S-a injectat patriarhul Daniel cu cele două doze?

E important să ştim, din mai multe motive, de aceea îmi îngădui câteva ipoteze.

1.S-a ,,vaccinat’’,  deoarece a primit ordin să o facă, adică sforile de care atârnă au fost mişcate într-un anumit fel. Era timpul, pentru a da o pildă credincincioşilor ortodocşi şi nu numai. E nevoie de stimul, deoarece campania de înţepare stagnează.

2.A trecut printr-un simulacru de inoculare, ca în cazul lui KW Iohannis.

3.Nu s-a inoculat, însă minte, pentru motivele arătate mai sus. Facem recurs la două exemple cunoscute: papa Benedict al XVI-lea s-a retras, mai corect: a fost retras, deoarece nu corespundea exigenţelor mai marilor lumii. Era şi greu să se ridice la nivelul lui Francisc. Al doilea exemplu: Patriarhul Teoctist încurca nişte socoteli, fapt pentru care a fost ajutat să moară înainte de vreme. Numele lui Ionel Sinescu vă spune ceva? Era urgent atunci să se deschidă drumul lui Daniel Ciobotea spre tronul patriarhal. Câtă vreme Daniel are prestaţia pe care o ştim, care subminează Biserica noastră din interior, nu e cazul să fie periclitat prin inoculare ori în alt fel. Singurul bine pe care-l mai poate face Daniel Bisericii Ortodoxe Romane este demisia, urmata de plecare. Nu o va face.

Aşadar, Daniel n-a fost înţepat.

Presbiter Ioviţa Vasile

19 gânduri despre „S-a injectat patriarhul Daniel cu cele două doze?”

  1. Nu s-a „vaccinat”! Minte de ingheata apele! El este parte a Sistemului, iar Sistemul are inca nevoie de el, astfel incat nu isi permite „scaparea” de a-l pune in pericol! Dimpotriva : tovarasul Ciobotea mai are de indeplinit misiuni! Cacealmaua cu „vaccinarea” este chiar una dintre aceste misiuni! Cu ce scop? Simplu : pe de o parte sa ii preseze pe Clerici si pe Mireni sa se inoculeze cu serurile mortii, reducandu-i la tacere pe contestatari, iar pe de alta parte sa „dea unda verde” cezarului anti-hristic pentru introducerea „pasaportului verde” in Biserica! Apropo de misiuni „patriarhale” : a se observa si unde si cum a stat „preafericirea sa” la „sedinta solemna a parlamentului” : imbotnitat si alaturi de „fratii” lui, catolicul, musulmanul si iudaicul! Mesajul e mai mult decat limpede : sa inaintam total obedienti fata de lucifericii lumii catre „noua religie unica” planetara! Numai ca smintitul asta nu mai poate avea zile multe : halul in care a ajuns sa Il infrunte si sa Il batjocoreasca pe Dumnezeu ii va atrage cat de curand Mania Domnului!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Să ne îndemnăm mintea la simțirea rugăciunii și nu doar simplu la auzirea ei

    Comuniunea cu Dumnezeu
    În acest punct încep să aud în mintea mea – vă aduceți aminte de surdo-mutul din Evanghelie – cele dintâi bătăi din aripi ale îngerilor. Îngerii vin ca la Daniel, ca la cei trei tineri, ca la Tobit, ca la toți sfinții. Atunci înțeleg mai mult că Dumnezeu a devenit Tatăl meu și mă recunoaște drept fiu al Lui. Eu mai înainte Îl recunoscusem ca Tată al meu și El mă recunoaște și pe mine acum drept fiu al Lui. Am așadar o conversație cu Tatăl meu.
    În acest punct, frații mei, avem ultimul stadiu al ipostasului nostru omenesc: comuniunea noastră cu sfinții, pe care o simțim la ceasul rugăciunii. Nu există rugăciune în singurătate, cum spuneam, ci numai rugăciune în Duh și adevăr. Omul care se roagă astfel, omul care comunică în Duh și în adevăr cu Dumnezeu, dobândește o mare sensibilitate, o mare subțirime – un om grosolan oricum nu se roagă niciodată Lui – care îl face să nu vrea să întristeze pe nimeni. Dacă va întrista pe vreun om, dacă va supăra pe cineva, dacă va uita pe cineva, simte imediat că aleargă în zadar, că era mincinoasă pornirea și urcușul lui.
    Cel care înaintează cu adevărat luptă să fie desăvârșit unit cu toți oamenii, pentru aceea și simte înlăuntrul lui un tremur pentru mântuirea întregului neam omenesc, o tânjire de a iubi și de a îmbrățișa tot ceea ce există, chiar și viermii, macii sau crinii. Vrea să se înfățișeze la Dumnezeu împreună cu toți. Nu îndrăznește să fie singur.
    Vrea să se izoleze și să rămână el singur cu Dumnezeu, dar „deși despărțit de toți, să fie unit cu toți”. Îi cuprinde pe toți în el însuși, îi îmbrățișează pe toți și descoperă că dragostea nu este ceva care iese din inima lui, ci – hai să o spunem omenește – din inima lui Dumnezeu și pătrunde în mintea lui, în inima lui, și de acolo se revarsă către celălalt, ca să se înalțe iarăși la Dumnezeu.
    Când ajunge și la acest stadiu și va simți unirea lui, comuniunea cu El și îmbrățișarea Lui și înfrățirea lui cu toți oamenii, atunci mai mult îi dăruiește Dumnezeu comuniunea în simțire. Acesta înseamnă că deja se simte unit cu Dumnezeu. Mai înainte vorbise cu Dumnezeu, acum Îl aude. Vă amintiți că spuneam: descoperă că vorbește cu El ca un copil cu tatăl lui. Discută cu Dumnezeu. Mai înainte îi dezlegase limba, acum i se deschid urechile și ascultă. Înțelege că a vorbit cu Dumnezeu și îi răspunde. Acum ascultă.
    Din acest motiv spun părinții să ne îndemnăm mintea la simțirea rugăciunii și nu doar simplu la auzirea ei. Să simțim pe Dumnezeu cu toate simțirile noastre cu tot zumzăitul existenței noastre și cu toată deplinătatea vieții noastre. Să iasă dinlăuntrul nostru apa făgăduită de Dumnezeu, râurile acelea de apă vie la care se referă Scriptura. Atunci înțeleg ce înseamnă „ești teolog”. Atunci devin teolog, adică Îl descopăr și Îl cunosc pe Dumnezeu. Atunci îmi vorbește Dumnezeu – Theologos – atunci îmi vorbește Cuvântul și dobândesc nematerialnica cunoștință a lui Dumnezeu. Atunci se deschid ochii mei, devin ieșiri din sine ale cerului, fără ca duhul meu să iasă din mine. Atunci cunosc că viața mea este viață adevărată.
    Atunci, frații mei, avem așa numitele încredințări de la Dumnezeu. Ceea ce voiesc, Dumnezeu îmi încredințează. Ce înseamnă că am încredințarea lui Dumnezeu? Mai întâi, am înțeles că m-am umplut de Dumnezeu. Știu că sunt plin de Dumnezeu, m-am umplut de Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt plin încă și de căutarea unei prezențe mai profunde a lui Dumnezeu. Prin urmare, încredințarea este o umplere care provine dintr-o căutare mai adâncă și o așteptare a lui Dumnezeu. Această încredințare sfârșește într-un suspin nevăzut.

    Arhimandritul Emilianos Simonopteritul, Despre viață. Cuvânt despre nădejde, Indiktos, Athena, 2005

    Apreciat de 1 persoană

    1. Certificatul green pass (cod QR) în această etapă are rol de familiarizare a oamenilor cu 666 – acesta este scopul intermediar. Or să ne interzică să cumpărăm (accesul la magazine) și să vindem (afaceri) deoarece ca
      pre-mergător al semnului fiarei 666, certificatul imită și își asumă atributele insemnarii cu 666. Singura diferență față de pecete este însă lepădarea explicită de Hristos – care deocamdată nu este solicitată. Totusi aceasta lepădare este destul de explicită pentru cei care au discernamant să deosebeasca semnele vremurilor și să vadă pe ce lume trăiesc….
      Într-adevăr nu au prea mare vină oamenii care nu deosebesc duhurile si nu se pricep să cântărească prea mult evenimentele și să vadă ce și cum. Dar cei care desi isi dau seama și cu toate acestea primesc certificatul doar din comoditate și din dorința de a fenta semnele vremurilor, se fac deja vinovați prin aceea că participă inca de pe acum la viitoare întronarea a lui antihrist…

      Apreciat de 1 persoană

  3. Sfântul Mărturisitor Ioan Ianolide

    “OBȘTEA” DUHOVNICEASCĂ DIN ÎNCHISOAREA AIUDULUI SAU MICA FILOCALIE A TEMNIȚEI

    Aşa cum trupul este legat prin multe tentacule de lumea materială, tot aşa mintea este în contact cu duhurile nevăzute, care vin fără voia noastră, ca o nadă. Omul le poate primi ori le poate respinge. Dar acest război nu e nici simplu şi nici scurt, ci angajează sufletul într-o luptă complexă şi de durată. Un gând primit devine poftă şi hrăneşte imaginaţia şi simţurile, apoi se transformă într-un plan, o dorinţă, o tendinţă gata de a se înfăptui. Până aici este războiul nevăzut. De aici se trece la fapte. Lupta trebuie dată la primul atac al duhurilor rele, adică gândul rău trebuie respins dintru început; dacă a fost primit, cel puţin să nu devină dorinţă; dacă a devenit dorinţă, atunci să nu devină hotărâre şi plan, căci de la plan mai este un pas mic până la faptă. Aici trebuie dusă bătălie crâncenă, căci păcatul cel grav este cel cu fapta, iar vindecarea păcatului este cu atât mai uşoară cu cât a fost învins de la primele momeli ale ispitei.

    Se întâmpla adesea să simţim unul faţă de altul porniri rele pentru un cuvânt nepotrivit, pentru o vorbă ce părea în plus, pentru un gest pripit, pentru o dorinţă ce părea exagerată. Chiar râvna unora poate sminti pe alţii. Priceperea, inteligenţa şi chiar virtutea pot fi prilej de poticnire pentru ceilalţi. De ce? Din cauza subtilităţii şi multitudinii de forme pe care le îmbracă mândria, orgoliul, slava deşartă, umplerea de sine, iubirea de sine, egoismul, egocentrismul.

    Aşa s-a ajuns la lepădarea de sine, la moartea eu-lui fiecăruia dintre noi. Ne-am silit să ascultăm unii de alţii, să ne supunem unii altora aşa cum ne-am supune lui Dumnezeu. Pe fiecare dintre noi ne-a ispitit satana; dar prin fiecare dintre noi a lucrat Duhul Sfânt şi a biruit.

    Mica noastră comunitate era o şcoală a desăvârşirii. Am învăţat că fiecare patimă se poate înlocui cu o virtute şi prin ea Dumnezeu este activ în om. Orizontul nostru lăuntric s-a lărgit. Am învăţat să ne iubim, să ne îngăduim unii pe alţii, să ne răbdăm reciproc, să ne vedem într-o largă înţelegere umană şi, nepoticnindu-ne de clipă, să alergăm cu sârg către ţinta finală a slavei lui Dumnezeu.

    Virtuţi care în singurătate păreau bine înstăpânite în suflet, se dovedeau fragile la întâlnirea cu oamenii. Şi ne gândeam: dacă cei ce se silesc întru trezvie pot să fie astfel ispitiţi, atunci cei ce nici nu-şi pun probleme de conştiinţă trăiesc, fără îndoială, în satanismul cel mai flagrant. Libertatea de fapt o dă trăirea în bine, iar în rău este numai robia.

    Comuniunea noastră era de fapt confruntarea dintre noi pe de o parte, dintre noi şi Dumnezeu pe de alta. Am alergat toţi către acelaşi Arhetip-Hristos şi fiecare şi-a rotunjit propria sa personalitate, încât am realizat unitatea în diversitate. Forţa duhovnicească a acestei lupte a fost tot timpul dragostea. Ne-am încredinţat lui Dumnezeu, ne-am dăruit Lui şi am trăit prin El şi în El.

    În toate aceste împrejurări şi în altele asemănătoare Valeriu a fost cel care nu s-a înşelat, care a ieşit primul la lumină, care a ars ca o flacără în mijlocul nostru al tuturor – şi asta prin valoarea împrejurărilor, căci nu fusese nimic stabilit în sensul unei ierarhii. Valeriu a fost omul în care l-am văzut sălăşluind pe Hristos. Datorită lui a izbândit lucrarea noastră; datorită lui cred că am fost ocrotiţi de Dumnezeu; în fine, tot datorită lui Valeriu avem ceva de spus oamenilor: Trăiţi în Hristos!”

    Ioan Ianolide- Întoarcerea la Hristos

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pentru rezultate slabe la invatatura se consuma ceai de urzici in care se pun doua lingurite de bitter suedez.Nu intotdeauna lenea este de vina pt nereusita copilului dvs.Mai sunt si problemele organice.

    Pentru insomnii,iti speli capul cu ceai de flori de tei.

    Pt atrofie musculara se ia tinctura de traista-ciobanului facuta din tuica de fructe sau de secara la 38-40% tinuta la macerat 10 zile la soare sau langa o sursa de caldura.Tot ce se tine la macerat se tine in borcan de sticla sau sticla de sticla.Se aplica de 3 ori pe zi pe zona atrofiata.Se poate folosi uz intern ceai de cretisoara dar il consumi cate o inghititura-doua cu rabdare toata ziua.E bine ca planta sa fie proaspat culeasa.

    Pt fimoza la baieti iei de la farmacistul preparator sulfat de potasiu un pliculet si il diluezi in 30-40 ml.de apa.Acest preparat il pui in apa pt baie (50-60 de litri de apa calda suportabila).Se va incerca tragerea preputului fara sfortare la fiecare baie(doua bai cu sulfat de potasiu pe saptamana).Asta la baietii de pana in 10 ani.La cei mai mari cura dureaza pana la retragerea preputului.Sulfatul sa fie proaspat preparat.

    Apreciază

  5. Dragii mei, doresc sa va avertizez asupra unei/unor capcane care ni se pregateste pentru viitor, asa, ca la soriceii fraieri si lacomi. Nu mai faceti cumparaturi si aprovizionari din supermarketuri, fie ches sau cu cardul. Nu va mai lasati atrasi de produsele multicolore ce se gasesc acolo… precum cascavalul pentru soricei. Supermarketurile sunt o capcana. Cumparati si va aprovizionati numai si numai din piata libera, de la taranii nostri, producatorii traditionali. Marfa este de buna calitate, proaspata, ingrijita natural nu cu chimicale, samd. Cumparand din piata libera unde taranii romani isi desfac marfa pentru noi, le asiguram acestora existenta pe piata, dar si existenta noastra ca oameni liberi, ne pastram drepturile si libertatile. Putem negocia preturile la orice produs. La supermarketuri nu este asa si nu v-a fi niciodata o negociere. Piata libera de desfacere a produselor naturale a taranilor producatori este cea mai sigura care infraneaza cresterea preturilor nesimtite si indatorarea noastra, a clientilor… care concureaza inca cu supermarketurile. Daca v-a disparea aceasta concurenta, care se doreste si noi din nestiinta o adancim, ne asteapta monopolul… ne indreptam spre o criza de neimaginat, plus o ingradire a drepturilor si libertatilor noastre cu care ne-am nascut, naturale. Si asta pentru ca, disparitia pietei libere a taranilor romani, dispare concurenta si se determuna aparitia monopolului. Preturile vor creste nemasurat, la toate produsele de care avem nevoie, nu mai putem intra in viitor in supermarketuri fara a ne vaccina, fara Certificate, numai pe baza de carduri anume impuse de „ei”, numai cu masca (poate v-a fi si de gaze), cu distantare fizica mult marita… poate nu o sa avem nici dreptul de a comunica intre noi, impunerea rationalizarii alimentatiei pe fiecare persoana, aplicarea largita a Codex alimentarius, folosirea numai a documentelor impuse de „inteligenta artificiala”, s.a.m.d. Un dezastru pentru noi oamenii. Imperativ, categoric atitudinea noastra ne v-a scapa de toate astea, de intrarea in „noua era” ce ne-a fost pregatita minutios cu zeci de ani si noi habar nu aveam, pe banii si munca noastra. Daca ne unim si nu le acceptam capcanele, de tot felul, vom scapa distrugandu-le si zadarnicindu-le pentru totdeauna planurile diabolice de inrobire a omenirii, de ucidere in masa prin diverse metode. Hrana, foamea devine o arma in mana lor impotriva noastra, pe langa alte multe arme cu care vor sa ne santajeze… cum este sanatatea, cultura, religia, invatamantul, igiena, turismul, economia, finantele (numai pe baza de carduri AI, Certificate verzi, etc.)… totul. Si nu uitati cel mai important lucru. Vor sa scoata tot felul de multe alte vaccinuri obligatorii impotriva multor boli pe care chipurile vor sa le previna. Absurd. Si inca ceva, vaccinatii impotriva gripei, dupa cele 6 luni devin nevaccinati… si tot asa, timp in care organusmul oamenilor, a copiilor v-a fi dat peste cap, slabit si distrus ireversibil. Incetati sa faceti lucruri necorespunzatoare, regretabile. Devenim cobaii lor permanenti pana la decesul nostru prematur. Sunt multe de spus… Nu va lasati pacaliti. Este un mod natural de a muri, pentru fiecare, asa cum ne-a fost harazit de divinitate si dupa cum ne protejam noi existenta. Nu ne lasam existenta pe mana altora. Deci, sa exemplificam, sa motivam putin aparitia si implementarea acestor capcane… In orasul Constanta, s-a hotarat de catre autoritatea locala impreuna cu conducatorul ales de constanteni, desfiintarea Pietei BRIK. Adica locul unde taranii dobrogeni si nu numai, isi vindeau produsele obtinute in gospodaria proprie sau de pe tarlaua avuta in proprietate. V-a disparea targul, piata libera a taranilor romani, vor ramane oe drumuri. Nimeni nu ii apara, doar ei singuri si noi cumparatorii. Dupa ce vor a fi demolate hala, spatiile comerciale ale taranilor, ale micilor producatori, boutiqurile s.a., vor ramane fara loc de munca si isi vor pierde castigurile asigurate acolo pentru familiile lor… si se vor construi supermarketuri precum Kaufland, LIDL, s.a. vor avea monopolul asupra tuturor produselor in detrimentul concurentei, care v-a disparea, adica piata libera a micilor producatori. Vom fi sufocati de produse din import, de proasta calitate si cu termene de garantie expirate dar modificate… boala curata. Si astfel produsele taranilor vor disparea, mestesugarii si mica familie producatoare nu v-a mai exista, saracirea acestora, satele pe cale de disparitie… asta este NOUA ERA ! Nu uitati, folositi piata libera taraneasca romaneasca. Nu lasati sa apara Hotararile, Ordinele si Legile necorespunzatoare sa puna stapanire pe noi oamenii, familii, pe existenta noastra !!! Mare atentie la ce partide si persoane politice alegeti la nivel central si local pentru viitor. Face-ti cercetari minutioase inainte si dupa vot. Inlaturati astfel posibilitatea ca cei alesi sa ne conduca, sa se lase condusi din afara tarii si chiar la nivel mondial. Daca noi, uniti, intelegem toate aceste planuri si le contracaram deindata, luptam pasnic dar consecvent, ne salvam singuri si Dumnezeu ne v-a ajuta, va fi mereu cu noi. Doamne ajuta !

    Apreciază

      1. PAUL KINGSNORTH, cunoscutul scriitor britanic convertit recent la ortodoxie într-o parohie românească din Irlanda, despre ce ne arată APOCALIPSA COVID. „Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. NU POT SĂ PARTICIP LA ASTA”

        Momentul Vaccinului, prima parte. Despre zilele revelației

        Paul Kingsnorth | Substack

        O fi din pricină că sunt englez sau o fi de vină vârsta mea sau poate este doar o prejudecată oarbă, dar când mă trezesc cu vestea că guvernul austriac a impus internarea unei treimi întregi din populația sa naţională ca fiind un „pericol pentru sănătatea publică”, un fior îmi curge pe şira spinării.

        Austria, îmi zic. Ah.

        Mă uit la fotografiile de la știri cu polițiști înarmați, mascați, îmbrăcați în negru, care opresc oamenii pe străzi pentru a le cere actele digitale și citesc poveștile altora care au fost arestați pentru că și-au părăsit casa mai mult de o data pe zi – cât este permis – și îi aud pe politicienii austrieci declarând că cei care refuză să-şi facă injecția trebuie să fie ocoliți și transformaţi în țapi ispășitori până când vor accepta. Apoi mă uit la interviuri cu „oameni obișnuiți” și aceştia spun că cei „nevaxaţi” o căutau cu lumânarea. Unii dintre ei spun că toți ar trebui închiși, acești dușmani ai poporului. În cel mai bun caz, „anti-vaxxerii” sunt paranoici și dezinformați. În cel mai rău caz, sunt rău intenționați și ar trebui pedepsiți.

        Câteva zile mai târziu, mă mai trezesc cu câteva știri despre Austria: de anul viitor, toată lumea din țară va avea parte de un vaccin covid introdus în ei cu forţa de către stat, trecând peste dreptul lor la ceea ce anumiți oameni, care în ultima vreme au devenit extrem de tăcuţi, numeau „autonomie corporală”.

        Apoi mă uit peste graniță la Germania. Văd că, în Germania, politicienii iau în considerare și internarea „ezitantului vizavi de vaccinare” și, de asemenea, au fost de acord recent să impună vaccinarea fiecărui cetățean. Până la sfârșitul iernii, spune înviorător de sincerul ministru al sănătății german, nemţii vor fi „vaccinați, vindecați sau morți”. Se pare că nu există a patra opțiune.

        Au fost ocupați în Germania. Recent au pus garduri în unele orașe pentru a-i separa pe nevaccinaţii cei rău de vaccinaţii cei buni la târgurile de Crăciun. În aer liber. Poate că vor oferi celor buni și pietre pe care să le arunce peste acele garduri. Când văd caricaturi ca cea din partea de sus a acestei pagini, care a apărut recent într-un ziar german cunoscut, cred că acea situaţie nu e prea îndepărtată. Aici, bărbatul de pe canapea și-a cumpărat un joc cu împușcături cu care se poate distra ucigând oameni nevaccinati. Va fi, spune caricaturistul, „o lovitură de succes sub bradul de Crăciun.”

        Ha ha ha, mă gândesc. Germania. Garduri. Internare. Injecții forțate. Poliție înarmată. Scanați-vă codul. Omorâți-i pe nevaccinaţi.

        Ha ha ha.

        Urmăresc toate acestea din Irlanda, țara care are cea mai mare rată de vaccinare din Europa de Vest, la peste 94% din populația adultă. În același timp, în mod curios, avem şi una dintre cele mai mari rate de infectare cu covid din Europa de Vest. Guvernul nu a putut explica acest fapt, dar este o tendință care s-a manifestat recent și în alte locuri foarte vaccinate: Gibraltar, Israel, Flandra de Vest. Nivelurile ridicate de vaccinare nu par să fie în tandem cu niveluri scăzute ale bolii; deseori e chiar invers.

        În alte părți ale lumii se întâmplă şi lucruri ciudate. Cum e în Africa, de exemplu. Populația Africii este cea mai mare, cu cea mai rapidă creștere și cea mai săracă din punct de vedere material de pe orice continent. Puține guverne de acolo își pot permite să furnizeze oamenilor lor vaccinuri corporative scumpe pe care noi, în Occident, ne-am mizat națiunile. Doar 6% din populația Africii este vaccinată, iar sistemele naționale de sănătate abia există în multe locuri, totuși OMS descrie continentul drept „una dintre cele mai puțin afectate regiuni din lume” de virus. De fapt, părțile mai bogate, mai „dezvoltate” ale lumii par să sufere cel mai rău din cauza pandemiei.

        Nimeni nu pare să poată explica nimic din toate acestea, dar asta nu a schimbat mersul oficial al lucrurilor. Cu siguranță, în Irlanda, scenariul rămâne același. De șase luni trăim cu apartheid-ul vaccinului, cu cei „nevaxați” excluși din marea parte a societăţii, dar nu a funcționat. Ratele de infecție cresc odată cu sosirea iernii – așa cum v-ați putea aștepta de la un virus respirator. Recent, ni s-a spus tuturor să lucrăm de acasă, iar un alt lockdown e în cărţi. Recent, s-a impus un orar de închidere la miezul nopţii pub-urilor și cluburilor de noapte. Acest lucru este ciudat, deoarece doar persoanele vaccinate au fost lăsate să intre în ele în ultimele luni de zile și am fost asiguraţi în mod repetat că e sigur să te afli în preajma persoanelor vaccinate.

        Într-o societate onestă, toate acestea ar fi făcut obiectul unei dezbateri publice intense. Am fi văzut oameni de știință de toate orientările dezbătând deschis la TV, la radio și în presă; filmuleţe de toate felurile difuzate pe rețelele de socializare; jurnalişti investigând riguros rapoartele atât despre succesele vaccinurilor, cât şi despre pericolele lor; explorări serioase ale tratamentelor alternative; dezbateri publice despre echilibrul dintre libertățile civile și sănătatea publică și chiar ce înseamnă „sănătate publică”. Dar nu am văzut asta și nici nu o vom vedea, pentru că dezbaterea, ca și opoziţia, sunt demodate. Mass-media de aici, din Irlanda, nu a pus o întrebare critică nimănui aflat în funcţiile de autoritate de cel puțin 18 luni. Algoritmii Google sunt ocupați să îngroape date incomode, în timp ce canalele de social media de la care majoritatea oamenilor își primesc viziunea asupra lumii elimină sau suprimă opiniile critice, chiar dacă acestea provin de la virusologi sau editori ai British Medical Journal.

        Zi de zi m-am trezit întrebându-mă: ce se întâmplă?

        Internare. Medicaţie forţată. Segregarea unor secțiuni întregi ale societății. Demiteri în masă. Un consens mediatic la semn. Cenzurarea sistematică a opoziţiei. Crearea deliberată de către stat și presă a unui climat de teamă și suspiciune. Ce ar putea justifica acest lucru? Poate combinația dintre o pandemie teribilă care a ucis sau mutilat procente mari dintre cei pe care i-a infectat și existența unui medicament sigur și de încredere, care s-a dovedit că previne răspândirea acestuia. Aceasta, desigur, este ceea ce se spune că trăim. Aceasta este Narațiunea.

        Dar este suficient de clar până acum că Narațiunea nu este adevărată. Covid-19 este o boală urâtă care ar trebui luată în serios, în special de către cei care sunt deosebit de vulnerabili la ea. Dar nu este nici pe departe suficient de periculoasă – dacă ar putea fi ceva vreodată – pentru a justifica crearea unui stat polițienesc global. Cât despre vaccinuri – ei bine, să recunoaștem doar că vaccinarea a devenit un subiect despre care este practic imposibil de discutat cu calm sau claritate, cel puțin în public. Ca în aproape orice altă problemă importantă din Occident de astăzi, opinia este împărțită de-a lungul liniilor tribale și filtrată prin mlaștina fetidă a rețelelor anti-sociale, pentru a se ivi monstruoasă și scurgându-se în lumină.

        Adesea, într-o ceartă, motivul pentru care oamenii cred că se ceartă nu este adevăratul subiect al dezacordului, care este mai profund și adesea nespus, dacă este chiar înțeles. La fel este şi aici. Separările care s-au deschis în societate cu privire la vaccinurile covid nu sunt deloc despre vaccinurile covid: sunt despre ceea ce simbolizează vaccinarea în acest moment. Ce înseamnă să fii „vaxxat” sau „nevaxxat”, sigur sau periculos, curat sau murdar, sensibil sau iresponsabil, obedient sau independent: acestea sunt întrebări despre ce înseamnă să fii un membru bun al societății și ce este societatea însăşi și ele se detonează ca niște încărcături de adâncime sub suprafața culturii.

        Acest lucru nu înseamnă că dezacordurile de suprafață nu contează. Contează. Există o mulțime de motive întemeiate pentru a fi îngrijorat cu privire la aceste medicamente și la utilizarea lor forțată. Aici avem o tehnologie nouă, nefolosită până acum la o astfel de scară sau în acest scop, folosită pentru a crea o serie de vaccinuri care au fost lansate spre milioane de oameni înainte chiar ca studiile lor clinice să fie finalizate. Aceasta este o situație fără precedent – la fel și vaccinarea împotriva unui virus respirator în mijlocul unei pandemii, despre care unii oameni cu experiență serioasă avertizează că poate agrava situația, mai degrabă decât să îi pună capăt. Companiile care produc aceste lucruri realizează profituri fără precedent clipă de clipă, iar istoria lor lungă de rea credinţă și mușamalizări, plus faptul că sunt imuni din punct de vedere legal la orice răspundere pentru problemele care decurg din aceste vaccinuri, face imposibil să fie luate în serios garanţiile lor privind siguranța. Și când asistăm la o campanie activă de stat/media împotriva tratamentului timpuriu al unei boli – exact opusul a ceea ce fiecare medic este învăţat la facultatea de medicină – împreună cu un refuz de a raporta oricare dintre dovezile tot mai mari ale efectelor secundare pe termen scurt, ar trebui să fie clar că se întâmplă ceva care nu poate fi explicat prin povestea care ni se spune.

        Pentru toate aceste motive și pentru multe altele, nu m-am vaccinat împotriva covid și nici nu plănuiesc să o fac. Mă aștept ca cititorii acestui eseu să poată polemiza cu mine în legătură cu decizia mea dacă asta simt să facă și mă aștept să pot să le aduc contraargumente. Cu toții am putea arunca unul celuilalt studii evaluate de colegi pe care nu le înțelegem cu adevărat și toate ar rata obiectivul, deoarece nu vaccinul este punctul esențial. Ideea este ceea ce el simbolizează – și modul în care este folosit pentru a construi ceva.

        Sunt scriitor. Știu să construiesc povești. Știu ce le face să reușească sau să eșueze și am fler pentru a şti când o poveste nu stă în picioare. Narațiunea covid este doar o astfel de poveste. Nu se leagă, nici măcar în proprii săi termeni. Ceva este în neregulă. Povestea de suprafață nu reflectă ceea ce se află dedesubt. Și ceea ce se află dedesubt este ceea ce mă interesează acum.

        Trăim într-un timp apocaliptic, în sensul originar al cuvântului grecesc apokalipsis: revelație. Ceea ce se întâmplă la suprafață dezvăluie ceea ce a stat întotdeauna dedesubt, dar care în vremuri normale este ascuns vederii. Toată acțiunea acum este în lumea subterană. Sub argumentele legate de a face sau nu un vaccin care poate sau nu să funcționeze în siguranță, zace ceva mai vechi, mai profund, mai lent: ceva cu tot timpul din lume. Un mare spirit a cărui muncă este să folosească aceste timpuri fracturate pentru a ne dezvălui tot ceea ce trebuie să vedem: lucruri ascunse de la întemeierea lumii moderne.

        Covid este o revelație. Ea a scos la iveală rupturi în țesătura socială care au fost întotdeauna acolo, dar care ar putea fi ignorate în vremuri mai bune. A dezvăluit conformitatea mass-media și puterea Silicon Valley de a organiza și controla conversația publică. A confirmat necinstea vicleană a liderilor politici și supunerea lor supremă față de puterea corporatistă. A arătat „Știința” ca o ideologie compromisă ce este.

        Mai presus de toate, a dezvăluit tendința autoritaristă care se află sub atât de mulți oameni și care apare întotdeauna în vremuri de frică. Numai în ultima lună am urmărit comentatorii mass-media care cer cenzura adversarilor lor politici, profesorii de filosofie justificând internarea în masă și grupurile de lobby pentru drepturile omului păstrând tăcerea despre „pașapoartele pentru vaccin”. Am văzut mare parte a stangii politice trecand pe faţă în mişcarea autoritarianist, mișcare care probabil a fost întotdeauna astfel, și nenumărați „liberali” care făceau campanie împotriva libertății. Pe măsură ce libertăţile au fost luate una după alta, am văzut intelectual după intelectual justificând toate. Mi s-a adus aminte de ceea ce am știut întotdeauna: inteligența nu are nicio legătură cu înțelepciunea.

        Am învățat mai multe despre natura umană în ultimii doi ani decât în precedenţii 47. Am învățat și câteva lucruri despre mine însumi și nu-mi plac nici ele în mod deosebit. Am observat tentația mea continuă de a deveni partizan: să-i judec și să-i condamn pe cei de cealaltă parte a problemei – acele oi, acei dușmani răuvoitori ai Adevărului. Am observat tendința mea de a căuta doar surse de informații care îmi confirmă convingerile. Revelația nu este niciodată confortabilă.

        Deasupra a toate, însă, ceea ce mi-a dezvăluit apocalipsa covidului este că atunci când oamenii sunt speriați, pot fi controlați cu ușurință.

        Controlul: aceasta este povestea vremurilor. În întreaga lume, asistăm la o pretenție fără precedent de a controla de către forțele statului, în alianță cu forțele capitalului corporatist, asupra vieții voastre și a mea. Toate acestea converg către simbolul dezvăluit al epocii noastre: codul QR de pe smartphone care, cu o viteză înspăimântătoare și aproape în tăcere, a devenit noul pașaport pentru o viață umană împlinită. Ca întotdeauna, uneltele noastre s-au întors împotriva noastră. O altă revelație: nu au fost niciodată uneltele noastre de la început. Noi eram ai lor.

        Printre mulțimea de fapte contestate care se învârtesc în jurul acestui virus ca un murmur de grauri, întunecând cerurile și amețind mintea, unul iese în evidență. Este singurul fapt care face o gaură în formă de catedrală în strategia urmată de guverne în prezent și care oferă o privire în criptă. Este faptul că aceste vaccinuri, indiferent de eficacitatea lor în alte domenii, nu împiedică transmiterea virusului.

        Acest fapt unic – care este cunoscut de mult timp, dar abia de se menționează vreodată – distruge argumentele în favoarea pașapoartelor pentru vaccin, segregării, blocării celor „nevaxați” și a tuturor măsurilor similare. Chiar dacă credeți (sau vă prefaceţi că credeţi că) acest virus este suficient de periculos pentru a justifica noile forme radicale de autoritarism care au apărut în jurul lui – și cu siguranță nu cred – acele forme oricum vor eșua dacă atât persoanele vaccinate, cât și cele nevaccinate îl pot răspândi; ceea ce știm că pot.

        Care poate fi, deci, justificarea sistemului de control și monitorizare tehnologic care a apărut în jurul nostru cu o rapiditate și o fluiditate curioasă în ultimul an? Și ce ar putea explica limbajul ciudat de asemănător în care guvernele lumii explică și justifică acest sistem, pe care atât de mulți l-au adoptat în moduri similare, cu tehnologii similare, în perioade de timp similare? Pretextul este faptul că „nevaxații” sunt un pericol pentru societate și că „vaxații” trebuie protejați de ei. Dar așa cum vedem pe teren în Irlanda, pretextul este lipsit de temei.

        Dacă am opera, așa cum pretindem că o facem, pe temeiul rațiunii – dacă am fi cu adevărat „adepţi ai Științei” – atunci am demonta aceste sisteme în acest punct. În schimb, ne mişcăm mai adânc în ele. Suntem conduși într-un viitor în care scanarea unui cod pentru a dovedi că ești un membru sigur și ascultător al societății va fi o trăsătură permanentă a vieții, la fel de indiscutabilă precum cardurile de credit și permisele de conducere. Ne îndreptăm către vaccinarea obligatorie forțată a întregii populații – inclusiv copiii – și pedepse cu închisoarea pentru cei care refuză. Până la sfârșitul iernii, am putea trăi într-o lume în care statul a preluat controlul complet asupra corpului nostru, iar singura noastră șansă de a rămâne membri activi ai societății este să ne supunem fiecărei instrucțiuni și să acceptăm monitorizarea digitală permanentă pentru a ne dovedi supunerea.

        În urmă cu optsprezece luni, oricine sugera că aceasta va fi direcția de deplasare atunci când acest virus a apărut ar fi fost respins ca un fan paranoic al lui David Icke. Dar în acele optsprezece luni am trecut fără probleme de la „două săptămâni pentru a aplatiza curba” la „injecții obligatorii pentru a evita închisoarea”. Am normalizat acest lucru și am acceptat-o. Nu am pus întrebări. Cei care s-au opus au fost cenzurați, reduşi la tăcere, hărțuiți și abuzați.

        Chiar și în timp ce scriam acest eseu, situațiile din Germania și Austria au fost eclipsate de știrile din Down Under. În acest weekend, armata australiană a început să transfere persoanele infectate cu covid în tabere de stat. Părți din Teritoriile de Nord ale Australiei au intrat într-un „lockdown dur”, în care nimeni nu își poate părăsi casa pentru niciun motiv, cu excepția unui tratament medical urgent. Cei care au contactat virusul sau pur și simplu au fost în contact cu cineva care a avut, vor fi acum „transferați” cu forța de către soldați într-o tabără condusă de guvern unde vor fi ținuți până când statul decretă că sunt suficient de în siguranță pentru a fi eliberați.

        Aceste „facilități obligatorii de carantină sub supraveghere” au fost folosite pentru a pune în carantină călătorii care vin în ultimul an. Acum sunt folosite pentru a „reține” cetățenii australieni. Şi mai multe sunt construite pentru o utilizare viitoare. Puteți urmări această măsură anunțată de guvern aici. Puteți vedea un alt politician australian fulminând despre „nevaxați” și despre ce i-ar plăcea să le facă aici. Dacă după aceasta nu ești plin de presimțiri sumbre, atunci nu știu ce să-ți spun.

        Propriul meu sentiment de presimțire se adâncește zilnic. Sub suprafață, în acele adâncimi, sunt departe de a fi singurul care poate vedea ce iese. Narațiunea nu se leagă, povestea nu se adună, totuşi își face treaba. Este folosit pentru a invoca și justifica o tehnocrație autoritară fără precedent, care ne blochează pe toți fără consimțământ, fără dezbateri și fără drept de renunțare.

        În doi ani scurti, dar importanți, acesta este ceea ce am devenit. Noi, cei din Occident, care am petrecut decenii, dacă nu secole, dând lecții restului lumii despre „libertate” și, uneori, încercând să-i bombardăm ca să o accepte. Noi cei care am inventat chestia asta numită „liberalism”; noi care acum o îngropăm. Nu a fost nevoie de mult, nu-i așa, pentru ca cuvintele noastre să fie dezvăluite ca fiind goale?

        În urmă cu aproape un deceniu, am scris un eseu numit The Barcode Moment [Momentul Codului de Bare]. Este cules în cartea mea Confessions of a Recovering Environmentalist, dar puteți citi și versiunea originală, în trei părți, aici, aici și aici. Era vorba despre avansul tehnologiilor intruzive, iar întrebarea pe care o punea era: unde îți vei trasa linia? Încercam să găsesc singur răspunsul la această întrebare, care mă sâcâie ani de zile. În ce moment devine direcția de mers a Mașinii atât de evidentă, atât de intolerabilă, atât de înspăimântătoare, încât nu mai poți achiesa? Care este punctul de rupere? Pentru unii oameni au fost smartphone-urile. Pentru alții ar fi putut fi rețelele sociale. Zilele astea cred că oamenii cu adevărat deștepți au coborât din carusel în perioada modemurilor dial-up și au plecat în liniște în pădure.

        Acel eseu a fost ușor de scris în comparație cu acesta. În urmă cu zece ani, m-am înfiorat la vederea noii tehnologii Glass de la Google, care, privind în urmă, a fost o imagine timpurie a unui prototip al metaverse și am scris despre ce ar putea prevesti. Se pare că este de o mie de ori mai ușor să scrii despre un viitor al controlului tehnologic care ar putea fi după colț decât să scrii despre el manifestându-se în jurul tău.

        Dar asta se întâmplă astăzi. În ultimele șase luni am scris despre evoluția vastei rețele de control tehnologic pe care o numesc Mașină: de unde a venit, ce o dă putere, cum o manifestăm în cultura noastră și în viața noastră individuală. În următoarele câteva luni, plănuiam să scriu despre cum se manifestă aici și acum, în politica, societatea și cultura noastră. În continuare voi face asta, dar mă trezesc depășit de evenimente. Până când voi termina de scris aceste eseuri, vom trăi într-o lume foarte diferită de cea în care am trăit când le-am început. Deja trăim în ea.

        Pandemia covid s-a dovedit a fi experimentul controlat perfect pentru lansarea următoarei etape a evoluției Mașinii. Aceasta este piesa lipsă din puzzle fără de care restul nu poate fi descifrat. Narațiunea nu are sens până când nu înțelegem că privim o nouă formă radicală de tehno-autoritarism care se desfășoară în fața ochilor noștri. Nu este un accident și nu este temporar. În UE, permisele de vaccin pe smartphone-uri sunt disponibile cel puțin din 2018. Întregul scenariu de pandemie a fost exersat cu mai puțin de un an înainte de a se întâmpla. Tehnologia era gata, iar strângerea rotiţelor era de mult anticipată. Era nevoie doar de un eveniment declanșator. Așa cum am scris în ultimul meu eseu aici, viitorul într-o societate care se prăbușește este o combinație atât de dezmembrare, cât și de restricționare. Si asa incepe.

        Nu este necesară nicio „teorie a conspirației” pentru ca acest lucru să fie adevărat. Nu înseamnă că virusul nu este real sau că Bill Gates vrea să vă injecteze microcipuri (ei bine, ar putea, dar asta-i altă discuţie…) Nu e nevoie ca vreo cabală ocultă să dețină controlul. Oamenii care dețin controlul – sau cel puțin, care tind spre asta – sunt la vedere și au fost de ani de zile, iar majoritatea dintre noi fie nu observă, fie nu le pasă. Suntem prea ocupați să ne jucăm cu jucăriile pe care le fac pentru noi.

        Ceea ce vedem este că Mașina face ceea ce a făcut mereu; ceea ce am urmărit prin istoria sa în ultimele șase luni. Profită de evenimente pentru a-și consolida dominația. Ne colonizează societățile, corpurile și mințile. Înlocuiește natura cu tehnologie și cultura cu comerț. Ne face parte din matricea sa operațională și se folosește de frica noastră pentru a justifica încleştarea. Când ne este frică, primim controlul, salutăm autoritarismul, întâmpinăm cu braţele deschise lideri puternici care ne vor salva pe Noi excluzându-i pe Ceilalţi. Renunțăm de bună voie la libertatea noastră pentru siguranță și nu ajungem la niciuna. Frica noastră ne conduce de mână către următoarea etapă a lungii noastre călătorii departe de Pământ și între artificii; departe de libertatea umană și în rețeaua digitală.

        Poate crezi că asta sună exagerat. Isteric, chiar. Cu doar câteva luni în urmă s-ar putea să fi fost şi eu de acord. Cu un an în urmă, aproape sigur aș fi făcut-o. Dar acum un an nu văzusem ce am văzut acum. Nu văzusem pașapoartele smartphone-urilor, scanerele QR, conformarea publicului, ridicarea deliberată a fricii și a urii de către liderii politici. Nu văzusem ordinele de vaccinare obligatorie. Nu văzusem taberele.

        Săptămâna viitoare voi scrie mai multe despre ceea ce văd că se întâmplă și încotro se îndreaptă. Dar, deocamdată, este suficient să spun că Momentul meu personal de vaccinare a sosit. Acolo unde eram cândva pe gard, acum sunt ferm în afara lui. Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. Nu pot să particip la asta.

        Cu toții avem un punct de rupere, și cu toții ar trebui să-l avem, pentru că acesta este mijlocul prin care intuiția noastră umană ne strigă că ceva nu este în regulă. Acesta este al meu. Nu voi fi de acord cu ceea ce se întâmplă. Nu voi valida ceea ce iese la iveală. O să-i rezist. Mă voi opune cu hotărâre.

        Ceea ce a fost interesant în ultimele zile doar, cât m-am luptat căutând modul în care să mă exprim aici, este că un număr mare de oameni au ieșit în stradă pentru a spune același lucru: Destul! Pe măsură ce presiunea crește, încep exploziile. În urma revoltelor și a grevelor larg răspândite în SUA în ultimele săptămâni, sute de mii de oameni din întreaga Europă au început să iasă în stradă pentru a se opune supunerii realizate prin tehnologie. Puține dintre aceste demonstrații vaste au fost raportate în mass-media – un altul dintre acele fapte care, dacă lumea ar fi ceea ce pretinde a fi, ar declanşa alarma, dar cu care ne-am obișnuit în epoca Spectacolului.

        Ceva se întâmplă acolo, însă. Este ca și cum Momentul Vaccinului ar fi un fel de gândire ce are formă, plutind prin aer, așezându-se asupra a milioane dintre de noi deodată ca o ploaie blândă. Sau poate e mai degrabă o ceață care s-a ridicat brusc. Poate că tot mai mulți oameni vin să vadă că ceea ce se întâmplă acum este Rubiconul epocii noastre. Nimic nu va mai fi la fel după aceasta și nu se dorește să fie la fel. Dacă nu vrem ca viitorul să arate ca un cod QR care pâlpâie pe chipul uman pentru totdeauna, va trebui să facem ceva în privința asta.

        Apreciat de 1 persoană

  6. În tot ce faceți, urmăriți iubirea!

    Rog şi iubirea voastră să o urmaţi pe cât vă stă în putere şi, alergând cu credinţă, să o apucaţi şi să nu fiţi înşelaţi nicidecum în nădejdile voastre. Fiindcă toată osârdia şi toată nevoinţa cu multe osteneli, care nu ajunge la iubire în duh umilit [Psalmi 50, 19], e zadarnică şi n-ajunge la nimic folositor. Căci în nici o altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13, 35). Căci pentru ea S-a făcut Cuvântul trup şi S-a sălăşluit între noi (Ioan 1, 14), pentru ea făcându-Se om a răbdat de bunăvoie Patimile cele făcătoare de viaţă, ca făptura Lui cea plăsmuită de El, adică pe om, să o elibereze din legăturile iadului şi, luând-o pe umeri, să o înalţe la Ceruri.
    Pentru ea au alergat Apostolii acea alergare fără odihnă şi, pescuind în toată lumea locuită, cu cârligul şi năvodul cuvântării au scos-o din adâncul idolatriei şi au mântuit-o, ducând-o la limanul Împărăţiei Cerurilor.
    Pentru ea, mucenicii şi-au vărsat sângele ca să nu piardă pe Hristos. Pentru ea, de Dumnezeu purtătorii noştri părinţi şi dascăli ai lumii şi-au pus cu osârdie sufletele lor pentru Biserica cea sobornicească şi apostolească, iar noi, netrebnicii, am venit ca întâi-stătători la conducerea voastră, preacinstiţii noştri părinţi şi fraţi, ca, imitându-i după putinţă întru toate pe aceia, toate să le suferim şi să le răbdăm pentru voi, şi să le săvârşim spre zidirea şi folosul vostru, ca să vă înfăţişăm la masa Domnului jertfe desăvârşite, arderi de tot cuvântătoare (Romani 12, 1).

    Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 25

    Apreciat de 1 persoană

  7. „Crede deci că Eu sunt o lumină fără formă, în întregime simplă, necompusă, indivizibilă prin fire, cu neputinţă de iscodit, apropiată în chip neapropiat (accesibilă în mod inaccesibil); căci Mă las privit cu adevărat, Mă arăt cu iubire de oameni schimbându-Mi forma după puterile fiecărui om; nu sufăr Eu aceasta (schimbare), ci cei ce se învrednicesc să Mă vadă aşa, căci altfel n-ar putea, nici n-ar ajunge la mai mult; de aceea aceiaşi Mă văd uneori soare – atunci când au mintea curată -, iar uneori stea – atunci când se vor găsi sub întunericul şi noaptea acestui trup. Căldura iubirii Mă face foc şi strălucire, căci atunci când se aprinde în tine cărbunele prieteniei, văzând râvna iubirii tale, Mă găsesc şi Eu unit cu aceasta şi dau lumină şi Mă arăt ca foc, Eu Cel ce am creat focul cu cuvântul.“

    „(…) prin fire sunt cu neputinţă de negrăit, cu totul de nespus, de nerostit şi de nerecunoscut pentru oameni şi îngeri, şi de neînţeles pentru orice altă fiinţă creată. Cunoaşte numai cele ale tale sau, încă şi mai bine, pe tine însuţi şi atunci vei cunoaşte că Eu sunt cu totul de necuprins şi de neînţeles, că sunt împreună şi îi iubesc numai pe cei ce Mă iubesc şi-şi aduc aminte cu căldură de poruncile Mele şi care nu preferă nicidecum în locul acestora ceva din cele ce curg: cu ei voi vorbi şi voi fi acum şi în veci. Amin.“
    Sfântul Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeieşti, 22.

    Apreciază

  8. Proba feluritelor necazuri e îngăduită, după iconomia lui Dumnezeu

    Cel ce vrea să se facă următor lui Hristos ca să se poată numi fiu al lui Dumnezeu, născut din Duh, se cuvine, înainte de celelalte, să poarte necazurile care-i vin sau bolile trupeşti, sau ocările şi osândirile de la oameni; pe lângă acestea, şi uneltirile celor nevăzuţi, cu curaj și răbdare.
    Căci proba feluritelor necazuri e îngăduită, după iconomia lui Dumnezeu, să vină asupra sufletelor ca să se facă arătate cele ce iubesc cu adevărat pe Domnul. Iar semnul care a deosebit în tot veacul pe patriarhi, proroci, apostoli şi mucenici nu a fost altul, decât trecerea prin calea cea strâmtă a încercărilor şi necazurilor, pentru a bineplăcea astfel lui Dumnezeu. „Fiule, zice Scriptura, când te apropii să slujeşti Domnului, găteşte-ţi sufletul spre ispită, îndreaptă-ţi inima şi rabdă.” (Înțelepciunea lui Sirah 2, 1). Iar în altă parte: „Toate cele ce-ţi vin primeşte-le ca bune, ştiind că fără Dumnezeu nu se face nimic.” (Ecclesiastul 2, 1).
    Drept aceea, sufletul care vrea să placă lui Dumnezeu trebuie să se prindă înainte de orice, de răbdare şi de nădejde. Căci meşteşugul păcatului este mai ales acela de a ne sădi moleşire în vremea necazului, ca să depărteze de la nădejdea către Domnul.
    Iar Dumnezeu niciodată n-a lăsat sufletul care nădăjduieşte într-Însul să fie covârşit de încercări, încât să deznădăjduiască. Pentru că zice Apostolul: „Credincios este Dumnezeu care nu vă va lăsa pe voi să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi, ci va face împreună cu ispita şi sfârşitul, ca să puteţi răbda.” (I Corinteni 10, 13).

    Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, capitolul 129, în Filocalia, volumul V, p. 343

    Apreciază

  9. Germania confirma ca vaccinatii mor pe capete,sau de acum inainte vin mortile in cascada printre vaccinati.
    „Un nou studiu din Ԍᴇʀмᴀɴιᴀ confirmă că o acoperire mai mare a Vaccinurilor duce la m̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫ mai mare
    Diana Iovanovici Șoșoacă / 25 Tháng Mười Một, 2021

    „Vaccinat, vindecat sau m̫o̫r̫t̫” – lumea stă la o coadă de 700 de metri lungime pentru a se vaccina în Sala Filarmonicii „Elbphilharmonie” (inseen) din orașul Hamburg, din nordul Ԍᴇʀмᴀɴiei, pe 22 noiembrie 2021, deoarece un centru de vaccinare a fost deschis în filarmonică pe fondul unui val de infecții în timpul pandemiei în curs de c̫o̫r̫o̫n̫a̫v̫i̫r̫u̫s (C̫o̫v̫i̫d̫-19).

    De Steve Kirsch Director executiv, Vaccine Safety Research Foundation (vacsafety.org)

    Studiul de la Harvard a arătat că vaccinarea înrăutățește lucrurile în ceea ce privește cazurile. Acest nou studiu din Ԍᴇʀмᴀɴιᴀ arată că cu cât mai mulți se vaccinează, cu atât mai multe persoane мoʀ. Nu este o surpriză pentru mine.

    Tocmai am primit un nou studiu de la un prieten din Ԍᴇʀмᴀɴιᴀ (Max Langen).

    Ceea ce arată acest nou studiu ԍᴇʀмᴀɴ este: cu cât rata de vaccinare este mai mare, cu atât m̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫a în exces este mai mare.

    Nu pot spune că sunt surprins. Este vorba de vaccinul cel mai m̫o̫r̫t̫al din istoria omenirii cu un factor de peste 800. Dar este întotdeauna plăcut să obținții confirmare din mai multe surse care nu au coɴғʟιcтᴇ.

    Autorii scriu (tradus în ᴇɴԍʟᴇză): „Corelația este + 31, este uimitor de mare și mai ales într-o direcție neașteptată. În realitate, ar trebui să fie negativ, astfel încât să se poată spune: Cu cât rata de vaccinare este mai mare, cu atât m̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫a în exces este mai mică. Cu toate acestea, este cazul opus și acest lucru trebuie clarificat urgent. M̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫a în exces poate fi observată în toate cele 16 țări…”

    În ᴇɴԍʟᴇză simplă: vaccinarea înrăutățeste lucrurile, nu le îmbunătățeste.

    Fizicianul Dra. Ute Bergner, care a aparținut anterior grupului parlamentar FDP din parlamentul statului din Turingia, a trecut între timp la partidul „Cetățeni pentru Turingia”, susținut pe 17 noiembrie. Un discurs în fața parlamentului statului din Turingia în care a prezentat o analiză pe care ea o comandase . Ea a însărcinat doi statisticieni să investigheze dacă exista o legătură între rata de vaccinare și excesul de m̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫ în cele 16 state federale.

    Prof. Dr. Rolf Steyer și Dr. Gregor Kappler au analizat perioada de la săptămâna 36 până la săptămâna 40. Rezultatele sunt alarmante. Rezumatul analizei spune:

    M̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫a în exces poate fi găsită în toate cele 16 țări. Numărul ᴅᴇcᴇsᴇʟoʀ cauzate de C̫o̫v̫i̫d̫ raportat de RKI în perioada analizată reprezintă în mod constant doar o parte relativ mică din excesul de m̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫ și, mai presus de toate, nu poate explica problema critic:

    Cu cât rata de vaccinare este mai mare, cu atât m̫o̫r̫t̫a̫l̫i̫t̫a̫t̫e̫a în exces este mai mare.”

    Apreciază

  10. Din ascultare se naşte rugăciunea şi din rugăciune, teologia
    Sfântul Cuvios Efrem Kantunakiotul

    Stareţul întotdeauna învăţa şi accentua asupra ascultării, iar la întrebările: „Părinte, cum vom afla rugăciunea? Cum vom găsi harul?”, răspundea:
    – Când vasul sufletului este curat, atunci de la sine se va umple de harul dumnezeiesc. Din ascultare se naşte rugăciunea şi din rugăciune, teologia.
    – Părinte, cum să rostim Rugăciunea lui Iisus? în­treagă, adică: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum­nezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul?”.
    – Nu, nu, este obositor. Ajung cele cinci cuvinte: „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Dacă vei spori în rugăciune, singur vei tăia şi celelalte cuvinte, din pricina dorinţei arzătoare a sufletului şi vei spune: „Iisuse al meu, miluieşte-mă” sau „Preadulce lisuse, miluieşte-mă”. Se poate să te umpli de dor dumneze­iesc şi să strigi numai numele: „lisuse, Iisuse…”. Şi dacă te vei învrednici să urci şi mai mult, atunci vei rămâne fără de glas, ca în extaz, datorită căldurii haru­lui pe care o vei simţi.
    – Şi cu ce fel de dispoziţie sufletească să ne rugăm, Părinte? De slavoslovire, de bucurie, de mulţumire, de întristare şi pocăinţă? Cum?
    – Cu acea dispoziţie pe care o are sufletul în acea clipă. Ai bucurie? Roagă-te cu bucurie! Ai pocăinţă? Roagă-te cu pocăinţă!
    – Şi dacă sufletul nu are nici o dispoziţie sau mintea nu se concentrează în rugăciune?
    – Mintea întotdeauna face aşa. Fuge. Dar lucrarea noastră este să o aducem mereu înapoi. Începem rugăciunea în şoaptă sau cu voce tare, până se adună mintea, iar atunci când aceasta începe să fie atentă la rugăciune, ne rugăm mintal, fără a o şopti. De altfel, experienţa îl învaţă pe fiecare.
    Cât despre dispoziţie, dacă nu o avem, putem să facem următorul lucru. Aducem în mintea noastră o imagine duhovnicească, care să sensibilizeze sufletul nostru, cum ar fi Răstignirea Domnului, care ne face să cugetăm cât de mult a suferit El ca Dumnezeu-Om pen­tru noi, neînsemnaţii. Eu de multe ori am folosit urmă­toarea cugetare duhovnicească: îmi închipuiam că se face a Doua Venire şi Hristos cu cei de-a dreapta Lui se îndepărtează de mine şi eu mă primejduiesc să rămân pe veci despărţit de Hristos şi de împărăţia Lui. Atunci, fiul meu, îţi vine o astfel de dispoziţie pentru rugăciune, încât strigi în duh: „Hristoase al meu, mântuieşte-mă”, iar lacrimile îţi curg şuvoi.
    – Aşadar, Părinte, rostind rugăciunea, putem să avem în acelaşi timp în minte şi o astfel de imagine?
    – Nu, nu. Această cugetare o folosim numai la început, pentru a-i crea sufletului o dispoziţie pentru rugăciune. Când spunem rugăciunea, o rostim rar şi cu zdrobire de inimă. Atunci nu ne imaginăm nici cuvinte şi nici chipuri.
    – Şi cum ne dăm seama, Părinte, că sporim în rugăciune?
    – Primul lucru pe care îl aduce rugăciunea este bucuria. Crezi că eşti fiu de împărat. Apoi lacrimile tale se înmulţesc. Vrei să îmbrăţişezi întreaga creaţie, însu­fleţită şi neînsufleţită. Toţi oamenii ţi se par a fi îngeri. Apostolul Pavel arată care este roada Duhului: dra­gostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunăta­tea, facerea de bine, credinţa, blândeţea şi înfrânarea (Gal. 5, 22).
    – Părinte, trebuie să ne rugăm cu rugăciuni impro­vizate?
    – Eu adeseori fac acest lucru. Rugăciunea impro­vizată şi imaginile duhovniceşti, despre care am spus mai înainte, precum şi o psalmodie scurtă, cântată pe un ton scăzut, fie cu tropare, fie cu cuvinte improvi­zate, toate acestea ajută sufletul să vină la o stare înaltă duhovnicească. Iar atunci când nu este nevoie de ele, ne rugăm fierbinte numai cu rugăciunea „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Altădată, sufletul având o stare duhovnicească bună, îşi doreşte să psalmodieze dintru adâncuri. Sau se întâmplă une­ori să îi vină spontan diferite înţelesuri duhovniceşti şi în acele clipe vrea să se roage cu cuvinte alcătuite de el însuşi. Să lăsăm atunci sufletul să se sature din plin.
    – Deci, aceasta este rugăciunea minţii, Părinte? Tre­buie să folosim inspiraţia şi expiraţia atunci când o ros­tim?
    – Nu, acesta este doar începutul rugăciunii minţii. Rugăciunea minţii este o energie a harului şi mă rog ca Dumnezeu să o dăruiască celor ce se nevoiesc cu ea.
    Când sufletul este pregătit atunci Dumnezeu îl aduce la desăvârşirea rugăciunii minții. Până atunci suntem datori să ne nevoim cu rugăciunea, având ca temelie ascultarea. Nu este necesar ca inspiraţia şi expiraţia să se îmbine cu rugăciunea. Acestea sunt elemente secundare. Şi mai ales nu trebuie ca rugăciunea să se unească cu bătăile inimii. Cu locul inimii da, cu bătăile ei, nu.
    – Putem spori în rugăciune fără ascultare?
    – Să-ți povestesc o întâmplare. Era un bătrânel care avea doi ucenici. Unul era ascultător, dar la rugăciune simţea multă uscăciune. Celălalt nu făcea ascultare, însă la rugăciune era plin de lacrimi. Stareţul lor se mira mult de aceasta, şi de aceea a mers să se sfătu­iască cu duhovnicul lor. Acela, fiind înţelept, l-a sfătuit să mai aştepte puţin şi atunci va vedea cum vor evolua lucrurile. Într-adevăr, după puţin timp, ucenicul cel bun a început să simtă harul rugăciunii, umplându-se de lacrimi şi de bucurie. Celălalt însă, chiar şi cele pe care le avea, le-a pierdut încet-încet şi a rămas cu totul gol.
    – Părinte, cât timp poate să țină rugăciunea harică?
    – La mine, starea de har durează până la trei ore. Apoi scade încet-încet, iar eu continui să rostesc rugăciunea simplu, fără căldură, sau de multe ori cânt psalmi improvizaţi de mine sau din Psaltire. Citesc puţin şi apoi mă odihnesc până se luminează de ziuă, şi atunci trimit obştea să citească câteva rugăciuni şi în biserică. Iar eu continui să fac slujbele, rostind rugăciunea lui lisus, cu metania, aşa cum m-am obişnuit.

    Ierom. Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 123-126

    Apreciază

  11. De-acu incepe Golgota.
    „Dragnea declanșează ʀăzʙoιuʟ cu PNL-PSD: ”Începem ʟuᴘтᴀ cu тʀăᴅăтoʀιι și vânzătorii”
    Diana Iovanovici Șoșoacă / 26 Tháng Mười Một, 2021

    Un mesaj de o ᴅuʀιтᴀтᴇ fără precedent la adresa coaliției de guvernare a fost transmis astăzi de Liviu Dragnea pe pagina sa de ғᴀcᴇʙooκ.

    „De astăzi, începe мᴀsᴀcʀuʟ societății ʀoмâɴești și vânzarea, pe față, a țării noastre de către Alianța Ʀușιɴιι Naționale. De azi, e clar pentru oricine a votat PSD că s-a trezit, peste noapte, în pat cu Iohannis. Că s-a trezit ᴘʀιzoɴιᴇʀuʟ intereselor unui singur om, ʙoʟɴᴀv de putere și îɴԍʀozιт de justiție”, a scris Dragnea pe contul său de socializare.

    El a numit ziua de azi ca fiind cea mai neagră zi a politicii ʀoмâɴești și a sorții ʀoмâɴilor pentru că, de azi, clica lui Iohannis a acaparat țara, o țară pe care, anterior, au făcut-o săracă și ʙoʟɴᴀvă.

    ”O să fim martorii multor nenorociri de aici înainte. Însă, tot de astăzi, noi începem ʟuᴘтᴀ cu тʀăᴅăтoʀιι și vânzătorii. Cu tot ce putem, cu tot ce avem la dispoziție, până la capăt! Pentru că ce nu au înțeles ei e că ʀoмâɴii nu sunt singuri și nu sunt predați și vânduți, așa cum sunt Iohannis și slugile lui din PSD și PNL. Ʀoмâɴia e a ʀoмâɴilor și așa trebuie să rămână!”, a mai scris Dragnea pe ғᴀcᴇʙooκ.

    Bài viết liên quan
    Studiu: De ce nu se vaccinează ʀoмâɴii? Iată de ce se тᴇм cel mai tare26 Tháng Mười Một, 2021”

    Apreciază

  12. Iata in concret ce ne paste!
    „Începând din lunile februarie, martie 2022, se începe campania de vaxx obligatoriu pentru cei rămași.

    Copiii vor fi vizați, iar refractarii vor fi eliminați pe șest, în unități speciale anunțate “de izolare”.

    Din două una, ori ne organizăm precum cei din Guadelupa, ori ne retragem repede în natură, departe de “societate” și începem să ne organizăm precum pionerii. Atenție mare, cei care mizează pe revolta națională vor cunoaște pe viu expresia: am stat până m-au luat cu lingurița… Nu mai există decât varianta pregătirii unui război împotriva ATGOR, care sunt doar niște slugi criminale, ucigașe cu costum.

    Întreg spectrul politic, inclusiv AUR, sunt niște naivi care evoluează într-un acvariu democratic condus de jidovi spre anihilarea națională și, mai ales, a celor care au ales să rămână cu sângele dat de Dumnezeu.

    Cei care invocă “legea”, “constituția” sau orice altă cale “legală” sunt niște cretini: toți judecătorii din România sunt masoni, idem procurori, avocați, șefi de poliție etc. Se numește, kabala!

    … suntem exterminați de j(ee)dovii de Sus prin infrastructura oferită de toate lojele francmasone din România. Situația este cam atât de critică precum situația unui vițel pe culoarele ce duc la cușca din abator, acolo unde corpul este separat de cap…

    Treziți-vă pentru voi, nu pentru “țară”, căci aceasta nu mai are cadru de existență, așa cum nu mai are nicio țară prinsă de hidră.

    Nu uitați un lucru oricât de dureros ar fi, România, precum Franța sau Italia, este o construcție masonică.
    Dumnezeu să ne umple cu rațiune!..”

    Dati share mai departe!

    Apreciază

  13. Atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu
    Sfântul Paisie Aghioritul

    Omul care nu trece prin încercări, care nu vrea să-l doară nimic şi să sufere ceva, care nu vrea să fie mâhnit sau să i se facă vreo observaţie, ci vrea să trăiască bine, este în afara realităţii duhovniceşti. „Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi la odihnă”, spune psalmistul.

    Vezi că şi Maica Domnului şi Sfinţii au suferit, de aceea, trebuie ca şi noi să suferim, mai ales că mergem pe acelaşi drum pe care au mers şi ei. Cu deosebirea că noi, atunci când suferim puţin în această viață, ne plătim datoriile şi ne mântuim. Dar şi Hristos a petrecut cu durere pe pământ. A coborât din cer, S-a întrupat, a pătimit şi a fost răstignit. Iar creştinul îşi dă seama că l-a cercetat Hristos, atunci când suferă durere.

    Atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos. În timp ce, atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu, nici nu plăteşte datoriile, nici nu depune. Vorbesc desigur despre cel care nu vrea reaua pătimire pentru dragostea Iui Hristos, care îşi spune în sinea sa: „Sunt sănătos, am poftă de mâncare, mănânc bine, o duc foarte bine, sunt liniştit, etc…” şi nu spune nici măcar un „Slavă Ţie, Dumnezeule!”. Cel puţin dacă ar recunoaşte că toate aceste binecuvântări sunt ale lui Dumnezeu, oarecum s-ar aranja situaţia. Să spună: „Nu meritam toate acestea, dar fiindcă sunt neputincios, de aceea Dumnezeu mi le-a rânduit pe toate”.

    În viaţa Sfântului Ambrozie de Milan se spune că, odată, ierarhul a fost găzduit de un oarecare bogat. Iar sfântul, văzând avuţiile nemăsurate ale aceluia, l-a întrebat dacă a fost încercat vreodată de vreo mâhnire. „Nu, niciodată, i-a răspuns acela. Bogăţiile mele se înmulţesc necontenit, ogoarele îmi rodesc mereu. Nu am simţit niciodată durere şi nici vreo boală nu m-a cercetat.“

    Atunci sfântul a lăcrimat şi a spus însoţitorilor săi: „Pregătiţi trăsurile ca să plecăm repede de aici, fiindcă pe acesta nu l-a cercetat Dumnezeu.“

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 206

    Apreciază

  14. Fosta republică iugoslavă Slovenia se află în stare de șoc după ce o asistentă a denunțat din interiorul sistemului sanitar faptul că politicienilor și altor cetățeni de rang înalt li se injectează soluție salină în loc de serul experimental Covid bazat pe ARN mesager, scrie DailyTelegraph.co.nz.

    Într-o filmare de pe Facebook, care a fost anterior ștearsă de YouTube, femeia, care pretinde că este asistenta șefă a Centrului Medical Universitar din Ljubljana, ocupându-se cu primirea și administrarea flacoanelor de vaccin pentru politicieni, a demisionat și a ținut o conferință de presă cu privire la acest scandal. (Notă: Daily Telegraph a înțeles din sursele sale din Slovenia că videoclipul original a fost până la urmă eliminat și de pe Facebook. Cu toate acestea, el s-a viralizat și a fost încărcat pe mai multe conturi de Facebook,cum ar fi și pagina „Stop Laznivim Medijem” – opriți mass-media lingușitoare!)

    În timpul conferinței, ea a arătat codurile de pe flacoane, unde fiecare conține cifra 1, 2 sau 3, iar apoi a explicat semnificația acestor numere.

    Potrivit acesteia, nr. 1 corespunde unei doze placebo, conținând soluție salină. Numărul 2 conține serul pe bază de ARN mesager, iar numărul 3 este o secvență de ARN mesager care conține onco-gena legată de adenovirus care contribuie la dezvoltarea cancerului. Ea a spus că cei injectați cu fiola numărul 3 vor dezvolta cancer la nivelul țesuturilor moi în următorii 3 ani după administrarea injecției.

    Ea spune că a asistat personal la injectarea tuturor politicienilor și magnaților și a tuturor celor care au fost injectați din flaconul cu numărul 1. Potrivit acesteia, cu toții au fost injectații cu soluție salină, un placebo. Asta explică de ce mereu una și aceeași asistentă e surprinsă administrându-le vaccinul politicienilor în fotografii făcute de aceștia pentru mass-media.

    sursa:activenews

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: