creştinilor. Dacã creştinul s-ar gândi mereu la lucrul acesta, ar trãi o stare de prezenţã care-i mai plãcutã decât nevoinţa. Sinodul din anul 419 de la Cartagina a dat canonul 124 în care se zice, în legãturã cu aceste spuse ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Dacã crezi cã poţi sã fii ceva, anatema sã fii. Mi-a plãcut foarte mult pentru cã este un adevãr, dar şi pentru cã Biserica se ocupă sã ne trezeascã la faptul cã tot ce a spus Iisus Hristos este adevãrat şi vrednic de urmat. Nu-i nimic utopic, imaginar, nu-i nimic imposibil. El a spus cã va fi mai greu. O fi! Dar îţi rezolvi problemele cu forţele proprii? Asta-i greşeala. Trebuie sã ţi le rezolvi cerând permanent ajutorul lui Dumnezeu, pentru cã, dacã nu-i cu putinţã la oameni, la Dumnezeu orice-i cu putinţã. Asta mi-a plãcut la acest sinod, cã s-a gândit sã ne trezeascã la faptul cã suntem nişte mlãdiţe care nu putem rodi fãrã viţã. Cu nici un chip! Chiar cu nici un chip! Dacã o mlãdiţã stã fãrã viţã, se usucã într-un timp extrem de scurt. Şi atunci Domnul nostru Iisus Hristos S-a oferit sã-I mâncãm Trupul şi Sângele Lui ca sã fim mereu dumnezei.

    Sã nu faci greşeala de a te compara cu marii trãitori. Cã nu prin nevoinţa şi trãirea lor s-au îndumnezeit numaidecât. Ci prin harul lui Dumnezeu, pentru prezenţa lor. Şi tu, dacã ai aceastã prezenţã, ai strãbãtut sorocul pentru împãrtãşit şi nu eşti altfel decât marii trãitori. Dar acum se pune o problemã cu aspect tehnic. Când ne împãrtãşim? Nu timpul decide. Asta-i o greşealã. Hotăreşte intensitatea credinţei tale, inima ta. Cum spune Sfântul Ioan Gurã de Aur: Ani vrei sã-i dai? Vindecã-i rana! Acesta-i scopul duhovnicului. Şi dacã îi vindeci rana, îl faci capabil de întâlnirea cu Iisus Hristos, prin împãrtãşire. Nu ne împãrtãşim pentru cã au venit Paştile ori Crãciunul. Ne împãrtãşim ca sã fim mereu cu Iisus Hristos, pentru cã nu existã numai o împãrtãşire cu Sfintele Taine, ci şi o împãrtãşire duhovniceascã, adicã aceastã continuã prezenţã a inimii noastre la Dumnezeu.”

    Interviu cu Prea Cuviosul Părinte Arhim. Arsenie Papacioc de la Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol, judeţul Constanţa…
    http://www.bisericasfantulantonie.ro/articole/preacuviosul-parinte-arhimandrit-arsenie-papacioc-2272

    Apreciază

  4. Acum 4 zile am avut o discutie personala cu IPS Teodosie pe tema vaccinarii obligatorii.Dupa ce mi-a ascultat punctul de vedere contra sistemului mi-a raspuns:
    „Ce,tu iti inchipui ca rastorni sistemul?Nu se poate face nimic.Acestia or sa carantineze toata tara,localitate cu localitate.Eu ca ierarh nu am nici competenta si nici autoritatea sa influentez lucrurile contra sistemului actual.Viata merge inainte,cine merge cu sistemul e bine,cine nu…asta e.Mergeti,protestati voi pt ca eu nu pot sa iau nicio decizie in acest sens.La revedere.

    Apreciază

    1. Va felicit pentru curajul de a spune adevarul in fata unui ierarh. Nu va asteptati ca Teodosie sa miste un deget impotriva sistemului. El e parte a sistemului. Daca ar fi fost un om onest, n-ar fi ajuns episcop. Fiti sigur ca a corespuns tuturor criteriilor sistemului. Sa nu va ganditi ca a fost ales de Biserica. Sistemul l-a impus, si trebuia caterisit de multa vreme, in vremuri normale.

      Apreciază

  5. Documentul Fraternitatii Umane va fi cauza izbucnirii viitorului razboi pt ca arabii sunt infuriati pe papa ca in fata spune pace iar pe din dos trimite armate ca sa i jefuiasca si spun ca papa e un mare sarlatan.

    Apreciază

  6. Iertarea nu este o achitare; e puterea lui Dumnezeu pe care omul o simte venind în el
    Părintele Dumitru Stăniloae

    Iertarea este legată de înțelegerea slăbiciunii celuilalt și a propriei noastre slăbiciuni, de nevoia pe care o avem de celălalt. De ce să nu-l iert pe celălalt, când eu însumi mă simt plin de păcate? Care om poate spune că a făcut tot ce putea pentru ceilalți?

    Deși știu că cineva este bolnav, din comoditate perso­nală spun că sunt obosit … Predic tot timpul pentru că nu-mi împlinesc toate datoriile față de ceilalți. Nu fac poa­te rău, dar nu fac nici bine. Iar aceasta înseamnă a-i lăsa pe ceilalți în singurătatea și neputința lor. Se întâmplă atât de des ca cineva să simtă nevoia de a fi încurajat, ajutat, mângâiat; și nu o fac; sunt mereu păcătos. Atunci de ce să nu iert celorlalți; de ce să pretind altora mai mult decât pot să dau eu însumi?

    Venim la biserică ca să cerem iertarea păcatelor noas­tre. Avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu pentru că avem conștiința stării noastre de păcătoși: avem datorii față de Dumnezeu și față de oameni, fiii Săi, și nu suntem în stare să le plătim. Un părinte din vechime spunea că omul se simte iertat atunci când nu mai face păcatul, când simte puterea pe care i-o dă Dumnezeu de a nu mai păcă­tui. Iertarea nu este o achitare; e puterea lui Dumnezeu pe care omul o simte venind în el. O dată ce ne-am mărturisit păcatul și am primit iertarea lui Dumnezeu prin preot, ne vine adeseori să spunem: acum mă simt bine, simt puterea lui Dumnezeu în mine; simt că El se bucură de mine.

    Când încetez să mai judec pe vreun om, când îl iert, acesta începe să-mi devină simpatic. Relația mea cu el se schimbă. Același lucru se întâmplă atunci când mă iartă Dumnezeu. Sfântul Chiril al Alexandriei spunea adeseori că Dumnezeu ne privește ca pe fiii Săi. Vede pe fața Fiului Său, fețele noastre. De aceea, spune el, trebuie să ne ru­găm lui Iisus, să ne unim cu Iisus, să ajungem într-o dis­poziție de jertfă, de oferire de noi înșine în fața Tatălui.
    Atunci vom simți iubirea Tatălui. Iertarea este un act de iubire . Dacă îl iert pe cineva, încep să-I iubesc.

    Dumitru Stăniloae, Marc-Antoine Costa de Beauregard, Mica dogmatică vorbită, dialoguri la Cernica, Editura Deisis, p.199-200

    Apreciat de 1 persoană

  7. Biserica care devenise centru de vaccinare avea să fie rasă de pe fața pământului in urma unui cutremur, sa întâmplat în satul Archalochori regiunea Creta, cupola bisericii se prăbușise peste o persoana aflată în interior

    Apreciază

  8. Avocatul Gheorghe Piperea dixit:

    Sincer, aș fi vrut să iau o pauză de feisbuc, mai ales că au re-început cursurile la facultate (online, din nefericire). Ieșirea cinică și disprețuitoare a lui Iohannis de aseară m-a enervat, însă, prea rău ca să pot să tac.
    Omul a venit în conferință de presă, a constatat că e criză (genial, noi nu văzuserăm asta …), a dat vina pe pe_se_de, plus ursrplus, plus aur, și a plecat, lăsând scârbavnicele partide să reflecteze în forurile lor „interioare” (mă rog, cuvântul corect era „interne”, dar her prezident mai ratează expresii în română din când în când). Nimic despre inteligenții din penele care, într-un congres de 5000 mii de inși, aglutinați într-un spațiu închis ca la metrou sau mai rău, în plin val patru, l-au impus ca președinte pe cel mai bețiv, prost și arogant dintre ei, recte, pe cel ce se credea … superman.
    Și her Iohannis a plecat.
    Probabil la golf, că deocamdată nu sunt amenajate pârtii la Păltiniș.

    Realitatea juridică și de la firul ierbii (nu aia pe care o fumează penalul Cîțu) este că, în conformitate cu Constituția, recte, art. 110 alin.2 și art. 113 alin.1, guvernul Cîțu este demis. Potrivit aceleiași Constituții, recte, art. 110 alin.4, guvernul demis nu mai poate îndeplini niciun act juridic care depășește sfera „administrării treburilor publice”. Nu se pot emite ordonanțe, simple sau de urgență, nu se pot adopta și dezbate în Parlament proiecte de legi emise de guvern, nu se pot face rectificări sau re-alocări bugetare, nu se poate face nimic neobișnuit sau excepțional. Nimic fantastic.

    O să risc afirmația că nici măcar hotărâri ale CNSU sau ale guvernului referitoare la criza sanitară nu pot fi emise, pentru că toate acestea sunt excepționale, ieșind din cadrul obișnuit al „administrării treburilor publice”, care administrare presupune un exercițiu normal al drepturilor și libertăților omului și o gestiune pașnică, non-agresivă și non-discriminatorie, a atribuțiilor statului.

    Reamintesc că, totuși, ultimele hotărâri ale lui Cîțu, referitoare la prelungirea stării de alertă și la strângerea șurubului restricțiilor anti-constituționale de drepturi și libertăți ale persoanelor ne-vakseenate, au fost anulate de Curtea de Apel Cluj, ceea ce înseamnă că starea de alertă este, în acest moment, ilegală. Tot ceea ce se dispune în baza acestor hotărâri este ilegal și abuziv, o continuare a efluviului de diktate arahatiene emise de un guvern demis fiind o amplificare a ilegalității și abuzului.

    În acest moment, dată fiind vacanța de golf pe care și-a luat-o her prezident, avem un guvern demis, deci, niciun guvern.

    Codul administrativ, la art. 46 alin.1, i-ar fi permis dlui Iohannis să desemneze încă de aseară un premier interimar, ceea ce ar fi făcut posibilă aplicarea textelor constituționale mai sus enunțate. Deocamdată, nu a făcut-o. Dacă, prin hazard, consilierii îl vor convinge că trebuie să reacționeze, întrucât efectiv nu avem guvern în acest moment, her prezident va putea decide numirea ca interimar a altui membru al guvernului, dar în niciun caz nu îl va putea numi interimar pe Cîțu. În caz contrar, va fi săvârșit o ilegalitate și un act de imensă sfidare a poporului, cu consecința scoaterii în stradă a sute de mii de protestatari.

    În orice caz, exercițiul calităților de premier și ministru, în ciuda demiterii de ieri a guvernului, ar însemna uzurpare de calități oficiale, precum și nulitatea oricărui act emis sau semnat.

    Ironic, dacă _ Cîțu & co vor continua să se dea premier, respectiv, miniștri (batman, batman), serviciile secrete vor fi fost puse într-o situație delicată, căci accesul la documente și informații secrete nu este permis decât celor care au de drept calitatea oficială cerută de lege.
    A bon entendeur, salut!

    P.S.: Între timp, smurdificatorul Arahat a decis hegemonic că internările și operațiile care nu sunt urgente se suspendă pe 30 de zile, timp în care noi, toți plătitorii de contribuții de asigurări sociale de sănătate continuăm să plătim, chit că nu mai putem utiliza sub niciun fel sistemul de sănătate (nici măcar pe ăla privat, semi-finanțat tot prin CASS). Și nici nu văd un val uriaș de procese în care plătitorii de CASS să ceară tribunalelor înghețarea plății, pe motiv de excepție de neexecutare contractului de către Stat (exceptio non adimplet contractus, pour les connaisseurs).

    sursa: activenews

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s