Exegeză la textul Evanghelic de la Matei 24, 21-23

,,Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa niciun trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci de vă va zice cineva: Iată, Mesia, este aici sau dincolo, să nu-l credeţi’’.

Dacă aş fi încercat să explic aceste cuvinte ale Mântuitorului acum câteva decenii aş fi avut mari dificultăţi de înţelegere. Acum însă, când trăim în fiecare zi evenimente teribile, fiecare din noi avem posibilitatea de a cunoaşte şi înţelege. Ca o slugă netrebnică din Biserica lui Hristos, îmi îngădui câteva explicaţii asupra acestor preasfinte cuvinte ale Domnului Hristos.

1.Strâmtorarea mare (tlipsis megali). Am trăit prigoana comunistă cu toate câinoşeniile ei. Ştim ce prigoane au îndurat credincioşii Bisericii în persecuţiile dezlănţuite de-a lungul istoriei. Ceea ce trăim noi astăzi, şi mai cu seamă ce vom trăi în anii următori, va întrece îmaginaţia şi puterea de înţelegere a omului. Suntem martorii unei înfricoşătoare cerneri, căci mulţi dintre noi se pleacă în faţa acestor antihrişti, mânaţi de puterile cele întunecate ale iadului. Asta înseamnă o mare trădare a lui Hristos şi implicit pierderea mântuirii. Este vorba de acest diabolic ser, numit impropriu vaccin, care are ţinte precise, desluşite de Sfinţii noştri care au trăit doar cu câteva decenii în urmă, le desluşesc şi Părinţii vrednici trăitori în aceste zile. Am atras atenţia în repetate rânduri, o fac şi acum, că în momentul în care ai fost injectat, ai primit stigmatele diavolului, ai intrat în jocul celui rău, din care greu  se poate ieşi. Te-ai pregătit pentru a primi semnul fiarei, aceasta însemnând pierderea ireversibilă a mântuirii. ,,Vaccinul’’ este parte a pecetluirii. Îmi este greu să înţeleg cum bieţii oameni ascultă de aceşti ne-oameni, care ne mint continuu de 32 de ani şi nu-şi dau seama că au în faţă nişte vrăjmaşi de moarte, nicidecum nişte binefăcători. Peste puţină vreme, sataniştii care s-au înşurubat la puterea vor scoate acea lege draconică pentru nevaccinaţi. Va fi încă o cernere drastică, deoarece mulţi se vor înfricoşa şi vor ceda, vaccinându-se. Mântuitorul a spus cu limpezime: ,,Dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui’’ (Matei 24, 13).

2.Scurtarea zilelor. Toată lumea vede că timpul nu mai are amplitudinea din urmă cu decenii. Vremea s-a scurtat şi o zi ar avea durata de 16 ore, după cum spun oamenii de ştiinţă oneşti. Această scurtare a vremii se produce în continuare. Cineva spunea că pandemia ne-a schimbat percepţia asupra timpului, de aceea acesta ni se pare mai scurt. Fals. Percepţia oamenilor nu s-a schimbat, ea nu face altceva decât să ne arate cu exactitate împlinirea cuvintelor prooroceşti ale Mântuitorului. De aceea este cu atât mai de preţios timpul ce ne este dat pentru mântuire.

Scurtarea vremii nu trebuie să ne înspăimânte. Ea ne apropie şi mai mult de ziua în care Fiul lui Dumnezeu va veni pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. Pe de altă parte, Dumnezeu ne ajută, cu această scurtare, să trecem mai uşor prin marea strâmtorare. Pentru diavolul şi slugile sale, scurtarea vremii e motiv de spaimă. Ne spune Sfânta Scriptură că diavolul ,,umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită’’ (I Petru 5, 8) ,,căci ştie că timpul lui este scurt’’ (Apocalipsa 12, 12).

3. Cei aleşi. Ar fi greşit şi păgubitor pentru sufletele noastre să credem că Dumnezeu a ales un anume număr de oameni pe care-i va mântui, cu sau fără vrerea lor. Aceasta este o erezie născocită de reformatorul Jean Calvin propovăduită asiduu de adepţii săi şi se numeşte predestinaţie. Biserica ne învaţă că Dumnezeu, în marea-I bunătate, i-a ales pe toţi oamenii să fie moştenitori ai Împărăţiei Sale: ,,Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină’’ (I Timotei 2, 3-4). Este însă lucrul ştiut că nu toţi oamenii răspund acestei alegeri. Cea mai mare parte a omenirii trăieşte în întunericul necunoaşterii lui Dumnezeu. Cei puţini însă, care s-au lipit cu toată inima lor de Dumnezeul Adevărului, sunt cei aleşi. Însuşi Mântuitorul a spus: ,,Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi’’ (Matei 22, 14), iar minoritatea numită Biserică, a definit-o drept ,,Turmă mică’’ (Luca 12, 32).

Noi, cei de astăzi, nu suntem decât nişte slujitori  slăbănogiţi, nevrednici de Preasfântul Nume al Mântuitorului, sau, după cuvântul Evangheliei: ,,Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10).

4. ,,Iată, Mesia este aici sau dincolo’’. Mulţimea hristoşilor mincinoşi, care s-au arătat în lume, ne arată câtă dreptate a avut Mântuitorul, prevenindu-ne asupra acestei primejdii. Primejdia cea mare însă o reprezintă mesia cel mincinos, antihristul, care se va ridica la sfârşitul veaculuişi care va uzurpa puterea lui Dumnezeu, pretinzând că el este dumnezeu. Părinţii Bisericii ne fac să fim cu luare aminte, să nu ne uităm atunci când va fi prezentat lumii, nu cumva să ne străfulgere vreun gând de admiraţie pentru el.

Vino, Doamne Iisuse! (Apocalipsa 22, 20).

Presbiter Ioviţa Vasile

13 gânduri despre „Exegeză la textul Evanghelic de la Matei 24, 21-23”

  1. Vine şi ziua cea mare
    Fraţi iubiţi şi luminaţi
    Ispita ne dă târcoale
    Suntem testaţi şi răstestaţi

    Vin şi de jos şi de deasupra
    Şi din stânga şi din dreapta
    Multe dintre aceste teste
    Vor fi chiar „mama și tata”

    Ceasul cernerii e aproape,
    O simţim și-n trup şi-n gând
    Dorul, frica şi durerea
    Ne vor culca la pământ…

    Dar Iubirea va învinge!
    Sufletu’-i triumfător!
    Și vom cunoaşte înălţarea
    Peste trecut, prezent şi viitor!

    Georgiana Danila.

    Apreciază

  2. Georgiana Danila,

    Viața mea începe azi,
    Indiferent ce tu alegi să faci,
    Eu nu mai am timp de pierdut…
    E simplu, te bagi ori nu te bagi!

    Am planuri mari, vreau să trăiesc,
    Nu să mă-nvârt în jurul cozii,
    Dacă tu nu te simți apt,
    Nu-i opri din drum pe alții!

    Stiu cine sunt și ce pot să ofer,
    Sunt un izvor de adevăr și de iubire,
    Mulți și-ar dori în preajma lor,
    Un om așa frumos ca mine.

    Sunt multe de făcut, am treabă…
    Și-am un mesaj puternic de livrat
    O lume întreagă se așteaptă,
    Să fiu exemplul viu, demn de urmat.

    Așa că oricât doare să te rupi
    Şi-oricât de atașat ai fi de amintiri
    Fii pregătit să renunți la orice și oricine
    Te ține în matrice prins.

    Apreciază

  3. Problema robotilor nu trebuie sa panicheze oamenii.Locuri de munca pt oameni vor fi la:asamblari,impachetari si lipiri de etichete pe produse si in domenii de contact direct cu omul ,curatenie corporala la batrani si plimbatul batranilor unde va fi de munca foarte mult,o sa vedeti.
    https://fb.watch/9oGVBLph2N/

    Apreciază

  4. Dacă relația dintre om și îngerul păzitor se rupe, omul rătăcește, iar diavolul vine și câștigă fără luptă
    Sfântul Cuvios Justin Pârvu Mărturisitorul

    „Foarte interesantă este povestea acelor trei tineri care ardeau în cuptorul Babilonului, pedepsiți pe nedrept. Mai era încă o persoană acolo, iar persoana aceasta, a patra, era Duhul lui Dumnezeu care îi proteja de durere.

    Omul are acest apărător care se identifică cu toată povara vieții, că de aceea Dumnezeu dă îngerul păzitor. Nu-l dă pentru cine știe ce calcule, socoteli, adică să fie complice omului, să avem noi în viața noastră dezordonată un păzitor care, orice am face, să ne scoată la liman. Nu! Dumnezeu i-a dat omului umilința, smerenia, i-a dat greutățile ca să se călească, să învețe ascunzișurile vieții. Îngerul îl ajută să treacă peste toate, între om și înger trebuie să se stabilească o relație care să dureze până la mântuirea sufletului. Dacă relația dintre om și înger se rupe, omul rătăcește, îngerul se depărtează, diavolul vine și câștigă fără luptă.

    Când vine monahul la călugărie și-l întreabă starețul: De ce-ai venit frate? Dorești viața duhovnicească de bună voie? Da. Dar să știi că aici vei avea încercări grele, umilințe, smerenie, fel de fel de lucruri care nu-ți vor fi pe plac. Numai lucrurile care nu-ți plac la prima vedere îți întăresc sufletul și răbdarea, te pregătesc pentru o viață de ales…”.

    Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin și morala unei vieți câștigate, Editura Credința Strămoșească, pp. 158-159

    Apreciază

  5. Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!
    Sfântul Cuvios Ioan Iacob-Hozevitul

    Trăim în veacul cel de pe urmă şi vrăjmaşul mântuirii se sileşte mai tare cu meşteşugul lui, văzând că se apropie sfârşitul. Sunt zilele smintelilor şi este mare secetă de cuvântul lui Dumnezeu, lipseşte povaţa cea sănătoasă pentru mântuire. Astăzi mulţi dintre cei credincioşi ajung la deznădăjduire. Mai dureros, însă, este că boala deznădăjduirii se strecoară şi la unii care merg pe calea pocăinţei, cu râvnă pentru adevărul sfânt.

    Fiecare om este luptat de felurite păcate şi se răneşte de ele. Deci noi singuri, oricâte bunătăţi şi oricâte nevoinţe am face, nu suntem în stare să ne vindecăm şi să dobândim nevinovăţia. Harul lui Dumnezeu împlineşte toate lipsurile noastre şi ne vindecă spre mântuire. Nimeni dintre dreptcredincioşii creştini să nu se împuţineze la suflet, încât să zică sau să cugete că nu mai este mântuire pentru el. Împuţinarea aceasta a sufletului şi îndoiala pentru mântuire vine de la vrăjmaş.

    Toţi Sfinţii Părinţi mărturisesc într-un glas că nici un păcat nu este aşa de vătămător precum este păcatul deznădăjduirii, căci el este aproape ca şi lepădarea de Dumnezeu. Pentru aceaasta, fraţilor, să ne doară inima pentru păcatele noastre, căci prin ele am supărat pe Bunul Dumnezeu, dar întristarea noastră să fie întotdeauna însoţită cu nădejdea în mila Părintelui Ceresc şi niciodată să nu avem îndoială de mântuire.

    Obiceiul vrăjmaşului este să aducă în inimă frica cea dobitocească şi tulburare, ca prin asta să arunce pe om în deznădejde. Dar tu, frate creştine, chiar dacă L-ai vedea pe Însuşi Domnul că Îşi întoarce faţa Sa de la tine şi nu te mai socoteşte între oile Sale, tu nici atunci să nu te împuţinezi, ci roagă-te cu stăruinţă de El, precum se ruga şi văduva cea necăjită către judecătorul nedreptăţii, cum spune la Sfânta Evanghelie, şi nu vei rămâne ruşinat. Strigă cu îndrăzneală la gândurile cele otrăvite, cum striga şi Sfântul Prooroc David, zicând: ’’Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu. De cine mă voi teme?’’, şi apoi zi: ’’Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!’’

    Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul, Hrană duhovnicească, Editura Lumină din Lumină, București, 2006

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: